2ra-1741/22 — incasarea restantei la salariu, a penalitatilor, obligarea efectuarii recalculului, achitarea sporurilor salariale

2ra-1741/22 — incasarea restantei la salariu, a penalitatilor, obligarea efectuarii recalculului, achitarea sporurilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1741/2022

2-21054503-01-2ra-14122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

11 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ghenadie Dabija,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie

Dabija împotriva Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „JOC” cu

privire la încasarea restanței la plata salariului, penalității, obligarea efectuării

recalculului, achitarea sporurilor salariale,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 aprilie 2021, Ghenadie Dabija a depus cerere în instanța de judecată

împotriva Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „JOC”, solicitând

încasarea restanței la plata salariului în mărime de 132 928,83 lei, a penalității în

cuantum de 117 643,05 lei, în total suma de 250 571,88 lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că prin încheierea din 10 februarie

2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus de către Ansamblul Național

Academic de Dansuri populare „JOC” împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău a fost declarat inadmisibil, fiind menținută decizia prin care s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Ghenadie Dabija împotriva

Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „JOC” cu privire la anularea

ordinelor, restabilirea în funcție, repararea prejudiciului moral și s-a anulat ordinul nr.

25-A din 12 martie 2018 cu privire la anularea sporurilor la salariul de bază, s-a anulat

ordinul nr. 33-A din 30 martie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, s-a

anulat ordinul nr. 50 din 20 aprilie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii sub formă de

concediere, s-a restabilit Dabija Ghenadie în funcția deținută anterior, de artist

orchestra, în cadrul Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „JOC”, s-a

dispus încasarea de la Ansamblul Național Academic de Dansuri Populare „JOC” în

1

beneficiul lui Dabija Ghenadie, a sumei de 15 000 lei cu titlu de compensație pentru

prejudiciul moral cauzat.

Reclamantul a relatat că, întru executarea deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, la 18 iunie 2020, Ansamblul Național Academic de Dansuri „JOC” prin

ordinul nr. 36-A l-a restabilit temporar pe reclamantul Ghenadie Dabija la serviciu în

funcția deținută anterior, iar prin ordinul nr. 12-A din 26 februarie 2021, au fost anulate

ordinele contestate și restabilit definitiv la serviciu.

Prin ordinul nr. 12-A din 26 februarie 2021, reclamantului i s-a achitat suma de 15

000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 9 686 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, astfel fiind executată decizia Curții de Apel Chișinău din data de 17 iunie 2020.

La 02 martie 2021 și ulterior la 15 martie 2021, repetat, reclamantul a depus în

adresa pârâtului cereri prin care a solicitat să-i fie calculate și achitate toate plățile

salariale, inclusiv indemnizațiile și sporurile salariale pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la serviciu, însă solicitarea i-a fost refuzată.

Prin ordinul nr. 23-C din 18 iunie 2020, reclamantului s-a acordat concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, începând cu 18 iunie

2020 până în data de 02 februarie 2022.

La 15 iunie 2021, Ghenadie Dabija a depus cerere de completare a acțiunii, prin

care a solicitat obligarea Ansamblului Național Academic de Dansuri populare „JOC”

să efectueze recalculul pentru lunile martie-aprilie 2018 și să achite sporurile salariale

cuvenite.

Prin hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea lui Ghenadie Dabija.

S-a încasat de la Ansamblul Național Academic de Dansuri Populare „JOC”, în

beneficiul lui Ghenadie Dabija suma de 132 928,83 lei cu titlu de salariu pentru

perioada 20 aprilie 2018 – 18 iunie 2020, precum și suma de 5 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, în total 137 928,83 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată în partea pretențiilor de încasare a

penalității în mărime de 117 643,05 lei, excedentului cheltuielilor de asistență juridică

dispuse spre încasare prin prezenta hotărâre și obligării Ansamblului Național

Academic de Dansuri Populare „JOC” să efectueze recalculul pentru lunile martie –

aprilie 2018, cu achitarea sporurilor salariale, a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Ansamblul Național Academic de Dansuri Populare „JOC”, în

beneficiul statului suma de 3 529,29 lei cu titlu de taxă de stat de plata căreia

reclamantul a fost scutit prin lege la depunerea cererii de chemare în judecată,

proporțional părții admise din acțiune.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 iulie 2021, Ghenadie Dabija a

declarat apel, solicitând casarea parțială a hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ghenadie Dabija și a fost menținută hotărârea din 30 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Ghenadie Dabija nu a fost

remunerat pentru perioada sa de activitate 01 aprilie 2013 - 20 mai 2014, ceea ce

2

contravine prevederilor art. 45, 142 alin. (1) lit. b) din Codul muncii și contractului

individual de muncă nr. 9 din 01 aprilie 2013.

La fel, s-a stabilit că la judecarea cauzei în fond, Ansamblul Național Academic

de Dansuri Populare „JOC” a recunoscut parțial acțiunea reclamantului în partea

încasării sumei de 132 928,83 lei cu titlu de restanță la plata salarială, potrivit

solicitărilor acțiunii concretizate.

Respectiv, Judecătoria Chișinău, sediul Centru întemeiat a dispus încasarea de la

Ansamblul Național Academic de Dansuri Populare „JOC”, în beneficiul lui Ghenadie

Dabija suma de 132 928,83 lei cu titlu de salariu pentru perioada 20 aprilie 2018 – 18

iunie 2020, precum și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Referitor la pretenția privind obligarea Ansamblului Național Academic de

Dansuri Populare „JOC”, de a efectua recalculul pentru lunile martie și aprilie 2018 în

privința sporurilor salariale, s-a constatat că o astfel de solicitare Ghenadie Dabija nu a

expediat în adresa pârâtului ulterior restabilirii în funcție, or prin cererile adresate acesta

a solicitat la 25 iunie 2020 calcularea și achitarea salariului, fără a specifica sporurile

salariale.

Instanța de apel a respins criticile apelantului precum că instanța de fond

neîntemeiat a respins cerința reclamantului cu privire la obligarea intimatului de a

efectua recalcul pentru lunile martie și aprilie 2018 în privința sporurilor salariale, în

condițiile în care acesta fiind un drept discreționar al angajatorului și ținând cont de

prestația salariatului, precum și în condițiile art. 152-160 din Codul muncii în

coroborare cu pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr.381 din 13 aprilie 20 cu privire la

condițiile de salarizare a personalului din unitățile bugetare.

Mai mult, deși prin ordinul nr. 12-A din 06 februarie 2021 Ansamblul Național

Academic de Dansuri „JOC” a anulat ordinul nr. 25 A din 12 martie 2018 „Cu privire

la anularea sporurilor la salariul de bază”, pârâtul nu a emis un alt ordin prin care ar fi

dispus calculare și achitarea sporurilor la salariul de bază al reclamantului, or acest fapt

nu rezultă nici din actele cauzei.

În partea ce ține de invocarea de către Ghenadie Dabija a prevederilor art. 330 din

Codul muncii, cât și argumentul precum că penalitatea constituie suma de 117 643,05

lei (132 928 lei x 0,3% = 398,79 lei/zi, 18.06.2020- 09.04.2021 (data înaintării acțiunii)

= 295 zile; 398,79 lei/zi x 295 zile + 117 643,05 lei pentru perioada de timp cuprinsă

între 18 iunie 2020, ziua imediat următoare în care a fost pronunțată decizia din 17 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău și până la data de 09 aprilie 2021, când a fost depusă

acțiunea în instanța de judecată, instanța de apel a concluzionat ca fiind întemeiată

soluția instanței de fond de respingere a acestei pretenții în condițiile în care din

materialul probator lipesc probe pertinente și admisibile care determina asumarea, la

discreția angajatorului, a obligației Ansamblului Național Academic de Dansuri „JOC”

de a achita reclamantului sporuri salariale.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului cu privire la faptul că instanța de

fond nu a apreciat corect circumstanțele cauzei și neîntemeiat a respins cerința privind

compensarea penalităților or, reieșind din materialele cauzei Ghenadie Dabija nu

dispune de acest drept prin prisma art. 330 alin. (2) din Codul muncii, or compensația

de întârziere în mărime de 0,3 la sută se va calcula pentru fiecare suma neachitată

începând cu termenul de la care a devenit certă, exigibilă și scadentă, iar reclamantul

3

din 18 iunie 2020 nu este remunerat cu salariu, neprestând o careva funcție, fiind

remunerat cu plata concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului.

La 30 noiembrie 2022, Ghenadie Dabija, a declarat recurs împotriva deciziei din

05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de penalității în mărime de

117 643,05 lei și a sumei de 23 711,56 lei (diferența dintre suma de 132 928,83 - 109

217,27 lei), cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii integral.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând circumstanțele de fapt și de drept din acțiune și cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și procedural, iar circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

Recurentul a indicat că concluziile instanțelor ierarhic inferioare de respingere a

pretenției privind obligarea pârâtului de a efectua recalculul pentru lunile martie și

aprilie 2018 în privința sporurilor salariale este contradictorie deoarece la 02 martie

2021, apelantul Dabija Ghenadie s-a adresat cu cerere către Ansamblul Național

Academic de Dansuri Populare „JOC”, însă nu a primit răspuns cert la această

solicitare.

Mai mult, această cerință rezultă nemijlocit prin efectul deciziei din 17 iunie 2020

a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost anulat nr. 25-A din 12 martie 2018 cu privire

la anularea sporurilor la salariul de bază or, ordinul dat îl vizează nemijlocit pe apelantul

Dabija Ghenadie deoarece a fost lipsit de achitarea acestor sporuri la salariu, ceia ce

denotă că concluziile primei instanțe sînt neîntemeiate, iar normele juridice de referință

nefiind aplicabile la caz.

Referitor la penalitate, recurentul consideră că suma de 132 928,83 lei constituie

salariul net, astfel că urmează a fi încasat din contul Ansamblului Național Academic

de Dansuri Populare „JOC”, fără a se face careva rețineri la sursa de plată, însă instanța

de judecată ierarhic inferioară în dispozitivul hotărârii nu a indicat expres aceasta,

precum și în partea motivată a hotărârii nu se regăsesc astfel de concluzii.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 05 mai 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 07 octombrie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 169).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Ghenadie Dabija s-a conformat prevederilor

legale, declarând recurs la 30 noiembrie 2022 împotriva deciziei 05 mai 2022 a Curții

de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

4

cu alin. (2).

La 14 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

5

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ghenadie Dabija,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ghenadie Dabija.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6