2r-164/23 — restituirea imbogatirii nejustificate

Dosarul nr. 2r–164/23

2-21191902-01-2r-13042023

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. D. Brașoveanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, D. Stănilă, D.

Corolevschi)

D E C I Z I E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători - Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de către Corobenco Ion,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „COOPALIMENTARA” a

Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova

„MOLDCOOP” împotriva lui Popovici Ion și Corobenco Ion cu privire la restituirea

îmbogățirii nejustificate,

împotriva încheierii din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care

apelantului Corobenco Ion i-a fost restituită cererea de apel declarată împotriva

hotărârii din 01 martie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 27.12. 2021, prin intermediul oficiului poștal, Întreprinderea Cooperatistă

de Alimentație Publică „COOPALIMENTARA” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din Republica Moldova „MOLDCOOP” (în continuare

ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC din RM „MOLDCOOP”) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Popovici Ion și Corobenco Ion privind restituirea

îmbogățirii nejustificate și încasarea taxei de stat (f.d. 1-46).

Prin hotărârea din 01 martie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC din RM

„MOLDCOOP” către Popovici Ion și Corobenco Ion privind restituirea îmbogățirii

nejustificate a fost admisă integral. S-a încasat, în mod solidar, de la Popovici Ion și

de la Corobenco Ion, în beneficiul ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC din RM

„MOLDCOOP”, suma de 34050 de lei, legate de păstrarea automobilului de model

„XXX” cu n/î ZZZ, în perioada de la 23.11.2019 pînă la 30.04.2020 și taxa de stat,

în mărime de 1021,50 de lei (f.d.52).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 07 aprilie 2022, Corobenco Ion

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 57).

Prin încheierea din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost restituiă

apelantului Corobenco Ion cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 01

1

martie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, în procedura cererilor cu valoare

redusă, la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCAP „COOPALIMENTARA”

a UCCC din RM „MOLDCOOP” către Popovici Ion și Corobenco Ion privind

restituirea îmbogățirii nejustificate. A fost remisă apelantului Corobenco Ion cererea

de apel cu toate anexele acesteia (f.d. 69-70).

La data de 29 martie 2023, Corobenco Ion a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a încheierii

reurcate, cu emiterea unei decizii, prin care să fie remisă cauza spre rejudecare

pentru soluționarea cererii de apel, la etapa primirii cererii de apel preliminar în

instanța de apel (f.d.72).

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată

la data de 01.03.2022 și expediată în adresa acestuia la 10.03.2022, însă hotărârea

menționată nu a fost recepționată de recurent, deoarece a fost plecat, fapt confirmat

de avizul de recepție.

A menționat că la data de 05.04.2022, personal, a luat cunoștință de hotărârea

atacată cu apel, prin intermediul cancelariei primei instanțe. Iar, la 07.04.2022 a

depus cerere dc apel preliminar.

A invocat că, ținând cont de prevederile art. 116 alin. (4) al Codului de

procedură civilă, corect a depus cererea de apel preliminar, or repunerea în termenul

de declarare a apelului urma să fie solicitată dacă depășea termenul de 30 zile de la

data de 05.04.2022, dată la care a luat cunoștință de hotărârea primei instanțe.

A specificat că instanța de apel i-a încălcat dreptul de acces la justiție, acesta

fiind lezat prin dreptul de a folosi căile de atac garantate de Constituția Republicii

Moldova.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că, încheierea Curții de Apel Bălți

a fost pronunțată la 14 martie 2023, dar recepționată de Corobenco Ion la 24 martie

2023, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d. 77).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

recurentul Corobenco Ion s-a conformat prevederilor legale și declarând recursul la

29 martie 2023, a acționat în interiorul termenului legal.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea pârților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

dosarului și prevederile legale aplicabile speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Corobenco Ion, urmează a fi

respins, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Potrivit art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

2

Conform art. 10 alin. (1) și (2) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Potrivit art.236 alin.(5) lit.b) al Codului de procedură civilă, instanța de

judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de

30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, norma

citată prevede în mod imperativ momentul începerii curgerii termenului de declarare

a apelului, și anume data pronunțării dispozitivului hotărârii.

După cum denotă materialele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Soroca, sediul Central, a fost pronunțat la 01 martie 2022, prin urmare termenul de

declarare a apelul a expirat la data de 31 martie 2022.

Ținând cont de normele legale relevante și de faptul că Corobenco Ion a depus

cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 07 aprilie 2022, termenul limită

fiind 31 martie 2022, Completul Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de

apel just a stabilit că Corobenco Ion a declarat apelul cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea

corectă a prevederilor normei legale citate, se deduce că termenul de declarare a

apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că termenul

stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la

proces, la caz Corobenco Ion, a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii

(comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu întârziere a

hotărârii) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să solicite acest

fapt.

Or, conform art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților

la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu

împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.).

3

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în speță,

Corobenco Ion, deși a declarat apel peste termenul prevăzut de lege, nu a solicitat

repunerea în termen, considerând existența unei prezumții de prelungire a termenului

de atac, în cazul comunicării cu întârziere a hotărârii.

Completul Curții Supreme de Justiție decelează că recurentul Corobenco Ion

eronat a interpretat prevederile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

precum că norma enunțată îi oferă dreptul de a depune cererea de apel în termen de

30 de zile de la data în care i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe. Or, norma

legală invocată prevede termenul de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut

sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură, pentru depunerea unei cereri de repunere în termenul de atac, dar nu

însăși a cererii de apel.

Completul Curții Supreme de Justiție subliniază că în materie civilă CEDO nu

garantează un drept de recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a

admisibilității acestuia face incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik

ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda

(nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie 2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în procedurile civile,

o persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existenta

posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United

Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom,

hotărâre din 10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând pârților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

La aspectul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că

certitudinea legală impusă regulilor procedurii civile, în calitate de condiție sine qua

non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile apelantului, cât și ale intimatului,

astfel instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului

materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării litiganților

de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către aceștia a efectelor

4

legale.

Completul Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art. 56 alin. (3) al

Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces sunt obligați să

se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

Jurisprudența CtEDO accentuează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, soluția

emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu

circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de

recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Reținând circumstanțele cauzei expuse și normele legale citate supra,

Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, urmează a fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Corobenco Ion.

Se menține încheierea din 14 martie 2023 a Curții de Apel Bălți emisă în cadrul

cauzei civile, intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Cooperatistă de Alimentație Publică „COOPALIMENTARA” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din Republica Moldova „MOLDCOOP” împotriva lui

Popovici Ion și Corobenco Ion cu privire la restituirea îmbogățirii nejustificate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

5