ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 15.02.2023

3ra-1210/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil cu privir ela indexarea indemnizatiei lunare viagere

HOTĂRÂRE

15.02.2023

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil cu privir ela indexarea indemnizatiei lunare viagere
Temei legal: temeiurile declarării recursului

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

3ra-1210/22 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil cu privir ela indexarea indemnizatiei lunare viagere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1210/22

2-21101486-01-3ra-21112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Valeria Șterbeț împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil cu privire la indexarea indemnizației viagere,

împotriva deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 07 iulie 2021 Valeria Șterbeț a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil cu privire la indexarea

indemnizației viagere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că a activat în calitate de judecător

începând cu anul 1973, iar începînd cu data de 01 ianuarie 1997 este beneficiară de

pensie pentru vechime în muncă de judecător, stabilită conform art. 32 din Legea

544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

A susținut reclamanta că, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

sectorul Centru municipiul Chișinău nr. XX/XXXX/XXX din XX iunie XXX la

cererea depusă, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (4) și (5) din Legea

nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, a fost transferată la

alt tip de pensie – indemnizație lunară viageră, având drept calcul stagiul în regimul

special (vechimea în calitate de judecător) de 39 ani 10 luni 0 zile, calculată în

mărime de 95 % din salariul de funcție al judecătorului Curții Constituționale.

A menționat reclamanta că nefiind de acord cu decizia nominalizată mai sus, a

contestat-o în instanța de judecată, iar prin hotărârea din 18 iulie 2013 a Judecătoriei

Centru, municipiul Chișinău, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău și

încheierea din 26 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost anulată parțial

decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorului Centru municipiul Chișinău

nr. XX/XXX/XXX din XX iunie XXXX. Totodată, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sectorului Centru municipiul Chișinău a fost obligată să-i recalculeze

indemnizația lunară viageră în mărime de 95 % reieșind din salariul mediu lunar

achitat Președintelui Curții Supreme de Justiție, ținând-se cont de indexarea

salariului, începând cu 14 mai 2013.

În continuare, reclamanta a menționat că prin Legea privind salarizarea

judecătorilor nr. 238 din 23 decembrie 2013 ( publicată în M.O. nr. 14-16/32 din 21

ianuarie 2014), începând cu 1 ianuarie 2014 salariile judecătorilor au fost majorate.

Prin urmare, susține reclamanta că a depus cererea de recalculare a

indemnizației lunare viagere în dependență de noul cuantum al salariului

Președintelui Curții Supreme de Justiție, calculat în conformitate cu Legea nr. 238 din

23 decembrie 2013, însă a fost respinsă de către Casa Teritorială Asigurări Sociale

sectorul Centru, municipiul Chișinău, invocându-se că temei legitim pentru

recalculare nu există.

Prin hotărârea din 24 februarie 2014 a Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău și încheierea din 23 iulie 2014 a

Curții Supreme de Justiție a fost anulată parțial decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale sectorul Centru, municipiul Chișinău din 10 ianuarie 2014 în partea care ține

de cuantumul indemnizației lunare viagere plătit judecătorului demisionat Valeria

Șterbeț. A fost obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Centru

municipiul Chișinău să-i recalculeze indemnizația lunară viageră în mărime de 95%

reieșind din salariul mediu lunar achitat Președintelui Curții Supreme de Justiție,

ținând-se cont de indexarea salariului, în conformitate cu prevederile art. 4 și art. 5

Legea privind salarizarea judecătorilor nr. 238 din 23 decembrie 2013, începând cu

01 ianuarie 2014.

În acest context a indicat reclamanta că Plenul Curții Supreme de Justiție prin

Avizul consultativ nr. 4ac-15/13 s-a expus că atât pensia, cât și indemnizația lunară

viageră a judecătorului în demisie se recalculează, ținându-se cont de salariul mediu

al judecătorului în funcție. Aceasta decurge din principiul unitar al statutului de

judecător reglementat prin dispozițiile art. 2 din Legea cu privire la statutul

judecătorului, potrivit cărora judecătorii din toate instanțele judecătorești, au un statut

unic și se disting între ei numai prin împuterniciri și competență. Or, pensiile pentru

vechime în muncă și indemnizațiile lunare viagere judecătorilor se stabilesc prin

aceiași lege specială – Legea cu privire la statutul judecătorului și au aceeași sursă de

finanțare.

Astfel, a considerat reclamanta important de a menționa că, conform practicii

judiciare statuate prin mai multe hotărâri judecătoreși irevocabile în astfel de

categorii de litigii instanțele judecătorești au considerat cerințele reclamanților

întemeiate și le-au dat câștig de cauză, menționând că principiul unitar al statutului de

judecător este aplicabil atât la recalcularea pensiei, cât și a indemnizației lunare

viagere, care au aceeași origine – asigurarea socială a judecătorilor, cu deosebirea că

indemnizația lunară viageră se plătește la plecarea onorabilă a judecătorului din

funcție, cu condiția unei vechimi în munca de judecător de cel puțin 20 de ani și

întreruperea definitivă a activității de judecător, legislatorul lăsând la discreția

judecătorului de a alege între pensie și indemnizație lunară viageră.

A mai indicat reclamanta că principiul unitar al statutului judecătorului este

statuat și prin jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție în cauzele de

chemare în judecată a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea

recalculării pensiilor judecătorilor în funcție.

A menționat reclamanta că în hotărârea pentru controlul constituționalității unor

prevederi ale art.I pct. 22 și art. II-V din Legea nr.358 - XV din 31 iulie 2003 „Pentru

modificarea și completarea unor acte legislative” (M.O. nr.61-63/15 din 16 aprilie

2004), Curtea Constituțională a menționat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei

legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare

intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

La fel, a indicat reclamanta că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27

ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici (M.O. nr.14-17 din 10 februarie 2000, art.4) s-a

statuat că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a

diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la

statutul judecătorului, întru respectarea principiului respectării drepturilor dobândite

anterior în mod licit.

Iar, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr.27 din 20 noiembrie 2011 (M.O.

nr.1-6 din 06 ianuarie 2012, art. I), un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv, art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană, numai în cazul când dreptul social respectiv este

dobândit și are valoare economică.

Astfel, a considerat reclamanta aplicabil în speță argumentul că, dreptul

patrimonial dobândit pentru ea este dreptul la indemnizația lunară viageră ce se află

în plată, cu drept de recalculare/indexare, care deja are o valoare economică și astfel

constituie un drept de proprietate.

În această ordine de idei, reclamanta a indicat că a dobândit dreptul la

indemnizație lunară viageră în condițiile art. 26 alin. (5) din Legea 544-XIII din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care prevedea atunci fără echivoc,

recalcularea în dependență de indexarea salariului judecătorului în funcție. Or, prin

aplicarea sensului de indexare se prezumă modificarea, compensarea, amplificarea

unei valori (în cazul dat - a indemnizației lunare viagere) în funcție de un indice

economic.

A menționat reclamanta că prin consecință, Valeria Șterbeț în calitate de

judecător în demisie, a dobândit acest drept de calculare și plată a indemnizației

lunare viagere, inclusiv cu drept de recalculare/majorare în funcție de un indice

economic (coroborarea cu prevederile legale privind majorarea salariului

judecătorului în exercițiu), drept dobândit anterior survenirii abrogării alin. 5 al art.

26 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Prin urmare, a susținut reclamanta că conform regulii generale, legea nouă nu

poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea

prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui. Aceasta decurge

și din prevederile Codului civil, care statuează în art. 7 alin. (1) și (2) că legea civilă

nu are caracter retroactiv, nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice

stinse anterior. Astfel, în materie civilă, juridic legea veche ultraactivează/

supraviețuiește pentru rezolvarea situațiilor juridice pendinte, care rămân guvernate

de legea sub imperiul căreia s-au născut.

A reiterat reclamanta că potrivit art. 54 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova, nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile, libertățile

fundamentale ale omului și cetățeanului. Or, art. 140 din Constituție și Legea cu

privire la Curtea Constituțională stabilesc imperativ că hotărârile organului de

jurisdicție constituțională sânt acte oficiale și executorii pentru toate autoritățile

publice, persoane fizice și juridice.

Prin urmare, a susținut reclamanta că abrogarea alin. (5) al art. 26 din Legea

nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, adoptată ulterior, nu-

i poate diminua substanța dreptului social în condițiile în care a fost dobândit licit.

Or, vechile prevederi ultraactivează, fiind aplicabilă atât plata, cât și recalcularea/

majorarea indemnizației lunare viagere în funcție de un indice economic, guvernată

de legea sub imperiul căreia s-a născut.

Astfel, a indicat reclamanta că recalcularea pensiei judecătorului în dependență

de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu a fost substituită cu

indexarea. Or, atât recalcularea, cât și indexarea presupun majorarea pensiei.

A notat reclamanta că ținând cont de principiul unitar al statutului judecătorului,

originea comună a pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației lunare viagere

– asigurarea socială a judecătorilor, stabilirea și plata lor în baza aceleiași legi

speciale și din aceleași surse, fără ca legislatorul până la abrogarea alin. (5) al art. 26

din Legea 544-XIII din 20 iulie 1995 să facă diferența între modul de

recalculare/majorare a pensiei și modul de recalculare/majorare a indemnizației

lunare viagere, întru asigurarea dreptului dobândit licit, având în vedere

ultraactivitatea nomelor abrogate, a considerat că condițiile stabilite conform

prevederilor art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii, de indexare/majorare a pensiilor pentru vechime în muncă sunt

aplicabile și pentru indexarea/majorarea indemnizațiilor lunare viagere judecătorilor.

În baza celor relatate, reclamanta a considerat că dispune de dreptul de a-i fi

indexată/majorată indemnizația lunară viageră prin aplicarea condițiilor de indexare a

pensiei judecătorilor pentru vechime în muncă, fără anumite limitări, iar în caz

contrar, s-ar atesta o diferențiere de tratament (discriminatoriu) între judecătorii care

primesc pensie pentru vechime în muncă și judecătorii demisionați onorabil care

primesc indemnizație lunară viageră, fapt ce ar duce la violarea art.14 CEDO, aceasta

fiind incompatibilă cu protecția proprietății garantată de articolul 46 din Constituție

și, implicit, de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului.

Prin urmare, a menționat reclamanta că prin intermediul poștei electronice a

expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cererea din 09 aprilie 2021,

ulterior completată cu cererea din 28 aprilie 2021, prin care a solicitat Casei

Naționale de Asigurări Sociale să le examineze în fond și să emită un act individual

favorabil prin care să-i indexeze indemnizația lunară viageră în conformitate cu

prevederile art. 32 din Legea 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului în redacția Legii nr. 37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor

acte legislative, în condițiile art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, începând cu 01 aprilie 2021. Conform răspunsurilor

electronice, cererile au fost recepționate, iar cererea din 28 aprilie 2021 fiind

înregistrată cu nr. S-888/21 la 29 aprilie 2021.

A mai menționat reclamanta că ținând cont de opiniile controversate la

interpretarea prevederilor actelor normative relevante privind delimitarea

competențelor dintre Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa teritorială de

Asigurări Sociale, la data de 07 mai 2021 prin poșta electronică s-a adresat către Casa

Națională de Asigurări Sociale cu cerere prin care a solicitat să transfere cererile din

depuse la data de 09 aprilie 2021 cât și cea de completare depusă la data de 28 aprilie

2021 în procedura administrativă după competență Casei teritoriale de Asigurări

Sociale sectorul Centru, municipiul Chișinău, în cazul în care autoritatea publică

ierarhic superioară și de control Casa Națională de Asigurări Sociale consideră că

cererile înaintate privind indexarea indemnizației lunare viagere sunt de competența

autorității publice ierarhic inferioare, în conformitate cu prevederile art. 58 din Codul

administrativ.

Prin urmare, reclamanta a menționat că la 11 mai 2021, prin răspunsul electronic

s-a confirmat readresarea la Casa teritorială de Asigurări Sociale Centru, iar ulterior,

la 14 mai 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale prin răspunsul nr. Ș-888/21 din

14 mai 2021 i-a acordat termen de 7 zile calendaristice în vederea înlăturării

neajunsurilor depistate (lipsește semnătura electronică).

În acest context, a specificat reclamanta că în aceeași zi prin poșta electronică a

solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i explice cui să adreseze în

continuare petiția semnată: Casei Naționale de Asigurări Sociale sau Casei teritoriale

de Asigurări Sociale sectorul Centru municipiul Chișinău. Însă, din lipsa răspunsului

explicativ, cererea din 28 aprilie 2021 semnată a expediat-o prin intermediul oficiului

poștal Casei Naționale de Asigurări Sociale la 17 mai 2021, iar la 18 mai 2021 a

depus-o personal la Casa teritorială de Asigurări Sociale sectorul Centru, municipiul

Chișinău, cererea fiind înregistrată cu nr. 2286/2021.

Prin răspunsul nr. Ș-986/2 din 07 iunie 2021 Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a refuzat în satisfacerea cererii invocând că temei legitim de a indexa de la

01 aprilie 2021 indemnizația lunară viageră de care beneficiază nu este, motivând

prin faptul că prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, alin. (4) și (5) ale art.26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, ce prevedeau normele de stabilire a

indemnizației lunare viagere, au fost abrogate. Totodată, a menționat că prin Legea

nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative au fost operate

modificări în Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 potrivit cărora de la 01 ianuarie

2021 pensiile pentru vechime în muncă stabilite conform art. 32 din Legea nr. 544-

XIII din 20 iulie 1995 se indexează în condițiile art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

A indicat reclamanta că nefiind de acord cu refuzul din 07 iunie 2021 în

indexarea indemnizației lunare viagere de care dispune, la 09 iunie 2021 s-a adresat

cu cerere prealabilă în care a invocat că răspunsul nu corespunde prevederilor legale

(art. 118-122, 124 din Codul administrativ) și nu conține argumentele pe care se

întemeiază, solicitând astfel Casei Naționale de Asigurări Sociale, inclusiv prin

intermediul Casei teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, municipiul

Chișinău, emiterea unui act administrativ privind indexarea indemnizației lunare

viagere de care dispune, începând cu 01 aprilie 2021, ținând cont de argumentele

invocate în cererea semnată din 28 aprilie 2021. La aceeași cerere, la 14 mai 2021 a

primit răspunsul Casei teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru municipiul

Chișinău cu nr. 5480/1 din 01 iunie 2021, potrivit cărui temei legitim de a indexa de

la 01 aprilie 2021 indemnizația lunară viageră nu este, argumentele refuzului fiind

similare cu cele ale Casei Naționale de Asigurări Sociale din 07 iunie 2021.

A susținut reclamanta că la 15 iunie 2021 a remis Casei Naționale de Asigurări

Sociale cerere prealabilă suplimentară, prin intermediul oficiului poștal, reiterând că

nu este de acord atât cu refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, cât și cu refuzul

Casei teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru municipiul Chișinău din 01

iunie 2021 (primit prin intermediul oficiului poștal la 14 iunie 2021), în indexarea

indemnizației lunare viagere, deoarece nu conține argumentele pe care se întemeiază,

nu sunt analizate și nici respinse argumentele ce se conțin în cererea din 28 aprilie

2021.

Prin urmare, reclamanta a solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale

reexaminarea răspunsurilor de refuzul nr. Ș-986/2 din 07 iunie 2021 și Casei

teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, municipiul Chișinău nr. 5480/1 din

01 iunie 2021 și emiterea unui act administrativ individual favorabil privind

indexarea indemnizației lunare viagere de care dispune, începând cu 01 aprilie 2021,

ținând cont de argumentele invocate în cererea formatată din 28 aprilie 2021.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale din 24 iunie 2021 nr. Ș-

1165/21; Ș-1995/21, recepționat prin intermediul oficiului poștal la 27 iunie 2021,

contra semnătură, cererile prealabile (inițială și suplimentară) de emitere a unui act

administrativ individual favorabil privind indexarea indemnizației lunare viagere au

fost respinse, indicând-se că temei legal de indexare a acesteia nu este, luând în

considerație faptul că alin. (4) și (5) ale art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 au fost abrogate, iar prin Legea nr. 37 din 28 februarie 2020 nu au fost operate

modificări privind indexarea indemnizației viagere.

În acest sens, reclamata a notat că își exprimă dezacordul cu respingerea petiției

de către Casa teritorială de Asigurări Sociale sectorul Centru, municipiul Chișinău și

Casa Națională de Asigurări Sociale, precum și cu respingerea cererii prealabile de

către Casa Națională de Asigurări Sociale.

A considerat reclamanta că la examinarea acestora nu s-a ținut cont de

prevederile legale care ghidează etapele procedurii administrative, la emiterea actelor

de refuz au fost încălcate și prevederile art. art. 118-122, 124, 167-169 din Codul

administrativ.

Totodată, a concretizat reclamanta că la cererea depusă la 18 mai 2021,

înregistrată cu nr. 2286 la Casa teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Centru,

municipiul Chișinău a primit răspuns la 14 iunie 2021.

Astfel, a considerat reclamanta că prin actul administrativ emis de Casa

Națională de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Centru, municipiul Chișinău) din 01

iunie 2021 nr. 5480/1 i s-a vătămat un drept stabilit de lege – indexarea indemnizației

lunare viagere prevăzut de art. 26 alin. (5), art. 32 alin. (11) din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, art. 13 din Legea nr. 156-

XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, conform argumentelor

care sunt invocate în cererea de chemare în judecată.

Ulterior, la data de 28 septembrie 2021 reclamanta Valeria Șterbeț a depus

cerere de completare a pretențiilor prin care a solicitat verificarea actului

administrativ emis de Casa teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Centru,

municipiul Chișinău cu nr. 5480/1 din 01 iunie 2021, anularea actului administrativ

emis de Casa Teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Centru, municipiul

Chișinău cu nr. 5480/1 din 01 iunie 2021 și obligarea pârâtei de a-i indexa

indemnizația lunară viageră în conformitate cu prevederile art.26 alin.(5), art. 32 alin.

(11) Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, în

condițiile art. 13 din Legea privind sistemul public de pensii nr.156-XIV din 14

octombrie 1998, începând cu 01 aprilie 2021. (f.d.52-53)

Prin hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

anulată decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Chișinău,

sectorul Centru) nr. 5480/1 din 01 iunie 2021 privind refuzul indexării indemnizației

lunare viagere stabilită reclamantei Valeria Șterbeț și actul administrativ adoptat în

procedura prealabilă nr. Ș-1165/21; Ș-1995/21 din 24 iunie 2021. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să indexeze indemnizația lunară viageră stabilită

reclamantei Valeria Șterbeț, începând cu data de 01 aprilie 2021. (f.d.90, 97-103)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 mai 2022, prin intermediul

poștei electronice (f.d.94), Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Valeria

Șterbeț (f.d.95/96).

La 02 august 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.108), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.109/110)

Prin decizia din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 17 mai

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.128; 129/147)

La 27 octombrie 2022, prin intermediul adresei electronice (f.d.149), Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 18 noiembrie 2022,

prin intermediul adresei electronice (f.d.155) a depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi decizii de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs recurenta a invocat că nu este de acord cu

decizia contestată, deoarece prin Legea nr. 37 din 28 februarie 2020 pentru

modificarea unor acte legislative, au fost operate modificări la art. 32 din Legea nr.

544-XIII din 20 iulie 1995 și de la 01 ianuarie 2021 pensiile pentru vechime în muncă

stabilite conform Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 se indexează în condițiile art.

13 din Legea Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii.

Astfel, luând în considerare faptul că alin. alin. (4)-(5) ale art. 26 din Legea nr.

544-XIII din 20 iulie 1995 au fost abrogate, iar Legea nr. 37 din 28 februarie 2020 nu

prevede și nu admite mecanismul indexării indemnizației viagere, pretențiile

reclamantei privind indexarea indemnizației viagere nu au temei legal de admitere.

În contextul dat, recurenta a reiterat că legislația Republicii Moldova nu prevede

și nici nu a prevăzut vreodată recalcularea indemnizației lunare viagere, pentru nici o

categorie de beneficiari de o atare prestație socială.

Respectiv, consideră recurenta că solicitarea intimatei nu are absolut nici un

temei legal de admitere, în contextul în care legislația națională (art.13 din Legea nr.

156-XIV din 14 octombrie 1998, în temeiul căruia intimata își argumentează

pretențiile) prevede expres că indexării sunt supuse doar pensiile, dar nu și

indemnizațiile lunare viagere.

A menționat recurenta că instanțele inferioare au ignorat cu desăvârșire atât

prevederile legale, în acest sens, cât și cumulul de argumente aduse de Casa

Națională de Asigurări Sociale în referință cît și în cererea de apel, acestea rămânând

fără careva apreciere.

Prin urmare, a solicitat recurenta ca instanței de recurs să dea o apreciere

obiectivă și multiaspectuală celor invocate în prezenta cerere de recurs, cu expunerea

în motivarea deciziei asupra fiecărui argument invocat.

La 28 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.161), cât și prin

intermediul poștei terestre (f.d.177), Valeria Șterbeț a depus referință prin care a

solicitat să fie declarat inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu

menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe ca fiind întemeiate

și legale. (f.d.162/166; 168/176)

Prin încheierea din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre examinare

în fond, în complet de cinci judecători.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26

octombrie 2022, în ședință publică. (f.d.128)

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 26 octombrie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale

prin intermediul poștei electronice la 28 octombrie 2022, fapt confirmat prin extrasul

din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.148)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2022, a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale prin intermediul poștei electronice la

15 noiembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei. (f.d.152)

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta s-a conformat

prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind modul și

termenul de depunere a recursurilor.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu consideră oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recurs, deoarece criticele recurentului au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

urmează a fi respinsă și menținută decizia instanței de apel, din următoarele motive.

Conform art.248 alin. (1) lit.a) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge recursul.

Instanța de recurs, relevă că în corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ, autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să

acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă

din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1) din Codul

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Prin prisma alin. (2) și (3) din același articol, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică

asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele

pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de

participanții la proces.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține următoarea stare de fapt.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 18 iulie 2013 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, a fost anulată parțial decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale (oficiul teritorial Chișinău, sectorul Centru) nr. 91/20113/21938 din 10 iunie

2013.

Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Chișinău,

sectorul Centru) a fost obligată să-i recalculeze îndemnizația lunară viageră în

mărime de 95 % reieșind din salariul mediu lunar achitat Președintelui Curții

Supreme de Justiție, ținându-se cont de indexarea salariului, începând cu 14 mai

2013.

Hotărârea a fost menținută prin decizia Colegiului Civil al Curții de Apel

Chișinău (dosarul nr. 3a-683/13) și încheierea Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2013 (dosarul

nr. 3ra-1725/13) (fila dosarului administrativ 35).

Astfel, prin hotărârea instanței de judecată Casa Națională de Asigurări Sociale a

fost obligată să recalculeze îndemnizația lunară viageră în mărime de 95 % din

majorările salariului președintelui Curții Supreme de Justiție în funcție, inclusiv de la

14 mai 2013.

Prin cererile din 07 aprilie 2021 și 18 mai 2021 reclamanta/intimata Valeria

Șterbeț a solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Chișinău,

sectorul Centru) indexarea indemnizației lunare viagere în conformitate cu

prevederile art. 26 alin. (5) Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din

20 iulie 1995 în redacția Legii nr. 153 din 05 iulie 2012 de până la abrogare prin

Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 și, respectiv, cu prevederile art. 32 din Legea nr.544-

XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în redacția Legii nr.

37/2020, începând cu 01 aprilie 2021 (filele cauzei 14-17).

Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial Chișinău,

sectorul Centru) nr. 5480/1 din 01 iunie 2021, s-a comunicat Valeriei Șterbeț că, în

privința indexării indemnizație lunare viagere prin Legea nr. 27 din 12 martie 2021,

pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial din 19 martie

2021, a fost modificat art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, și prin urmare alin. (1) are următorul cuprins: „Pensiile se

indexează în fiecare an, la 01 aprilie și 01 octombrie. La 01 aprilie, coeficientul de

indexare va fi egalat cu media creșterii anuale a indicilor prețurilor de consum din

ultimii 3 ani, iar la 01 octombrie – rata inflației înregistrată în primul semestru al

anului în curs, coeficientul de indexare se stabilește de Guvern”. Prin Legea nr. 60

din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor act legislative, alineatele

(4) și (5) ale art. 26 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire șa statutul

judecătorului, ce prevedeau normele de stabilire a îndemnizației lunare viagere, au

fost abrogate. Prin Legea nr.37/2020 pentru modificarea unor acte legislative au fost

operate modificări în Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 și de la 01 ianuarie 2021

pensiile pentru vechimea în muncă stabilite conform art. 32 din Legea nr.544-XIII

din 20 iulie 1995 se indexează în condițiile art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. Astfel, Valeria Șterbeț a fost

informată că temei legitim de indexare de la 01 aprilie 2021 a indemnizației viagere

nu este (fila cauzei 27).

Nefiind de acord cu decizia de refuz, reclamanta/intimata Valeria Șterbeț s-a

adresat cu cereri prealabile, înregistrate cu nr. Ș-1165/21 din 11 iunie 2021 și nr. Ș-

1195/21 din 16 iunie 2021 către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a

solicitat reexaminarea răspunsurilor de refuz ale Casei Națională de Asigurări Sociale

nr. Ș-986/2 din 17 mai 2021 și Casei Naționale de Asigurări Sociale (oficiul teritorial

Chișinău, sectorul Centru) nr.5480/1 din 01 iunie 2021 și emiterea unui act

administrativ individual favorabil privind indexarea indemnizației lunare viagere de

care dispune începând cu 01 aprilie 2021 (fila cauzei 28).

Astfel, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Ș-1165/21; Ș-

1195/21 din 24 iunie 2021 reclamantei/intimate Valeria Șterbeț i-a fost comunicat, că

luând în considerare faptul că, aliniatele (4)-(5) ale art. 26 din Legea nr.544-XIII din

20 iulie 1995 au fost abrogate, iar prin Legea nr. 37/2020 nu au fost operate

modificări privind indexarea indemnizației viagere, temei legal de indexare a acesteia

nu este (fila dosarului 35).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale, la

data de 07 iulie 2021 Valeria Șterbeț a depus acțiune în contencios administrativ

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea la indexarea

indemnizației lunare viagere (f.d.2-8).

La data de 28 septembrie 2021 reclamanta Valeria Șterbeț a depus cerere de

completare a pretențiilor prin care a solicitat verificarea actului administrativ emis de

Casa teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Centru, municipiul Chișinău cu nr.

5480/1 din 01 iunie 2021, anularea actului administrativ emis de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale a sectorului Centru, municipiul Chișinău cu nr. 5480/1 din 01 iunie

2021 și obligarea pârâtei de a-i indexa indemnizația lunară viageră în conformitate cu

prevederile art. 26 alin. (5), art. 32 alin. (11) Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. nr.544-XIII din 20 iulie 1995, în condițiile art. 13 Legea privind sistemul public

de pensii nr. 156/1998, începând cu 01 aprilie 2021. (f.d.52-53)

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 17 mai 2022, a anulat decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale (oficiul teritorial Chișinău, sectorul Centru) nr. 5480/1 din 01 iunie

2021 privind refuzul indexării indemnizației lunare viagere stabilită reclamantei

Valeria Șterbeț și actul administrativ adoptat în procedura prealabilă nr. Ș-1165/21;

Ș-1995/21 din 24 iunie 2021. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

indexeze indemnizația lunară viageră stabilită reclamantei Valeria Șterbeț, începând

cu data de 01 aprilie 2021. (f.d.90, 97-103)

În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ prima instanță, a

menționat că prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, dispozițiile alin. (4) și alin. (5) ale

art. 26 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului au

fost abrogate. Astfel, urmare a modificărilor operate, art. 32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 are următorul conținut: „(1)

Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20

de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are

dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55 % din salariul mediu

lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%,

dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Prima instanță a mai relevat că prin hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 pentru

controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și art. II-V din Legea nr.

358-XV din 31 iulie 2003 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”,

Curtea Constituțională a menționat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi

anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea

nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în

contradicție cu art. 22 din Constituție.

Prin urmare, prima instanță a conchis că conform regulii generale, legea nouă

poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate

înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea

anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În acest context, prima instanță a menționat că hotărârea Curții Constituționale

nr. 4 din 27 ianuarie 2000 prevede că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice

este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în

Legea cu privire la statutul judecătorului.

Astfel, prima instanță a considerat că Curtea Constituțională s-a pronunțat

univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate

fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ

adoptat ulterior.

Cu trimitere la prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317-XIII din 13

decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, și art. 54 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova prima instanță a menționat că dreptul social cu privire la

beneficierea indemnizație viageră, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit de

Valeria Șterbeț anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai

2014) operate la art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

Astfel, a notat prima instanță că dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu

poate fi stins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu poate

modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea, prin

care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Având în vedere circumstanțele pricinii raportate la normele legale aplicabile

speței, prima instanță a constatat că reclamanta Valeria Șterbeț are dreptul de a-i fi

indexată și achitată îndemnizația viageră, reieșind din indexarea generală a pensiilor

în dependență de coeficientul creșterii indicilor prețurilor.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 26

octombrie 2022 a respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

menținut hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Instanța de apel a motivat decizia prin faptul că prima instanța corect a aplicat

normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate

aspectele probelor, iar hotărîrea dată este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea

drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Pe final, instanța de apel a conchis că Casa Națională de Asigurări Sociale nu și-

a îndeplinit obligațiile sale de a exercita discreția în conformitate cu prevederile

legale, iar prima instanța întemeiat a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

indexeze indemnizația lunară viageră stabilită reclamantei Valeria Șterbeț, începând

cu data de 01 aprilie 2021.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că, instanțele de judecată ierarhic inferioare, reieșind din temeiurile

și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază cumulul de

probe administrate la caz, corect au ajuns la soluția privind admiterea acțiunii depuse

de Valeria Șterbeț împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil cu privire la indexarea indemnizației viagere.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 195 din

Codul administrativ, potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ

se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Astfel fiind, potrivit art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată

anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate

la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

În acest context este necesar de menționat că scopul instituției puterii lucrului

judecat rezidă în crearea unei stabilități și bunei funcționări a circuitului civil, fiind

totodată o expresie a principiului securității raporturilor juridice, care presupune că

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

lor să nu mai poată fi pusă în discuție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, instanțele sunt obligate să

țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în

discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art.

6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului (hotărârea în

cauza Roșca contra Republicii Moldova din 22 martie 2005).

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că obiect al examinării

prezentei cauze în instanța de contencios administrativ îl constituie verificarea

legalității deciziei organului de asigurări sociale cu privire la respingerea cererii lui

Valeria Șterbeț de a-i recalcula pensia stabilită anterior în baza vechimii în muncă

dobândite ulterior stabilirii pensiei, precum și cerința subsecventă de obligare a

autorității pârâte de a efectua indexarea indemnizației lunare viagere.

Sub acest aspect este notabil că organul de asigurări sociale a refuzat indexarea

indemnizației lunare viagere lui Valeria Șterbeț în temeiul art. 26 alin. (4) și (5) din

Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, deoarece

prin Legea nr. 37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative nu au

fost operate modificări privind indexarea indemnizației viagere.

La capitolul dat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează că reieșind din solicitările expuse în

cererea de chemare în judecată, rezultă că, acțiunea reclamantei este una în obligare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, apreciază ca fiind întemeiate concluziile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare în vederea admiterii acțiunii depuse de Valeria Șterbeț, din considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea din 24 februarie 2014 a Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău și încheierea din 23 iulie 2014 a Curții

Supreme de Justiție a fost anulată parțial decizia Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale sectorul Centru, municipiul Chișinău din 10 ianuarie 2014 în partea care ține

de cuantumul indemnizației lunare viagere plătit judecătorului demisionat Valeria

Șterbeț. A fost obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Centru

municipiul Chișinău să-i recalculeze indemnizația lunară viageră în mărime de 95%

reieșind din salariul mediu lunar achitat Președintelui Curții Supreme de Justiție,

ținând-se cont de indexarea salariului, în conformitate cu prevederile art. 4 și art. 5

Legea privind salarizarea judecătorilor nr. 238 din 23 decembrie 2013, începând cu

01 ianuarie 2014.

La 28 februarie 2020 de către Parlamanetul Republici Moldova a fost adoptată

Legea nr.37 pentru modificarea unor acte legislative au fost operate modificări în

Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 potrivit cărora de la 01 ianuarie 2021 pensiile

pentru vechime în muncă stabilite conform art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 se indexează în condițiile art. 13 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii.

Astfel, la 09 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Valeria Șetbeș a

expediat o cerere în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale care ulteriror la data

de 28 aprilie 2021 a fost completată prin care a solicitat Casei Naționale de Asigurări

Sociale să le examineze în fond și să emită un act individual favorabil prin care să-i

indexeze indemnizația lunară viageră în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea

544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în redacția Legii nr. 37

din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative, în condițiile art. 13 din

Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, începând

cu 01 aprilie 202.