2rac-272/22 — anularea facturilor

2rac-272/22 — anularea facturilor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-272/2022

2-19180669-01-2rac-21112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Vlah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Dalomites” împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” cu privire la anularea facturilor fiscale,

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 noiembrie 2019, SRL „Dalomites” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând anularea facturilor fiscale și anexele

acestora seria AAH nr: 3258082 din 30.08.2019, nr.5787181 din 27.09.2019, nr.

7419242 din 24.10.2019, anularea refuzul pârâtului nr.1200/17614 din 18.10.2019

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că pe parcursul anilor 2018-2019, SA „Apă-

Canal Chișinău” a ridicat repetat probe de ape uzate, oferind reclamantului rezultate

contradictorii și diferite, iar ultima prelevare de probe a avut loc la 21.08.2019, fiind

colectate două probe de pe adresa: xxxxx, unde reclamantul deține în proprietate un

hotel.

Ulterior, a recepționat scrisoarea nr.1200/13075 din 11.09.2019, prin care s-a

stabilit arbitrar existența unei presupuse depășiri a normativelor concentrațiilor

maxime admisibile (CMA), fapt pentru care începând cu luna august 2019 i se aplică

plăți suplimentare, până la prelevarea următoarelor probe.

Însă între timp, proba de apă uzată eliberată reclamantului nu a fost acceptată

de nici un laborator din motivul că acestea nu sunt acreditate, unicul laborator

acreditat fiind cel de la SA „Apă Canal Chișinău”.

Indică reclamantul că, nefiind de acord cu aceste rezultate și cu factura fiscală

nr.AAH3258082 din 14.09.2019, în baza căreia s-au stabilit plăți suplimentare în

sumă totală de 7854,74 de lei, s-a adresat cu cerere prealabilă către SA „Apă-Canal

Chișinău”, prin care a solicitat anularea/revocarea rezultatelor probelor de ape uzate

1

deversate în sistemul public de canalizare, prelevate la 21.08.2019 și anularea

facturii fiscale nr.AAH3258082 din 14.09.2019.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul SRL „Dalomites” a depus cerere de

concretizare și completare a cerințelor acțiunii solicitând anularea facturilor fiscale

cu anexe: seria AAH nr.3258082 din 30.08.2019; seria AAH nr.5787181 din

27.09.2019; seria AAH nr.7419242 din 24.10.2019; seria AAI nr.6421012 din

21.02.2020; seria AAI nr.9043136 din 26.03.2020; seria AAJ nr.0648919 din

22.04.2020.

Atât în acțiunea inițială cât și în cererea de concretizare, reclamantul a indicat

că în facturile fiscale contestate pârâtul eronat face trimitere la contractul privind

recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majore de poluanți

nr.202335/33, or nu a fost semnat un astfel de contract, respectiv eronat se indică

asupra unui contract inexistent între părțile în litigiu.

Susține că, prin facturile fiscale contestate s-a încălcat Legea nr.303 din

13.12.2013, care reglementează relația operator-consumator în exclusivitate în bază

de contract.

Consideră că, facturile fiscale contestate urmau să fie înaintate spre achitare

către reclamant numai după semnarea unui contract privind recepționarea și

preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, unde și urma să se

opereze în mod bilateral plata pentru preepurarea apelor uzate.

Notează că, la 15.06.2018, a primit refuz din partea pârâtului la solicitarea de a

încheia un contract privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrațiile

majorate de poluanți.

Totodată indică că, contractul încheiat anterior între reclamant și pârât, la

pct.4.1. prevede expres modalitatea de calcul pentru recepționarea și epurarea apelor

uzate deversate de la client cu concentrații majorate ale poluanților, cu coeficientul

0,5 la tarif, respectiv pârâtul este obligat să recepționeze și epureze apele uzate

deversate de reclamant prin intermediul evacuatoarelor la coeficientul strict stabilit

de 0,5 la tarif.

Susține reclamantul că, pârâtul emite facturi privind achitarea tarifelor

diferențiate pentru depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate, neavând

nici un suport juridic. Or, nu a fost semnat nici un contract de preepurare а apelor

uzate, care ar stabili în mod bilateral plata pentru preepurarea apelor uzate. Mai mult,

prin scrisoarea nr.1200/13148 din 12.09.2017, pârâtul a comunicat că nu au fost

încheiate cu agenții economici acorduri bilaterale privind condițiile de deversare a

apelor uzate în sistemul public de canalizare, deoarece nu este aprobată metodologia

de calcul a plăților pentru depășirea concentrațiilor maxim admisibile în apele uzate.

Solicită reclamantul anularea facturilor fiscale cu anexe: seria AAH nr.3258082

din 30.08.2019; seria AAH nr.5787181 din 27.09.2019; seria AAH nr.7419242 din

24.10.2019; seria AAI nr.6421012 din 21.02.2020; seria AAI nr.9043136 din

26.03.2020; seria AAJ nr.0648919 din 22.04.2020.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă și s-au anulat următoarele șase facturi fiscale (cu anexe) emise

de SA „Apă-Canal Chișinău” pe numele SRL „Dalomites”:

- factura fiscală Seria AAH nr.3258082 din 30 august 2019, cu suma de 7854,74

de lei;

- factura fiscală Seria AAH nr.5787181 din 27 septembrie 2019, cu suma de

8846,64 de lei;

2

- factura fiscală Seria AAH nr.7419242 din 24 octombrie 2019, cu suma de

8122,82 de lei;

- factura fiscală Seria AAI nr.6421012 din 21 februarie 2020, cu suma de

281,88 de lei;

- factura fiscală Seria AAI nr.9043136 din 26 martie 2020, cu suma de 304,02

de lei;

- factura fiscală Seria AAJ nr.0648919 din 22 aprilie 2020, cu suma de 230,04

de lei.

A fost încasat de la SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul SRL „Dalomites”,

cheltuielile de judecată privind taxa de stat în mărime de 769,20 de lei.

Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, cu menținerea hotărârii din 08 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că SA „Apă-Canal Chișinău” a

omis în a prezenta probe pertinente și concludente cu privire la modalitatea de

calculare/determinare a tarifului diferențiat aplicat în cazul depășirii concentrației

maxime admisibile în apele uzate și evacuate în sistemele publice de canalizare, cât

și a prezentării unui act juridic încheiat între părți privind recepționarea și epurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți.

Colegiul a menționat că în lipsa unei formule legale de calcul a tarifului

diferențiat pentru deversarea apelor uzate cu concentrație maxim admisibilă, SA

„Apă – Canal Chișinău” nu era în drept în mod unilateral să stabilească și să impună

spre achitare agentului economic SRL „Dalomites” plăți suplimentare, în situația în

care, în perioada vizată, modalitatea de calcul a tarifului diferențiat nu era

reglementată de nici o normă de drept.

La 08 noiembrie 2022, SA „Apă Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii noi privind respingerea integrală a

acțiunii (f.d. 16-24, vol. II).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de apel.

Suplimentar a invocat că, instanțele ierarhic inferioare au examinat superficial

cauza, nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

și au prezentat poziții contradictorii în motivarea actelor judecătorești, favorizând

intimatul, pronunțând în consecință acte judecătorești ilegale și neîntemeiate, bazate

pe concluzii eronate, care urmează a fi casate integral pe motivul încălcării esențiale

și aplicării eronate a normelor de drept material.

A comunicat că, instanțele de judecată nu au constatat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea justă a cauzei și anume faptul că factura fiscală seria

AAH nr, 3258082 din 30.08.2019 în sumă de 7854, 74 de lei, a fost contestată către

operator prin cerere prealabilă a SRL „Dalomites” și care a fost achitată integral de

către consumator, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1042 din 10.09.2019,

anexat la materialele dosarului. Or, instanțele urmau să constate executarea parțială

a obligațiilor contractuale în vederea sumelor facturate lunar. Alte facturi decât cea

indicată supra, nu au fost contestate cu cerere prealabilă către Operator, însă în mod

arbitrar au fost anulate de către instanța de fond și apel.

Adițional, a menționat că în pofida faptului, că facturile fiscale au fost anulate,

pe pretinsul motiv privind „lipsa metodologiei” de calcul a plăților suplimentare,

3

care a intrat în vigoare la 01.01.2022, or SA „Apă-Canal Chișinău” a aplicat plățile

suplimentare în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (18) din Legea 303/2013, și

numai după examinarea prezentei cauze în ordine de apel, SRL „Dalomites” și-a

exprimat acordul în vederea achitării tuturor facturilor fiscale emise până la data de

01.01.2022, semnând în acest sens o tranzacție de împăcare la data de 26.10.2022.

Diversele poziții a intimatei SRL „Dalomites” pune la îndoială pretențiile formulate

în prezenta cauză civilă or, SRL „Dalomites” a întreprins acțiuni concrete din care

rezultă că intimata recunoaște calculul plăților suplimentare, odată ce a și semnat

această tranzacție, care se anexează în scopul stabilirii de către Curtea Supremă de

Justiție a recunoașterii facturilor fiscale de SRL „Dalomites” emise de SA „Apă-

Canal Chișinău” și calculul plăților suplimentare în cazul depășirii normelor CMA

în apele uzate evacuate în colectorul urban de canalizare, efectuat în corespundere

cu prevederile Legii nr.303/2013, până la intrarea în vigoare a noii Metodologii

(Anexa nr. 7 la Hotărârea de Guvern nr. 950/2013).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 29 iunie 2022.

La 12 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în

adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 14, vol. II).

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău” la 08 noiembrie 2022, se consideră depus în termenul stabilit de

lege.

La 23 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 34, vol. II).

La 02 decembrie 2022, SRL „Dalomites” a depus referință pe marginea

recursului, solicitând respingerea recursului declarat de către SA „Apă Canal

Chișinău” (f.d. 37-37 verso, vol. II).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

4

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

5

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6