3ra-898/22 — anularea actului administrativ

3ra-898/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-898/22

2-19113785-01-3ra-05092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni; Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco; Societatea de Asigurări-

Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Gheorghe

Covaliu; Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări”

Societate pe Acțiuni și Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”, reprezentată de

avocatul Ciorba Sergiu,

în cauza de contencios administrativ, la cererile de chemare în judecată depuse

de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate

pe Acțiuni, Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe

Acțiuni, Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, Compania Internațională de Asigurări

„Asito”, Compania de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societate pe Acțiuni,

Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni împotriva

Consiliului Concurenței, terți Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule,

Asociația Brokerilor de Asigurare Reasigurare și Comisia Națională a Pieței

Financiare cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 28 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o

decizie nouă de respingere a acțiunilor depuse de Întreprinderea Mixtă Compania de

Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”, Compania Internațională de Asigurări „Asito”, Compania de Asigurări

1

„Moldova-Astrovaz” Societate pe Acțiuni și Societatea de Asigurări-Reasigurări

„Moldcargo” Societate pe Acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2016, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a depus cerere de

chemare în judecată, în procedura de contencios administrativ, împotriva Consiliului

Concurenței, solicitând anularea parțială a deciziei Plenului Consiliului Concurenței

nr.DA-78 din 28 decembrie 2015, în partea pct.1, 4 și 8 în care este vizată, ca fiind

ilegală (f.d. 1, vol.I).

În motivare acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia nr. DA-78 din 28

decembrie 2015, pe care a recepționat-o la 04 ianuarie 2016, Plenul Curții

Concurenței a constatat încălcarea prevederilor art.5 alin.(3) lit.a) din Legea

concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 de către 6 companii de asigurări, printre care și

ea la pct.1 din decizie, fiecărui subiect vizat, aplicându-i-se amenda

corespunzătoare, dânsei la pct.4 din decizie, fiind aplicat în cuantum de XXXXX de

lei.

Reclamanta consideră decizia nr. DA-78 din 28 decembrie 2015 a Plenului

Consiliului Concurenței ca fiind ilegală și neîntemeiată, pasibilă de a fi anulată, din

următoarele motive.

Astfel, la emiterea actului administrativ contestat, Plenul Consiliului

Concurenței a aplicat, cu efect retroactiv, faptelor ce au avut loc la o dată anterioară,

o lege până a intra aceasta în vigoare.

În actul administrativ contestat Plenul Consiliului Concurenței a constatat că

prin procesul-verbal din 31 iulie 2012 al Consiliului de Administrație al Asociației

Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” (BNAA) s-a decis

implementarea în practică, începând cu 01 august 2012, a contractului cadru de

mandat cu brokerii de asigurare privind vânzarea polițelor de asigurare de

răspundere civilă auto externă (Cartea Verde). Decizia respectivă a Consiliului de

Administrație al Asociației Profesionale Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule, în viziunea pârâtei, de fapt reprezintă un acord anticoncurențial

orizontal, realizat între companiile de asigurări, membri cu drepturi depline ai

Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”.

Consiliul Concurenței a reținut că înțelegerea de fixare a comisionului

brokerilor de asigurare pentru activitatea de intermediere a vânzărilor certificatelor

de asigurare de răspundere civilă în sistemul intonațional de asigurări, cunoscut

drept Carte Verde, s-a realizat prin intermediul procesului-verbal din 31 iulie 2012 a

Consiliului de Administrație al Asociației Profesionale „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” (BNAA).

Obiectul pretinsului acord anticoncurențial – stabilirea comisioanelor de

retribuire a activității de intermediere a brokerilor în sistemul Carte Verde, s-a

realizat prin decizia din 31 iulie 2012 a companiilor de asigurări, membri cu drepturi

depline ai BNAA.

2

Reclamanta a reținut că, la data adoptării pretinsului acord anticoncurențial din

31 iulie 2012, domeniul concurenței era reglementat de Legea nr.1103 din 30 iunie

2000 cu privire la protecția concurenței, în vigoare la acel moment.

La 14 septembrie 2012 (adică la o dată ulterioară adoptării pretinsului acord

anticoncurențial din 31 iulie 2012) în Monitorul Oficial a fost publicată Legea

concurenței nr.183 din 11 iulie 2012.

Potrivit art.93 alin.(1) din legea respectivă, prezenta lege intră în vigoare la

data publicării. Iar, conform alin.(5) al art.93 din aceeași lege, plângerile și cauzele

ale căror proceduri de examinare de către Agenția Națională pentru Protecția

Concurentei nu s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se

examinează conform normelor de procedură prevăzute de prezenta lege și normelor

materiale, inclusiv celor privind răspunderea pentru încălcarea legislației

concurențiale, prevăzute de legea în vigoare la data comiterii încălcării.

În viziunea reclamantei, dacă pârâtul a considerat că decizia din 31 iulie 2012 a

Consiliului de Administrație al Asociației Profesionale „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” reprezintă un acord anticoncurențial în sensul Legii

nr.1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecția concurenței, care era în vigoare la a

cea dată, prin prisma respectivului act normativ urma să-și întemeieze și eventuala

decizie de sancționare după cum statuează art.93 alin.(5) din Legea nr.183 din 11

iulie 2012.

În viziunea reclamantei, este eronat argumentul Plenului Consiliului

Concurenței că în speță încălcarea comisă de subiecții vizați în decizia nr.DA-78 din

28 decembrie 2015, este una continuă, deoarece nu au fost prezentate probe în acest

sens.

Un alt aspect al ilegalității actului administrativ contestat, ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA a invocat că, dânsa nu este subiect al comiterii al pretinsului

acord anticoncurențial și al măsurii coercitive aplicate în privința sa.

Mai mult, conform art.30 alin.(1) din Legea nr.414 din 22.12.2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule este o asociație profesională,

necomercială, constituită prin comunitate de interese, cu statut de persoană juridică,

bazată pe principiul apartenenței obligatorii a asigurătorilor de răspundere civilă

auto în calitate de membru, care îndeplinește prerogativele și atribuțiile de Birou

Național al Republicii Moldova în Consiliul Birourilor Sistemului Internațional de

Asigurare „Carte Verde”.

Dispoziții similare se regăsesc și în Statutul BNAA (în redacția anului 2009,

aplicabil speței), în special la pct.5, care statuează că, că BNAA, ca formă juridică,

este o asociație profesională, necomercială, cu statut de persoană juridică, apolitică,

neguvernamentală și independentă. Consiliul de Administrație al BNAA este unul

dintre organele de conducere al asociației (pct.41 lit.b) din Statut), atribuțiile

acestuia fiind definite la pct.59-79 din Statut.

3

Cu trimitere la art.55 alin.(1) și art.181 alin.(5) din Codul civil, reclamanta a

menționat că, BNAA reprezintă o entitate juridică, distinctă de membrii său și nu se

confundă cu aceștia.

Pretinsul acord anticoncurențial reținut de Plenul Consiliului Concurenței, s-a

realizat în temeiul deciziei din 31 iulie 2012 a Consiliului de Administrație al BNA.

Prin urmare, dacă decizia organului de conducere al BNAA din 31 iulie 2012,

în viziunea pârâtului constituie un acord anticoncurențial orizontal în sensul legii

concurenței, urma să indice raționamentele legale conform cărora dânsa de rând cu

alți membri ai respectivei asociații profesionale, persoana juridică distinctă, este

vizat în mod direct.

Potrivit art.5 alin.(1) din Legea nr.183 din 11.07.2012, sunt interzise, fără a fi

necesară o decizie prealabilă în acest sens, orice acorduri între întreprinderi sau

asociații de întreprinderi, orice decizii ale asociațiilor de întreprinderi și orice

practici concertate (denumite în continuare acorduri) care au ca obiect sau efect

împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața Republicii Moldova

sau pe o parte a acesteia.

Totodată, reieșind din prevederile art.4 din aceiași Lege, prin noțiunea de

„asociație de întreprinderi” se înțelege, organizație necomercială constituită

benevol de două sau mai multe întreprinderi în modul prevăzut de lege, indiferent de

forma juridică de organizare, de tipul de finanțare, de modul în care sunt luate

deciziile, de caracterul obligatoriu ori facultativ al acestora, precum și de caracterul

public al funcțiilor pe care le exercită, iar prin noțiunea de „întreprindere” se

înțelege orice entitate, inclusiv asociație de întreprinderi, angajată în activitate

economică, indiferent de statutul juridic și de modul de finanțare al acesteia.

Prin urmare, „întreprinderea” și „asociația de întreprinderi” sunt subiecte

autonome, distincte în sensul legii.

Prin decizia nr.DA-78 din 28 decembrie 2015, Plenul Consiliului Concurenței a

constatat încălcarea de către ea și alți subiecți vizați în decizie, a dispozițiilor art.5

alin.(3) lit.a) din Legea nr.183 din 11 iulie 2012, pârâtul reținând existența unui

acord anticoncurențial orizontal între 6 companii de asigurări, îndreptat spre

stabilirea directă sau indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a

oricăror alte condiții de tranzacționare.

În particular, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și

SAR „Moldcargo” SA li se impută stabilirea, prin adoptarea deciziei Consiliului de

Administrație al BNAA din 31 iulie 2012 a unui comision fix brokerilor de

asigurare pentru intermedierea contractelor de asigurare de răspundere civilă pentru

pagube pentru produse de autovehicule externă (sistem Carte Verde).

Cu atât mai mult, prevederile art.5 alin.(3) lit.a) din Legea nr.183 din 11 iulie

2012, la care a făcut trimitere Plenul Consiliului Concurenței în decizia contestată,

nu sunt aplicabile speței cu efect retroactiv.

4

Reclamanta a menționat că, activitatea de asigurare în Republica Moldova se

desfășoară în cadrul a două categorii: asigurări de persoane și asigurări de daune

(art.1302 din Codul civil).

La rândul său, asigurarea contra daune cuprinde asigurarea bunurilor și

asigurarea de răspundere civilă. După modul lor de efectuare, asigurările sunt

obligatorii și facultative (art.5 alin.(1) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu

privire la asigurări), în cadrul celor obligatorii raporturile dintre asigurat și

asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți, condițiile și modul lor de

implementare fiind stabilite prin lege.

Asigurările de răspundere civilă auto sunt obligatorii, fiind reglementate prin

Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și cuprind 2 categorii

asigurarea de răspundere civilă auto internă (RCA) și asigurarea de răspundere civilă

auto externă (Cartea Verde).

Potrivit art.2 din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, certificatul de asigurare

„Carte Verde" reprezintă - document internațional de asigurare, eliberat în numele

unui birou național, care atestă existența asigurării obligatorii de răspundere civilă

auto cu valabilitate în afara teritoriului țării emitente.

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a subliniat că, cuantumul primelor de

asigurare, se stabilește și se actualizează de către autoritatea de supraveghere în

asigurări, și anume Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF), asigurătorii –

emitenți de certificate Carte Verde, neavând posibilitatea de a influența în niciun fel

asupra mărimii acesteia (art.11 alin.1 și 2 din legea nr.414/2006).

Mai mult, legiuitorul a interzis asigurătorilor de a acorda reduceri la vânzarea

certificatelor de asigurare Carte Verde, dar și a acorda consumatorilor alte facilități

la cumpărarea respectivelor polițe de asigurare, cum ar fi achitarea în tranșe a primei

de asigurare aferentă (art.12-13 din Legea nr.414/2006).

Consideră că, pe segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto obligatorii, în

general, și a celor de răspundere civilă auto externe (Carte Verde), în particular

concurența între asigurători este redusă la minim, fiecare emitent al certificatului de

asigurări Carte Verde, urmând a se conforma regulilor impuse prin lege în ceea ce

ține prețul produsului, dar și de inexistența celorlalte facilități de tranzacționare a

acestuia.

A specificat că, de regulă prețurile la produse se determină în procesul liberei

concurențe pe baza cererii și ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel, acesta

fiind unul din principiile de bază ale concurenței ce rezultă din art.3 alin.(3) din

Legea nr.183/2012.

În același timp, statului îi revine dreptul de a reglementa anumite domenii de

activitate în detaliu, intervenind în politica de stabilire a prețurilor la anumite

produse și limitând dreptul producătorilor de a stabili prețul produsului pe baza

cererii și ofertei.

Astfel de situație se observă și pe segmentul asigurării de răspundere civilă

auto externă, unde prețul certificatului de asigurare Carte Verde, dar și condițiile de

5

tranzacționare a acestuia sunt stabilite de către autoritatea de supraveghere în

asigurări.

Ca urmare, în cadrul vânzării certificatelor de asigurare de răspundere civilă

auto externă (Carte Verde), prețul, dar și celelalte condiții de tranzacționare a

produsului sunt fixate de către autoritatea publică, în speță CNPF, și nicidecum de

către companiile de asigurări, emitenți ai respectivelor certificate.

Totodată, potrivit pct.8 din Hotărârea Guvernului nr.318 din 17.03.2008, a fost

aprobată Metodologia de calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de

rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, cota factorului de încărcare la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă auto externă (Carte Verde) include: a) cheltuielile asigurătorului– până la

20%; b) marja de profit– până la 7%; c) cheltuieli de reasigurare– până la 18%; d)

contribuțiile în fondurile speciale (Fondul național de garanție, Fondul de

compensare) și plățile regulatorii.

Iar, pct.9 din Metodologia de calcul al primei de asigurare de bază și al

coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, reglementează că, cheltuielile asigurătorului includ

cheltuielile de achiziție (comisioanele, alte cheltuieli pentru agenți de asigurare și

brokeri de asigurare și/sau reasigurare), salariile pentru angajați, impozitele și alte

cheltuieli de gestiune ale asigurătorului.

De aici rezultă că, comisionul acordat brokerilor de asigurare/reasigurare de

către asigurători, emitenți ai certificatelor de asigurare Carte Verde nu poate fi sub

nicio formă mai mare de 20%, care reprezintă plafonul maxim al cheltuielilor, admis

de lege, în condițiile în care o serie de alte cheltuieli aferente activității profesionale

a asiguratorului (impozite, salariile angajaților etc), sunt prezente este evident că

respectivul comision se va diminua corespunzător.

Întru executarea prevederilor legale și Hotărârii Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr.14/14 din 29 martie 2012 „Cu privire la prescrierea lichidării

încălcărilor legislației în domeniul asigurărilor”, comisionul acordat brokerilor a fost

stabilit până la 15%.

Afară de aceasta, pentru ca un acord să constituie anticoncurențial în sensul

art.5 alin.(3) lit.a) din Legea nr.183/2012, acesta trebuie să stabilească direct sau

indirect prețurile de cumpărare sau de vânzare a produsului, fie să stabilească direct

sau indirect condițiile de tranzacționare a acestuia.

Niciuna dintre condițiile statuate în textul art.5 alin.(3) lit.a) din Legea

nr.183/2012, imputate ei și altor subiecți vizați în actul administrativ contestat, nu se

regăsește în speță, deoarece pe de o parte prețul de vânzare/cumpărare a produsului

(certificatului Carte Verde) este prestabilit de Comisia Națională a Pieței Financiare

și nu de către asigurători, iar pe de altă parte, condițiile de tranzacționare a

produsului sunt reglementate în termeni expreși stabiliți prin legea specială

nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule, fiind interzisă acordarea de reduceri, dar și achitarea în

tranșe a primei de asigurare aferente.

6

Totodată, conform art.28 alin.(1) și (2) lit.c) din Legea concurenței nr.183 din

11.07.2012, examinarea problemelor concurențiale și evaluarea unei cauze de

concurență se efectuează în cadrul pieței relevante. Determinarea pieței relevante

este necesară în special pentru stabilirea existenței unor restricții semnificative ale

concurenței, analiza efectelor restrictive ale unui acord, situații care sunt prezente în

speță.

Reieșind din prevederile art.4 din Legea nr.183/2012, prin piață relevantă a

produsului se înțelege - piață a produselor considerate de consumatori ca

interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, datorită

caracteristicilor fizice, funcționale și prețului.

În raportul investițional, întocmit în urma adoptării dispoziției de inițiere nr.2

din 29 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Concurenței, piața relevantă – a fost

definită ca reprezentând piața comercializării certificatelor de asigurare obligatorie

de răspundere civilă auto externă – Carte Verde.

Respectivul raport de investigație a fost expediat în adresa subiecților vizați în

decizia contestată, acordându-le dreptul de a formula obiecții la acesta.

Urmare a prezentării observațiilor de rigoare, Consiliul Concurenței și-a

revăzut constatarea în ceea ce ține de „piața relevantă” stabilită, modificând-o prin

piața serviciilor de intermediere a asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto

externă (Carte Verde) prin intermediul brokerilor de asigurare/reasigurare.

Deși, între respectivele „piețe relevante” există diferențe de conținut și nu doar

de formă (consumatorii finali ai respectivelor piețe sunt diferiți: potențialul asigurat,

în prima variantă, și potențialul broker de asigurare/reasigurare în cea de a doua

variantă), Plenul Consiliului Concurenței și-a întemeiat decizia nr.DA-78 din 25

decembrie 2015 pe un raport investigațional incomplet, întocmit defectuos și cu

vădite carențe de conținut, or, determinarea corectă a pieței relevante reprezintă o

condiție fundamentală în cadrul examinării problemelor concurenței și evaluării

obiective a unei cauze de concurență.

Conform art.59 alin.(1) din Legea nr.183/2012, raportul de investigație va

conține obiectul investigației, faptele constatate, probele, concluziile și propunerile

raportorului în urma finalizării investigației.

În speță, raportul de investigație a fost fondat pe o determinare greșită a „pieței

relevante” ceea ce realmente echivalează cu întocmirea unui raport investigațional

eronat, fiind distorsionată întreaga realitate aferentă respectivei piețe relevante. Cu

atât că, legea nu prevede posibilitatea modificării raportului de investigație.

Or, art.59 alin.(6) din Legea nr.183/2012, imperativ statuează că, raportul de

investigație, împreună cu observațiile prezentate de părți și cu materialele întregului

dosar al cauzei, se predă de către raportor secretariatului Plenului Consiliului

Concurentei pentru audieri și, după caz, pentru adoptarea deciziei respective.

Conform art.65 alin.(1) din aceiași lege, după examinarea observațiilor făcute

de părți asupra raportului de investigație și, după caz, după desfășurarea audierilor,

Plenul Consiliului Concurentei decide: a) încetarea investigației cazului, deoarece

pe parcursul desfășurării acesteia nu au fost descoperite probe suficiente privind

7

încălcarea prevederilor legii care ar justifica aplicarea de măsuri corective sau

sancțiuni; sau b) adoptarea unei decizii sau prescripții în temeiul art.41 alin.(1)

lit.h)-l) și u).

Prin urmare, decizia nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 a Plenului Consiliului

Concurenței a fost bazată pe un raport de investigație defectuos și eronat în care

realitatea aferentă chestiunii existenței/inexistenței unei încălcări a legii concurenței,

dar și determinării acesteia a fost distorsionată, fără a fi luate în considerație

observațiile sale formulate în raport, motiv pentru care o atare decizie este ilegală și

pasibilă de a fi anulată.

În contextul enunțat, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a solicitat admiterea

acțiunii și anularea pct.1 și 8 în partea ce o vizează, precum și pct.4 din decizia

nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Concurenței, ca fiind ilegale

în fond.

La 29 ianuarie 2016, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus cerere

de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Consiliului Concurenței, terți Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule,

Asociația Brokerilor de Asigurare Reasigurare, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”

SA, SAR „Moldcargo” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito” SA, CA „Moldova-

Astrovaz” SA, Comisia Națională a Pieței Financiare, solicitând anularea parțială a

deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 în partea

ce ține de constatarea comiterii de către ea a încălcării art.5 alin.(1) și (3) lit.a) din

Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 și aplicării față de ea a amenzii în

mărime de XXXXX de lei, ca fiind ilegală (f.d.4, vol. V).

În motivarea acțiunii CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a indicat că,

la 28 decembrie 2015 Plenul Consiliului Concurenței, în urma sesizării de către

Asociația Brokerilor de Asigurare-Reasigurare a emis decizia nr.DA-78, prin care s-

a constatat încălcarea prevederilor art.5 alin.(3) lit.a) din Legea concurenței

nr.183/2012 de către companiile de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA,

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA

„Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, aplicând față de acestea

sancțiuni, în special în privința sa, i-a fost aplicată amendă în mărime de XXXXX

de lei, reprezentând 1% din cifra de afaceri realizată în anul 2014, cu aplicarea

factorului 1,2. Decizia respectivă a recepționat-o la 05 ianuarie 2016, cu care nu este

de acord, considerând-o ca fiind ilegală și neîntemeiată.

În fapt, la 29 octombrie 2012, Plenul Consiliului Concurenței a emis o

dispoziție, prin care a inițiat o investigație cu privire la semnele încălcării art.5

alin.(1) din Legea concurenței nr.183/2012 de către companiile de asigurări ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA

„Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA și

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Obiect al investigației al Consiliului Concurenței a constituit acțiunile de

modificare a contractelor de mandat încheiate între companiile de asigurări membrii

8

cu drepturi depline ai Biroului Naționale al Asigurătorilor de Autovehicule și

brokerii de asigurare.

Conform raportului de investigație Consiliul Concurenței a stabilit piața

produsului, ca fiind piața comercializării certificatelor de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto externă Carte Verde, iar piața geografică, ca fiind întreg

teritoriul Republicii Moldova.

La analiza structurii pieței relevante, autorii raportului au omis să identifice și

să definească noțiunile relevante pentru elucidarea acțiunilor subiecților vizați în

decizie.

Potrivit constatărilor Consiliului Concurenței, la 31 iulie 2012 companiile de

asigurări membre cu drepturi depline al BNAA au decis de a implementa în

practică, începând cu 01 august 2012, contractul de mandat pentru intermedierea

încheierii contractelor de asigurare de răspundere civilă auto externă Carte Verde,

cu anularea tuturor contractelor de mandat și intermediere în asigurări cu toți

brokerii de asigurări/agenți de asigurare în partea ce ține de condițiile de

intermediere a contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

externă Carte Verde, fapt ce nu contravine prevederilor legale în vigoare.

Reieșind din prevederile art.1 din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări,

prin activitate de asigurare se înțelege – activitate care constă, în principal, din:

oferirea, negocierea și încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea

de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare, iar

prin activitate de intermediere în asigurări și/sau în reasigurări – activitate care

constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare și/sau de

reasigurare, din alte acțiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din

încheierea lor, sau de contribuție la gestionarea contractelor, în special în cazul

solicitării de daune.

La baza reglementării raporturilor de activitate între companiile de asigurări și

brokerii de asigurare stau regulile mandatului.

Brokerii sunt împuterniciți de către asigurători, în baza contractelor de mandat,

să negocieze și/sau să încheie contracte de asigurare din numele și pe seama

mandantului adică asigurătorilor (art.49 alin.(6) din Legea nr.407/2006 cu privire la

asigurări).

O particularitate distinctă a mandatului reprezintă dreptul fiecărei din părți de a

denunța unilateral în orice timp contractul. Această particularitate se datorează

caracterului feduciar al raporturilor dintre părți.

Revocarea mandatului de către mandat ține evident de notificarea

mandatarului, care este parte a contractului. Terțele persoane, care au fost la rândul

lor contractate de către mandatar în vederea realizării contractului, nu întotdeauna

pot cunoaște despre revocare.

În cazul când terții cu bună-credință au contractat cu mandatarul chiar și după

revocarea mandatului de către mandant, efectele acestei revocări nu se pot opune

terților. Cele executate de către terți după revocarea contractului pot fi dobândite de

către mandant prin intermediul regresului împotriva mandatarului.

9

Prin urmare, nimeni, la caz, nu poate fi obligat la menținerea unei anumite

situații contractuale, fapt reglementat și de prevederile art.667 din Codul civil, care

statuează că părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor

imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Obligarea la încheierea

unui contract este interzisă, cu excepția cazurilor când obligația de a contracta este

prevăzută de prezentul cod, de lege sau reiese dintr-o obligație asumată benevol.

Cu atât mai mult, legislația în vigoare nu instituie obligații față de companiile

de asigurări de a-și realiza serviciile sale cu ajutorul intermediarilor, inclusiv, a

brokerilor de asigurări și nici nu instituie o anumită formă asupra conținutului

contractelor mandat semnat cu aceștia. Părțile la cest capitol fiind libere să

stabilească reguli de activitate.

Consiliul Concurenței în decizia contestată a invocat că, contractele cadru de

mandat încheiate de către companiile de asigurări-membre, cu dreptul de emitere a

certificatului de răspundere civilă auto externă Carte Verde în anul 2012, ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA

„Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, cu

brokerii de asigurare/reasigurare, au fost tipizate.

În pct.15 din contractul cadru de mandat expres a fost prevăzut că, mandantul

se obligă să achite mandatarului o remunerație sub formă de comision în mărime de

la 1% până la 15% din prima brută subscrisă conform tarifelor în vigoare stabilite de

CNPF.

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA consideră că Consiliul Concurenței

eronat a constatat că acțiunile BNAA și a companiilor de asigurări/reasigurări sunt

ilegale, deoarece asigurătorii nu au admis încălcări.

Potrivit Legii nr.407/2006 comisionul – reprezintă pentru serviciile prestate de

către brokeri în calitate de mandatari ai asigurătorilor este parte componentă a

cheltuielilor de achiziție (cheltuieli ocazionate de încheierea contractelor de

asigurare), iar nivelul cheltuitor de achiziție în structura primei de asigurare pe tipuri

de asigurări obligatorii este reglementate exclusiv prin actele Comisiei Naționale a

Pieței Financiare și nu poate fi influențat de asigurători.

Din concluziile expuse în raport, rezultă că companiile de asigurări sunt

obligate să stabilească cu titlu de retribuție pentru serviciile prestate de către

brokerii de asigurări un comision oricare altul (care ar fi el nici Consiliul

Concurenței nu a indicat), dar nu cel de 15%.

Autorii raportului vin în contradicție cu constatările Consiliului Concurenței

exprimate în decizia nr.SSP-16 din 16 mai 2014, prin care autoritatea emitentă a

stabilit că, emitenții certificatelor de asigurare Carte Verde nu au posibilitatea de a

concura prin preț, deoarece potrivit art.11 alin. (3) din Legea nr.414/2006 cu privire

la asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

este interzisă asigurătorilor să încaseze primele de asigurări sub cuantumul primelor

calculate și companiile de asigurări, indiferent de numărul acestora pe piață dată,

datorită reglementărilor existente excesive nu au posibilitatea de a influența: prețul,

producția, calitatea produsului, varietatea produselor.

10

Tarifele pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă Carte

Verde este stabilit de către autoritatea de supraveghere, care se conduce de

prevederile legii speciale în domeniul asigurărilor și nicidecum de către companiile

de asigurări din Republica Moldova.

În viziunea CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA concluziile Consiliului

Concurenței precum că, stabilirea și aplicarea de către companiile de asigurări unui

comision identic ar fi o încălcare a art.5 alin.(3) lit.a) din Legea concurenței

nr.1873/2012, a dus la atingerea drepturilor brokerilor, încălcând regulile de

funcționare a pieței. Or, companiile de asigurări s-au conformat prevederilor

Hotărârii nr.14/14 din 29 martie 2012 al CNPF cu privire la prescrierea lichidării

încălcărilor legislației în domeniul asigurărilor, înlăturând unele abateri constatate

de Autoritatea de supraveghere.

Potrivit Hotărârii Comisei Naționale a Pieței Financiare nr.26/10 din 13 iunie

2013, Anexa nr.2, la pct,2, cota factorului de încărcare în prima de asigurare de bază

aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă și externă: cota

factorului de încărcare în prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii

de răspundere civilă auto externă se stabilește în mărime de până la 48% și include:

a) comisioanele și alte plăți brokerilor și agenților de asigurare pentru intermedierea

contractelor de asigurare, plăți salariale, inclusiv contribuții sociale medicale,

aferente personalului de asigurare, plățile salariale, inclusiv contribuții sociale

medicale, aferente personalului propriu pentru încheierea contractelor de asigurare –

12%; b) cheltuielile asigurătorilor, altele decât cele prevăzute la lit.a) – 8%; c)

cheltuielile de reasigurare – până la 18%; d) contribuțiile în fondul de compensare –

2%; e) contribuțiile în fondul național de garanței – 0,5%; f) plățile regulatorii –

0,5%; g) marja de profit – 7%.

Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.26/10 din 13 iunie 2013

explică metodologia de calcul a primei de asigurare de bază și a coeficienților de

rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule adoptată prin Hotărârea Guvernului nr.318 din 17 martie 2008, la

care face trimitere Consiliul Concurenței, însă nu a ținut cont de aceasta la emiterea

deciziei.

În baza celor expuse, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA consideră că

actul administrativ contestat al Consiliului Concurenței este neîntemeiat, deoarece

nu este clar în baza căror temeiuri s-a concluzionat că stabilirea plafonului de 15% a

comisionului la asigurarea de răspundere civilă auto externă Carte Verde, este un

acord anticoncurențial care are ca obiect sau efect de împiedicare, restrângerea sau

denaturarea concurenței pe piața Republicii Moldova sau pe o parte a acesteia, pe

când brokerul de asigurare este un simplu mandatar al companiei de asigurări și

nicidecum un concurent pe piața de asigurări, neavând obligații de despăgubire în

urma încheierii acestor contracte.

Comisioanele acordate anterior brokerilor de asigurare în cuantum de 35% nu

se încadrau în prevederile legale din care motiv companiile de asigurări vizate în

decizie au ajustat acest comision la limita legală de 15%, astfel, au stabilit o

11

concurență loială pe piața Republicii Moldova între companiile de asigurări care de

fapt sunt concurenți.

Activitățile ce țin de emiterea certificatelor RCA externă Carte Verde, deși se

încadrează în clasa de asigurări generale în esență este o activitate specifică, și nu se

limitează doar la încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de

asigurare și achitarea despăgubirilor survenite, dar dat fiind faptul că daunele în

acest sistem pot fi avizate asigurătorului responsabil în perioada a 7 ani de la

survenire, managementul oricărui asigurator este obligat să-și creeze resurse

financiare suficiente în calitate de rezerve de asigurare în cuantum suficient ca în

orice moment să dispună de resurse pentru a-și îndeplini obligațiile.

În situația în care un asigurător, membru BNAA emitent Carte Verde, intră în

incapacitate de plată, BNAA în calitate de birou garant, va acoperi acele solicitări de

daune a membrului său, va fi legat cu fondul de garanție încât să fie clară sursa

răspunderii solidare a membrilor cu drepturi depline.

Dat fiind principiul răspunderii solidare a membrilor BNAA pentru obligațiile

financiare înaintea acestuia în situația în care unul din membrii BNAA cu drepturi

depline intră în incapacitate de plată, ceilalți urmează să acopere pretențiile.

În astfel de situații apare interesul membrilor BNAA de a fi siguri în faptul că

colegii săi din cadrul membrilor emitenți Carte Verde sunt pe deplin viabili că în

orice moment să-și îndeplinească obligațiile asumate. Respectiv, fiecare dintre

asigurătorii emitenți de certificate de asigurare de răspundere civilă auto externă

Carte Verde are interesul ca concurentul său să aibă o situație financiară stabilă și să

activeze în limitele nomelor legale și actele normative emise de organul de

supraveghere.

Decizia din 31 iulie 2012 a BNAA reprezintă un angajament suplimentar al

membrilor de a activa conform legii și nicidecum stabilirea directă sau indirectă a

prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de tranzacționare.

Potrivit art.31 alin.(30 lit.j) din Legea nr.407/2006, comisionul sau orice altă

retribuție pentru fiecare contract de asigurare (reasigurare) încheiat nu poate depăși

limita cheltuielilor de achiziție ale asigurătorului (reasiguratorului) prevăzute în

structura primei de asigurare (reasigurare).

Tariful la asigurarea de răspundere civilă auto externă Carte Verde este stabilit

de autoritatea de supraveghere prin lege, tariful nu poate fi negociat de intermediarii

în asigurări, asiguratul va achita același preț pentru certificatul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă externă Carte Verde, indiferent de faptul dacă

consumatorul a procurat-o direct de la asigurător sau prin intermediul brokerului de

asigurare.

De aici rezult că, comisionul nu poate depăși limita prevăzută de norma

juridică specială.

Este eronată concluzia Consiliului Concurenței că companiile de asigurări și

brokerii sunt concurenți între ei, respectiv nu poate fi vorba de concurență neloială

între subiecți, care apriori nu pot fi concurenți.

12

De fapt, autorul raportului nu a intrat în esența activității specifice pieței de

asigurări, cât și celei a intermedierii în asigurări.

Recurgerea la serviciile intermediarilor pentru companiile de asigurări

reprezintă o alternativă și nicidecum o obligație, astfel, cele din urmă nu pot fi ținute

la infinit de obligația de a colabora cu anumiți intermediari, și, cu atât mai mult, în

anumite condiții.

Consiliul Concurenței nu poate analiza pretinse acțiuni anticoncurențiale pe

piața intermedierii contractelor de asigurări, doar în partea ce ține de intermedierea

contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă externă Carte Verde de

către brokerii de asigurare/reasigurare, or, toți ceilalți intermediari în asigurări, la

fel, sunt învestiți cu dreptul de a încheia contracte de asigurare RCAE și fac acest

lucru în proporție care nu cedează volumelor realizate de către brokerii de asigurare.

Cu trimitere la art.8 alin.(1) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 și art.1

din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006, reclamanta a indicat că, brokerul de

asigurare nu desfășoară activitate de asigurare și nu face parte din piața relevantă

stabilită de Legea concurenței, întrucât asigurătorul și brokerul de asigurare nu sunt

și nici nu pot fi concurenți.

A precizat că, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA comercializează

certificate de asigurare de răspândire civilă auto externă Carte Verde, atât prin

rețeaua proprie de vânzări, cât și prin intermediul agenților și a brokerilor de

asigurare în baza contractelor de mandat.

Legislația în vigoare nu impune unui asigurator obligația de a semna contracte

de mandat privind intermedierea în asigurări, la caz, cu brokerii de asigurare. Aceste

contracte se semnează benevol în urma negocierilor între părți.

Brokerul de asigurare prin prisma Legii nr.407/2006 este reprezentantul

asiguratului, care poate avea din partea ultimului un mandat oneros sau gratuit.

În speță, Consiliul Concurenței eronat a aplicat prevederile art.5 alin.(1) și (3)

din Legea concurenței nr.183/2012, cu sancționarea neîntemeiată a companiilor de

asigurări.

În viziunea reclamantei, decizia nr.DA-78 din 28 decembrie 2014, în partea ce

ține de constatarea pretinselor acțiuni de concurență neloială și anume, de

discreditarea concurenților și aplicarea sancțiunilor pecuniare față de ea, este

neîntemeiată și ilegală.

În contextul enunțat, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a solicitat

admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.DA-78 din 28 decembrie 2015, în partea ce

ține de constatarea comiterii de către ea a încălcării prevăzute la art.5 alin.(1) și

alin.(3) lit.a) din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 și aplicarea în privința

ei a amenzii în mărime XXXXX de lei, ca fiind ilegală în fond și emisă contrar

prevederilor legii.

La 02 februarie 2016, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Concurenței,

solicitând anularea parțială a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din

28 decembrie 2015, în partea pct.1, 7, 8, în care este vizată (f.d.3, vol.II).

13

În motivarea acțiunii SA „Moldasig” a indicat că, la 18 septembrie 2012 la

Conciliul Concurenței a parvenit o sesizare din partea deputatului în Parlamentul

Republicii Moldova, Mihai Godea, cu privire la faptul că companiile care dețin

licență pentru a emite certificate de asigurare Carte Verde au remis în aceeași

perioadă de timp scrisori în adresa brokerilor de asigurare/reasigurare, prin care

solicită rezilierea contractelor de mandat. Aceleași sesizări au parvenit la 19

septembrie 2012 de la Asociația Brokerilor de Asigurare Reasigurare, iar la 26

septembrie 2012 de la Comisia Economie Buget și Finanțe a Parlamentului RM.

În baza acestor sesizări, Plenul Consiliului Concurenței la 29 octombrie 2012 a

emis o dispoziție, prin care a inițiat o investigație cu privire la semnele încălcării

art.5 alin.(1) din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 de către ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”,

CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, cu aplicarea în

privința acestor companii de asigurări a amenzilor, la caz, în privința sa a fost

dispusă încasarea a unei amenzi în mărime de XXXXX de lei.

SA „Moldasig” consideră decizia Consiliului Concurenței ca fiind neîntemeiată

și ilegală, cu anularea acesteia, din următoarele motive.

Prin actul administrativ contestat, Consiliul Concurenței califică acțiunile

companiilor de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și

SAR „Moldcargo” SA, în partea ce ține de stabilirea remunerației sub formă de

comision în mărime de 15%, din prima brută subscrisă, în baza primelor de

asigurare în vigoare și aplicarea comisionului în valoare de 15% față de brokeri

drept încălcare a art.5 alin.(3) lit.a) din Legea nr.183/2012, și anume acordurile

anticoncurențiale sunt în special cele îndreptate spre: a) stabilirea directă sau

indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de

tranzacționare.

Cu trimitere la art.11 din Legea nr.414/2006, reclamanta a indicat că statul

stabilește costul poliței Carte Verde pentru toți asigurătorii în mod egal.

Conform hotărârii privind stabilirea primei de asigurare de bază și valoarea

coeficienților de rectificare aferenți asigurării de răspundere civilă auto internă și

externă nr.53/5 din 31 octombrie 2008 aprobată de CNPF și Hotărârea nr.318 din

17.03.2008 cu privire la aprobarea Metodologiei de calcul al primei de asigurare de

bază și al coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule, prima de asigurare de răspundere

civilă auto Carte Verde conform metodologiei include în sine partea de prima să

acopere daunele viitoare în cota procentuală de 51% din prima, acest indicator

având cea mai mare pondere din cuantumul primei, cheltuielile asiguratorului 20%

pentru cheltuieli de achiziție (comisioanele, alte cheltuieli pentru agenți și brokeri,

salariile pentru angajați, impozitele și alte cheltuieli de gestiune ale asiguratorului),

contribuțiile în fondurile speciale 4% (Fondul de compensare și plățile regulatorii),

cheltuieli de reasigurare până la 18% (cheltuieli aferente riscurilor cedate în

14

reasigurare, riscuri superioare reținerii proprii a Biroului Național în sumă de

XXXXX de Euro) marja de profit de 7%.

Fiecare componentă a primei se estimează și calculează separat în baza

indicatorilor statistici și matematici, statistici și probabilistici efectiv înregistrați de

către asiguratori în perioada a 5 ani financiari anteriori perioade de calcul și se

efectuează de către persoane specializate din cadrul CNPF și au o marjă foarte înaltă

de precizie.

În cadrul estimării acestor indicatori CNPF urmărește dinamica și cuantumul

fiecărei clase de cheltuieli incluse în tarif pe perioade îndelungate.

Astfel, în situația în care prin metodologie a fost stabilită cota de 20% ca

cheltuieli ale asiguratorului acest lucru denotă faptul că pentru fiecare poliță emisă

de asigurator acesta suportă doar 20% din prima subscrisă pe poliță în care sunt

incluse: cheltuieli de achiziție – comisionul brokerului, agentului cu contribuțiile și

defalcările aferente bugetului; cheltuieli de gestiune – salarizarea personalului

gestionar al acestei clase de asigurări din cadrul asiguratorului; cheltuieli de

regularizare – cheltuieli aferente instrumentării și achitării daunelor aferente

polițelor Carte Verde; cheltuieli de management – cheltuieli de salarizare a

managementului asiguratorului.

A susținut că, activitatea în domeniul Carte Verde este o activitate specifică și

nu se limitează doar la încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de

asigurare și achitarea despăgubirilor survenite, deoarece daunele în acest sistem pot

fi avizate asiguratorului responsabil în perioada a 7 ani de la survenire,

managementului oricărui asigurator este obligat să-și creeze resurse financiare

suficiente în calitate de rezerve de asigurare în cuantum suficient ca în orice moment

să dispună de resurse pentru a-și îndeplini obligațiile.

În situația în care un asigurator, membru BNA emitent Carte Verde intră în

incapacitate de plată, BNAA în calitate de birou garant, va acoperi acele solicitări de

daune a membrului său.

Principiul răspunderii solidare a membrilor BNAA pentru obligațiile financiare

înaintate acestuia în situația în care unul din membrii BNAA intră în incapacitate de

plată, ceilalți urmează să acopere pretențiile.

În așa situații apare și interesul membrilor BNAA de a fi siguri în faptul că

colegii acestora din cadrul membrilor emitenți Carte Verde sunt pe deplin viabili că

în orice moment să-și îndeplinească obligațiile asumate. Fiecare dintre asiguratori au

interesul ca concurentul său să aibă o situația finciară stabilă și să activeze în

limitele legii.

Prin decizia din 31 iulie 2012 a AGE a BNAA s-a luat un angajament

suplimentar al membrilor de a activa în conformitate cu legislația în vigoare și

nicidecum stabilirea directă sau indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vânzare

sau a oricăror alte condiții de tranzacționare.

SA „Moldasig” a notat că, realizează contractele de asigurare Cartea Verde

nemijlocit prin intermediul punctelor sale de comercializare, precum și prin

15

intermediul agenților și a brokerilor de asigurare în baza contractelor de mandat

elaborate și aprobate de persoanele responsabile din cadrul companiei.

Pentru a crea un mediu concurențial egal pentru toți intermediarii, la caz,

remunerația brokerilor de asigurare a fost stabilită în conformitate cu legislația în

vigoare și aprobată de organele de supraveghere în domeniul asiguratorilor.

Anume datorită modificărilor legislația în domeniul asigurărilor și a

prescripțiilor Comisiei Naționale a Pieței Financiare de a respecta aceste norme, la

adunarea generală extraordinară a BNAA din 31 iulie 2012 a votat pentru

excluderea în viitor a încălcărilor comise de asigurători și intermediari prin crearea

unui mecanism unic de funcționare pentru toți participanții din piața de asigurări.

Deși, a semnat contracte de mandat cadru cu intermediarii în asigurări, totuși

aceste contracte nu au produs efecte juridice pentru părțile contractante.

Mai mult, contractele de mandat cadru nu conțin prevederi care sunt contrare

legislației în vigoare și actelor normative aprobate de autoritatea de supraveghere, ce

ar permite Consiliului Concurenței de a concluziona că există situația de concurență

neloială, iar remunerația stabilit de către brokerilor de asigurare a fost stabilită în

limita permisă de autoritatea de supraveghere și în urma negocierilor cu fiecare

broker de asigurare în parte, fără a încălca normele juridice.

Afară de aceasta, legislația în vigoare nu impune unui asigurator obligația de a

semna contracte de mandat privind intermedierea în asigurări, la caz, cu brokerii de

asigurare, aceste urmând a fi semnate benevol în urma negocierilor între părți.

Prin prisma Legii nr.407/2006, brokerul de asigurare este reprezentantul

asiguratului, care poate avea din partea ultimului un mandat oneros sau gratuit.

Prin urmare, brokerul de asigurare și compania de asigurări nu sunt concurenți

pe piața asigurărilor și nicio autoritate nu poate obliga compania de asigurări să

semneze un contract de mandat cu un broker de asigurare, decât printr-un acord

comun al ambelor părți cointeresate.

În contextul enunțat SA „Moldasig” a solicitat admiterea acțiunii, anularea

pct.1). 7) și 8) din decizia nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 a Plenului Consiliului

Concurenței, în partea ce o vizează.

La 02 februarie 2016, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Concurenței,

solicitând anularea parțială a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din

28 decembrie 2015, în partea pct.1, 2, 8, în care este vizată (f.d.2, vol.III).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 05 ianuarie 2016 CIA

„ASITO” SA a recepționat decizia Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din

28 decembrie 2015, urmare a derulării investigației dispuse prin dispoziția nr.2 din

29 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Concurenței, modificată prin decizia

Plenului Consiliului Concurenței nr.43 din 26 noiembrie 2014.

CIA „ASITO” SA își exprimă dezacordul cu decizia Plenului Consiliului

Concurenței nr.DA-78 din 28.12.2015, considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.

În fapt, la 29 octombrie 2012 Plenul Consiliului Concurenței a emis o

dispoziție, prin care a inițiat o investigație cu privire la semnele încălcării art.5

16

alin.(1) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 de către ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA

„Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA și Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule.

Ca rezultat al investigațiilor efectuate de către Consiliul Concurenței a fost

întocmit un raport de investigație care a fost înaintat Plenului Consiliului

Concurenței pentru adoptarea unei decizii pe marginea acestui caz.

La 28 decembrie 2015, Plenul Consiliului Concurenței a emis decizia nr. DA-

78, prin care a constatat încălcarea prevederilor art.5 alin.(3) lit.a) din Legea

concurenței nr.183 din 11.07.2012 de către companiile de asigurări ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”,

CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, cu aplicarea în

privința acestora a amenzilor pentru fiecare în parte. În privința sa i-a fost aplicată

amendă în mărime de XXXXX lei.

S.A. „Asito” consideră decizia nominalizată eronată și nefondată din

următoarele motive.

Cu trimitere la art.30 din Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și pct.5 din Statutul

BNAA, reclamanta a indicat că, este o asociație profesională, necomercială, cu statut

de persoană juridică, apolitică, neguvernamentală și independentă, constituită prin

comunitatea de interese și bazată pe principiul aderării benevole a asigurătorilor care

practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule în calitate de membru.

Din conținutul deciziei Plenului, reiese că i se incriminează faptul că BNAA și

membrii săi cu drepturi depline prin adoptarea deciziei din 31.07.2012 au avut ca

obiectiv stabilirea comisioanelor în mărime de 15%, drept consecință fiind lezate

interesele concurenților și a perturbat funcționarea pieței asigurărilor în condiții

normale.

Pârâtul califică acțiunile companiilor de asigurare ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA

„Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, în partea ce ține de

stabilirea „remunerației sub formă de comision în mărime de până la 15% din prima

brută subscrisă în baza primelor de asigurare în vigoare” și aplicarea comisionului

în valoare de 15% față de brokeri, drept încălcare a prevederilor art.5 alin.(3) lit.a)

din Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, și anume acordurile

anticoncurențiale, îndreptate spre: a) stabilirea directă sau indirectă a prețurilor de

cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de tranzacționare.

Cu trimitere la art.11 din Legea nr.414/2006, reclamanta a indicată că, potrivit

normei date de drept statul stabilește costul poliței Carte Verde pentru toți

asigurătorii egal.

Conform Hotărârii nr. 53/5 din 31.10.2008 aprobată de CNPF privind stabilirea

primei de asigurare de bază și valoarea coeficienților de rectificare aferenți

asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă și externă, precum și a

17

Hotărârii Guvernului nr.318 din 17.03.2008 cu privire la aprobarea Metodologiei de

calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de rectificare pentru

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule -

prima de asigurare de răspundere civila auto Carte Verde conform metodologiei

include în sine partea de prima menită să acopere daunele viitoare în cotă

procentuală de 51% din primă, acest indicator având cea mai mare pondere din

cuantumul primei, cheltuielile asigurătorului 20% pentru cheltuielile de achiziție

(comisioanele, alte cheltuieli pentru agenți și brokeri, salariile pentru angajați,

impozitele și alte cheltuieli de gestiune ale asigurătorului), contribuțiile în fondurile

speciale 4% (Fondul de compensare și plățile regulatorii), cheltuieli de reasigurare

până la 18% (cheltuieli aferente riscurilor cedate în reasigurare, riscuri superioare

reținerii proprii a Biroului Național în sumă de XXXXX EURO), marja de profit

7%.

Fiecare componentă a primei se estimează și se calculează separat în baza

indicatorilor statistici și matematici, statistici și probabilistici efectiv înregistrați de

către asigurători în perioada a 5 ani financiari anteriori perioadei de calcul și se

efectuează de către persoane specializate din cadrul CNPF, și au o marjă foarte

înaltă de precizie.

În cadrul estimării acestor indicatori CNPF urmărește dinamica și cuantumul

fiecărei clase de cheltuieli incluse în tarif pe perioade îndelungate.

Astfel, în situația în care prin metodologie a fost stabilită cota de 20%, ca

cheltuieli ale asigurătorului acest lucru denotă faptul, că pentru fiecare poliță emisă

de asigurător, acesta suportă doar 20 % din prima subscrisă per poliță, aici urmează

a fi incluse următoarele cheltuieli: de achiziție - comisionul brokerului, agentului cu

contribuțiile și defalcările aferente bugetului; de gestiune - salarizarea personalului

gestionar al acestei clase de asigurări din cadrul asigurătorului; de regularizare -

cheltuielile aferente instrumentării și achitării daunelor aferente polițelor Carte

Verde; de management - cheltuieli de salarizare a managementului asigurătorului.

La rândul său art.31 alin. 3 lit. j) din Legea nr. 407/2006 cu privire asigurări

prevede că, comisionul sau orice altă retribuție pentru fiecare contract de asigurare

încheiat nu poate depăși limita cheltuielilor de achiziție ale asigurătorului prevăzută

în structura primei de asigurare.

A notat că, activitatea în domeniul Carte Verde este o activitate specifică, și nu

se limitează doar la încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de

asigurare și achitarea despăgubirilor survenite, dar dat fiind faptul că daunele în

acest sistem pot fi avizate asigurătorului responsabil în perioada a 7 ani de la

survenire, managementul oricărui asigurător este obligat sa-și creeze resurse

financiare suficiente în calitate de rezerve de asigurare în cuantum suficient ca în

orice moment să dispună de resurse pentru a-și îndeplini obligațiile. În situația în

care un asigurător, membru BNAA emitent Carte Verde intră în incapacitate de

plată, BNAA în calitatea sa de birou garant, va acoperi acele solicitări de daune a

membrului său.

18

Astfel, dat fiind principiul răspunderii solidare a membrilor BNAA pentru

obligațiile financiare înaintate acestuia, în situația în care unul din membrii BNAA

intră în incapacitate de plată, ceilalți urmează să acopere pretențiile. În astfel de

împrejurări apare și interesul membrilor BNAA de a fi siguri în faptul că colegii

acestora din cadrul membrilor emitenți Carte Verde, sunt pe deplin viabili că în

orice moment să-și îndeplinească obligațiile asumate.

Prin urmare, fiecare dintre asigurători are interesul ca concurentul său să aibă o

situatei financiară stabilă și să activeze în limitele normelor legale stabilite în

Moldova.

Consiliul Concurenței reclamă precum că decizia din 31.07.2012 a AGE a

BNAA nu a fost decât luarea angajamentului suplimentar al membrilor de a activa

în strictă conformitate cu legislația în vigoare și nicidecum stabilirea directă sau

indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de

tranzacționare. Or, prețul certificatului de asigurare Carte Verde este stabilit de

autoritatea de supraveghere, astfel prin instituirea unui contract de mandat cadru nu

poate fi majorat sau micșorat acest cost.

În ceea ce ține de concluziile menționate în raport precum că, a fost încălcat

art.5 alin.(3) lit.a) din Legea Concurenței nr.183 din 11.07.2012, prin faptul că au

fost stabilite remunerații sub formă de comision în mărime de până la 15% din

prima brută, reclamanta precizat că, comisioanele stabilite în perioada de

investigație au fost stabilite de compania SA „Asito” în strictă conformitate cu

normele legale stabilite în Hotărârea CNPF nr.53/5 din 31.10.2008 privind stabilirea

primei de asigurare de bază și valoarea coeficienților de rectificare aferenți

asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă și externă, Hotărârea

Guvernului RM nr.318 din 17.03.2008 cu privire la aprobarea Metodologiei de

calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de rectificare pentru

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

și art.31 lit. j) din Legea nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări.

Cu trimitere la art.1030 și art.1033 alin.(1) din Codul civil și art.8 alin.(1) din

Legea nr.414/2006, CIA „Asito” SA a subliniat că, realizarea produsului în cazul de

față contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă externă (Carte Verde) se

comercializează de către asigurătorul licențiat.

Pe lângă acestea, realizează contractele de asigurare Carte Verde nemijlocit

prin intermediul punctelor sale de comercializare, precum și prin intermediul

agenților și a brokerilor de asigurare, în baza contractelor de mandat elaborate și

aprobate de persoanele responsabile din cadrul companiei.

Pentru a crea un mediu concurențial egal pentru toți intermediarii, în special, în

cazul său remunerația brokerilor de asigurare a fost stabilită ținând cont de normele

legale în vigoare aprobate de organele de supraveghere în domeniu asigurărilor.

CIA „Asito” SA a reținut că, datorită modificărilor legislației în domeniul

asigurărilor și a prescripțiilor Comisiei Naționale a Pieței Financiare de a respecta

aceste norme, la 31.07.2012 AGE a BNAA a votat pentru excluderea pe viitor a

încălcărilor comise de asigurători și intermediari prin crearea unui mecanism unic de

19

funcționare pentru toți participanții din piața de asigurări (și anume cei vizați de

comercializarea certificatelor Carte Verde). În acest sens, a fost aprobată

introducerea unui contract de mandat cadru pentru toți participanții vizați.

Reclamanta a precizat că, a semnat contracte de mandat cadru cu intermediarii

în asigurări, însă aceste contracte în final nu au produs efecte pentru părțile

contractante.

Mai mult ca atât, condițiile și normele incluse în aceste contracte de mandat

sunt strict reglementate de normele codului civil și a Legilor nr.407/2006 și

nr.414/2006, precum și actelor normative aprobate de autoritatea de supraveghere.

Prin urmare, contractul de mandat cadru nu conține prevederi ce ar permite

Consiliului Concurenței invocarea situației de concurență neloială.

Referitor la remunerația stabilită brokerilor de asigurare, CIA „Asito” SA a

indicat că, aceasta a fost stabilită în limita permisă de autoritatea de supraveghere și

ca rezultat al negocierilor cu fiecare broker de asigurare în parte, fără a fi încălcate

careva norme juridice.

Cu atât că, legislația în vigoare nu impune unui asigurător obligația de a semna

careva contracte de mandat privind intermedierea în asigurări, în cazul său cu

brokerii de asigurare. Aceste contracte se semnează benevol ulterior negocierilor

între părți.

Afară de aceasta, brokerul de asigurare prin prisma Legii nr.407/2006 cu

privire la asigurări, este reprezentantul asiguratului, care poate avea din partea

ultimului un mandat oneros sau gratuit.

Prin urmare, brokerul de asigurare și compania de asigurări nu sunt concurenți

pe piața asigurărilor, și nicio autoritate nu poate obliga compania de asigurări să

semneze un contract de mandat cu un broker de asigurare, decât de comun acord cu

părțile cointeresate.

În contextul enunțat, SA „Asito” a solicitat admiterea acțiunii și anularea

punctelor 1), 2) și 8) din decizia nr.DA-78 din 28.12.2015 a Plenului Consiliului

Concurenței, în partea ce o vizează pe ea.

La 03 februarie 2016, CA „Moldova-Astrovaz” SA a depus cerere de chemare

în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului

Concurenței, solicitând anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78

din 28 decembrie 2015 în partea în care este vizată (f.d.3, vol. IV).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28.12.2015 Plenul Consiliului

Concurenței a adoptat decizia nr.DA-78, prin care a constatat încălcarea de către

companiile de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și

SAR „Moldcargo” SA a prevederilor art.5 alin.(30 lit.a) din Legea concurenței

nr.183 din 11 iulie 2012, care stipulează că, acordurile anticoncurențiale sunt, în

special, cele îndreptate spre stabilirea directă sau indirectă a prețurilor de cumpărare

sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de tranzacționare. Ca urmare, i-a fost

aplicată amendă în mărime de XXXXX de lei, ceea ce reprezintă 1% din cifra de

afaceri realizată în anul 2014, cu aplicarea factorului 1,2 care urmează să fie achitată

20

în termen de 60 zile lucrătoare de la data comunicării acesteia. Decizia respectivă a

recepționat-o la 04 ianuarie 20016.

În decizia menționată Plenul Consiliului Concurenței a constatat precum că,

companiile asigurări: ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și

SAR „Moldcargo” SA au încheiat un acord anticoncurențial orizontal. Respectiva

înțelegere fiind realizată prin intermediul procesului-verbal din 31.07.2012, prin

care a fost fixat comisionul de retribuire a brokerilor pentru intermedierea

certificatelor „Carte Verde". La fel, s-a mai constatat că, în anul 2012 companiile de

asigurări, membre cu drepturi depline a BNAA: ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”

SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA

„Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, urmare a deciziei comune din

31.07.2012, au încheiat același tip de contract cu brokerii, forma și conținutul căruia

a fost stabilit de comun acord între companiile de asigurări. Potrivit pct.15 din

contractul tip, mandantul se obliga să plătească mandatarului o remunerație sub

formă de comision în mărime de până la 15% din prima brută subscrisă în baza

primelor de asigurare în vigoare.

SA „Moldova-Astrovaz” nu este de acord cu decizia Plenului Consiliului

Concurenței nr.DA-78 din 28 decembrie 2015, pe care o consideră neîntemeiată și

ilegală, cu dispunerea anulării acesteia, din următoarele motive.

Actul administrativ contestat a fost adoptat în baza Raportului de investigație

asupra cazului inițiat de către Plenul Consiliului Concurenței prin Dispoziția nr.02

din 29.10.2012 privind inițierea investigației referitoare la semnele încălcării

prevederilor alin.(1) art.5 din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 de către

companiile de asigurări indicate supra și Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule pe piața comercializării certificatelor de asigurare „Carte Verde”.

Raportul dat a fost efectuat în baza sesizării depuse de către deputatul în

Parlamentul Republicii Moldova, Mihai Godea, cu privire la faptul că companiile de

asigurări care dețin licența pentru a emite certificate de asigurare „Carte Verde” au

remis în aceeași perioadă de timp scrisori în adresa brokerilor de asigurare-

reasigurare, prin care au solicitat rezilierea contractelor de mandat.

La același subiect, ulterior, Consiliul Concurenței a fost sesizat și de Asociația

Brokerilor de Asigurare-Reasigurare și Comisia Economie Buget și Finanțe din

cadrul Parlamentului RM.

Raportul de investigație prezentat companiilor vizate, pentru a fi prezentate

obiecțiile și propunerile aferente calificării încălcărilor depistate, definește noțiunea

de piață relevantă: piața produsului și piața geografică.

Astfel, piața produsului este definită ca piața comercializării certificatelor de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă - Carte Verde pe teritoriul

Republicii Moldova, însă dreptul de a comercializa certificate Carte Verde îl au doar

companiile de asigurări emitente de Carte Verde, care au fost aprobate de către

Consiliul Birourilor Carte Verde de la Bruxelles, iar brokerii fiind împuterniciți în

21

baza unui contract de mandat pentru încheierea din numele companiilor autorizate a

contractelor de asigurare Carte Verde.

Reclamanta consideră că, Consiliul Concurenței a încălcat procedura,

efectuând modificări în Raportul de investigație, fără să aducă la cunoștința

companiilor de asigurări vizate în decizia contestată, fapt ce atestă netemeinicia și

ilegalitatea deciziei contestate.

Prin decizia nr.DA-78 din 28.12.2015 a Plenului Consiliului Concurenței a fost

modificată definiția pieței relevante și anume: piața relevantă a produsului cuprinde

toate produsele considerate de către consumatori ca interschimbabile sau

substituibile datorită utilizării acestora, caracteristicilor fizice, funcționale și a

prețului.

În special, piața produsului, ținând cont de produsul asupra căruia se răsfrâng

efectele deciziei luate de companiile de asigurări, membre cu drepturi depline, în

anul 2012, SA „Asito”, SA „Donaris Group”, SA „Grawe Carat”, SA „Moldcargo”,

SA „Moldasig” și SA „Moldova-Astrovaz”, prin intermediul procesului-verbal din

31.07.2012 al ședinței companiilor de asigurări membre, cu drepturi depline ale

BNAA, a fost definită drept piața serviciilor de intermediere a asigurărilor

obligatorii de răspundere civilă auto externă Carte Verde prin intermediul brokerilor

de asigurare-reasigurare. Or, prevederile art.58 alin.(4) din Legea concurenței

nr.183/2012, cert statuează că, Plenul Consiliului Concurenței își bazează deciziile

doar pe constatările din raportul de investigație asupra cărora părțile în cauză și-au

putut prezenta observațiile.

CA „Moldova-Astrovaz” SA a indicat că, este membru cu drepturi depline al

Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule. Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule (BNAA) este o asociație profesională bazată pe

principiul aderării asigurătorilor de răspundere civilă auto în calitate de membri.

Asigurătorii, care practică asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule, se asociază și constituie o asociație profesională,

necomercială, cu statut de persoană juridică, bazată pe libera manifestare a voinței

organizațiilor asociate, în vederea realizării în comun a scopurilor și obiectivelor

determinate.

Participarea sa la ședința din 31.07.2012, prin care s-a hotărât de a implementa

în practică un contract cadru de mandat pentru intermedierea încheierii contractelor

de răspundere civilă auto externă Carte Verde, nu a încălcat nicio prevedere a Legii

concurenței nr.183 din 11.07.2012, din simplu motiv că companiile de asigurări și

brokerii în asigurări nu sunt concurenți. Or, brokerii în asigurări nu sunt

consumatorii produsului realizat, ci intermediari în asigurări, remunerați în

corespundere cu prevederile contractului de mandat ca și agenții în asigurări -

personal propriu, care de asemenea sunt remunerați până la 15% din volumul

primelor de asigurare încasate la încheierea contractelor, anume atât le permit

cheltuielile de gestiune.

Prin adoptarea deciziei BNAA din 31.07.2012 și analizei economice a pieței

asigurătorilor privind intermedierea încheierii contractelor de către brokerii în

22

asigurări demonstrează că o atare micșorare a producției nu a avut loc, iar acest

factor nu a dus la limitarea concurenței. Mai mult, prin stabilirea comisionului de

până la 15 % nu au influențat nicidecum vânzările brokerilor.

Afară de aceasta, Consiliul Concurenței nu a demonstrat că, între companiile

de asigurări a avut o înțelegere, or, la ședința din 31.07.2012 întrebarea privind

stabilirea unui contract cadru de mandat a fost supusă votului, fiecare din membri a

avut posibilitatea de a vota pro sau contra, care ulterior a fost aprobată.

Motivul, pentru care companiile de asigurări - emitente de certificate de

asigurare „Carte Verde” au remis în adresa brokerilor de asigurare/reasigurare

scrisori de reziliere a contractelor de mandat, este că companiile de asigurări,

inclusiv și ea, s-a conformat prevederilor legislației în vigoare și a respectat

prescripția stabilită în baza Hotărârii CNPF nr.14/14 din 29.03.2012, prin care au

fost revizuite contractele de colaborare cu intermediarii în asigurări și contractele de

muncă cu personalul propriu cu atribuții de vânzări (consultanți în asigurări) în

vederea stabilirii comisioanelor și altor plăți acestora, rezultate din activitatea de

intermediere, fapt confirmat și de grupul de control din cadrul Direcției generale

supraveghere asigurări a CNPF instituit în temeiul ordinului CNPF nr.40 din

18.03.2013 cu privire la efectuarea inspecției în teren privind executarea prescripției

CNPF nr.14/14 din 29.03.2012.

Prin hotărârea aprobată CNPF a decis prescrierea persoanelor cu funcții de

răspundere ale asigurătorilor care dețin licență cu dreptul de a desfășura activitatea

de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

respectarea necondiționată a prevederilor actelor legislative și normative în vigoare

și întreprinderea măsurilor privind înlăturarea încălcărilor constatate, îi avertizează

pe asigurătorii care dețin licență cu dreptul de a desfășura activitatea de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule cu

retragerea licențelor eliberate pentru dreptul de a activa în domeniul asigurărilor, în

cazul nerespectării prescripției, conformarea modului de încheiere a contractelor de

asigurare cu actele normative în vigoare, aplicarea primei de asigurare în strictă

conformitate cu prevederile Hotărârii Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.53/5

din 31.10.2008, revizuirea contractelor de colaborare cu intermediarii în asigurări

și/sau reasigurări și a contractelor de muncă cu personalul propriu cu atribuții de

vânzări în vederea stabilirii comisioanelor și altor plăți acestora, obligând-i pe

asigurători să informeze Comisia Națională a Pieței Finciară în termen 45 de zile

despre executarea prezentei prescripții.

În cadrul supravegherii modului de executare a Hotărârii CNPF nr.14/14 din

2012 „Cu privire la prescrierea lichidării încălcărilor legislației în asigurărilor”, s-au

efectuat inspecții în teren privind aplicarea primei de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto externă la 6 companii membre ale BNAA. În urma

controlului selectiv al contractelor de asigurare Carte Verde încheiate, s-a stabilit că

toate companiile inspectate au încasat prime de asigurare sub cuantumul primelor

calculate.

23

De asemenea, analiza contractelor a constatat că asigurătorii au acordat

nejustificat comisioane și alte plăți intermediarilor și personalului propriu.

CA „Moldova-Astrovaz” SA a susținut că, conform actului de control din

27.03.2013, grupul de control a constatat că pentru perioada 01.06.2012 -

31.12.2012, a modificat toate contractele nominalizate în conformitate cu limita

cheltuielilor asigurătorului conform structurii tarifului de asigurare aprobat.

Astfel, s-a constatat că CA „Moldova-Astrovaz” SA a acordat remunerație sub

formă de comision, fiind respectată cota cheltuielilor asigurătorului stabilită în

mărimea factorului de încărcare de până la 20% la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă auto externă, fapt care a dus la respectarea prevederilor pct.8 lit.a)

din Metodologia de calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de

rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 318 din 17.03.2008.

Reclamanta consideră ca fiind eronată concluzia Consiliului Concurenței

precum că pe parcursul anului 2012 a încheiat un contract cadru de mandat cu

brokerii, deoarece în această perioadă de timp nu a încheiat contracte cadru de

mandat cu brokerii, întrucât colaborarea cu brokerii de asigurare a început abia în

anul 2013, fapt despre care a fost informat Consiliului Concurenței.

Faptul că ulterior anulării acestui contract cadru de mandat a încheiat cu unul

din brokeri contract de mandat cadru, nu se atestă că au fost încălcate prevederile

legale, iar examinând prevederile contractului de mandat încheiat brokerul, se

constată că acesta este încheiat în corespundare cu legislația civilă și nu contravine

legislației în vigoare și anume, Hotărârea Guvernului nr.318 din 17.03.2008 prin

care a fost aprobată Metodologia de calcul al primei de asigurare de bază și al

coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, comisionul acordat brokerului, de asemenea,

încadrând-se în cota cheltuielilor de până la 20%, conform structurii tarifului de

asigurare aprobat.

Mai mult ca atât, Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 a intrat în vigoare la

data publicării acesteia în Monitorul Oficial nr.193-197 și anume, la 14.09.2012,

adică ulterior adoptării deciziei BNAA din 31.07.2012, iar art.6 din Codul civil

prevede că Legea civilă nu poate aplicată retroactiv faptelor care au avut loc anterior

intrării acesteia în vigoare.

În viziunea reclamantului, Legea cu privire la protecția concurenței nr.1103 din

30.06.2000, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii concurenței nr.183 din 11

iulie 2012, nu prevedea la acel moment calificări care ar corespunde încălcărilor

depistate în baza Raportului de investigație și nici sancțiuni pentru astfel de

încălcări.

În contextul enunțat, CA „Moldova-Astrovaz” SA a solicitat admiterea

acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegală și anularea deciziei nr.DA-78 din 28

decembrie 2015 a Plenului Consiliului Concurenței.

La 05 februarie 2016, SAR „Moldcargo” SA a depus cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului

24

Concurenței, solicitând anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78

din 28 decembrie 2015 în partea pct.1 și 5 în care este vizată (f.d.2, vol.VI).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 04.01.2016 a recepționat

decizia nr.DA-78 din 28.12.2015 a Plenului Consiliului Concurenței, prin care s-a

constatat încălcarea prevederilor art.5 alin.(3) lit.a) din Legea concurenței nr.183 din

11.07.2012 de către companiile de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA,

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA

„Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA și s-a decis aplicarea față de

aceste companii de asigurări a amenzilor, în special față de ea a fost aplicată o

amendă în mărime de XXXXX de lei, ceea ce reprezintă 1% din cifra de afaceri

realizată în anul 2014, cu aplicarea factorului 1,2.

SAR „MOLDCARGO” SA și-a manifestat dezacordul cu decizia nr.DA-78 din

28.12.2015 a Plenului Consiliului Concurenței, considerând-o ilegală și

neîntemeiată, pasibilă anulării, din următoarele motive.

În primul rând, Consiliul Concurenței și-a întemeiat decizia contestată pe

prevederile un legi care nu putea fi aplicată în speță, or, Legea concurenței nr.183

din 11.07.2012, a intrat în vigoare la 14.09.2012, și nu poate fi aplicată retroactiv

faptelor care au avut loc anterior intrării acesteia în vigoare.

Totodată, reclamanta a reținut că, prin decizia Biroului Național al

Asigurătorilor de Autovehicule din 31.07.2012 s-a propus aplicarea contractului

cadru de mandate pentru intermedierea încheierii contractelor de asigurare de

răspundere civilă auto externă „Carte Verde”, printre care era menționat și

comisionul acordat brokerilor în mărime de până la 15% din prima brută subscrisă.

Contractul cadru urma a fi aplicat din 01.08.2012.

SAR „MOLDCARGO” SA a încheiat cu toți brokerii contracte de tip nou

începând cu 01.08.2012. Dat fiind faptul că nu toți membrii cu drepturi depline ai

BNAA și-au respectat obligația întocmai deciziei luate la ședința din 31.07.2012, în

special în partea ce ține de comisionul acordat, au început să fie încheiate anexe la

contracte, să fie acordate diverse bonusuri/premii. În aceste circumstanțe SAR

„MOLDCARGO” SA a luat decizia de a rezilia contractele cadru de mandat pentru

intermedierea polițelor de asigurare Carte Verde.

La 10.09.2012, au fost notificați toți brokerii despre intenția de reziliere a

contractului tip. Ultimul contract tip a fost reziliat la 01.10.2012.

Prin urmare, în cazul unei eventuale admiteri a încălcării a prevederilor art.5

alin.(3) lit.a) din Legea concurenței nr.183/2012, această încălcare a fost încetată din

partea sa odată cu rezilierea contractelor tip. După rezilierea contractelor tip, fiecare

companie de asigurări a activat, ținând cont de propria politică de marketing.

După cum rezultă din prevederile art.93 alin.(l) din Legea concurenței

nr.183/2012, prezenta legea a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial

și anume din 14 septembrie 2012, or, potrivit art. 22 din Constituție, nimeni nu va fi

condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau

un act delictuos.

25

Din decizia nr.DA-78 din 28.12.2015 a Plenului Consiliului Concurenței

rezultă că, acțiunile asigurătorilor vizați în decizia respectivă, în partea ce ține de

stabilirea „remunerației sub forma de comision în mărime de până la 15% din prima

brută subscrisă în baza primelor de asigurare în vigoare...” și aplicarea comisionului

în valoare de 15% față de brokeri, au fost calificate drept încălcare a art.5 alin.(3)

lit.a) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012, potrivit căruia „acordurile

anticoncurențiale sunt, în special, cele îndreptate spre stabilirea directă sau indirectă

a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de

tranzacționare”.

SAR „Moldcargo” SA consideră că, situația descrisă în actul administrativ

contestat a fost incorect calificată ca fiind un acord anticoncurențial, deoarece

reieșind din prevederile pct.8 din Metodologia de calcul al primei de asigurare de

bază și al coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr.318 din 17 martie 2008, cota factorului de încărcare la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă auto externă (Carte Verde) include și cheltuielile asigurătorului în

mărime de până la 20%. Acestea constituie cheltuielile de achiziție (comisioanele,

alte cheltuieli pentru agenți de asigurare și brokeri de asigurare și/sau reasigurare),

salariile pentru angajați, impozitele și alte cheltuieli de gestiune ale asigurătorului.

Comisia Națională a Pieței Financiare, în calitatea sa de autoritate de

supraveghere, a analizat aplicarea de către asigurători a tarifului la încheierea

contractelor de asigurare și respectarea limitei de cheltuieli ale asigurătorului

conform structurii tarifului, iar prin Hotărârea nr.14/14 din 29.03.2012 a constatat că

în perioada anilor 2011 - 2012 asigurătorii au propus și acordat reduceri de până la

55% din prima de asigurare stabilită.

Astfel, prin Hotărârea nr.14/14 din 29.03.2012, CNPF a hotărât să prescrie

persoanelor cu funcție de răspundere ale asigurătorilor, care dețin licență cu dreptul

de a desfășura activitatea de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, respectarea necondiționată a prevederilor actelor

normative în vigoare și întreprinderea măsurilor privind înlăturarea încălcărilor

constatate, inclusiv: respectarea necondiționată a prevederilor legale privind

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule;

conformarea modului de încheiere a contractelor de asigurare cu actele normative în

vigoare; aplicarea primei de asigurare în strictă conformitate cu prevederile

Hotărârii CNPF nr.53/5 din 31.10.2008 privind stabilirea primei de asigurare de

bază și valoarea coeficienților de rectificare aferenți asigurării obligatorii de

răspundere civilă auto internă și externă; revizuirea contractelor de colaborare cu

intermediarii în asigurări și sau reasigurări și a contractelor de muncă cu personalul

propriu cu atribuții de vânzări în vederea stabilirii comisioanelor și altor plăți

acestora, rezultate din activitatea de intermediere sau din relațiile de muncă

finalizate cu încheierea contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto, în limita cheltuielilor asigurătorului conform structurii tarifului de asigurare

aprobat.

26

Întru executarea prescripției emise de autoritatea de supraveghere, BNAA a

examinat subiectul în cadrul ședinței lărgite a Consiliului de administrație din

31.07.2012.

Urmare a dezbaterilor, și întrucât componenta comisioanelor din factorul de

încărcare a tarifului nu avea la acel moment reglementare expresă, organul colegial

de conducere al BNAA a identificat și a propus asigurătorilor soluția de aplicare

prin analogie cu Hotărârea Guvernului nr.318 din 17.03.2008 a limitării

comisionului până la un anumit plafon (15%). Acest plafon era în limită pentru

cheltuielile asigurătorului prin hotărârea menționată a Guvernului. Diferența dintre

plafonul prevăzut pentru comisioane și plafonul maxim stabilit prin actul normativ

guvernamental, urma să constituie sursa de acoperire a celorlalte cheltuieli ale

asigurătorului.

A menționat că, aplicarea de către asigurători a soluției propuse de organul

colegial de conducere al BNAA nu a influențat în niciun fel prețul final al serviciilor

pentru consumatori, întrucât acesta a fost stabilit de legislator. Orice reducere

acordată de participanții profesioniști la piața asigurărilor, inclusiv prin manipulare

cu comisioane, fiind ilegală.

Reclamanta a subliniat că, asigurătorii nu au încheiat un acord anticoncurențial,

dar au acționat în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Potrivit deciziei nr.DA-78 din 28.12.2015, activitatea anticoncurențială se

manifestă prin faptul că a fost încheiat același tip de contract cu brokerii, forma și

conținutul căruia a fost stabilită de comun acord între companiile de asigurări.

Întru respectarea Hotărârii CNPF nr.14/14 din 29.03.2012, prin care s-a dispus

conformarea modului de încheiere a contractelor de asigurare cu actele normative în

vigoare și revizuirea contractelor de colaborare cu intermediarii in asigurări și/sau

reasigurări, organul colegial de conducere al BNAA a propus aplicarea contractului

cadru de mandat pentru intermedierea încheierii contractelor de asigurare de

răspundere civilă auto externă „Carte Verde”, care să corespundă cerințelor

legislației din domeniul asigurărilor.

SAR „Moldcargo” SA a precizat că, contractul cadru este un act juridic, prin

care se stabilesc principiile contractuale și nicidecum nu reprezintă un contract

standard, contract a căror clauze sunt formulate anticipat și nu pot fi negociate

(art.712 din Codul civil).

Pentru a optimiza procedura încheierii contractelor de mandat cu intermediarii

în asigurări, și, întrucât nu există limitări legale în privința unei anumite forme a

contractului, s-a propus o formă a contractului de mandat, fără ca aceasta să fie

obligatorie.

Dat fiind faptul că atât ea, cât și intermediarii cu care colabora, au fost de acord

cu prevederile contractului propus, a utilizat anume această formă a contractului de

mandat. Cu atât că, la acel moment colabora cu 84 intermediari în asigurări, iar

forma propusă de BNAA a înlesnit perfectarea contractelor.

Prin urmare, considerând forma și conținutul contractului de mandat - cadru, ca

fiind conforme exigenților legislației, fără a defavoriza sau avantaja părțile

27

contractante, aplicarea acestuia de mai mulți asigurători nu se încadrează în noțiunea

de acord anticoncurențial.

Potrivit deciziei nr.DA-78 din 28.12.2015, companiile de asigurări au aplicat în

fapt comisionul identic de 15%, achitat brokerilor.

În viziunea SAR „Moldcargo” SA acordarea de către ea a comisionului de 15%

a rezultat din politica de marketing a companiei și nu a fost coordonată în niciun fel

cu alți asigurători concurenți, respectiv aplicarea de către ceilalți asigurători a

comisionului identic poate fi calificată drept coincidență, adevărat însă, previzibilă,

dictată de tendința de a-și mări portofoliul de clienți administrați de intermediarii în

asigurări.

Cu toate acestea, nu există act normativ care ar impune asigurătorul să aplice

anume acest plafon.

În contextul enunțat, SAR „Moldcargo” SA a solicitat admiterea acțiunii,

anularea parțială a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din

28.12.2015, în partea pct.l, de a constata încălcarea prevederilor art.5 alin.(3) lit.a)

din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 de către ea și în partea pct.5, prin care

în privința sa a fost aplicată amendă în mărime de XXXXX de lei, reprezentând 1%

din cifra de afaceri realizată în anul 2014, cu aplicarea factorului 1,2.

La 08 februarie 2016, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Consiliului Concurenței, terți Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule,

Asociația Brokerilor de Asigurare Reasigurare, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”

SA, SAR „Moldcargo” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito” SA, CA „Moldova-

Astrovaz” SA, Comisia Națională a Pieței Financiare, solicitând anularea parțială a

deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.DA-78 din 28 decembrie 2015, în

partea ce ține de constatarea comiterii de către ea a încălcării art.5 alin.(1) și (3)

lit.a) din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 și aplicării față de ea a amenzii

în mărime de XXXXX de lei, ca fiind ilegală (f.d.2, vol. VIII).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28.12.2015 Plenul Consiliului

Concurenței a emis decizia nr.DA-78, prin care s-a constatat încălcarea prevederilor

art.5 alin.(3) lit.a) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 de către companiile

de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR

„Moldcargo” SA, și s-a aplicat în privința acestor companii de asigurări a amenzilor,

în special față de CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA s-a aplicat o amendă în

mărime de XXXXX de lei, reprezentând 1% din cifra de afaceri realizată în anul

2014, cu aplicarea factorului 1,2.

Cu decizia nr.DA-78 din 28.12.2015 emisă de Plenul Consiliul Concurenței, pe

care a recepționat-o la 05.01.2016, reclamanta nu este de acord, considerând-o ca

fiind ilegală și neîntemeiată, pasibilă anulării, din motivele ce succed.

În fapt, Plenul Consiliului Concurenței la data de 29.10.2012 a emis o

dispoziție, prin care a inițiat o investigație cu privire la semnele încălcării art.5

alin.(1) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 de către ÎM CA „Grawe Carat

28

Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA

„Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA și Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule.

Obiect al investigației al Consiliului Concurenței a constituit acțiunile de

modificare a contractelor de mandat încheiate între companiile de asigurări, membrii

cu drepturi depline ai Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și brokerii

de asigurare.

Conform raportului de investigație Consiliul Concurenței a stabilit piața

produsului ca fiind piață comercializării certificatelor de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto externă Carte Verde, iar piață geografică ca fiind întreg

teritoriul Republicii Moldova.

La analiza structurii pieței relevante, autorii raportului au omis să identifice și

să definească noțiunile relevante pentru clarificarea acțiunilor subiecților vizați.

Potrivit constatărilor Consiliului Concurenței, la 31.07.2012 companiile de

asigurări, membre cu drepturi de pline al BNNA, au decis de a implementa în

practică, începând cu 01.08.2012, contractul de mandat pentru intermedierea

încheierii contractelor de asigurare de răspundere civilă auto externă CARTE

VERDE, cu anularea tuturor contractelor de mandat și intermediere în asigurări cu

toți brokerii de asigurări/agenții de asigurare în parte ce ține de condițiile de

intermediere a contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

externă CARTE VERDE, fapt ce nu contravine prevederilor legale în vigoare.

Cu trimitere la art.1 din Legii nr.407 din 21.12.2006, reclamanta a indicat că, la

baza reglementării raporturilor de activitate între companiile de -figurări și brokerii

de asigurare stau regulile mandatului. Astfel, brokerii sunt împuterniciți de către

asigurători, în baza contractelor de mandat să negocieze sau să încheie contracte de

asigurare din numele și pe seama mandantului adică asigurătorilor (art.49 alin.(6)

din Legea nr.407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări).

Reținând art.1030 din Codul civil, reclamanta a menționat că, o particularitate

distinctă a mandatului reprezintă dreptul fiecărei din părți de a denunța unilateral în

orice timp contractul. Această particularitate se datorează caracterului fiduciar al

raporturilor dintre părți.

Legislatorul în cazul formulării normelor despre denunțarea contractului

operează și cu noțiunea de revocare, care este după conținutul său juridic

echivalentă cu denunțarea. Revocarea mandatului de către mandant ține de

notificarea mandatarului, care este parte a contractului. Terțele persoane, care eu

fost la rândul său contractate de către mandatar în vederea realizării contractului, nu

întotdeauna pot cunoaște despre revocare. În cazul când terți cu buna-credința au

contractat cu mandatarul, chiar și după revocarea mandatului de către mandant,

efectele acestei revocări nu se pot opune terților. Cele executate de către terți după

revocarea contractului pot fi dobândite de către mandant prin intermediul regresului

împotriva mandatarului.

Respectiv, nimeni, la caz, nu poate fi obligat la menținerea unei anumite

situații contractuale, fapt reglementat și în art.667 din Codul civil, care cert

29

stabilește că, părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor

imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Obligarea la încheierea

unui contract este interzisă, cu excepția cazurilor când obligația de a contracta este

prevăzută de prezentul cod, de lege sau reiese dintr-o obligație asumată benevol.

La caz, se constată cu certitudine că, legea nu instituie obligații față de

companiile de asigurări de a-și realiza serviciile sale cu ajutorul intermediarilor,

inclusiv a brokerilor de asigurări și nici nu instituie o anumită formă asupra

conținutului contractelor mandat semnat cu aceștia, părțile la acest capitol fiind ^ere

să stabilească reguli de activitate.

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA consideră eronată poziția

Consiliului Concurenței precum că contractele de mandat încheiate de către

companiile de asigurări-membre cu dreptul de emitere a certificatului de răspundere

civilă auto externă Carte Verde în anul 2012: ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA,

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA

„Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA, cu brokerii de

asigurare/reasigurare, au fost tipizate. Or, în pct.15 din contractul cadru de mandat,

este expres prevăzut faptul că, că mandantul se obligă să plătească mandatarului o

remunerație sub formă dе comision în mărime de la 1% până la 15% din prima brută

subscrisă conform tarifelor în vigoare stabilite de CNPF.

Prin urmare, atât dânsa, cât și companiile de asigurări vizate în actul

administrativ contestat, nu au admis încălcări ale legislației în vigoare în domeniul

asigurărilor.

Cu trimitere la prevederile Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări, CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA a reținut că, din anumite concluzii expuse în

raport, rezultă că companiile de asigurări sunt obligate să stabilească cu titlu de

retribuție pentru serviciile prestate de către brokerii de asigurări un comision oricare

altul (care ar fi acesta nici Consiliul Concurenței nu l-a indicat), dar numai nu cel de

15%.

De altfel, constatările autorilor Raportului vin în contradicție cu constatările

Consiliului de Concurență exprimate în decizia nr.SSP-16 din 16.05.2014, prin care

însuși autoritatea emitentă a stabilit că, emitenții certificatelor de asigurare Carte

Verde nu au posibilitatea de a concura prin preț, deoarece potrivit art.11 alin.(3) din

Legea nr.414/2006, este interzis asigurătorilor să încaseze primele de asigurări sub

formă de prime calculate, precum și companiile de asigurări, indiferent de numărul

acestora pe piața dată, datorită reglementărilor existente excesive, nu au posibilitatea

de a influența prețul, producția, calitatea produsului, varietatea produselor.

Respectiv se constată că, tarifele pentru asigurarea obligatorie de răspundere

auto externă Carte Verde este stabilit de către autoritatea de supraveghere, care se

conduce de prevederile legale ale legii speciale în domeniul asigurărilor și

nicidecum de către companiile de asigurări din Republica Moldova.

De fapt, companiile de asigurări doar s-au conformat prevederilor imperative

ale Hotărârii nr.14/14 din 29.03.2012 a CNPF cu privire la prescrierea lichidării

30

încălcărilor legislației în domeniul asigurărilor, înlăturând unele abateri constate de

autoritatea de supraveghere.

Mai mult ca atât, potrivit Hotărârii Comisiei Naționale a Pieței Financiare

nr.26/10 din 13.06.2013, Anexa nr.2 pct.2, cota factorului de încălcare în prima de

asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă și

externă: cota factorului de încărcare în prima de asigurare de baza aferentă asigurării

obligatorii de răspundere civilă auto externe se stabilește în mărime de până la 48%

și include: a) comisioanele și alte plăți brokerilor și agenților de asigurare pentru

intermedierea contractelor de asigurare, plăți salariale, inclusiv contribuții sociale

medicale, aferente personalului de asigurare, plățile salariale, inclusiv contribuții

sociale și medicale, aferente personalului propriu pentru încheierea contractelor de

asigurare - 12 %; b) Cheltuielile asigurătorului, altele decât cele prevăzute la lit. a) -

8%; c) cheltuieli de reasigurare - până la 18%; d) contribuțiile în fondul de

compensare - 2%; e) contribuțiile în fondul național de garanție - 0,5%; f) plăți

regulatorii - 0,5%; g) marja de profit- 7%.

Pe lângă acestea, Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.26/10 din

13.06.2013, explică metodologia de calcul a primei de asigurare de bază și al

coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.318 din

17.03.2008, la care de fapt face trimitere Consiliul Concurenței, însă fără a ține cont

de aceasta la emiterea deciziei contestate.

De altfel, nu este clar din care considerente rezultă că, stabilirea plafonului în

mărime de 15% a comisionului la asigurarea de răspundere civilă auto externă Carte

Verde, este un acord anticoncurențial, care are ca obiect sau efect împiedicarea,

restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața Republicii Moldova sau pe o parte

a acesteia, pe când brokerul de asigurare este un simplu mandatar al companiei de

asigurări și nicidecum un concurent pe piață de asigurări, neavând careva obligații

de despăgubire în urma încheierii acestor contracte.

Comisioanele acordate anterior brokerilor de asigurare în cuantum de 35% nu

se încadrau în prevederile legale, motiv din care companiile de asigurări vizate în

decizie au ajustat acest comision la limita 1egală de 15%, stabilind în așa mod o

concurentă loială pe piața Republicii Moldova între companiile de asigurară care de

fapt sunt concurenți.

Activitățile ce țin de emiterea certificatelor (RCA) externă Carte Verde, deși se

încadrează în clasa de asigurări generale în esență este o activitate specifică, și nu se

limitează doar la încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de

asigurare și achitarea despăgubirilor survenite, deoarece daunele în acest sistem pot

fi avizate asigurătorului responsabil în perioada a 7 ani de la survenire,

managementul oricărui asigurător este obligat sa-și creeze resurse financiare

suficiente în calitate de rezerve de asigurare în cuantum suficient ca în orice moment

să dispună de resurse pentru a-și îndeplini obligațiile. În situația în care un

asigurător, membru BNAA (emitent Carte Verde) intră în incapacitate de plată,

BNAA în calitatea sa de birou garant, va acoperi acele solicitări de daune a

31

membrului său va fi legat cu fondul de garanție, încât să fie clară sursa răspunderii

solidare a membrilor cu drepturi depline.

În așa situații apare și interesul membrilor BNAA de a fi siguri în faptul că

colegii acestora din cadrul membrilor, emitenți Carte Verde, sunt pe deplin viabili

că în orice moment sa-și îndeplinească obligațiile asumate.

Prin urmare, fiecare dintre asigurători emitenți de certificate de răspundere

civilă auto externă Carte Verde este cointeresat ca concurentul său să aibă o situație

financiară stabilă și să activeze în limitele legale în vigoare și actele emise de către

organul de supraveghere.

Cu trimitere la art.31 alin.(3) lit.j) din Legea nr.407/2006, SA „Donaris Vienna

Insurance Group” a reiterat că, tariful la asigurarea de răspundere civilă auto externă

Carte Verde, este stabilit de autoritatea de supraveghere prin lege. Tariful nu poate fi

negociat de intermediarii în asigurări, asiguratul va achita același preț pentru

certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă externă Carte Verde,

indiferent de faptul dacă consumatorul a procurata direct de la asigurator, sau prin

intermediul brokerului de asigurare.

Prin urmare, comisionul nu poate depăși limita prevăzută de norma juridică

specială.

Cu trimitere la prevederile art.4 din Legea nr.183/2012, reclamanta a indicat că

este eronată concluzia Consiliului Concurentei precum că companiile de asigurări și

brokerii sunt concurenți între ei, respectiv, la caz, nu poate fi vorba de concurență

neloială între subiecți care apriori nu pot fi concurenți.

De aici rezultă că, autorul raportului nu a intrat în esența activității specifice

pieței de asigurări, cât și celei a intermedierii în asigurări. Recurgerea la serviciile

intermediarilor, pentru companiile de asigurări, reprezintă o alternativă și nicidecum

o obligație.

Reținând prevederile art.47 din Legea nr.407/2006, reclamanta a subliniat că,

Consiliul Concurenței nu poate analiza pretinse acțiuni anticoncurențiale pe piața

intermedierii contractelor de asigurări, doar în partea ce ține de intermedierea

contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă externă Carte Verde de

către brokerii de asigurare/ reasigurare, or, toți ceilalți intermediari în asigurări la fel

sunt învestiți cu dreptul de a încheia contracte de asigurare RCAE și fac acest lucru

într-o proporție care nu cedează volumelor realizate de către brokerii de asigurare.

Cu atât mai mult, reieșind din prevederile art.8 alin.(1) din Legea nr.414/2006,

brokerul de asigurare nu desfășoară activitate de asigurare și nu face parte din piața

relevantă stabilită de Legea concurenței, asigurătorul și brokerul de asigurare nu

sunt și nici nu pot fi concurenți.

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a menționat că, comercializează

certificate de asigurare de răspundere civilă auto externă Carte Verde prin rețeaua

proprie de vânzări, precum și prin intermediul agenților și a brokerilor de asigurare,

în baza contractelor de mandat, iar legislația în vigoare nu impune unui asigurator

obligația de a semna contracte de mandat privind intermedierea în asigurări, la caz,

32

cu brokerii de asigurare. Aceste contracte se semnează benevol în urma negocierilor

între părți.

De altfel, brokerul de asigurare prin prisma Legii nr.407/2006 este

reprezentantul asiguratului, care poate avea din partea ultimului un mandat oneros

sau gratuit.

Cele menționate denotă că, Consiliul Concurenței a aplicat eronat prevederile

art.5 alin.(l) și (3) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012, cu sancționarea

neîntemeiată a companiilor de asigurări.

În contextul enunțat, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a solicitat

admiterea acțiunii, și anularea Deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. DA - 78

din 28.12.2015, în partea ce ține de constatarea comiterii încălcării art.5 alin. alin.(l)

și (3) lit. a) din Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012, comisă de către ea și

aplicării amenzii în privința sa în mărime de XXXXX lei, ca fiind ilegală în fond

emisă contrar prevederilor legii.

La 28 martie 2016, CA „Asito” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Concurenței cu privire la anularea actului administrativ.

Prin încheierea din 11 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău au fost conexate

într-o singură procedură, cauzele de contencios administrativ, la acțiunile depuse de

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA,

SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo”

SA împotriva Consiliului Concurenței cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil (f.d.220, vol.I).

Prin încheierea din 27 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău au fost scoase de

pe rol acțiunea din 08 februarie 2016 depusă de CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA și acțiunea din 28 martie 2016 depusă de CA „Asito” SA (f.d.191, vol.

XII).

Prin hotărârea din 28 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani au fost

admise acțiunile depuse de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-

Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA și anulată decizia Plenului Consiliului

Concurenței nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 (f.d.241, vol. XV).

La 01 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul Concurenței a

depus apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.246, vol. XV).

La 24 noiembrie 2021, Consiliului Concurenței i-a fost notificată hotărârea

integrală a primei instanțe, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de recepție anexat

la actele cauzei (f.d.24, vol. XVI).

La 20 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul Concurenței

a prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunilor

depuse de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA și SAR

„Moldcargo” SA (f.d.34-53, vol. XVI).

33

Prin decizia din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea

din 28 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de

respingere a acțiunilor depuse de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA, SA „Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-

Astrovaz” SA și SAR „Moldcargo” SA ca neîntemeiate (f.d.93, vol. XVI).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a

motivat decizia de respingere a acțiunilor depuse de companiile de asigurări ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA

„Moldasig”, CIA „Asito”, CA „Moldova-Astrovaz” SA, SAR „Moldcargo” SA, prin

faptul că, acțiunile anticoncurențiale ale companiilor de asigurări au început la data

de 31.07.2012, odată cu adoptarea comportamentului comun de către companiile de

asigurări, membre cu drepturi depline în anul 2012, privind implementarea în

practică, începând cu 01.08.2012, a contractului cadru de mandat și au continuat și

după intrarea în vigoare la 14.09.2012 a Legii concurenței nr.183/2012.

La aspectul dat, instanța de apel a reținut că, reieșind din prevederile art.93

alin.(1) din Legea nr.183/2012, încălcarea constatata în decizia contestată, a fost o

situație juridică în curs de realizare, care a început ca o situație produsă anterior

până la intrarea în vigoare a Legii concurentei, adică la 31.07.2012 și a continuat

până în perioada când Legea concurenței a intrat în vigoare.

Mai mult, încălcarea constatată în decizia contestată a început la data de

31.07.2012 și a fost continuată de subiecții vizați în actul contestat, după cum

urmează: SA „Asito” - 3 ani; SA „Donaris Group” - 3 ani și 1 lună; SA „Grawe

Carat” - 2 ani și 4 luni; SA „Moldova Astrovaz” - 2 ani; SA „Moldcargo” - 1 an și 5

luni și de către SA „Moldasig” - 2 ani și 7 luni.

La capitolul dat, instanța de apel a reținut că, după semnarea procesului-verbal

din 31.07.2012, reclamanții au pus în aplicare comportamentul coordonat potrivit

procesului-verbal (de a achita brokerilor comisioane de până la 15% din prima brută

subscrisă în baza primelor de asigurare), în mediu, până la 2 ani și 4 luni, peste data

intrării în vigoare a Legii concurentei prin: 1) încheierea contractelor cadru de

mandat încheiate de către toate cele 6 companiile de asigurări cu brokerii de

asigurare/reasigurare („Asito” S.A. - 18 contracte cadru de mandat; „Donaris

Group” S.A. - 11 contracte cadru de mandat; „Grawe Carat” S.A. - 23 contracte

cadru de mandat; „Moldasig” S.A. - 14 contracte cadru de mandat; „Moldcargo”

S.A. - 51 contracte cadru de mandat; „Moldova-Astrovaz” S.A. - 1 contract cadru de

mandat); 2) contractele cadru de mandat au fost identice după conținut și ca formă

la toate cele 6 companii de asigurări; 3) formularele contractelor cadru de mandat au

fost tipărite centralizat la tipografie; 4) cele 6 companii de asigurări au declarat în

scrisorile răspuns la solicitarea Consiliului Concurenței că au achitat brokerilor un

comision în valoare fixă de 15%, la fel acest fapt, a fost constatat în urma procesării

informațiilor acumulate în cadrul investigației care permite a se înțelege că

reclamanții au achitat comision fix de 15 %.

Chiar dacă au reziliat simultan contractele cadru de mandat din perioada

10.09.2012 - 19.09.2012, totuși reclamanții la reîncheierea contractelor generale

34

anterioare au menținut practica coordonată de a achita un comision fix de 15% din

prima brută subscrisă în baza primelor de asigurare.

Mai mult ca atât, până la semnarea procesului-verbal din 31.07.2012, din

practica normală în afaceri, brokerii de asigurare/reasigurare au avut posibilitate să

negocieze cu fiecare companie de asigurare cu comision până la 35% din prima

brută subscrisă în baza primelor de asigurare, în dependență de clientela deținută.

Instanța de apel a rezumat că, companiile de asigurare prin coordonarea între ei

a cuantumului comisionului, care urma a fi achitat brokerilor pentru serviciile de

intermediere a comercializării certificatelor Carte Verde, au împiedicat concurența

între ele și au lezat interesele brokerilor de asigurare/reasigurare care erau puși în

situație să accepte comisionul acordat de către companiile de asigurări reclamante.

Instanța de apel a considerat eronată interpretarea primei instanțe a prevederilor

alin.(5) al art.93 din Legea concurenței, deoarece la 14.09.2012, data intrării în

vigoare a Legii concurenței, nu exista plângere, prin care ar fi fost sesizate

încălcările comise de către intimați, precum și nu exista o cauză în examinare a

acestei presupuse încălcări a Legi concurenței ca să fie examinate conform normelor

de procedură prevăzute de Legea concurenței și normelor materiale, inclusiv celor

privind răspunderea pentru încălcarea legislației concurențiale, prevăzute de Legea

nr.1103/2000 cu privire la protecția concurenței.

Instanța de apel a conchis că, procedura administrativă a fost inițiată după

intrarea în vigoare a Legii concurenței în temeiul dispoziției nr.02 din 29.10.2012 și

respectiv, procedurii administrative în cauză și încălcării continue constatate i se

aplică, de drept, prevederile Legii concurenței aplicabile la data consumării

încălcării săvârșite de reclamanți.

Cu trimitere la art.93 alin.(5) din Legea concurenței și art.7 alin.(2) din Codul

civil, în redacția legii din 06 iunie 2002, instanța de apel a dedus că, prima instanță

în mod eronat a ajuns la concluzia precum că, Consiliul Concurenței era în drept să

aplice doar normele de procedură din Legea nouă, or, dispozițiile art.93 alin.(5) din

Legea concurenței, nu se aplică investigației a presupuselor acțiuni anticoncurențiale

pe piața serviciilor de intermediere a asigurărilor obligatorii de răspundere civilă

auto externă (Carte Verde), deoarece această investigație a fost inițiata la

29.10.2012, prin dispoziția nr.02 a Consiliului Concurenței, când Legea concurenței

abia intrase în vigoare.

De asemenea, a fost apreciată critic concluzia primei instanțe precum că, a fost

încălcat dreptul la apărare ale părților și anume, prin acordarea dreptului de a-și

exprima punctul de vedere cu privire la concluziile și propunerile din raportul de

investigație, fapt ce contravine art.58 alin.(1) din Legea concurenței. Or, raportul de

investigație nu constituie în sine un act administrativ propriu-zis, dar este un act

preparatoriu, care conține concluziile și propunerile raportorului în urma finalizării

investigației conform art.59 alin.(1) din Legea concurenței.

Cu atât că, la 30.06.2015, Consiliul Concurenței a expediat concluziile și

propunerile raportorului asupra cauzei din raportul de investigație, întocmit de

raportor din 25.06.2015, îndeplinind obligația prevăzută la art.58 alin (1) din Legea

35

concurenței, de a acorda părților dreptul de a-și exprima punctul de vedere cu privire

la concluziile și propunerile din raportul de investigație.

Mai mult, în cadrul investigației (procedurii administrative) inițiate prin

dispoziția nr.02 din 29.10.2012, există un raport de investigație din 25.06.2015,

raportorul neavând obligația de a-și modifica propriile concluzii și propuneri din

acesta.

Subsecvent, la 28.12.2015, Plenul Consiliului Concurenței, ținând cont de

concluziile și propunerile raportorului din raportul de investigație, observațiile

făcute de părți asupra raportului de investigație, a adoptat decizia contestată în care

a reținut obiecțiile părților referitor la noțiunea de piață relevantă.

Din cele menționate, instanța de apel a considerat eronată poziția primei

instanțe precum că, modificarea pieței relevante, are ca efect schimbarea raportului

investigațional și adoptarea deciziei în baza unui raport modificat, și contrară

prevederilor art.59 alin.(1) și art.65 alin.(1) din Legea concurenței și pct.38, 39 din

Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței.

De asemenea, a fost considerat eronat argumentul instanței de fond precum că,

în cazul unui dezacord cu comisionul în mărime de 15% din contractual cadru de

mandate, brokerii ar fi refuzat semnarea acestor contracte, deoarece această

concluzie a fost formată fără a ține cont de particularitățile desfășurării activității

brokerilor de asigurare/reasigurare, care sunt în cel mai direct mod dependenți de

clienții asiguratori și că nu le este avantajos brokerilor să refuze semnarea acestor

contracte, întrucât poate duce la lipsa activității comerciale.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță greșit a făcut trimitere la

prevederile pct.8-9 din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Metodologiei

de calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de rectificare pentru

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

care stabilește limita cheltuielilor asiguratorului în care se includ și cheltuielile de

achiziție, fără a indica limita permisă a comisioanelor, altor cheltuieli pentru

brokerii de asigurare/reasigurare. Or, potrivit art.3 alin.(3) din Legea concurenței,

prețurile la produse se determină în procesul liberei concurențe, pe baza cererii și

ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel.

Pe lângă acestea, pct.11 din contractul de mandat prevedea că, mandantul se

obliga să plătească mandatarului o remunerație sub formă de comision de până la

15% din prima brută subscrisă în baza primelor de vigoare. Însă, urmare a

investigației realizate s-a constatat că deși contractul stabilea mărimea comisionului

până la 15%, companiile de asigurări reclamante au aplicat un comision identic în

valoare fixă de 15%.

La 14 iulie 2022, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, iar la 16 septembrie 2022 a prezentat motivarea

recursului, solicitând casarea deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sale (f.d.113, 145, vol. XVI).

În susținerea recursului CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

36

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca

fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, în

special eronat au fost interpretate și aplicate prevederile Legii concurenței nr.183

din 11 iulie 2012.

Recurenta a reținut că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile Hotărârii

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.26/10 din 13 iunie 2013, Anexa nr.2 pct.2.

Consideră că instanța de apel eronat a constatat că companiile de asigurări au

achitat brokerilor un comision în valoare fixă de 15%, deoarece acest comision nu

este fix, ci unul negociat, agreat cu brokerii și este unul maximal conform Hotărârii

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.26/10 din 13 iunie 2013.

La 28 iulie 2022, SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba Sergiu,

prin intermediul poștei electronice, a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, iar la 29 septembrie 2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea

deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d.191, vol. XVI; f.d. 36, 39, vol. XVII).

În susținerea recursului SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba

Sergiu, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că

Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar

probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de

apel ca fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept

material, în special eronat au fost interpretate și aplicate prevederile art.5 și art.93

din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012, or, legea respectivă a intrat în

vigoare la 14 septembrie 2012, dată ulterioară adoptării pretinsului acord

anticoncurențial din 31 iulie 2012.

De asemenea, în dosar lipsesc probe că încălcarea comisă de subiecții vizați în

decizia nr.DA-78 din 28 decembrie 2015 a fost una continuă, fiind la nivel de

suspiciuni.

Mai mult, decizia BNAA din 31 iulie 2012 a fost condiționată de hotărârea

nr.14/14 din 29 martie 2012 a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, în aspectul

aplicării Metodologiei de calcul al primei de asigurare de bază și al coeficienților de

rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.318 din 17 martie 2008.

Recurenta consideră că, comisionul acordat brokerilor a fost stabilită până la

15%, acțiune decisă și realizată cu scopul respectării legislației în vigoare, nefiind

contrar niciunei norme de drept.

La 29 iulie 2022, SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul Gheorghe

Covaliu, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 26 septembrie

2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei din 12 iulie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.124, 177, vol.

XVI).

În susținerea recursului SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul

Gheorghe Covaliu, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel,

37

declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță,

apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată

a normelor de drept material, în special eronat au fost interpretate și aplicate

prevederile art.5 alin.(3) lit. a) din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, decizia BNAA din 31 iulie 2012 se

referea la un contract cu statut de recomandare, fiind un contract cadru, dar nu

contract tip obligatoriu pentru companiile de asigurări, iar comisionul acordat

brokerilor prevederea mărimea de până la 15%, însă nu în mărime fixă.

La fel, a fost ignorat faptul că adoptarea deciziei BNAA din 31 iulie 2012 a

fost condiționată de hotărârea nr.14/14 din 29 martie 2012 a Comisiei Naționale a

Pieței Financiare, în aspectul aplicării Metodologiei de calcul al primei de asigurare

de bază și al coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr.318 din 17 martie 2008.

La 03 august 2022, SA „Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco, a

depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 28 septembrie 2022 a

prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei din 12 iulie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.123, 185, vol. XVI).

În susținerea recursului SA „Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco,

a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea

de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca

fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, în

special eronat au fost interpretate și aplicate prevederile art.5 alin.(3) lit. a) din

Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012.

Recurenta a indicat că deciziei BNAA din 31 iulie 2012 nu a fost decât luarea

unui angajament suplimentar a membrilor de a activa în strictă conformitate cu

legislația în vigoare și nicidecum stabilirea directă sau indirectă a prețurilor de

cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de tranzacționare.

La 08 august 2022, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, iar la 23 septembrie 2022 a prezentat motivarea

recursului, solicitând casarea deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sale (f.d.125, 157, vol. XVI).

În susținerea recursului ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca

fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, în

special instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Recurenta a indicat că, concluzia instanței de apel precum că Plenul Curții

Constituționale a modificat doar denumirea pieței relevante ca urmare a

observațiilor parvenite de la părți, denotă o abordare superficială, eronată, contrară

38

legii și demonstrează lipsa de înțelegerea a esenței cauzei și a impactului asupra

investigației în situația în care Plenul Curții Constituționale a modificat părțile

implicate, piața relevantă și actele și faptele constatate de raportul al raportului de

investigație.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 iulie 2022, în

ședință publică.

Actele cauzei atestă faptul că copia dispozitivului deciziei instanței de apel a

fost notificată recurenților și reprezentanților acestora prin intermediul poștei

electronice la 22 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele

cauzei (f.d.94, vol. XVI).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că, decizia integrală a instanței de apel

a fost notificată recurenților și reprezentanților acestora, prin intermediul poștei

electronice, la 30 august 2022, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele

cauzei (f.d.136, vol. XVI).

În condițiile enunțate, recursurile inițiale și cele motivate ale CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA, SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba

Sergiu, SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul Gheorghe Covaliu, SA

„Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco și ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, au fost depuse în conformitate cu prevederile art.245 din Codul

administrativ.

La 12 septembrie 2022, 16 septembrie 2022, 29 septembrie 2022, întru

respectarea dreptului părților la un proces echitabil, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa Consiliului Concurenței, Biroului Național al Asiguratorilor de

Autovehicule, Asociației Brokerilor de Asigurare Reasigurare recursurile depuse de

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Asito Direct”, reprezentată de

avocatul Ciorba Sergiu, SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul Gheorghe

Covaliu, SA „Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco și ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA, inclusiv și acestora, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referințelor, fapt ce rezultă din scrisorile și avizele poștale de recepție

anexate la actele cauzei (f.d.139, 154, 190, 216, vol. XVI).

La 10 octombrie 2022, SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul

Gheorghe Covaliu, a depus referință, solicitând admiterea recursurilor depuse CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul

Ciorba Sergiu, SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul Gheorghe Covaliu,

39

SA „Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco și ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA în sensul formulat, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o consideră legală și întemeiată (f.d.34,

vol. XVII).

La 30 noiembrie 2022, Consiliul Concurenței a depus referință, solicitând

declararea ca fiind inadmisibile recursurile declarate de CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba Sergiu,

SAR „Moldcargo” SA, reprezentată de avocatul Gheorghe Covaliu, SA „Moldasig”,

reprezentată de avocata Alina Gorelco și ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, sau,

după caz, respingerea acestora ca neîntemeiate, invocând că instanța de apel a

verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă

a cauzei, dând o apreciere corectă suportului probatoriu anexat la materialele

dosarului.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile invocate în recursuri, în raport cu materialele cauzei și

obiecțiile din referințele depuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2)

din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile

Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

40

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Distinct, instanța de recurs consideră inoportună solicitarea invocată în cererea

de recurs de către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA privind examinarea

prezentei cauze în ședință publică, cu invitarea părților la proces, or, reieșind din

prevederile art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează admisibilitatea recursului din oficiu, în procedură scrisă, în lipsa părților

la proces.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

41

inadmisibile recursurile depuse de CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, SA

„Moldasig”, reprezentată de avocata Alina Gorelco, SAR „Moldcargo” SA,

reprezentată de avocatul Gheorghe Covaliu, ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA și

SA „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba Sergiu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance

Group” Societate pe Acțiuni, Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, reprezentată de

avocata Alina Gorelco, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate

pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Gheorghe Covaliu, Întreprinderea Mixtă

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni și Societatea

pe Acțiuni „Asito Direct”, reprezentată de avocatul Ciorba Sergiu, se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

42