SAARIVUOMA SAMEBY v. NORWAY

Publicat la 13 iunie 2022 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 2381/22 SAARIVUOMA SAMEBY împotriva Norvegiei depusă la 17 decembrie 2021 a comunicat la 24 mai 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o comunitate suedeză sami (siida ), înregistrată ca organizație în Suedia, care, de la o convenție între Norvegia și Suedia referitoare la turmarea transfrontalieră a renilor a fost introdusă și legislația de punere în aplicare a acestei convenții a fost promulgată pentru prima dată în 1972 – și, în ciuda modificărilor ulteriore ale cadrului de reglementare – a fost exclusă de turmare a renilor în două zone specifice din Norvegia. În 2018, comunitatea solicitantă a inițiat proceduri împotriva, printre altele , a statului norvegian. La 30 iunie 2021 o majoritate a Curții Supreme a constatat că excluderea a fost contrară drepturilor de drept privat ale comunității stabilite de consuetudă și a dat o hotărâre declarativă susținând că comunitatea are dreptul de a se implica în exploatarea renilor în cele două domenii în litigiu, în ciuda dispozițiilor legislației interne. Prin decizia majoritară, Curtea Supremă a respins cererea de compensare a comunității reclamante în legătură cu excluderea care a avut loc pe parcursul perioadei în cauză. Cererea este depusă la Curte de către președintele comunității reclamante în numele comunității. Considerând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și la art. 14 din Convenția, luate împreună cu prima dispoziție, comunitatea reclamantă se plânge de situația care a persistat din 1972 până la hotărârea Curții Supreme în 2021 și de faptul că nu a fost acordată nicio compensație. Comunitatea solicitantă susține, de asemenea, că aceaceasta a fost discriminată în statutul său de comunitate suedeză a renilor, la care s-au aplicat norme mai puțin avantajoase decât dacă ar fi fost vânzători de reni norvegieni. Având în vedere argumentele comunității reclamante, inclusiv faptul că Curtea Supremă nu a acordat nicio compensație: a existat o încălcare a drepturilor care îi aparțin în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Având în vedere afirmația comunității solicitante că rănile norvegiene ar fi fost, în contrapartide cu cele din Suedia, asigurate drepturile lor de elevare din lege privată – sau compensarea acordată în caz contrar: s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Published on 13 June 2022

FIFTH SECTION

Application no. 2381/22

SAARIVUOMA SAMEBY

against Norway

lodged on 17 December 2021

communicated on 24 May 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a Swedish Sami community (

siida

), registered as an organisation in Sweden, which, since a convention between Norway and Sweden relating to cross-border reindeer herding had been entered into and legislation implementing that convention had first been enacted in 1972 – and in spite of later amendments to the regulatory framework – had been excluded from reindeer herding in two specific areas in Norway.

In 2018 the applicant community instituted proceedings against,

inter alia

, the Norwegian State. On 30 June 2021 a majority of the Supreme Court found that the exclusion ran contrary to the community’s private-law rights established by consuetude and gave a declaratory judgment holding that the community had the right to engage in reindeer husbandry in the two areas in dispute, notwithstanding the provisions of domestic law. By majority decision the Supreme Court dismissed the applicant community’s claim for compensation in relation to the exclusion that had taken place throughout the period in question.

The application is lodged with the Court by the applicant community’s chairperson on behalf of the community. Relying on Article 1 of Protocol

No.

1 to the Convention and Article 14 of the Convention taken together with the former provision, the applicant community complains about the situation that persisted from 1972 up to the Supreme Court’s judgment in 2021 and the fact that no compensation was awarded. The applicant community also maintains that it was discriminated against in its status as a Swedish reindeer-herding community, to which less advantageous rules allegedly applied than had they been Norwegian reindeer herders.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

In view of the applicant community’s arguments, including that the Supreme Court did not award any compensation: has there been a violation of any rights belonging to it under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

2.

In view of the applicant community’s allegation that Norwegian reindeer herders would, in contrast to those from Sweden, have had their private-law-based herding rights ensured – or compensation awarded if not: has there been a violation of Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?