3ra-1255/22 — anularea actului administrativ

3ra-1255/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1255/22

2-17169705-01-3ra-14122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul mun.Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.Chișinău, terț

Burian Gheorghe, succedat în drepturi de Burian Olesea și Burian Gheorghe XXXXX cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis

apelul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată integral hotărârea

din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de

admitere a acțiunii depuse de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

c o n s t a t ă:

La 03 mai 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus acțiune

împotriva Consiliului mun.Chișinău, terț Burian Gheorghe cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 09 martie 2017 Consiliul

mun.Chișinău a emis decizia nr.2/31-9, prin care a decis autentificarea lui Gheorghe

Burian dreptul de proprietate privată asupra terenului cu suprafața de XXXXX m.p. din

str. XXXXX, pentru exploatarea și deservirea imobilului locativ, conform planului

anexat.

În conformitate cu art.64 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a supus

controlului decizia nr.2/31-9 din 09 martie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de

proprietate privată asupra lotului de pământ din str. XXXXX, lui Gheorghe Burian” și a

constatat că aceasta a fost adoptată de către Consiliul mun.Chișinău contrar prevederilor

legale.

1

Prin notificarea nr.1304/OT

4

-654 din 07 aprilie 2017, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului mun.Chișinău abrogarea în termen de 30 de zile

a actului administrativ contestat, însă până la moment notificarea nu a fost examinată.

În opinia reclamantului, decizia nr.2/31-9 din 09 martie 2017 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str. XXXXX,

lui Gheorghe Burian” a fost emisă de către Consiliul mun. Chișinău neîntemeiat și ilegal.

Astfel, conform art.315 alin.(1) din Codul civil, proprietarul are dreptul de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în

Registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, nu este stabilit proprietarul terenului

nr.cadastral XXXXX, amplasat pe str. XXXXX.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat consideră că, Consiliul

mun.Chișinău nu era în drept să decidă soarta bunului imobil în litigiu prin înstrăinarea

lui Gheorghe Burian, în situația în care nu deține dreptul de proprietate asupra acestuia.

Conform art.23 din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea

bunurilor imobile, în caz de litigiu asupra datelor privind bunurile imobile formate, ca

bază se iau datele din cadastrul bunurilor imobile, până când aceste date nu vor fi

contestate în condițiile legii.

Din prevederile art.7 alin.(2) din Legea nr.121 din 04 mai 2007 privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice rezultă că, organul abilitat cu

administrarea și deetatizarea proprietății publice a statului este Agenția Proprietății

Publice subordonată Ministerului Economiei, succesor al Agenției Privatizare, ale cărei

atribuții sunt stabilite în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative și al cărei

regulament se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Economiei.

Prin urmare, organul abilitat cu administrarea și deetatizarea proprietății publice a

statului este Agenția Proprietății Publice, iar Consiliul mun.Chișinău a emis un act

translativ de proprietate ilegal, care prin prisma art.220 alin.(1) din Codul civil, de drept

este considerat nul, deoarece contravine normelor imperative.

În contextul enunțat, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat

admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.2/31-9 din 09 martie 2017 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str. XXXXX,

lui Gheorghe Burian” emisă de Consiliul mun. Chișinău.

Prin încheierea din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

substituit terțul Gheorghe Burian, în legătură cu decesul acestuia, cu succesori săi în

drepturi Burian Olesea și Burian Gheorghe XXXXX (f.d.125, vol.I).

Prin hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat.

Prima instanță a motivat soluția de respingere a acțiunii prin faptul că, lotul de

pământ din str. XXXXX, a fost deținut de Burian Gheorghe în baza contractului de

folosință pe termen nelimitat din anul XXXXX (f.d.90-92, vol.I). Ulterior, acest teren a

devenit proprietate municipală conform deciziei Consiliului mun. Chișinău din 28

2

decembrie 2004, mai apoi la 24 ianuarie 2005 lui Gheorghe Burian i-a fost eliberat titlu

de autentificare a dreptului deținătorului de teren (f.d.80-81, vol.I), iar prin decizia

nr.2/31-9 din 09 martie 2017 s-a autentificat dreptul de proprietate privată lui Gheorghe

Burian asupra lotului de pământ în litigiu.

Suplimentar, prima instanță a reținut că, la pct.4 din decizia contestată a fost

considerat nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.XXXXX din 24

ianuarie 2005 eliberat lui Gheorghe Burian.

La fel, instanța a stabilit că, dreptul de proprietate asupra construcției (nr. cadastral

XXXXX) din str. XXXXX, a fost obținut de către Burian Gheorghe (a.n. XXXXX) în

temeiul hotărârii judecătorești nr.XXXXX, iar înregistrarea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil (nr.cadastral XXXXX), nu a fost solicitată (f.d.13, vol.I).

Din cele constatate, prima instanță nu a stabilit temeiuri de anulare a actului

administrativ contestat.

La 06 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice, Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 25 februarie

2021, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea apelului (având în vedere că

hotărârea integrală a fost notificată apelantului la 23 februarie 2021) (f.d.160-161, 176,

179-181, vol.I), solicitând casarea integrală a hotărârii din 29 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii

în sensul formulat.

Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul depus de

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată integral hotărârea din 29

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de

admitere a acțiunii depuse de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat. S-a anulat

decizia nr.2/31-9 din 09 martie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate

privată asupra lotului de pământ din str. XXXXX, lui Gheorghe Burian” emisă de

Consiliul mun. Chișinău.

Instanța de apel a motivat decizia de admitere a acțiunii depuse de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat prin faptul că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor

imobile, Burian Gheorghe (născut în XXXXX), în baza hotărârii judecătorești

nr.XXXXX din 27.11.2009, la data de 16.02.2010 a înregistrat dreptul de proprietate

asupra construcției amplasate pe str. XXXXX (nr. cadastral XXXXX).

Totodată, instanța a reținut că, dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.cadastral

XXXXX, nu a fost înregistrat, fiind indicată mențiunea „înregistrarea dreptului nu a fost

solicitată” (f.d.13, vol.I).

Cu trimitere la art.22 alin.(1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543

din 25.02.1998, instanța de apel a stabilit că, Consiliul mun.Chișinău nu avea înregistrat

în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.cadastral

XXXXX, amplasat în str. XXXXX, cu toate acestea prin decizia contestată a dispus

autentificarea dreptului de proprietate privată lui Gheorghe Burian asupra lotului de

pământ în litigiu pentru exploatarea și deservirea imobilului locativ, conform planului

anexat.

3

Din cele menționate, instanța de apel a conchis că Consiliul mun. Chișinău a emis

un act administrativ ilegal, întrucât nu era în drept să decidă înstrăinarea terenului în

litigiu, în situația în care acest bun de drept nu-i aparține, or, potrivit art.7 alin.(2) din

Legea nr.121/2007, organul abilitate cu administrarea și deetatizarea proprietății publice

a statului, este Agenția Proprietății Publice.

La 20 iulie 2022, Consiliul mun.Chișinău a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, iar la 01 noiembrie 2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii depuse de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

În susținerea recursului Consiliul mun.Chișinău a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, menționând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material, în special instanța de apel a ignorat prevederile art.14 alin.(2)

lit.c) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală,

art.109 alin.(1) și (2) din Constituție, art.42 din Codul funciar, art.9 alin.(1) și (2) lit.h)

din Legea nr.121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice și art.77

din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală.

Pe lângă acestea, anularea actului administrativ contestat ar putea duce la încălcarea

prevederilor art.316 din Codul civil, art.46 din Constituție și art.1 din Protocolul adițional

la CEDO care garantează dreptul de proprietate, or, terenul în litigiu se află într-o

corelație directă cu imobilul privat (construcția) a căruia proprietar este Gheorghe

Buruian.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 31 mai 2022, în ședință

publică.

Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost notificată

Consiliului mun.Chișinău la 19 iulie 2022 prin intermediul poștei electronice, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea anexată la dosar (f.d.238, vol.I).

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, copia deciziei integrale a instanței de

apel a fost notificată Consiliului mun.Chișinău la 13 octombrie 2022, fapt ce se probează

prin avizul poștal de recepție anexat la dosar (f.d.242, vol.I).

Astfel, recursul (inițial și cel motivat) a fost depus de Consiliul mun.Chișinău cu

respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ.

La 14 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Oficiului

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, lui Burian Gheorghe XXXXX și Olesei Burian

4

copia recursului depus de Consiliul mun. Chișinău, cu înștiințarea despre necesitarea

prezentării referințelor, cu toate acestea intimații nu și-au valorificat acest drept

procedural și nu au depus referințe (f.d.8-11, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

5

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31,

Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Consiliul mun.Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul mun.Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6