2ra-232/23 — constatarea nulitatii clauzelor contractuale si incasarea sumei

2ra-232/23 — constatarea nulitatii clauzelor contractuale si incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-232/23

2-20048526-01-2ra-08022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. T. Prutean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

07 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Organizația

de Creditare Nebancară „Cash&Go” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Scobioala

împotriva Organizației de Creditare Nebancară „Cash&Go” Societate cu Răspundere

Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței cu privire la constatarea nulă a clauzelor contractuale și încasarea

sumei,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Cash&Go”

Societate cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 09 noiembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 08 mai 2020, Ivan Scobioala a depus cerere de chemare în judecată

împotriva OCN „Cash&Go” SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la constatarea nulă a clauzelor

contractuale și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 15 septembrie 2019 a

încheiat un contract de credit nr.7/3120 cu OCN „Cash&Go” SRL, în temeiul căruia

reclamantul a beneficiat de un credit în mărime de 7 000 de lei, cu o dobândă de 730%

anual - 2% pe zi (pct.3.1 din contract), care urma să fie rambursat în termen de 20 zile.

Totodată, a indicat precum că în conformitate cu pct.3.6. din contract a fost

prevăzută obligația de plată a amenzii în mărime de 330 de lei calculată la a 3-a și a 15-

1

a zi de întârziere și o penalitate în mărime de 4% din suma restantă pentru fiecare zi de

întârziere, care se calculează începând cu a 15-a zi de întârziere.

A susținut că a admis întârzieri la achitarea creditului, iar compania de creditare

i-a solicitat restituirea unei sume exagerat de mari.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă Ivan Scobioala în luna

octombrie 2019, prin intermediul reprezentantului său a adresat companiei OCN

„Cash&Go” SRL o cerere amiabilă, potrivit căreia, reieșind din faptul că contractul de

credit conține clauze abuzive, a propus creditorului achitarea restanței la corpul

împrumutului și o dobândă de 12 % anual pentru perioada de întârziere, iar creditorul a

refuzat oferta reclamantului și a continuat să ceară de la reclamant o sumă exagerată.

Dat fiind că creditorul, prin reprezentanții săi a continuat să intimideze, să

șantajeze reclamantul și familia acestuia, reclamantul a împrumutat bani și a achitat

suma pretinsă de creditorul OCN „Cash&Go” SRL, în total 28 380 de lei, fapt ce se

confirmă prin copiile bonurilor de plată anexate la materialele cauzei.

La data de 10 decembrie 2019, după ce a achitat datoria Ivan Scobioala, nefiind

de acord cu creditorul, considerând clauzele contractuale menționate abuzive, s-a

adresat către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, care în

conformitate cu art.281 din Legea nr.105 din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorilor este organul competent de a constata clauzele abuzive în contractele cu

consumatorii, iar până la moment Agenția nu a emis nici un act de constatare pe cazul

dat.

A relatat că contractul de credit a fost încheiat în ziua adresării reclamantului

pentru acordarea creditului și este evident că clauzele contractuale care prevăd plata

dobânzii în mărime de 730% anual, amenzii în mărime de 330 de lei și a penalității în

mărime de 4% pe zi, nu au fost negociate, OCN „Cash&Go” SRL folosind același tip

de contract pentru o multitudine de clienți, iar reclamantul având doar opțiunea de a

accepta sau a refuza contractul.

A susținut că nu a negociat și nici nu a avut posibilitatea reală de a negocia și de

a se familiariza cu condițiile contractuale, iar în acest sens reclamantul consideră

clauzele prevăzute la pct.3.1 și 3.6 din contractul de credit abuzive.

Totodată, a indicat că la momentul încheierii contractului rata de baza a BNM era

de 6,5%, iar rata medie a dobânzilor la creditele de consum noi acordate pe un termen

de până la o lună era de 10,91%, fapt ce se confirmă prin raportul anexat la materialele

cauzei.

Conform recomandării nr.13 a CSJ privind relația rezonabilă dintre dobânzile

practicate pe piața financiară non bancară și rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei

pentru participanții la piața non bancară este rezonabilă rata dobânzii calculată conform

sumei următoarelor componente: 1. Costul creditorului atragerii mijloacelor financiare

(pentru calculare se folosește rata de referință interbancară (CHIBOR) la data acordării

împrumutului, 2. Profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la

componenta nr.1, 3. Cheltuielile suportate de creditor și costurile aferente menținerii

rezervei instituționale de aproximativ 4-5%.

2

Prin urmare, la data de 15 septembrie 2019 o dobândă rezonabilă ar fi de 16.34%

(7,56% rata CHIBOR+ (7,56%/2) + 5%), iar dobânda contractuală în mărime de 730%

anual este excesiv de mare și dezavantajează reclamantul contrar bunei-credințe.

Conform Directivei 93/13/CI.E a Consiliului Europei din 05 aprilie 1993 privind

clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, pct.1. lit. e) al anexei la art.3.

alin.(3) sunt considerate clauze abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un

consumator în special dispozițiile care impun, cu titlu de penalități, consumatorului care

nu și-a îndeplinit obligațiile o despăgubire într-un cuantum disproporționat de mare.

Astfel, pe lângă faptul că clauza penală nu a fost negociată, reclamantul consideră

că mărimea acesteia (4% zilnic - 1460% anual) este disproporționat de mare în raport

cu prejudiciul adus creditorului prin neachitarea în termen a creditului.

Potrivit Recomandării nr.95 din 06 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție,

dacă se constată că penalitatea este disproporționată, clauza contractuală se declară

nulă, dat fiind caracterul ei abuziv.

Conform art.328 alin. (1)-(2) din Codul Civil, nulitatea absolută a actului juridic

poate fi invocată, atât pe cale de acțiune, cit și pe cale de excepție, de orice persoană

care are un interes născut și actual. Instanța de judecată este obligată să o constate din

oficiu după ce a ascultat opiniile participanților la proces. Nulitatea absolută nu poate fi

înlăturată prin confirmarea de către părțile actului lovit de nulitate sau succesorii

acestora.

Potrivit art.329 alin. (1) din Codul Civil, în contractele cu consumatorii sunt nule

clauzele abuzive, precum și clauzele prin care se derogă de la dispozițiile legale de la

care este interzis a se deroga în detrimentul consumatorului.

Conform art.332 alin. (1) din Codul Civil, dispozițiile legale privind nulitatea

actului juridic se aplică in mod corespunzător când doar una sau mai multe clauze ale

sale sânt supuse nulității.

În conformitate cu art.1076 alin. (1) din Codul Civil, clauza abuzivă este lovită

de nulitate absolută.

A menționat că deși pârâtul a inserat în contractul de credit declarația prin care

reclamantul recunoaște că a luat cunoștință de conținutul și condițiile contractului de

credit și le acceptă, faptul că clauzele contractuale contravin normelor imperative,

constituie temei de nulitate absolută, iar nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin

confirmarea de către împrumutat a clauzei lovite de nulitate, iar în acest sens Ivan

Scobioala a considerat că pct.3.1 și 3.6 din contractul de credit nr.7/3120 din 15

septembrie 2019 urmează a fi declarate nule.

În sensul normelor legale pre citate, având în vedere că clauzele contractuale sunt

nule, creditorul trebuie să restituie reclamantului sumele achitate de acesta, în baza

clauzelor nule, astfel creditorul este ținut să restituie reclamantului suma de 21 380 lei

(28 380 de lei – 7000 de lei).

Prin cererea din 11 noiembrie 2020 cu privire la micșorarea cuantumului

pretențiilor Ivan Scobioala a solicitat: constatarea ca fiind abuzivă și nulă clauza

contractuală nr.3.1 din contractul nr.7/3120 din 15 septembrie 2019, care prevede

3

dobândă de 2% pe zi, 730% anual, constatarea ca fiind abuzivă și nulă clauza

contractuală nr.3.6 din contractul nr. 7/3120 din 15 sptembrie 2019, care prevede

amenda de 330 de lei pentru a 3-a zi de întârziere și amendă de 330 de lei pentru a 15-

a zi de întârziere, constatarea ca fiind abuzivă și nulă clauza contractuală nr.3.6 din

contractul 7/3120 din 15 septembrie 2019, care prevede penalitate de 4% pe zi, începând

cu a 15-a zi de întârziere, încasarea de la OCN „Cash&Go” SRL, în beneficiul lui Ivan

Scobioală a sumei de 18 580 de lei.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea și s-a constatat drept abuzive și nule clauza contractuală nr. 3.1 din

contractul nr. 7/3120 din 15 septembrie 2019, care prevăd dobânda de 2% pe zi, 730%

anual, clauza contractuală nr. 3.6 din contractul nr. 7/3120 din 15 septembrie 2019,

care prevede amenda de 330 de lei pentru a 3-a zi de întârzire și amendă de 330 de lei

pentru a 15-a zi de întârziere și clauza contractuală nr. 3.6 din contractul 7/3120 din 15

septembrie 2019, care prevede penalitatea de 4% pe zi, începând cu a 15-a zi de

întârziere. S-a restituit din contul OCN „Cash&Go” SRL în beneficiul lui Ivan

Scobioala suma de 18 580 de lei. S-a încasat din contul OCN „Cash&Go” SRL în

beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 657,40 de lei.

La data de 11 noiembrie 2021 OCN „Cash&Go” SRL a declarat apel împotriva

hotărârii din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să

fie respinsă.

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de OCN „Cash&Go” SRL și a fost menținută hotărârea din 09 noiembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, reieșind din conținutul contractului de credit încheiat cu

consumatorul instanța de apel a observat că clauzele contractuale a cărei nulitate s-a

pretins (pct.3.1 și pct.3.6) într-adevăr sunt abuzive în condițiile în care contravin

principiilor bunei credințe, contrar aserțiunilor apelantei nu au fost negociate individual

cu Ivan Scobioala, prin ele însele creează un dezechilibru semnificativ între drepturile

și obligațiile părților, dezechilibrul creat fiind în detrimentul consumatorului Ivan

Scobioala, or pentru un credit în valoare de 7 000 de lei acordat pentru 20 zile

consumatorului, organizația nebancară (OCN „Cash&Go” SRL) a pretins de la Ivan

Scobioala Ivan achitarea a 25 580 de lei, o sumă de aproape 4 ori mai mare decât cea

acordată.

În argumentarea acestei poziții, instanța de apel a reținut și faptul emiterii la data

de 16 martie 2020 de către Agenția pentru protecția consumatorului (acum Agenția

pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieței) a actului cu nr.16 prin care s-

a constatat existența clauzelor abuzive (pct.3.1. și pct.3.6) din contractul de credit

nr.7/3120 din 15 septembrie 2019 încheiat între Ivan Scobioala și OCN „Cash&Go”

SRL.

În această ordine de idei, instanța de apel a învederat că prin clauză contractuală

în litigiu care să nu fi fost negociată se înțelege că contractul de credit, încheiat cu

4

consumatorul este pre-formulat, standard, clauzele fiind prestabilite de către creditor,

fără să fi dat consumatorului Ivan Scobioala posibilitatea de a modifica sau înlătura

vreuna dintre clauze, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu

clienții, ci particularităților fiecărui client în parte.

Instanța de apel a reținut, în condițiile în care Ivan Scobioala a achitat OCN

„Cash&Go” SRL în total suma de 25 580 de lei, suma de 18 580 de lei achitată în plus

la contractul de credit nebancar nr.7/3120 din 15 septembrie 2019, în temei legal a fost

restituită reclamantului intimat.

Subsecvent, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond și în partea

cheltuielilor de judecată, cu încasarea acesteia conform art.94 CPC de la pârâta apelantă

în beneficiul statului, în condițiile în care pârâta a pierdut procesul, iar reclamantul prin

lege a fost scutit de plata taxei de stat în sumă de 657,40 de lei.

La data de 26 ianuarie 2023, OCN „Cash&Go” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă sau remiterea cauzei spre rejudecare

în prima instanță sau, după caz, în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că la momentul negocierii și încheierii

contractului de credit nebancar nr. 7/3120 din 15 septembrie 2019 nu exista o normă

legală care să reglementeze mărimea dobânzii de utilizare a creditului, precum și

existența interdicției organizațiilor de creditare nebancare de a aplica și încasa oricare

plăți aferente unui contract de acordare a creditului nebancar cu o valoare totală, care

să depășească valoarea debursată conform contractului respectiv.

A susținut că contractul a fost încheiat cu consumatorul Ivan Scobioala, care a avut

dreptul să primească informații de la societate, care să-i permită să compare mai multe

oferte pentru a lua o decizie cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit

nebancar, până la încheierea acestuia.

Totodată, a indicat precum că instanța a aplicat eronat prevederile art. 1244 alin.

(1) din Codul Civil, or, nu au fost analizate și prevederile alin. (2) al aceluiași articol și

faptul că OCN „Cash&Go” SRL desfășoară o activitate de creditare nebancară, care

este reglementată de Legea nr. 1 din 16 martie 2018 cu privire la organizațiile de

creditare nebancară.

A invocat că instanța de apel nu a ținut cont că intimatul nu a rambursat creditul

la data indicată în pct. 5.1 al contractului de credit nebancar nr. 7/3120 din 15

septembrie 2019, dar l-a rambursat după o perioadă de întârziere, pentru care au fost

calculate dobânda și penalitatea.

A mai menționat că clauzele contractului de credit nebancar sunt clare și nu

necesită cunoștințe speciale. Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a pronunțat în

privința declarației înserate în partea de jos a contractului de credit nebancar nr. 7/3120

din 15 septembrie 2019, pe care Ivan Scobioala a semnat-o personal.

A reținut că instanțele ierarhic inferioare, constatând caracterul abuziv al clauzelor

contractului de credit nebancar nr. 7/3120 din 15 septembrie 2019 și anume pct. 3.1 și

5

3.6 din motivul lipsei negocierilor și lipsei bunei-credințe ale OCN „Cash&Go” SRL,

nu s-au expus asupra legalității și temeiniciei asupra fiecărei clauze în parte și nu s-au

expus asupra faptului că în conformitate cu pct. 4 din contractul de credit nebancar Ivan

Scobioala avea dreptul de a renunța la contractul de credit nebancar în termen de 14

zile calendaristice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 septembrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentei OCN „Cash&Go” SRL, prin intermediul poștei electronice, la data de

30 noiembrie 2022 (f.d. 196, Vol. I).

Astfel, recursul, declarat la 26 ianuarie 2023, este în termen.

La 08 februarie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților Ivan

Scobioala și Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 10, Vol. II).

Prin referința depusă la 13 martie 2023, Agenția pentru Protecția Consumatorilor

și Supravegherea Pieței, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

6

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de OCN „Cash&Go” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de OCN „Cash&Go” SRL, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de OCN „Cash&Go”

SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

7

Recursul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Cash&Go” Societate

cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Mariana Pitic

8