2ra-292/23 — ridicarea sechestrului de pe bunul imobil si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-292/23

2-22007535-01-2ra-22022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

14 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Marcel Smochin, reprezentat

de avocatul Valentin Fediuc,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la

ridicarea sechestrului de pe bunul imobil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

a c o n s t a t a t :

La 18 ianuarie 2022, Marcel Smochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva executorului judecătoresc Maxim Romaliischi cu privire la ridicarea

sechestrului de pe bunul imobil și repararea prejudiciului moral (f.d. 2-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, prin

hotărârea din 07 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost admisă

acțiunea depusă de SA „Termoelectrica” împotriva lui Ion și Tamarei Smochin, fiind

încasată, cu titlu de datorie, pentru consumul energiei termice, suma de 8 988,08 lei

și cuantumul taxei de stat, în mărime de 270 de lei.

La 10 noiembrie 2018, a decedat debitorul Tamara Smochin, iar la 13 iulie 2019

Ion Smochin, evenimente confirmate prin certificatele de deces. Lui Marcel

Smochin i s-au eliberat certificate de calitate de moștenitor nr.11511 din 17

noiembrie 2018 și nr.8577 din 23 iulie 2019.

Marcel Smochin a precizat că a achitat datoria și taxa de stat, iar la

06 august 2021, a înaintat executorului judecătoresc Maxim Romaliischi o cerere cu

privire la ridicarea sechestrului reieșind din faptul că datoria a fost stinsă integral.

Subsecvent, reclamantul a susținut că executorul judecătoresc Maxim

1

Romaliischi sistematic îi încalcă drepturile sale, prin neexaminarea cererilor depuse,

iar comportamentul acestuia, îi cauzează prejudiciu moral, care se manifestă prin

sentimente de frustrare, anxietate, stres, neliniște, perturbarea vieții, disconfort,

retrăiri, nervi, griji, suferințe fizice și psihice etc.

Astfel, întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 47, 83

și 164 ale Codului de executare, art. 10, 2036-2037 din Codul civil, Marcel Smochin

a solicitat ridicarea sechestrului de pe ap.XX, cu nr. cadastral XXXXXX, situat în

mun. XXXXXX, str. XXXXXX și încasarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Smochin

Marcel (f.d. 122, 126-131).

La 20 mai 2022, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi decizii privind admiterea pretențiilor (f.d.125).

La 12 august 2022, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc,

a depus apel motivat împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.136-142).

Prin decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Marcel Smochin și s-a menținut hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.154-165).

În susținerea deciziei emise, instanța de apel invocând dispozițiile art.2, 9, 10

alin. (1)-(3), art.21 alin. (1), art.47, art.161 alin. (1), (2), (3), art.162 alin. (1), art.163

alin. (1) și art.164 alin.(1) și (4) din Codul de executare, precum și prevederile

art.509 alin.(2), art. 510 ale Codului civil, dar și art. 22 alin. (2) și art.36 alin. (1) ale

Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 15 februarie 1998, a conchis asupra

temeiniciei concluziei primei instanțe că, la caz, nu sunt aplicabile prevederile

art.164 din Codul de executare, deoarece Marcel Smochin nu este înregistrat ca

proprietar al bunului imobil a căruia sechestru solicită a fi anulat. Or, dispozițiile

art.510 din Codul civil stabilește expres că, dreptul de proprietate se dobândește la

data înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

În context, instanța de apel a subliniat că, reclamantul-apelantul a fost înlocuit

cu predecesorii săi, în cadrul procedurii de executare, unde era aplicat sechestrul pe

bunul imobil, iar procedura de executare în prezent nu este încetată, deoarece Marcel

Smochin refuză achitarea cheltuielilor de executare, deși încheierea privind

cheltuielile de executare este executorie și nu a fost anulată. Debitorul Marcel

Smochin nu este înregistrat ca proprietar al bunului imobil și nu deține certificat de

moștenitor legal, dar numai certificat de calitate de moștenitor legal.

Subsecvent, făcând trimitere la dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. b), c) și e) din

Codul de executare, art. 8 lit. a), c), d) și g) al Legii privind executorii judecătorești

nr. 113 din 17 iunie 2010, precum și la prevederile art. 16 lit. g), art.19 alin. (1) și

(2), art. 1998 alin. (1), art. 2036 alin. (1), (2) și art. 2037 alin. (1) ale Codului civil,

Curtea de Apel Chișinău a conchis asupra netemeiniciei și a respins solicitarea lui

Marcel Smochin cu privire la încasarea prejudiciului moral de la executorul

judecătoresc Maxim Romaliischi, în mărime de 50 000 de lei, deoarece nu s-a

constatat ilegalitatea acțiunilor și vinovăția acestuia, iar solicitantul nu a probat

faptul că a suferit prejudiciu moral, ca urmare a acțiunilor executorului.

De altfel, instanța de apel a concluzionat că apelantul nu a prezentat argumente

2

verosimile și admisibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță, iar

instanța de fond a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect normele de

drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul

de procedură civilă, motiv pentru care a respins apelul depus de Marcel Smochin și

a menținut hotărârea contestată.

La 11 ianuarie 2023, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc,

a declarat recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii sale de

chemare în judecată (f.d. 168-172).

În motivarea recursului, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin

Fediuc, a indicat că nu este de acord hotărârea primei instanțe și decizia instanței de

apel, pe care le consideră pasibile a fi casate, deoarece instanțele ierarhic inferioare

nu au motivat menținerea măsurilor de asigurare a executării silite aplicate la

executarea unui document executoriu, în sensul art. 11 lit.a) Cod de Executare,

pentru un alt document executoriu, în sensul art.11 lit.h), 36 alin.(5) Cod de

Executare.

Subsecvent, invocând dispozițiile art.641 al Codului de executare, recurentul a

subliniat că instanțele ierarhic inferioare și executorul judecătoresc Maxim

Romaliischi nu au adus niciun argument, care să se coroboreze cu prevederile art.641

din Codul de Executare. De altfel, această normă legală nu a fost aplicată, chiar dacă

a solicitat aplicarea ei directă în prima instanță și instanța de apel. Mai mult,

instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit proporționalitatea, distinct de

documentele executorii diferite pentru care s-a menținut măsura. Or, potrivit datelor

cadastrale, valoarea estimată a bunului imobil este de 250 855 lei, ceea ce

comparativ cu suma urmărită de 1 906,25 lei, reprezintă o valoare de 131,6 ori mai

mare, fiind evidentă disproporționalitatea actelor executorului judecătoresc. Susține

că măsurile disporporționate și abuzive dispuse de executorul judecătoresc, în lipsa

solicitării și intenției creditorului, din proprie inițiativă, reprezintă o încălcare a

dreptului său nepatrimonial, garantat de art.1 Protocol 1 CEDO, respectiv executorul

judecătoresc Maxim Romaliischi este direct responsabil.

Complementar, referitor la cuantumul prejudiciului solicitat, recurentul a notat

că nu este disproporționat și nu are scopul îmbogățirii nejustificate, deoarece

gravitatea și durata încălcării unui drept garantat de Convenție, au produs față de el

efecte. În context, a conchis necesitatea aplicării directe a prevederilor art.1 Protocol

1 CEDO și art.641 din Codul de Executare, ceea ce a fost refuzat de instanțele

ierarhic inferioare.

De altfel, la concluzia Curții de Apel Chișinău că cauza nu urma să fie

examinată în procedură contencioasă generală, dar în procedura de contestare a

actelor executorului judecătoresc, conform prevederilor art.l61-164 din Codul de

executare, având în vedere calitatea sa procesuală în procedura de executare,

recurentul a opinat că instanța de apel, prin menținerea hotărârii primei instanțe, a

menținut și efectele în privința calității corespunzătoare de reclamant și pârât a

pârților, fapt ce contravine soluției date în apel și în fond.

În desfășurarea concluziei enunțate, reieșind din prevederile art.161 alin.(3) al

Codului de Executare, art.83 alin.(1), art.89 alin.(1) lit. a), art.167 alin.(1) lit.b),

art.168 alin.(2) ale Codului de procedură civilă și având în vedere temeiul acțiunii,

3

și anume încălcarea prevederilor art.1 Protocol 1 CEDO coroborat cu art.641 al

Codului de Executare, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a

susținut că dacă prima instanță a primit spre examinare acțiunea, în ordine generală,

cu plata taxei de stat și actele de intentare, desfășurare a procesului nu au fost casate,

atunci acțiunea nu urma să fie examinată în apel, conform regulilor art. 164 din

Codul de Executare. În cazul în care instanța de apel a decis distinct, ea nu urma să

mențină hotărârea primei instanțe, întemeiată pe încheierile din 24 ianuarie 2022 și

22 februarie 2022, dar în urma constatării primirii greșite spre examinare a acțiunii

să dispună restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, inclusiv cu restituirea

taxei de stat.

De altfel, recurentul a conchis că decizia instanței de apel, inclusiv în dispoziția

de necontestare cu recurs este contradictorie. Or, în temeiul art.6, 13 CEDO dispune

de dreptul de a o contesta cu recurs, drept de care a fost lipsit arbitrar.

Prin referința depusă la 07 martie 2023, executorul judecătoresc Maxim

Romaliischi a solicitat respingerea recursului (f.d.188-190).

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 22 noiembrie 2022 și expediată lui Marcel Smochin, prin intermediul oficiului

poștal, iar reprezentantului acestuia, avocatului Valentin Fediuc prin poșta

electronică la 26 decembrie 2022 (f.d.106).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Analizând admisibilitatea recursului, prin prisma art. 440 din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

cererea de recurs depusă de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin

Fediuc, este inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: recursul este depus împotriva unui

act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

Conform art.164 alin. (1) și (4) din Codul de executare, dacă o altă persoană

consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate,

ea poate intenta în procedură contencioasă o acțiune de ridicare a sechestrului.

Acțiunea de ridicare a sechestrului depusă de terți se examinează în procedură

contencioasă în condițiile Codului de procedură civilă. Hotărârea judecătorească

poate fi contestată cu apel. Decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind

definitivă și irevocabilă de la pronunțare.

În speța respectivă, Marcel Smochin a depus cererea de chemare în judecată cu

privire la ridicarea sechestrului de pe imobil, în temeiul art.164 din Codul de

executare.

Prin hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, iar prin decizia din 22

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Marcel

4

Smochin și s-a menținut hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d.154-165).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că

decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău nu este susceptibilă de atac,

cu recurs, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare, fapt expres și corect

menționat de instanța de apel în dispozitiv.

Astfel, argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la ilegalitatea

deciziei recurate nu pot fi acceptate de instanța de recurs, deoarece acestea sunt

irelevante în condițiile în care se referă la dezacordul față de un act judecătoresc,

care în virtutea legii nu poate fi atacat cu recurs.

La caz, se mai reține că, printre regulile juridice care guvernează materia căilor

de atac se enumeră legalitatea instituirii și exercitării acestora, care în esență se

rezumă la dreptul de a utiliza o cale de atac doar atunci când este acordată de lege.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a menționa și faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național

a categoriilor de acte judecătorești nesusceptibile recursului este conformă

standardelor procedurale relevante garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o

asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere

recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant.

Or, referitor la art. 6 CEDO, în cauza Ashingdane c. Marii Britanii hotărârea

Curții Europene din 28 mai 1995, magistrații europeni au notat că în reglementarea

limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă

marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este

de competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în

acest domeniu.

Respectiv, având în vedere faptul că Marcel Smochin, reprezentat de avocatul

Valentin Fediuc, au contestat cu recurs decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, care nu se supune recursului, în temeiul art. 433 lit. a1 ) din Codul de

procedură civilă, recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de

avocatul Valentin Fediuc împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecătorii Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

5