2ra-1730/22 — incasarea chiriei restante

Dosarul nr. 2ra-1730/2022

2-20110018-01-2ra-09122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, A. Braga, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Alexandru Pagu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Nagoltrans” împotriva lui Oleg Baraliuc cu privire la

încasarea chiriei restante,

împotriva deciziei din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 septembrie 2020, SRL „Nagoltrans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Oleg Baraliuc, solicitând încasarea chiriei restante în mărime

de 91 300 de lei, a penalității în mărime de 21 638 de lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 25 august 2017, Oleg Baraliuc a încheiat

cu SRL „Nagoltrans” un contract de locațiune a automobilului de model „XXXX”,

n/î XXXX.

Potrivit pct. 3.1. din contractul de locațiune, reclamantul a oferit, iar pârâtul a

primit în locațiune automobilul sus-indicat pe un termen de 3 zile, care a început a

curge din data de 25 august 2017, ora 18:00, și lua sfârșit la data de 28 august 2017,

ora 17:00.

Potrivit pct. 4.1. din contractul de locațiune, părțile au convenit că prețul chiriei

pentru 1 zi constituie suma de 1100 de lei.

A precizat că, automobilul sus-menționat s-a aflat în posesia și folosința

pârâtului în perioada 25 august 2017 - 26 decembrie 2017. Iar, conform actului de

predare-primire (restituirea) automobilului, locatarul a refuzat să achite plata pentru

chiria restantă pentru 83 zile în sumă de 91 300 de lei, ceea ce a fost consemnat de

ambele părți.

Potrivit pct. 9.7 din contractul de locațiune, locatarul dacă nu restituie

automobilul închiriat la dată stabilită în contract, acesta este obligat să achite plata

chiriei pentru toate zilele în care a reținut automobilul peste termenul de locațiune.

1

A susținut că, în conformitate cu art. 624 din Codul civil în raport cu pct.9.1 al

contractului nominalizat, locatarul care nu achită chiria în termen, urmează a achita

și penalitatea în sumă de 0,3% din suma datorată. Astfel, penalitatea contractuală

calculată pentru perioada 02.06.2020 - 19.08.2020, constituie suma de 21 638 de lei.

A menționat că, la 25 mai 2020, a fost expediată în adresa pârâtului notificare,

prin care a fost somat să achite suma prejudiciului.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Nagoltrans”

împotriva lui Oleg Baraliuc cu privire la încasarea chiriei restante și compensarea

cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de reprezentantul apelantului SRL „Nagoltrans”, avocatul Pagu

Alexandru, cu menținerea hotărârii din 20 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși la materialele cauzei a

fost anexat contractul de locațiune încheiat între părțile litigante la 25 august 2017,

precum și actul de predare – primire și restituire a automobilului, actele nominalizate

nu demonstrează că partea pârâtă nu și-a onorat obligația de achitare a plății chiriei

la momentul încheierii contractului.

De asemenea a indicat că nu a fost confirmat de către apelant faptul existenței

în evidența contabilă a SRL „Nagoltrans” a datoriei pretinse spre încasare de la

Baraliuc Oleg.

A conchis că instanța de fond corect a determinat că din probatoriul administrat

la dosar, nu rezultă cu certitudine că pârâtul are datorie față de reclamant la plata

chiriei automobilului, fapt care și a determinat instanța să respingă pretenția privind

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a plății pretinse pentru

locațiune în mărime de 91 300 de lei, ca fiind neîntemeiată.

La 01 decembrie 2022, SRL „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Pagu

Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii

noi privind trimiterea cauzei la rejudecare (f.d. 118-121).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Suplimentar a indicat că, la momentul examinării cauzei se afla în afara țării,

informând instanța de apel despre acest fapt, iar în acest sens la 21 septembrie 2022

a expediat prin intermediul poștei electronice cerere de amânare a ședinței de

judecată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 21 septembrie 2022.

La 28 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în

adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 115).

Astfel, Colegiul constată că, recursul declarat de SRL „Nagoltrans”,

reprezentată de avocatul Pagu Alexandru la 01 decembrie 2022, se consideră depus

în termenul stabilit de lege.

2

La 09 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 126).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

3

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Nagoltrans”,

reprezentată de avocatul Pagu Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Nagoltrans”, reprezentată de avocatul Alexandru Pagu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

4