2ra-1513/22 — revocarea contractului de donatie, anularea contractului de donatie, constatarea nulitatii contractelor d evinzare cumparare

2ra-1513/22 — revocarea contractului de donatie, anularea contractului de donatie, constatarea nulitatii contractelor d evinzare cumparare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1513/2022

2-18040900-01-2ra-18102022

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Sv. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Larisa Maxim în

interesele Galinei Mișina,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina

Mișina împotriva Tatianei Iurina, Mariei Cojocari, Maxim Gribenciuc privind

revocarea contractului de donație, anularea contractului de donație, constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare, repunerea părților la poziție inițială,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 10 iulie 2017, Galina Mișina a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Tatianei Iurina, solicitând revocarea donației din 17 aprilie 2014, prin care i-a donat

bunul imobil – apartamentul xx amplasat în xxxx.

În motivarea acțiunii Galina Mișina a invocat că, la 17 aprilie 2014 a donat

Tatianei Iurina apartamentul xx amplasat pe str. Xxxx, însă premergător acestui pas s-

au produs un șir de tragedii în viața sa: decesul părinților, starea gravă de sănătate,

starea deplorabilă a fratelui care a rămas singur după decesul părinților.

Reclamanta a relatat că fiind stabilită permanent cu traiul în Grecia, revenea acasă

o dată în 2-3 ani. Astfel, revenind în Republica Moldova, la înmormântarea mamei și

fiind într-o stare disperată deoarece fratele său Ghennadi Șcerbatîi nu se putea deplasa

fără ajutor, nu vorbea bine și avea nevoie de îngrijire, susținere materială permanentă,

a făcut cunoștință cu Tatiana Iurina care este o rudă îndepărtată. Tatiana Iurina a

acceptat să primească în dar apartamentul xx de pe str. Xxxx în schimbul serviciilor de

îngrijire a fratelui.

Reclamanta susține că Tatiana Iurina urma să folosească banii obținuți din darea

în chirie a unui alt apartament a familiei reclamantei, în scopul întreținerii

apartamentului donat și a fratelui său.

Reclamanta a invocat pe parcursul anilor vorbea discuta telefonic cu Tatiana

1

Iurina, care o asigura că totul e bine, însă revenind în țară la 01 mai 2017 a văzut că

Tatiana Iuriena manifesta un comportament agresiv față de fratele său, insultându-l,

denigrându-i onoarea și demnitatea, demonstrând ingratitudine maximă.

Prin hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Galina Mișina împotriva

Tatianei Iurina cu privire la revocarea donației.

S-a anulat măsura de asigurare sub formă de sechestru aplicat prin încheierea din

16 octombrie 2017 a Judecătoriei Bălți asupra ap. xx, xxxx, nr. cadastral xxxx.

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Galian Mișina, casată integral hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central, cu restituirea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în alt complet

de judecată.

La 04 octombrie 2019, Galina Mișina a depus cerere de concretizare a acțiunii

împotriva Tatianei Iurina, Mariei Cojocari, Maxim Gribeniuc, solicitând anularea

retroactivă a contractului de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014 prin care Galina

Mișina a transmis în dar Tatianei Iurina apartamentul xx situat pe str. Xx, nr. cadastral

xxxx;

- repunerea Galinei Mișina și Tatianei Iurina în situația inițială prin

excluderea/anularea din registrul de stat al bunurilor imobile a însemnării

nr.0300/14/25152 din 19.11.2014 privind înregistrarea dreptului de proprietate în baza

contractului de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014;

- constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului xx

situat pe str. Xxxx, nr. cadastral xxxx, încheiat la 26 iunie 2017 între Tatiana Iurina și

Maxim Gribeniuc;

- repunerea Tatianei Iurina și a lui Maxim Gribeniuc în situația inițială prin

excluderea/anularea din registrul de stat al bunurilor imobile a însemnării

nr.0300/17/13631 din 26.06.2017 privind înregistrarea dreptului de proprietate în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.6266 din 26.06.2017, obligând-o pe Tatiana

Iurina să întoarcă mijloacele bănești;

- constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului xx, str.

Xxxx, nr. cadastral xxxx, încheiat la 28.07.2017 între Maxim Gribeniuc și Maria

Cojocari;

- repunerea lui Maxim Gribeniuc și Mariei Cojocari în situația inițială prin

excluderea/anularea din registrul de stat al bunurilor imobile a însemnării

nr.0300/17/16377 din 28 iulie 2017 privind înregistrarea dreptului de proprietate în

baza contractului de vânzare-cumpărare nr.7633 din 28 iulie 2017, obligându-l pe

Maxim Gribeniuc să întoarcă mijloacele bănești, cît și încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 27 830, 60 lei.

Suplimentar, Galina Mișina a menționat că pe parcursul examinării cauzei s-a

constatat că Tatiana Iurina a înstrăinat apartamentul xx, str. Xxxx, lui Maxim

Gribeniuc. La rândul său, la 28 iulie 2017 Maxim Gribeniuc a înstrăinat Mariei Cojocari

apartamentul în litigiu.

Reclamanta a invocat că a convenit cu Tatiana Iurina referitor la îngrijirea fratelui

său, să locuiască cu el în același apartament, să-l ajute, să-i creeze condiții pentru viață

și tratament, să fie responsabilă de sănătatea și viața lui și de rând cu familia sa să

2

posede și să folosească gratuit apartamentul xx, str. Xxxx, însă nicidecum să înstrăineze

apartamentul dat.

Reclamanta susține că Tatiana Iurina a insistat în privința perfectării contractului

de donație pentru că aceasta dorea să dispună de garanții precum că dânsa împreună cu

membrii familiei nu va fi alungată din acest apartament. Astfel, Galina Mișina și

Tatiana Iurina au convenit că atunci când Ghennadi Șcerbatîi se va însănătoși,

apartamentul donat va fi înapoiat Galinei Mișina.

Reclamanta a invocat că în anul 2016 Tatiana Iurina a încetat să-și execute

obligațiile, creând-i lui Ghennadi Șcerbatîi condiții insuportabile de trai, iar în luna

noiembrie - decembrie 2016, deși dânsul avea grad de dezabilitate a fost alungat din

apartament, fapt despre care a aflat când s-a reîntors în țară în anul 2017.

Reclamanta a mai relatat că potrivit raportului de evaluare retrospectivă nr. 314-

09/19 din 13 septembrie 2019, la data încheierii contractului de donație prețul de piață

mediu al apartamentului constituia 23 335,4 euro, echivalentul a 433 000 lei. În

contractul de donație este indicată valoarea apartamentului 106 231 lei (prețul

cadastral). Tatiana Iurina a înstrăinat apartamentul din litigiul la prețul de 10 600 euro

(216 702,16 lei) lui Maxim Gribeniuc, iar acesta a înstrăinat apartamentul Mariei

Cojocari la prețul de 216 702,16 lei.

Reclamanta consideră că aceste tranzacții fulger de înstrăinare a apartamentului la

un preț micșorat aproximativ de 2 ori și înregistrarea contractelor de vânzare-cumpărare

în registrul bunurilor imobile în aceeași zi, atestă despre efectuarea actelor fictive,

ilicite, cu scopul de a evita întoarcerea apartamentului litigios în proprietatea

reclamantei. Pe lângă aceasta, este ilegal însăși temeiul actelor indicate – contractual

de donație. Deci, părțile contractelor date urmează a fi repuse în situația inițială.

În circumstanțele expuse, în opinia reclamantei, Tatiana Iurina a manifestat un

comportament de rea-credință ca aceasta să nu aibă posibilitatea de a se întoarce în acest

apartament.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Galina Mișina împotriva Tatianei

Iurina privind anularea contractului de donație, constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare, repunerea părților în poziția inițială și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 08 noiembrie 2021, Galina Mișina

a declarat apel, solicitând casarea integrală a hotărârii din 12 octombrie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost admisă cererea de apel

depusă de Galina Mișina, a fost casată integral hotărârea din 12 octombrie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Galina Mișina împotriva

Tatianei Iurina, Mariei Cojocari și lui Maxim Gribenciuc privind revocarea contractului

de donație, anularea contractului de donație, constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare, repunerea părților la poziție inițială și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat ca fiind neîntemeiată și

3

pasibilă casării hotărârea primei instanțe ca urmare a aplicării eronate a normelor de

drept material și aprecierea incorectă a circumstanțelor cauzei.

Mai mult, instanța de apel deși a constatat corectitudinea soluției expusă în

dispozitivul hotărârii, totuși a apreciat drept neaplicabile la caz, fiind, contrare

obiectului litigiului sau dispozitivului pronunțat, nemijlocit argumentele instanței de

fond expuse în motivarea soluției adoptate.

Instanța de apel a constatat că prin acțiunea înaintată Galina Mișina a solicitat

revocarea contractului de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014 a bunului imobil

apartamentul xx amplasat în xxxx, încheiat între Galina Mișina în calitate de donator și

Tatiana Iurina în calitate de donatar, în drept inițial întemeind acțiunea în baza art. 835

din Codul civil, ulterior concretizând temeiul acțiunii art. 834 alin. (3) din Codul civil,

revocarea donației condiționate.

Instanța de apel a notat că realizarea contractului de donație a bunului imobil din

partea donatorul constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, iar din

partea donatarului se exprimă prin acceptarea bunului imobil cu înregistrarea dreptului

de proprietate în Registrul bunurilor imobile. La caz, contractul de donație și-a produs

efectele juridice ale donației astfel fiind cert că, la 17 aprilie 2014 între Galina Mișina,

în calitate de donator și Tatiana Iurina, în calitate de donatar, a fost încheiat contractul

de donație cu nr. 2812, autentificat de notarul Serghei Plăcintă, prin care Galina Mișina

a donat Tatianei Iurina bunul imobil apartamentul xx situat în xxxx și înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la 19 noiembrie 2014, nr.0300/14/25153.

În acest sens instanța de apel a respins argumentul Galinei Mișina precum că

contractul de donație nu a produs efecte deoarece de către Mișina Galina, în calitate de

donator și Tatiana Iurina în calitate de donatar a fost realizată obligația de a transmite

și de a primi dreptul de proprietate asupra bunului imobil. Mai mult, Galina Mișina nu

a prezentat probe pertinente și concludente ce ar confirma caracterul fictiv al

contractului de donație a bunului imobil.

Instanța de apel a reținut că în cadrul instanței de apel avocatul Larisa Maxim, în

interesele Galinei Mișina a invocat că instanța din oficiu urmează să verifice

valabilitatea contractului și din oficiu să invoce nulitatea absolută a contractului de

donație reieșind din faptul că este simulat.

Prin prisma art. 221 alin. (2) din Codul civil, instanța de apel a concluzionat că

contractul de donație încheiat între Galina Mișina și Tatiana Iurina nu poate fi afectat

de nulitate absolută, în cazul în care părțile au semnat un contract autentificat notarial,

notarul explicând părților natura și esența contractului, părțile au luat cunoștință de

contractul dat. Prin urmare, contractul de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014 a fost

încheiat conform prevederilor art. 195 din Codul civil în ceea ce privește intenția și

consimțământul părților de a încheia anume actul juridic de donație. Or, la încheierea

contractului de donație, părțile Galina Mișina și Tatiana Iurina au ajuns la un acord

privind clauzele esențiale ale contractului. Mai mult ca atât, reieșind din forma și

conținutul contractului de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014, acesta nu înserează

condiția expresă de donare condiționată a bunului – îngrijirea lui Ghennadi Șcerbatîi

până la însănătoșire și reîntoarcerea bunului Galinei Mișina.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele Galinei Mișina precum că, în baza

contractului de donație nr. 2812 din 17 aprilie 2014 a avut loc cel puțin o donație

4

condiționată în beneficiul fratelui său, condiții care nu au fost respectată de către

Tatiana Iurina ca urmare a neîndeplinirii obligațiunilor sale, deoarece în anul 2016 l-a

alungat pe Ghennadi Șcerbatîi din bunul imobil litigios. Or, în instanța de fond martorii

Iuri Zapada și Alexandr Șcerbatîi fiind audiați au declarat că Ghennadi Șcerbatîi

niciodată nu s-a plâns pe faptul că, Tatiana Iurina nu-i acordă grija și întreținerea

necesară, mai mult din declarațiile acestora rezultă că Ghennadi Șcerbatîi a menționat

că a plecat benevol din apartamentul nominalizat invocând că nu mai dorește să se

reîntoarcă cu traiul la Bălți, fapt confirmat de însăși Ghennadi Șcerbatîi.

Deci la caz a fost constatat cu certitudine faptul că, Ghennadi Șcerbatîi din

momentul încheierii contractului în litigiu a locuit în apartamentul donat, iar ulterior,

nefiind alungat de nimeni la propria inițiativă a plecat din apartamentul dat.

De asemenea, s-a constatat că ambele părți confirmă faptul că până la încheierea

donației Tatiana Iurina a acceptat îngrijirea lui Ghennadi Șcerbatîi în perioada de boală

pentru o mulțumire ce s-a materializat în donația apartamentului de către Galina Mișina,

condiție ce a fost de fapt executate de către Tatiana Iurina. Probe ce ar confirma faptul

că această donație urma a fi condiționată – fiind înserat în contract această înțelegere

instanței nu s-a prezentat.

Totodată, instanța de apel a conchis că Galina Mișina nu a prezentat instanței probe

pertinente și admisibile, contrar obligației pozitive de probațiune instituită de art. art.

118 alin. (1), 121 și 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ce ar dovedi faptul că

Tatiana Iurina nu și-a îndeplinit obligațiunile de îngrijire și supraveghere a lui Ghennadi

Șcerbatîi pe perioada de boală a acestuia, precum și nu a fost confirmat faptul că,

ultimul a fost alungat de către Tatiana Iurina din apartamentul xx amplasat în xxxx.

Astfel s-a constatat că, contractul de donație nominalizat, a fost încheiat legal,

autentificat notarial, cu respectarea tuturor normelor privind încheierea contractelor,

prin urmare pretenția Galinei Mișina privind revocarea și anularea contractului de

donație este lipsită de suport juridic or, lipsește elementul revocării și nulității absolute

a actului juridic și faptul că acesta a existat la încheierea actului, deoarece cauza de

nulitate a unui act juridic trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic și

constă în nerespectarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea valabilă a actului.

Instanța de apel a mai stabilit că potrivit certificatului cadastral anexat la

materialele cauzei (f.d.12, vol. II), rezultă că inițial dreptul de proprietate asupra

apartamentului xx din str. Xxxx, nr. cadastral xxxx, a fost înregistrat după Galina

Mișina, ulterior dreptul de proprietate a fost înregistrat după Tatiana Iurina la

19.11.2014 în baza contractului de donație nr. 2812 din 17.04.2014, mai apoi dreptul

de proprietate a fost înregistrat după Maxim Gribeniuc la data de 26.06.217 în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6265 din 26.06.2017, iar ulterior, dreptul de

proprietate a fost înregistrat după Maria Cojocari la data de 28.07.2017 în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 7633 din 28.07.2017.

Deci, ca urmare a faptului că apartamentul în cauză a fost înstrăinat, Galina Mișina

reținând prevederile art. 221 alin. (1) din Codul civil, a solicitat constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Tatiana Iurina și Gribeniuc Maxim la

data de 26.06.2017 și înregistrat în registru cu nr.6266 și constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Maxim Gribeniuc și Maria Cojocari

la data de 28.07.2017 și înregistrat în registru cu nr.7633.

5

La caz, instanța de judecată a reținut că Galina Mișina nu a prezentat nicio probă

în susținerea faptului fictivității contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentului

nr.xx de pe str. Xxxx încheiat între Tatiana Iurina și Gribeniuc Maxim la 26.06.2017 și

cel încheiat între Maxim Gribeniuc și Maria Cojocari la data de 28.07.2017, nefiind

administrate probe ce ar confirma faptul că aceste contracte nu s-au realizat și nu au

avut efecte ale contractelor de vânzare-cumpărare. Mai mult, odată cu respingerea

cererii de revocare și de anulare a contractului de donație, Galina Mișina nu poate

demonstra în ce constă interesul ei născut și actual la solicitarea nulității acestor

contracte de vânzare-cumpărare.

La 22 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Larisa Maxim

în interesele Galinei Mișina, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii integral.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând circumstanțele de fapt și de drept din acțiune și cererea de apel.

Suplimentar, recurenta a invocat că temeinicia acțiunii a fost demonstrată prin

probele scrise anexate la dosar și depozițiile martorilor Șcerbatîi Ghennadi, Savciuc

Iuri, Zapada Iuri, Șcerbatîi Alexandr, Tcacișin Victor.

Recurenta a mai menționat că contractul de donație nr. 2812 din 17.04.2014 în

mod expres nu conține condiția îndeplinirii de către donatar a unei sarcini sau să

realizeze un scop determinat, însă acest contract urmează a fi interpretat prin prisma

prevederilor art. 725-727 din Codul civil, în redacția anului 2002. Astfel, susține că

contractul de donație este unul sinalagmatic și cu titlu oneros, iar acest fapt a fost

confirmat de către Tatiana Iurina în referințele anexate și explicațiile oferite la

judecarea cauzei.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 iunie 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 22 iulie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 64, vol. III).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că avocatul Larisa Maxim în interesele Galinei

Mișina, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 22 septembrie 2022

împotriva deciziei 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 18 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

6

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

7

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Larisa

Maxim în interesele Galinei Mișina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Larisa Maxim în

interesele Galinei Mișina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

8