2ra-1730/22 — incasarea chiriei restante
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea chiriei restante
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1730/22 — incasarea chiriei restante (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 2ra-1730/2022
2-20110018-01-2ra-09122022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Gîrleanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, A. Braga, V. Buhnaci)
Î N C H E I E R E
22 februarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Alexandru Pagu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Nagoltrans” împotriva lui Oleg Baraliuc cu privire la
încasarea chiriei restante,
împotriva deciziei din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 08 septembrie 2020, SRL „Nagoltrans” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Oleg Baraliuc, solicitând încasarea chiriei restante în mărime
de 91 300 de lei, a penalității în mărime de 21 638 de lei, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 25 august 2017, Oleg Baraliuc a încheiat
cu SRL „Nagoltrans” un contract de locațiune a automobilului de model „XXXX”,
n/î XXXX.
Potrivit pct. 3.1. din contractul de locațiune, reclamantul a oferit, iar pârâtul a
primit în locațiune automobilul sus-indicat pe un termen de 3 zile, care a început a
curge din data de 25 august 2017, ora 18:00, și lua sfârșit la data de 28 august 2017,
ora 17:00.
Potrivit pct. 4.1. din contractul de locațiune, părțile au convenit că prețul chiriei
pentru 1 zi constituie suma de 1100 de lei.
A precizat că, automobilul sus-menționat s-a aflat în posesia și folosința
pârâtului în perioada 25 august 2017 - 26 decembrie 2017. Iar, conform actului de
predare-primire (restituirea) automobilului, locatarul a refuzat să achite plata pentru
chiria restantă pentru 83 zile în sumă de 91 300 de lei, ceea ce a fost consemnat de
ambele părți.
Potrivit pct. 9.7 din contractul de locațiune, locatarul dacă nu restituie
automobilul închiriat la dată stabilită în contract, acesta este obligat să achite plata
chiriei pentru toate zilele în care a reținut automobilul peste termenul de locațiune.
1
A susținut că, în conformitate cu art. 624 din Codul civil în raport cu pct.9.1 al
contractului nominalizat, locatarul care nu achită chiria în termen, urmează a achita
și penalitatea în sumă de 0,3% din suma datorată. Astfel, penalitatea contractuală
calculată pentru perioada 02.06.2020 - 19.08.2020, constituie suma de 21 638 de lei.
A menționat că, la 25 mai 2020, a fost expediată în adresa pârâtului notificare,
prin care a fost somat să achite suma prejudiciului.
Prin hotărârea din 20 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a
fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Nagoltrans”
împotriva lui Oleg Baraliuc cu privire la încasarea chiriei restante și compensarea
cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de reprezentantul apelantului SRL „Nagoltrans”, avocatul Pagu
Alexandru, cu menținerea hotărârii din 20 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși la materialele cauzei a
fost anexat contractul de locațiune încheiat între părțile litigante la 25 august 2017,
precum și actul de predare – primire și restituire a automobilului, actele nominalizate
nu demonstrează că partea pârâtă nu și-a onorat obligația de achitare a plății chiriei
la momentul încheierii contractului.
De asemenea a indicat că nu a fost confirmat de către apelant faptul existenței
în evidența contabilă a SRL „Nagoltrans” a datoriei pretinse spre încasare de la
Baraliuc Oleg.
A conchis că instanța de fond corect a determinat că din probatoriul administrat
la dosar, nu rezultă cu certitudine că pârâtul are datorie față de reclamant la plata
chiriei automobilului, fapt care și a determinat instanța să respingă pretenția privind
încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a plății pretinse pentru
locațiune în mărime de 91 300 de lei, ca fiind neîntemeiată.
La 01 decembrie 2022, SRL „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Pagu
Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii
noi privind trimiterea cauzei la rejudecare (f.d. 118-121).
În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel
reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.
Suplimentar a indicat că, la momentul examinării cauzei se afla în afara țării,
informând instanța de apel despre acest fapt, iar în acest sens la 21 septembrie 2022
a expediat prin intermediul poștei electronice cerere de amânare a ședinței de
judecată.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează
că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 21 septembrie 2022.
La 28 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în
adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 115).
Astfel, Colegiul constată că, recursul declarat de SRL „Nagoltrans”,
reprezentată de avocatul Pagu Alexandru la 01 decembrie 2022, se consideră depus
în termenul stabilit de lege.
2
La 09 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele
dosarului (f.d. 126).
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
3
p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §
1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Nagoltrans”,
reprezentată de avocatul Pagu Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt
inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Alexandru Pagu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
4