2ra-1288/21 — constatarea drept abuzive si nule a clauzelor contractuale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea drept abuzive si nule a clauzelor contractuale
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1288/21 — constatarea drept abuzive si nule a clauzelor contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1288/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E.Galușceac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Sîrbu, V.Buhnaci, D.Dulghieru)
Î N C H E I E R E
01 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Organizația de Creditare
Nebancară ,, CASH&GO” Societate cu Răspundere Limitată,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ala Seratila
împotriva Organizației de Creditare Nebancară ,,Cash&Go” Societate cu
Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția
Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la constatarea drept abuzive și
nule a clauzelor contractuale,
împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 27 decembrie 2019, Ala Seratila a depus cerere de chemare în judecată
împotriva OCN ,,Cash&Go” SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția
Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu privire la constatarea drept abuzive și
nule a clauzelor contractuale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 08.08.2019 în calitate de
consumator, a încheiat cu OCN „Cash&Go” SRL contractul de împrumut
nr.22/2797, conform căruia a beneficiat de un împrumut în mărime de 7000 lei,
pe o perioadă de 20 de zile, cu o dobândă de 730% anual –2% pe zi.
A relatat reclamanta că ulterior, de către OCN „Cash&Go”SRL, a fost
informată că trebuie să achite suma de peste 20000 lei, care reprezintă datoria
totală formată din toate dobânzile, amenzile și penalitățile aplicate conform
contractului de împrumut.
A menționat reclamanta că, clauzele contractului de împrumut nr.22/2797
din pct.3.1 privind plata dobânzii în mărime de 2% pe zi, aceasta reprezentând
730% anual și clauza contractuală menționată la pct.3.6 care prevede obligația de
plată a amenzii în mărime de 330,00 lei calculată la a 3-a și 15-a zi de întârziere
și o penalitate în mărime de 4% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere
începând cu a 15-a zi de întârziere, sunt abuzive.
1
A indicat reclamanta că, contractul de credit a fost încheiat în aceiași zi, din
care motive clauzele contractuale de la pct.pct.3.1 și 3.6 nu au fost negociate, mai
mult, nici nu a fost posibilă negocierea și familiarizarea cu acesta, având
posibilitatea doar de a accepta ori refuza. Astfel, dobânda de 730% anual este una
excesiv de mare, în cazul în care la momentul încheierii contractului rata de bază
a BNM era de 6,5%. Totodată și clauza penală în mărime de 4% zilnic,–1440%
anual, este una disproporționat de mare în raport cu prejudiciul adus, prin
neachitarea în termen a creditului și conform Recomandării nr.95 din 06.12.2016
a CSJ urmează a fi declarată nulă.
A solicitat Seratila Ala, constatarea drept abuzive și nule a clauzelor din
contractul de împrumut nr.22/2797 din 08.08.2019, încheiat între OCN
”Cash&Go”SRL și Seratila Ala și anume: pct.3.1 din contract care prevede
dobânda de 2% pe zi, ce reprezintă 730% anual; pct.3.6 din contract care prevede
penalitate de 330,00 lei pentru a 3-a și a 15-a zi de întârziere; pct.3.6 din contract
care prevede penalitate de 4 % pentru fiecare zi de întârziere începând a 15 zi de
întârziere.
Prin hotărârea din 03 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
s-au constatat drept abuzive și nule clauzele din contractul de împrumut
nr.22/2797 din 08.08.2019 încheiat între OCN „Cash&Go” SRL și Ala Seratilă,
și anume, pct.3.1 care prevede dobânda 2% pe zi, ceea ce constituie 730% anual,
pct. 3.6 care prevede penalitate de 330 lei pentru a 3-a zi de întârziere și 330 lei
pentru a 15 zi de întârziere și pct.3.6 care prevede penalitate 4% pentru fiecare zi
de întârziere începând cu 15-a zi de întârziere. S-a încasat de la OCN „Cash&Go”
SRL taxa de stat în folosul statului în mărime de 150 lei.
Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de OCN „Cash&Go” SRL și s-a menținut hotărârea din 03 noiembrie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că clauza contractuală care
prevede obligația de plată a penalității este una abuzivă, fiind declarată nulă, or
apelantul nu a demonstrat negocierea contractului și în special a clauzei
contractuale ce prevede obligația de plată a penalității, deși sarcina probațiunii îi
revine acestuia, fapt ce rezultă expres din art.1069 alin. (4) Codul civil, astfel
rezultînd că contractul dintre un profesionist și un consumator se prezumă că: a)
clauzele au fost propuse de către profesionist; b) clauzele nu au fost negociate
individual”.
Mai mult ca atît, caracterul abuziv al clauzelor contractuale declarate nule a
fost constatat și de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieții prin Actul de constatare nr.36 din 16.12.2019 (f.d.12-15),
care nu a fost contestat de către apelant. Or, Agenția a concluzionat că contractul
în speță este de adeziune, clauzele acestuia sunt contrare cerințelor de bună
credință și creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ
între drepturile și obligațiile părților.
Cu referire la pretențiile apelantului precum că instanța de judecată nu a luat
în considerație faptul că Seratila Ala anterior încheierii contractului de credit
nebancar nr.22/2797 din 08.08.2019, a negociat, semnat și încheiat cu OCN
„Cash&Go” SRL mai multe contracte de credit nebancare, instanța de apel le-a
respins ca fiind neîntemeiate, dat fiind faptul că acest fapt depășește obiectul
2
litigiului, la caz obiectul examinării prezentei cauze reprezintă contractul
nr.22/2797 din 08 august 2019.
Instanța de apel a stabilit că de fapt, contractul de împrumut care formează
obiectul acestei cauze, constituie un contract de adeziune, în care clauzele sînt
formulate în prealabil de către OCN „Cash&Go” SRL consumatorul neavînd
posibilitatea de a influența conținutul lor, fiind pus în situația de a accepta
încheierea contractului în condițiile impuse ori de a renunța la încheierea lui.
Respectiv, instanța de fond corect a constatat faptul că OCN „Cash&Go”
SRL nu este în drept de a pretinde de la reclamantă încasarea dobînzii, amenzii,
precum și a penalității de întîrziere.
La 08 iulie 2021, Organizația de Creditare Nebancară ,,Cash&Go” Societate
cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul
adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează
raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.
Mai mult ca atât, a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat normele
ce reglementează clauza penală și Legea nr.105 din 13.03.2003 cu privire la
protecția consumatorului.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19
mai 2021, prin urmare, cererea de recurs declarată la 08 iulie 2021, se consideră
depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin notificarea din 28 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate
cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Prin referința depusă la 06 septembrie 2021 și respectiv la 23 septembrie
2021, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții a solicitat
respingerea recursului depus de Organizația de Creditare Nebancară ,,Cash&Go”
Societate cu Răspundere Limitată ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
3
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține
că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,
în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de
procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța
de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în
vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui
control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a
recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Organizația de Creditare Nebancară
,,Cash&Go” Societate cu Răspundere Limitată.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
4
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Organizația de Creditare Nebancară ,,Cash&Go”
Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5