2rac-105/22 — anularea facturilor

2rac-105/22 — anularea facturilor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-105/22

2-20080973-01-2rac-13052022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: A. Brăgaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Balkan Pharmaceuticals” împotriva Societății

pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea facturilor și a datoriilor

debitoare,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 iulie 2020, SRL „Balkan Pharmaceuticals” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând anularea facturilor

fiscale: AAI 6424635 din 28 februarie 2020, AAI 9043311 din 26 martie 2020 și

AAJ 0649040 din 22 aprilie 2020, anularea datoriilor debitoare ale reclamantului

față de pârât în valoare de 70 129,74 de lei, achitată din valoare cumulativă a

facturilor enumerate și compensarea cheltuielilor de judecată, incluziv a taxei de

stat în sumă de 2 103,89 de lei.

La 26 noiembrie 2020, SRL „Balkan Pharmaceuticals” a depus cerere de

majorare a pretențiilor, solicitând anularea facturilor fiscale: nr. AAJ 2198605 din

29 iunie 2020, nr. AAJ 5676867 din 23 iulie 2020, nr. AAJ 7715918 din 26 august

2020, nr. AAJ 0675230 din 30 septembrie 2020, emise în perioada mai-septembrie

2020 (f.d.41, 71).

În motivarea acțiunii, s-a indicat că la 5 august 2013 SRL „Balkan

Pharmaceuticals” și SA „Apă-Canal Chișinău” au încheiat contractul privind

furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate nr.489033,

care prevede printre altele la pct.4.1.1 și modalitatea de plată a serviciilor de

canalizare în cazul depășirii concentrațiilor maxim admisibile a substanțelor în

apele uzate.

Potrivit pct.5.4 a contractului menționat supra, rezultatele analizei

indicatorilor de calitate obținute dintr-o probă unitară sunt utilizate la calcularea

1

plăților pentru volumul total al apelor uzate pentru luna gestionară în care a fost

prelevată proba.

În perioada ianuarie - iunie 2020, pârâta a prelevat o singură probă conform

Raportului de prelevare a probelor de ape uzate din căminul de control nr.122 din

16 ianuarie 2020, în pofida acestui fapt în lipsa unui suportul juridic pârâta a

continuat să emită facturi cu plăți suplimentare pentru depășirea concentrației

maxim admisibile a poluanților în apele uzate evacuate.

Astfel, la data de 28 februarie 2020, pârâta a emis factura fiscală seria/nr. AAI

6424635 în sumă de 23 376.58 lei, la 26 martie 2020 - factura seria/nr. AAI

6424635 în sumă de 23 376.58 lei, iar la 22 aprilie 2020 - factura seria/nr. AAJ

0649040 în sumă de 23 376.58 lei.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 15 mai 2020 SRL

„Balkan Pharmaceuticals” s-a adresat pârâtei cu o cerere prealabilă, potrivit căreia

a solicitat revizuirea greșelilor de calcul din facturile emise pentru depășirea

concentrației maxim admisibile a poluanților în apele uzate evacuate.

Prin scrisoarea nr.1200/6564 din 28 mai 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a

respins solicitarea reclamantului, invocând faptul că facturile au fost emise „în

baza prevederilor actelor legislative și normative în vigoare”.

SRL „Balkan Pharmaceuticals” consideră că facturile emise de SA „Apă-

Canal Chișinău” între 28 februarie 2020 și 22 aprilie 2020, au fost emise contrar

legii și prevederilor contractuale, fapt care a cauzat reclamantului prejudicii în

valoare de 70 129,74 lei.

În lipsa unui raport de prelevare a probelor de ape uzate, nu există temei

probatoriu pentru a aplica tariful diferențiat, pentru a factura plăți suplimentare

pentru depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate, în condițiile în care

nu este demonstrat faptul depășirii acestor concentrații.

S-a menționat că facturile fiscale emise la 28 februarie 2020, 26 martie 2020

și 22 aprilie 2020 au indicat o valoare absolut identică - 23 376,58 lei. SA „Apă-

Canal Chișinău” a emis facturile respective din oficiu, fără a urma procedurile

legale și contractuale obligatorii.

În perioada martie-mai, reprezentanții SA „Apă-Canal Chișinău” nu au

colectat informația de pe contoare privind apa potabilă și serviciile de canalizare

utilizate de reclamant, fapt ce rezultă din facturile fiscale seria/nr. AAI 9041404

din 20 martie 2020 și AAI 9047526 din 15 aprilie 2020, care indică o valoare

absolut identică - 51 366 lei.

S-a invocat că din momentul înaintării cererii de chemare în judecată, SA

„Apă Canal Chișinău” a emis alte 4 facturi fiscale, cu încălcarea prevederilor

legale și contractuale.

În perioada mai-septembrie 2020, pârâtul a colectat o singură probă, conform

Raportului nr. 871 de prelevare a probelor de ape uzate din căminul de control din

27 mai 2020, în baza căreia a emis 4 facturi fiscale ilegale, cu următoarele date -

factura fiscală nr. AAJ 2198605 din 29 iunie 2020, în valoare de 10 103,04 lei;

factura fiscală nr. AAJ 5676867 din 23 iulie 2020, în valoare de 9 780,48 lei;

factura fiscală nr. AAJ 7715918 din 26 august 2020, în valoare de 15 598,08;

factura fiscală nr. AAJ 0675230 din 30 septembrie 2020, în valoare de 7 632 lei.

Facturile fiscale menționate au fost emise contrar prevederilor contractuale și

legale, cu încălcarea normelor statuate în art. 68 alin. (5) din Ordinul

2

Departamentul Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului nr. 40 din 18 februarie

2005, art. 27 alin. (1) și (3) din Legea 303/2013, punctelor 4.2.3., 5.4, 5.9 din

Contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și recepționare a

apelor uzate nr. 4 890 33 din 5 august 2013.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza art.68 alin.(5) din Ordinul

Departamentul Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului nr.40 din 18 februarie

2005 cu privire la aprobarea Regulamentului-Cadru privind recepționarea apelor

uzate, eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în

sistemul de canalizare al localităților, prevederile Legii nr.303/2013 cu privire la

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

Prin hotărârea din 1 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea.

S-a anulat factura fiscală seria AAI 6424635 din 28 februarie 2020 în sumă de

23 376,58 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAI 9043311 din 26 martie 2020 în sumă de

23 376,58 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAJ 0649040 din 22 aprilie 2020 în sumă de

23 376,58 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAJ 2198605 din 29 iunie 2020 în sumă de

10 103,04 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAJ 5676867 din 23 iulie 2020 în sumă de

9 780,48 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAJ 7715918 din 26 august 2020 în sumă de

15 598,08 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a anulat factura fiscală seria AAK 0675230 din 30 septembrie 2020 în sumă

de 7 632 lei emisă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a încasat de la SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul SRL „Balkan

Pharmaceuticals” cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în mărime de

3 397,30 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 15 martie 2021, SA „Apă Canal Chișinău” a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și s-a menținut hotărârea din 1 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că soluția a fost

dată de către instanța de fond cu elucidarea deplină a circumstanțele cauzei, cu

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

A reținut că, SA „Apă-Canal Chișinău” avea obligația conform contractului

indicat să utilizeze rezultatele analizei indicatorilor de calitate obținute dintr-o

probă unitară doar pentru o lună gestionară în care a fost prelevată proba, iar

apelanta contrar acestor prevederi contractuale a emis facturi fiscale în mod

arbitrar, utilizând rezultatele analizei indicatorilor de calitate, obținute dintr-o

probă unitară pentru alte luni gestionare în care nu au fost prelevate probe în

vederea stabilirii CMA, facturile fiscale nominalizate sunt pasibile de a fi anulate,

ceea ce justifică concluzia instanței de fond în acest sens.

3

La 21 aprilie 2022, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și a

hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată, în temeiul prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură

civilă.

Reprezentantul recurentei consideră că instanțele de judecată ierarhic

inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

justă a cauzei, nu au stabilit faptul că, obligațiile și răspunderea părților rezultă din

Contractul privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate Contractul nr. 489033

din 5 august 2013 încheiat de SRL „Balkan Pharmaceuticals” și SA ,Apă-Canal

Chișinău”.

La fel, a invocat că instanțele au neglijat și au omis să ia în considerare toate

probele pertinente și incontestabile, administrate de către intimat și prezentate la

dosar.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată părților la 13 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 21 aprilie

2022, a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat SRL „Balkan Pharmaceuticals” cererea

de recurs la 16 mai 2022, informând despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Prin referința depusă la 13 iunie 2022, SRL „Balkan Pharmaceuticals” a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

4

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SA

,Apă-Canal Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni ,Apă-Canal

Chișinău”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6