2ra-1559/22 — incasarea salariului restant, compensatiei pentru neachitarea in termen a plătilor salariale, repararea prejudiciului moral și incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1559/22 — incasarea salariului restant, compensatiei pentru neachitarea in termen a plătilor salariale, repararea prejudiciului moral și incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1559/22

(2-16181856-01-2ra-26102022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de reprezentantul recurentului Vasile Sîrbu,

avocatul Vladislav Pantaz,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Sîrbu

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Servicii Transport Auto” și Societății

pe Acțiuni „Marșrut” cu privire la încasarea salariului restant, compensației pentru

neachitarea în termen a plăților salariale, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Servicii

Transport Auto” și Societatea pe Acțiuni „Marșrut”, a fost casată hotărârea din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o hotărâre

nouă,

c o n s t a t ă :

La 27 iulie 2016, Vasile Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.S. „Servicii Transport Auto”, intervenient accesoriu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM cu privire la încasarea salariului

restant pentru perioada: 12 februarie 2012 – 01 august 2013, compensației pentru

neachitarea în termen a plăților salariale, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în perioada: 12 februarie 2012

- 01 august 2013 a activat în calitate de administrator al Î.S. „Servicii Transport

Auto” din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM.

La 25 iulie 2013, reclamantul a depus cerere de demisie din proprie inițiativă,

iar prin ordinul nr. 63-p din 29 iulie 2013, al Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor al RM, a fost reziliat contractul de muncă și demis din

funcția de administrator, începând cu 01 august 2013.

A relatat reclamantul că la momentul respectiv i-a fost comunicat despre

efectuarea în termen de o lună a tuturor recalculelor necesare, achitarea salariului

1

restant și compensației pentru 52 zile calendaristice de concediul nefolosit.

A mai susținut reclamantul că după mai multe discuții și întrevederi cu

reprezentanții Î.S. „Servicii Transport Auto” a primit asigurări că în viitorul apropiat

angajatorul își va onora obligațiunile de plată față de acesta, însă până la momentul

depunerii acțiunii nu a primit mijloacele salariale restante.

A mai indicat reclamantul că la 12 iulie 2016 a depus, prin intermediul

cancelariei Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM, cerere

prealabilă privind soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară referitor la achitarea

salariului restant și a compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale,

acordându-i un termen pentru onorarea obligațiunilor sale până la 23 iulie 2016.

Respectiv, până la data adresării în instanța de judecată, pârâtul nu și-a onorat

obligațiile sale, solicitând un termen suplimentar pentru achitarea salariului restant.

A considerat reclamantul că îi sunt încălcate drepturile sale constituționale și

este în drept de a se adresa cu prezenta acțiune pentru încasarea forțată a plăților

salariale restante.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a lui Vasile Sîrbu împotriva Î.S. „Servicii Transport

Auto”, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor al RM, privind încasarea salariului, compensației aferente salariului și a

cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial (f.d.198, vol. I).

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a admis apelul

declarat de Î.S. „Servicii Transport Auto” (în proces de insolvabilitate) și apelul

declarat de Vasile Sîrbu.

A casat hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Sîrbu

împotriva Î.S. „Servicii Transport Auto”, intervenient accesoriu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM, privind încasarea salariului,

compensației aferente salariului și a cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei

spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată (f.d. 59-65, vol. II).

Prin cererea de concretizare a cerințelor, înaintată în ședința de judecată din

12 octombrie 2021, reclamantul Vasile Sîrbu, a solicitat încasarea, în mod solidar,

de la Î.S. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” a salariului restant și

compensației pentru concediul nefolosit în sumă de 34 890 lei și 86 de bani, a

compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale în mărime de 205 361

lei și 75 de bani, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 6110 lei (f.d. 78-83, 113-119, vol. II).

Potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice Î.S. „Servicii

Transport Auto” s-a reorganizat, prin transformare, cu schimbarea denumirii în

S.R.L. „Servicii Transport Auto” (f.d. 90).

Prin hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile

Sîrbu și s-a încasat, în mod solidar, din contul S.R.L. „Servicii Transport Auto” și

S.A. „Marșrut” în beneficiul lui Vasile Sîrbu, salariul restant în mărime de 34 890

lei și 86 de bani, compensația pentru neachitarea în termen a plăților salariale în

mărime de 205 361 lei și 75 de bani, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 5

2

110 lei, iar în total suma în mărime de 245 362 lei și 61 de bani.

S-a încasat, în mod solidar, din contul S.R.L. „Servicii Transport Auto” și

S.A. „Marșrut”, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7207 lei și 58 de

bani.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 18 ianuarie 2022 și

ulterior la 04 aprilie 2022, S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” au

depus cerere de apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut”, a fost casată

hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind

pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii depuse de către Vasile Sîrbu

împotriva S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” cu privire la încasarea

salariului restant, compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul instanței de apel a considerat că concluzia instanței de fond este

eronată, iar concluziile instanței de fond sunt bazate pe o apreciere unilaterală și

arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

Astfel, instanța de apel a reținut că din conținutul contractului de muncă nr

144 reiese cert că intimatul a beneficiat de un salariu brut lunar în mărime de 9240

lei.

Totodată, în beneficiul intimatului s-a calculat și achitat în întreaga perioadă

de activitate a acestuia în cadrul întreprinderii vizate suma totală de 403 187 lei și

39 de bani, cu titlu de drepturi salariale (187 837 lei și 68 de bani, în anul 2012 și

215 349 lei și 71 de bani, în anul 2013).

La fel, pentru întreaga perioadă de activitate angajatorul a dispus achitarea în

beneficiul intimatului premii în mărime totală de 9 salarii de funcție (prin ordinul

nr. 91 c din 29 martie 2012, ordinul nr 209 c din 21 august 2012, ordinul nr 354 c

din 22 octombrie 2012, ordinul nr 434 c din 18 decembrie 2012 și decizia Consiliului

Î.S. „Servicii Transport Auto” nr 3 din 07 mai 2013 prin care s-a stabilit plata a 5

salarii de funcție).

Instanța de apel a mai reținut că în cadrul întreprinderii pârâte, intimatul a

activat în calitate de administrator al întreprinderii în total 17,5 luni (14 februarie

2012 – 01 august 2013).

Subsecvent, instanța de apel a constatat că salariul total brut ce urma a fi

achitat în beneficiul intimatului/reclamantului însumează 161 700 lei (17,5*9240

lei), iar premiile totale în mărime de 9 salarii de funcție (brut) însumează 83 160 lei

(9*9240), astfel încât în perioada de activitate intimatul urma să beneficieze de la

întreprindere drepturi salariale în sumă totală de 244 860 lei (brut).

Din materialele dosarului s-a mai constatat că intimatul a încasat brut de la

întreprinderea pârâtă suma în mărime de 403 187 lei și 39 de bani (187 837 lei și 68

de bani, pentru anul 2012, 215 349 lei și 71 de bani, pentru anul 2013), sumă ce

depășește cuantumul drepturilor salariale de care urma să beneficieze cu 158 327 lei

și 39 de bani.

3

Suplimentar, s-a constatat că intimatul a încasat drepturile salariale de la

angajator în volum deplin, inclusiv indemnizațiile pentru concediu nefolosit, motiv

pentru care acesta nu mai poate pretinde încasarea unor sume suplimentare, inclusiv

în contextul în care la dosar lipsesc probe ce ar justifica încasarea sumei de 158 327

lei și 39 de bani de către intimat.

Colegiul a respins argumentele intimatului și constatările primei instanțe cu

trimitere la certificatele eliberate de angajator, din care rezultă că în datele de

evidență contabilă a întreprinderii este inclusă restanța salarială față de intimat în

mărime de 34 890 lei 86 de bani, deoarece în acord cu prevederile art. 3 alin. (1) al

Legii contabilității (în vigoare la data concedierii intimatului), prin document primar

se înțelege confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă electronică)

care justifică efectuarea operațiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau

certifică producerea unui eveniment, iar prin fapt economic se înțelege tranzacție,

operațiune, eveniment care au modificat sau pot modifica activele, drepturile și

datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale entității.

Mai mult decât atât, instanța de apel a relevat că reclamantul/intimatul,

deținând funcția de administrator al întreprinderii, era, conform art. 13 al aceleași

Legi, responsabil de activitatea contabilității și dispunea de dreptul de gestionare a

patrimoniului și de întocmire a registrelor contabile, situație care, în lipsa unor acte

ce ar justifica sau confirma datele incluse în certificatele invocate de intimat în

contradictoriu cu constatările expuse supra, denotă netemeinicia trimiterii la actele

respective și inadmisibilitatea punerii acestora la baza unei hotărâri judecătorești în

condițiile în care materialele acumulate în cadrul procesului judiciar denotă

necorespunderea certificatelor invocate situației de fapt.

La fel, Colegiul instanței de apel a atestat netemeinicia pretențiilor

nominalizate ale intimatului privind încasarea restanțelor pretinse cu titlu de drepturi

salariale pe motivul netemeiniciei acestora, constatare ce generează și netemeinicia

pretențiilor subsecvente privind adjudecarea compensațiilor pentru neachitarea în

termen a plăților salariale, deoarece în speță angajatorul nu a admis existența unor

restanțe salariale față de intimat.

Astfel, instanța de apel a constatat netemeinicia integrală a acțiunii

intimatului, motiv pentru care aceasta a fost respinsă.

La 07 octombrie 2022, reprezentantul recurentului Vasile Sîrbu, avocatul

Vladislav Pantaz, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, dispunerea încasării suplimentare, în mod solidar, de la S.R.L.

„Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” în beneficiul lui Vasile Sîrbu a

compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale în mărime de 26 377

lei și 49 de bani, calculată din data de 22 decembrie 2021 până la 07 octombrie 2022

– 0,3 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întârziere, conform

prevederilor art. 330 alin. (2) al Codului Muncii, cu excluderea perioadei stării de

urgență.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și

neargumentată. Totodată, consideră că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

4

Ca temei de declarare a recursului a menționat și prevederile art. 432 alin. (3)

lit. a) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este un termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține că decizia din

26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată părților prin intermediul

poștei electronice, la 11 septembrie 2022 (f.d. 218, vol. II ).

Astfel, Colegiul constată că recursul înregistrat la 07 octombrie 2022, a fost

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților cererea de recurs la 27

octombrie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Până la data examinării admisibilității recursului, careva referințe nu au fost

depuse.

Prin încheierea din 28 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de reprezentantul recurentului Vasile Sîrbu, avocatul Vladislav Pantaz, a

fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie.

În cauza CtEDO Covalenco vs. Moldova nr. 72164/14 din 16 septembrie

2020, Curtea a statuat că este necesar organizarea unei audieri: a) în cazul în care

există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către

autorități (a se vedea Malhous vs. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie

2001); b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie

referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație

5

personală, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-

citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine; și Andersson vs. Suedia, nr. 17202/04, §

57, 7 decembrie 2010); c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o clarificare

cu privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea

Fredin vs. Suedia (nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall

vs. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).

La cazul din speță, toate punctele de drept care puteau exista, pot fi cercetate

și soluționate în mod obiectiv pe baza înscrisurilor și documentelor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să prezinte poziția în

scris și să răspundă la argumentele părților adverse.

Analizând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis și casată decizia

instanței de apel din 26 mai 2022 cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecători.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de judecată notează că prin prisma art. 432 alin. (5) Cod de procedură

civilă, are obligația pozitivă de a controla din oficiu decizia contestată din punct de

vedere al respectării normelor de drept procedural.

Astfel, conform art. 432 alin. (3) lit. a) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei.

Această situație poate apărea atunci când, la examinarea cauzei, instanța de

judecată a încălcat prevederile art. 49 din Codul de procedură civilă sau au existat

temeiurile prevăzute la art. 50 și 51 din același cod, însă judecătorul or completul de

judecată nu s-au abținut de la judecată.

În plus, articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

impune ca un tribunal care intră în sfera sa de aplicare să fie independent și imparțial.

De regulă, imparțialitatea se definește prin lipsa oricăror preferințe sau atitudini

părtinitoare și poate fi analizată în diverse moduri. Conform jurisprudenței constante

a Curții, existența imparțialității în sensul art. 6 parag. 1 trebuie să se stabilească în

funcție de: (I) un test subiectiv, în cadrul căruia trebuie să se țină seama de

convingerile personale și comportamentul unui anumit judecător într-o anumită

cauză; și (II) un test obiectiv, în cadrul căruia se stabilește dacă instanța în sine, și

printre alte aspecte, componența acesteia, au oferit garanții suficiente pentru

excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu imparțialitatea acesteia (a se vedea,

cauza Fey vs. Austria, 24 februarie 1993, parag. 28 și 30, Wettstein vs. Elveția, 21

decembrie 2000, parag. 42, Volkov vs. Ucraina, 9 ianuarie 2013, parag. 104).

Cu toate acestea, în unele cauze, în care poate fi dificilă obținerea unor probe

care să infirme prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința privind

imparțialitatea obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă (a se vedea cauza

6

Pullar vs. Regatul Unit, 10 iunie 1996, parag. 32).

Aplicând criteriile de evaluare a imparțialității unei instanțe în cazul dat, dar

și argumentele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel a

judecat prezenta cauza cu încălcarea art. 432 alin. (3) lit. a) Cod de procedură civilă,

ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 CEDO.

Instanța de recurs constată că, la 27 iulie 2016, Vasile Sîrbu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Î.S. „Servicii Transport Auto”, intervenient accesoriu

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM cu privire la încasarea

salariului restant pentru perioada: 12 februarie 2012 – 01 august 2013, compensației

pentru neachitarea în termen a plăților salariale, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, înaintată în ședința de judecată din

12 octombrie 2021, reclamantul Vasile Sîrbu, a solicitat încasarea, în mod solidar,

de la Î.S. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” a salariului restant și

compensației pentru concediul nefolosit în sumă de 34 890 lei și 86 de bani, a

compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale în mărime de 205 361

lei și 75 de bani, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 6110 lei (f.d. 78-83, 113-119, vol. II).

Prin hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile

Sîrbu și s-a încasat, în mod solidar, din contul S.R.L. „Servicii Transport Auto” și

S.A. „Marșrut” în beneficiul lui Vasile Sîrbu, salariul restant în mărime de 34 890

lei și 86 de bani, compensația pentru neachitarea în termen a plăților salariale în

mărime de 205 361 lei și 75 de bani, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 5

110 lei, iar în total suma în mărime de 245 362 lei și 61 de bani.

S-a încasat, în mod solidar, din contul S.R.L. „Servicii Transport Auto” și

S.A. „Marșrut”, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7207 lei și 58 de bani.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 123, 139-147, vol. II).

La data de 18 ianuarie 2022 și ulterior la 04 aprilie 2022, S.R.L. „Servicii

Transport Auto” și S.A. „Marșrut” au depus cerere de apel, solicitând casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d. 128-129, 154-

159, vol. II).

Astfel, prin decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut”, a fost

casată hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind

pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii depuse de către Vasile Sîrbu

împotriva S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” cu privire la încasarea

salariului restant, compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 207, 208-

217, vol. II).

Colegiul lărgit notează că examinarea în ordine de apel a cauzei civile

menționate mai sus a fost în următoarea componență: președintele ședinței,

judecătorul Ana Panov și judecătorii Olga Cojocaru și Marina Anton (f.d. 208-217,

vol. II).

7

În aceeași ordine de idei, Colegiul menționează că reprezentantul recurentului

Vasile Sîrbu, avocatul Vladislav Pantaz, în susținerea cerințelor din cererea de

chemare în judecată a prezentat ca probă decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost admis apelul declarat de către apelantul Î.S. „Servicii

Transport Auto” (în proces de insolvabilitate) și apelul declarat de către apelantul

Vasile Sîrbu. S-a casat hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în cauza civilă la cerere de chemare în judecată depusă de Vasile Sîrbu

împotriva Î.S. „Servicii Transport Auto”, intervenient accesoriu Ministerul

Transporturilor cu privire la încasarea salariului, compensației aferente salariului și

a cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în

alt complet de judecată (f.d. 58, 59-65, vol. II).

Cauza civilă enunțată mai sus a fost examinată, în ordine de apel, în

următoarea componență: președintele ședinței, judecătorul Anatol Pahopol și

judecătorii Ruxanda Pulbere și Olga Cojocaru (f.d. 59-65, vol. II).

Așa fiind, circumstanțele expuse mai sus trezesc preocupările instanței de

recurs cu privire la incompatibilitatea judecătorului Curții de Apel Chișinău, Olga

Cojocaru.

În acest sens, instanța de recurs reține că judecătorul Olga Cojocaru a participat

anterior la examinarea în instanța de apel a cauzei civile la cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Sîrbu împotriva Î.S. „Servicii Transport Auto”,

intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor cu privire la încasarea salariului,

compensației aferente salariului și a cheltuielilor de judecată.

Reieșind din cele expuse, instanța menționează că judecătorul nominalizat a

examinat anterior circumstanțele care se referă la relațiile dinte Vasile Sîrbu și Î.S.

„Servicii Transport Auto”, expunându-și poziția pe marginea litigiului din cadrul

unui dosar între aceleași părți și având ca obiect pretenții conexe, rezultate din

aceleași raporturi juridice, totodată concluziile și constatările instanței de apel (la

caz și a judecătorului Olga Cojocaru) indicate în decizia din 08 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău și decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău sunt

contradictorii.

Anume prin decizia emisă la 08 iunie 2021, instanța de apel a admis apelul

declarat de către apelantul Î.S. „Servicii Transport Auto” (în proces de

insolvabilitate) și apelul declarat de către apelantul Vasile Sîrbu, a casat hotărârea

din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la

cerere de chemare în judecată depusă de Vasile Sîrbu împotriva Î.S. „Servicii

Transport Auto”, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor cu privire la

încasarea salariului, compensației aferente salariului și a cheltuielilor de judecată și

a dispus remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de

judecată, pe cînd prin decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, instanța a

admis cererea de apel depusă de S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut”,

a casat hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

pronunțat o hotărâre nouă de respingere a acțiunii depuse de către Vasile Sîrbu

împotriva S.R.L. „Servicii Transport Auto” și S.A. „Marșrut” cu privire la încasarea

salariului restant, compensației pentru neachitarea în termen a plăților salariale,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Această situație ar putea ridica dubii cu privire la respectarea dreptului

8

recurentului la un proces echitabil.

La acest capitol, instanța de judecată consideră că aceste îndoieli depind, în

mod concret, de circumstanțele cauzei și trebuie cercetate de la caz la caz. În special,

este necesar să se analizeze dacă legătură dintre problemele de fond din cauzele

civile indicate mai sus sunt atât de apropiate, încât să existe dubii cu privire la

imparțialitatea judecătorilor care participă la luarea deciziilor finale (a se vedea,

cauza Indra vs. Slovacia, 1 februarie 2005, parag. 53 sau Hit D.D. Nova Gorica vs

Slovenia, 5 iunie 2014, parag. 40).

În primul rând, instanța în baza materialelor dosarului reține că, judecătorul

Olga Cojocaru nu și-a luat abținere, dar nici participanții la proces nu au depus

declarație de recuzare a acestuia de la judecarea cauzei.

Totuși, orice judecător în privința căruia există un motiv legitim de lipsă de

imparțialitate trebuie să se retragă. Or, chiar și aparențele pot avea o anumită

importanță sau, cu alte cuvinte, „nu trebuie doar să se facă dreptate, ci trebuie să se

vadă că se face dreptate”. Este în joc încrederea pe care instanțele dintr-o societate

democratică trebuie să o inspire publicului (a se vedea De Cubber v. Belgia, 26

octombrie 1984, para. 26). În consecință, concluzionînd cele menționate, instanța

opinează că lipsa abținerilor și declarațiilor de recuzare este importantă, dar nu este

decisivă, iar ceea ce este esențial dacă aceste temeri pot fi considerate justificat

obiective (a se vedea, inter alias, Micallef v. Malta, 15 octombrie 2009, parag. 96).

Instanța de judecată consideră că, în lumina celor prezentate, există fapte

pertinente și obiective care ar putea genera îndoieli justificate în ceea ce privește

imparțialitatea completului Curții de Apel Chișinău, fiind încadrate în temeiul

prevăzut la art. 50 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă. Din această perspectivă,

rezultă că participarea judecătorului Olga Cojocaru nu era posibilă la examinarea

cauzei în ordine de apel, iar motivele constatate supra ridică dubii în partea ce ține

de obiectivitatea și nepărtinirea acestuia.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel în contradicție cu

normele de drept procedurale a purces la examinarea acestuia în fond. Mai mult,

eroarea judiciară enunțată nu poate fi corectată de către instanța de recurs, fiind unul

din temeiurile de trimitere a cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Pe baza celor prezentate, dar și având în vedere că normele de drept procedural

au un caracter absolut și imperativ pentru instanțele de judecată, iar încălcarea

acestora atrage după sine casarea deciziei, instanța de recurs nu va analiza

argumentele invocate în cererea de recurs, care vizează fondul cauzei. Această

împrejurare, în sine, reprezintă o garanție împotriva unei eventuale prejudicieri a

imparțialității și independenței instanței, care urmează să judece cauza în ordine de

apel.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

reprezentantul recurentului Vasile Sîrbu, avocatul Vladislav Pantaz, a casa decizia

instanței de apel din 26 mai 2022 și de a trimite cauza spre rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

9

menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând

dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de reprezentantul recurentului Vasile Sîrbu,

avocatul Vladislav Pantaz.

Se casează decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Sîrbu împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Servicii Transport Auto” și Societății pe Acțiuni „Marșrut”

cu privire la încasarea salariului restant, compensației pentru neachitarea în termen

a plăților salariale, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

10