3ra-35/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-35/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 3ra-35/23
2-20154009-01-3ra-17012023
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Chisilița)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
22 februarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Serghei Fedotov împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire
la contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută
hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă :
La 07 decembrie 2020, Serghei Fedotov a depus cerere de chemare în judecată
în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil.
În motivarea acțiunii a invocat faptul că Serghei Fedotov a activat în organele
afacerilor interne până la 01 decembrie 2019 apoi a obținut calitatea de pensionar pe
linia MAI. Astfel, în temeiul ordinului MAI nr.96 din 20 martie 2018 și Hotărârii
Guvernului RM nr.78/1994 i-a fost calculată vechimea în muncă în mărime de 25 ani,
circumstanță care conform art.13 din Legea 1544/1993 îi acordă dreptul la pensie în
cuantumul de 50 % din solda primită.
A relatat reclamantul că la 23 decembrie 2019, cu actele menționate, s-a adresat
la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Dubăsari, însă prin decizia din 30 ianuarie
2020, i s-a refuzat în stabilirea pensiei. După care a formulat cererea prealabilă la
Casa Națională de Asigurări Sociale iar la 03 februarie 2020, a primit Avizul nr.339 al
Direcției pensii și prestații sociale beneficiarilor instituțiilor de forță precum că nu
poate fi raportat la prevederile pct.8 al Hotărârii Guvernului RM nr.78/1994.
A considerat reclamantul că decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Dubăsari din 30 ianuarie 2020 și Avizul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 339
sunt neîntemeiate și pasibile de a fi anulate.
1
În acest context, reclamantul a menționat faptul că anterior conform încheierii
din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea a fost declarată
inadmisibilă din motivul nerespectării procedurii prealabile, motiv din care s-a adresat
cu o cerere prealabilă, care a fost respinsă prin răspunsul nr.F-2534/20 din 24
noiembrie 2020.
A susținut reclamantul că prin Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Dubăsari și prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, i-a fost încalcat
dreptul de a primi pensie pe linia MAI în funcție de contribuția lui.
A invocat reclamantul că conform art. 48 din Legea asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, pensiile militarilor în termen, ale militarilor care
au îndeplinit serviciul prin contract ale persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție
și colaboratorilor organelor securității statului, Centrului National Anticorupție și ale
membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări
Sociale, în modul stabilit de Guvern.
Iar, potrivit art.49 al legii enunțate supra, militarii în termen, militarii care au
îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ofițerii de protecție și
colaboratorii organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și membrii
familiilor acestora depun cerere de stabilire a pensiei la organul de asigurări sociale.
Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin
decizie, emisă de organul de asigurări sociale în termen de 30 de zile de la data
depunerii cererii cu toate actele necesare. Organele de asigurări sociale au dreptul de
control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda
(cîștigul), eliberate de organele abilitate.
În acest context a notat reclamantul că prin Hotărârea nr. 19 din 19 iulie 2016
Curtea Constituțională din Republica Moldova a apreciat:” „[...] Pensiile pentru limită
de vârstă se acordă pentru munca și serviciile prestate, prin îndeplinirea unor
obligațiuni social importante. Prin natura lor social- juridică primară pensiile sunt
sursa principală și permanentă de subzistență a pensionarilor. Având în vedere
dispozițiile Constituției (art.47 alin.(2), cetățenii au dreptul de a primi integral pe
parcursul întregii vieți pensia stabilită în condițiile Legii nr.156- XIV.” De asemenea,
Curtea subliniază că, potrivit art.10 alin.(3) din Legea privind pensiile de asigurări
sociale de stat, dreptul la pensie este imprescriptibil. Curtea reiterează că dreptul de
proprietate nu este unul absolut și poate fi supus unor limitări. În acest context, Curtea
reține că o restrângere a drepturilor relative garantate de Constituție trebuie să fie
prevăzută de lege, să fie necesară în interesele menționate la art.54 alin. (2) din Legea
fundamentală,să fie proporțională cu situația, care a determinat-o șisă nu aducă
atingere substanței dreptului de proprietate, altfel spus, să servească unui interes
public legitim.
Astfel, a relevat reclamantul că punând în balanță interesul statului de a stabili
anumite termene de apariție, exercitare sau apărare a drepturilor civile în scopul
asigurării certitudinii juridice, pe de o parte, și dreptul cetățenilor de a primi integral
pe parcursul întregii vieții pensia stabilită în condițiile legii, aceasta fiind, de regulă,
sursa lor primară de existența, pe de altă parte, Curtea constată că acesta din urmă
prevalează. Potrivit art.162 din Codul administrativ, procedura prealabilă urmărește
2
scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Dacă autoritatea
publică nu soluționează petiția în termenele prevăzute de prezentul cod, persoana
afectată este în drept să depună cerere prealabilă. Cererea prealabilă poate fi
îndreptată spre: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal
sau nul; b) emiterea unui act administrativ individual. În conformitate cu art.189 din
Codul administrativ, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin
activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în
contencios administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și
atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere. În cazurile
prevăzute de lege, precum și în scopul revendicării drepturilor ce reies dintr-un
contract administrativ, acțiunea în contencios administrativ poate fi înaintată și de
autoritatea publică.
În asemenea circumstanțe, a solicitat reclamantul anularea deciziei Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale Dubăsari din 30 ianuarie 2020, răspunsului Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu nr.F-2534/20 din 24 noiembrie 2020, cu obligarea
Casei Naționale de Asigurări Sociale, să efectueze stabilirea și calcularea cuantumului
pensiei cu achitarea pensiei, începând cu 01 decembrie 2019, în cuantum de 50 % din
solda lunară luându-se în considerare certificatul eliberat de către DP Chișinău cu
nr.34/20-17000 din 04 decembrie 2019.
Prin încheierea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a
declarat ca inadmisibilă acțiunea depusă de Serghei Fedotov. (f.d.36/38)
Prin decizia din 22 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul
depus de avocatul Vladimir Kovali în interesele lui Serghei Fedotov. S-a anulat
încheierea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu remiterea
pricinii la instanța competentă să judece cauza, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
(f.d. 70/74)
Prin hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
acțiunea depusă de Serghei Fedotov s-a admis parțial. S-a anulat decizia Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale Dubăsari nr. 05/2020/186 din 30 ianuarie 2020
privind refuzul de stabilire a pensiei lui Serghei Fedotov și decizia Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. F-2534/20 din 24 noiembrie 2020 de soluționare a cererii
prealabile. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul
administrativ individual favorabil, prin care să dispună stabilirea și achitarea pensiei
pentru vechime în serviciu lui Serghei Fedotov în temeiul Legii asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 02 decembrie 2019, ținând cont
de vechimea în muncă de 25 ani 02 luni și 10 zile. În rest acțiunea a fost respinsă.
(f.d.84; 89/98)
Dispozitivul hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani a fost notificat Casei Naționale de Asigură Sociale la 29 octombrie 2021, fapt
confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.84)
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 18 noiembrie 2021, prin
intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel
nemotivat împotriva hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe cu
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. (f.d.87/88)
3
La 01 februarie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin intermediul
poștei electronice a expediat pentru notificare Casei Naționale de Asigurări Sociale
copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.89/98), fapt confirmat prin extrasul din
poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.99/100), iar la 02 martie 2022, prin
intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea
apelului (f.d. 107/109).
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul
Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 28 octombrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Prin decizia din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 28
octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.119; 120/134)
Pentru a decide astfel, Completul specializat al instanței de apel, analizând
prevederile art.33 al. (2) din Legea nr.1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la
sistemul penitenciar, art.18 alin. (1) lit. c), art.44 din Legea asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor
interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit. d) al Hotărârii
Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, cu privire la modul de calculare a vechimii
în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, și funcționarilor publici cu statut
special din cadrul sistemului administrației penitenciare, a conchis că prima instanță
întemeiat a ajuns la concluzia privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale
de a-i stabili lui Serghei Fedotov pensia pentru vechime în muncă în temeiul Legii
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 02 decembrie
2019, ținând cont de vechimea în muncă de 25 ani 02 luni și 10 zile.
Prin urmare, Completul specializat al instanței de apel a considerat neîntemeiate
argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, perioadele de activitate
a reclamantului/intimat în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie, nu pot fi
raportată la prevederile pct. 8 lit. d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie
Or, colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și deținerea
persoanelor reținute și arestate în izolatorul de urmărire penală, în prezent au dreptul
la calcularea vechimii în muncă, avantaje, cu calcularea a două luni vechime în muncă
pentru o lună de serviciu.
Subsecvent, Completul specializat al instanței de apel a notat că prin certificatul
nr.34/20-17000 din 04 decembrie 2019 eliberat de Inspectoratul General de Poliție al
MAI, se denotă întrunirea condițiilor stipulate la pct. 8 lit. d) al Hotărârii Guvernului
nr.78 din 21 februarie 1994, cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție.
Completul specializat al instanței de apel a apreciat declarativ și argumentul
apelantei Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, conform certificatului nr.
34/20-17000 din 04 decembrie 2019 eliberat de Inspectoratul General de Poliție,
perioada de activitate a reclamantului/ intimat a fost calculată neîntemeiat cu înlesniri.
4
La acest capitol, Completul specializat al instanței de apel a reținut că prin
ordinul nr.96 din 20 martie 2018 emis de de Inspectoratul General de Poliție al MAI
s-au recunoscut unele înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de
funcționari publici cu statut special și militari din cadrul MAI, reglementând
raporturile de muncă pentru personalul care realizează misiuni de escortă și pază a
persoanelor deținute și armonizarea acestora cu reglementările aplicate angajaților
altor instituții ce execută atribuții analoage, iar confirmarea nr. 34/20-17000 din 04
decembrie 2019, vine în susținerea aplicabilității ordinului emis în privința lui Serghei
Fedotov, în raport cu vechimea în muncă deținută de către ultimul, deci la stabilirea
cuantumului pensiei urma să fie luate în calcul și înlesnirile (avantajele) funcțiilor
deținute.
Suplimentar, Completul specializat al instanței de apel a notat că prin ordinul
nominalizat mai sus, s-a specificat că, eliberarea confirmărilor privind înlesnirile
prevăzute la calcularea vechimii în muncă pentru funcționarii publici cu statut special
și militarii care și-au îndeplinit serviciul în cererea acestora, de către autoritățile
administrative și instituțiile din subordine, prin intermediul subdiviziunilor de resurse
umane, conform competenței, va fi determinată de ultimul loc de muncă al
solicitantului. În cazul lichidării subdiviziunilor în care solicitanții au activat anterior,
confirmările vor fi eliberate de către subdiviziunile, autoritățile administrative sau
instituțiile din subordinea MAI, care au devenit succesori de drepturi și obligații sau
au preluat competențele subdiviziunilor de poliție reorganizate sau lichidate.
Mai mult ca atât, Completul specializat al instanței de apel a atenționat și asupra
faptului că ordinul nr.96 din 20 martie 2018 emis de Inspectoratul General de Poliție
al MAI, este un act administrativ valabil, produce efectele juridice de rigoare, care
urmează a fi aplicate corespunzător, iar simplul dezacord al apelantului cu ordinul
menționat, atât timp cât acesta nu a fost anulat, nu reprezintă un temei pentru
nerecunoașterea efectelor acestuia.
Totodată, Completul specializat al instanței de apel a respins ca neîntemeiat
argumentul apelantei precum că, prevederile pct.8 lit. d) al Hotărârii Guvernului nr.78
din 21 februarie 1994 nu sunt aplicabile prezentei cauze, deoarece reclamantul nu a
activat în vreo funcție din cadrul Izolatorului de detenție provizorie, perioada de
activitate calculată cu înlesniri, două luni de vechime în muncă pentru o lună de
serviciu (2:1). Or, din cele reiterare supra, colaboratorii care efectuează serviciul de
pază, escortare și deținerea persoanelor reținute și arestate în izolatorul de urmărire
penală, în prezent au dreptul la calcularea vechimii în muncă, avantaje, cu calcularea a
două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, deci argumentul dat se
combate prin prevederile normelor citate.
Completul judiciar nu poate reține nici argumentul apelantei privind acordarea a
două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu doar persoanelor care au activat
în penitenciare de tip închis și nu provizoriu. Or, izolator de detenție provizorie
urmează să se înțeleagă izolator de urmărire penală, întrucât acest statut îi este acordat
de lege, iar denumirea uzuală specificată a acestuia nu influențează caracterul și
statutul legal atribuit.
În acest context, Completul specializat al instanței de apel a reținut că prima
instanță just a stabilit că vechimea în serviciu pentru fixarea pensiei în privința
reclamantului urma a fi stabilită de 25 ani 02 luni 10 zile.
5
Prin urmare, Completul specializat al instanței de apel a conchis că argumentele
apelantei, Casei Naționale de Asigurări Sociale urmează a fi respinse, or, prin lege,
aceasta este obligată să-i recalculeze pensia reclamantului, reieșind din certificatul
prezentat, în caz contrar, respingerea acestei cerințe a reclamantului va duce la
încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra pensiei neprimite, fapt ce
ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii judiciare naționale
și principiilor CEDO.
Având în vedere cele menționate, Completul specializat al instanței de apel a
relevat că nu poate reține argumentele apelantei, Casei Naționale de Asigurări Sociale,
deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia
primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material cu
aprecierea juridică cuvenită a probelor.
Totodată, Completul specializat al instanței de apel a respins ca neîntemeiat și
argumentul apelantului precum că hotărârea primei instanțe este una ilegală deoarece
analizând conținutul hotărârii contestate, s-a constatat că hotărârea primei instanțe este
una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material
și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au
fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea
aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză
clară.
Din considerentele enunțate, Completul specializat al instanței de apel a
concluzionat că prima instanța a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu
certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului
juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la
proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor
procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil,
garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor
Omului.
La 27 iunie 2022, prin intermediul adresei electronice (f.d.142), Casa Națională
de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a
deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca
neîntemeiată.
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe
parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar
invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și ilegală, prin
faptul că au fost interpretate eronat normele legale, iar aprecierea probelor dată de
instanța de apel a fost una defectuoasă și arbitrară fapt ce vine în contradicție cu
prevederile legislației procedurale civile cât și cu dreptul la un proces echitabil.
A susținut recurenta că la cazul supus examinării, este evident că constatările
instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la
materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise.
Prin urmare, în conjunctura descrisă supra, recurenta consideră că se profilează
faptul că instanța de apel nu a exercitat un control judiciar complet, în fapt și în drept,
cu respectarea efectului devolutiv al apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță,
6
iar drept consecință a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material și
procedural pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.
La 18 ianuarie 2023, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de
recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului
poștal, a expediat în adresa lui Serghei Fedotov, copia recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale, creând astfel participanților la proces condiții egale de
a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței. (f.d.146)
Prin referința depusă la data de 23 ianuarie 2023, prin intermediul poștei
electronice (f.d.147), Serghei Fedotov, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali a
solicitat să fie declarat inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu
menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe ca fiind întemeiate și
legale. (f.d.148/150)
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel
în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 octombrie
2022, în ședință publică. (f.d.119)
Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 12 octombrie
2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale
prin intermediul poștei electronice la 19 octombrie 2022, fapt confirmat prin extrasul
din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.135)
Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2022, a fost
notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul poștei electronice la
28 decembrie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei.
(f.d.139)
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a depus
recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele
motive.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din
7
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor
de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
8
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
9