2ra-1341/22 — anularea certificatului de moștenitor, anularea contractului de vinzare-cumparare

2ra-1341/22 — anularea certificatului de moștenitor, anularea contractului de vinzare-cumparare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1341/2022

2-19194471-01-2ra-20092022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: Gh. Bîrsan)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursurile declarate de Anna Statnaia, reprezentată de avocatul

Dragoș Chetraru, și de Alla Burlaca, reprezentată de avocatul Vasile Istratii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alla Burlaca

împotriva Annei Statnaia, Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga, intervenient

accesoriu Aliona Guzun cu privire la constatarea nulității actelor juridice, încasarea

în mod solidar a prejudiciului material și moral, și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 06 decembrie 2019, Alla Burlaca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Annei Statnaia, Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga cu privire la

constatarea nulității actelor juridice, încasarea în mod solidar a prejudiciului

material și moral, și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a locuit împreună cu mama sa, Maria

Burlaca și cu fiica Anna, în or. Briceni, str. XXXXX, ap. 13.

A specificat că în căutarea unui loc de munca mai bine plătit, a fost nevoită să

meargă la muncă peste hotarele R. Moldova și anume în Federația Rusă.

În perioada când ea se afla peste hotare, la începutul anului 2014, fiica sa

Anna Statnaia s-a adresat cu o cerere privind declararea persoanei decedate.

Prin hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni cererea a fost

admisă și ca urmare Alla Burlaca a fost declarată decedată.

Reclamanta a mai indicat că, ulterior, având un comportament dolosiv și

viclean, la 12 septembrie 2014, fiica sa, a încheiat un contract de vânzare -

cumpărare cu Olga Popova și Alexandr Lunga, care a avut ca obiect apartamentul

care îi aparținea reclamantei cu drept de proprietate și în care a locuit, situat în or.

Briceni, str. XXXXX, ap. 13.

Revenind în țară, a aflat despre hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei

Briceni prin care a fost declarată decedată și a depus în instanța de judecată o

cerere de chemare în judecată privind anularea hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediu Briceni

cererea a fost admisă, iar hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni a

1

fost anulată, copia hotărârii fiind remisă Serviciului Stare Civilă Briceni pentru

anularea înregistrării decesului în Registrul actelor de stare civilă.

Ca urmare, reclamanta a considerat că contractul de vânzare-cumpărare nr.

6973 din 12 septembrie 2014 încheiat între fiica sa, Anna Statnaia, ca vânzător, și

Olga Popova, ca cumpărători, urmează a fi declarat nul de către instanța de

judecată, deoarece fiica împreună cu ginerele său, Alexandr Statnîi, prin

comportament dolosiv și cu rea-credință au înaintat în instanța de judecată acțiunea

de declarare a ei ca persoană decedată, obținând ulterior certificatul de moștenitor

legal și au înstrăinat apartamentul în care a locuit, deși, în această perioadă ea

comunica cu ei și fiica sa cunoștea despre locul aflării sale în Federația Rusă.

Obținând prin comportament viclean dreptul de proprietate asupra întregului

apartament, fiica sa l-a înstrăinat, lipsind-o astfel de locuință la întoarcerea în

Republica Moldova.

Despre faptul că cumpărătorii Olga Popova și Alexandr Lunga au fost de

bună-credință sau de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare,

urmează a fi stabilit în instanța de judecată, însă cert este faptul că contractul de

vânzare-cumpărare nr. 6973 din 12 septembrie 2014 urmează a fi declarat nul, iar

fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul.

Totodată, reclamanta a reținut că în rezultatul acțiunilor ilegale i-a fost cauzat

un prejudiciu moral exprimat prin suferințele psihice, starea de rușine, umilință,

frustrare, pe care îl apreciază în sumă de 50 000 de lei. Mai mult, pentru apărarea

drepturilor și intereselor sale legitime a fost nevoită să-și angajez un avocat căruia

i-a achitat plata pentru asistenta juridică în sumă de 4 000 de lei.

Reclamanta a solicitat a declara nul contractul vânzare-cumpărare nr. 6973

din 12 septembrie 2014 încheiat între Anna Statnaia, ca vânzător, și Olga Popova,

ca cumpărător, care a avut ca obiect apartamentul nr. 13, cu nr. cadastral

XXXXX.225.02.013, situat în or. Briceni, str. XXXXX, a încasa de la pârâți în

mod solidar, prejudiciu moral în sumă de 50 000 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 4 000 de lei.

Ulterior, la 03 martie 2021, Alla Burlaca a depus cerere de completare a

acțiunii împotriva Annei Statnaia, Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga,

intervenient accesoriu notarul Aliona Guzun, prin care a solicitat a anula

certificatul de moștenitor înregistrat cu nr. 6845 din 09 septembrie 2014 și

certificatul de moștenitor înregistrat cu nr. 6846 din 08 septembrie 2015; a încasa

de la pârâții în mod solidar suma de 13 600 de lei cu titlu de cheltuieli suportate

pentru chirie; a încasa taxa de stata în mărime de 408 lei.

În motivarea acțiunii de completare a invocat suplimentar că la data de 21

decembrie 2020, a depus la notarul Aliona Guzun o cerere prin care a solicitat

retragerea certificatului de moștenitor nr. 6845 din 08 septembrie 2014 și

certificatului de moștenitor nr. 6846 din 08 septembrie 2014 în temeiul art. 2558

alin. (2) Cod civil, cu dispunerea reluării procedurii succesorale. Prin răspunsul nr.

97 din 24 februarie 2021 reclamanta a fost informată că certificatele de moștenitor

menționate nu pot fi retrase deoarece legea civilă nu are caracter retroactiv.

Prin încheierea din 03 martie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central în

proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu notarul Aliona Guzun.

Prin hotărârea din 07 septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central

acțiunea înaintată de Alla Burlaca s-a admis parțial. S-a declarat ca lovit de nulitate

absolută contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 13, din or. Briceni,

2

str. XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX.225.02.013, încheiat la 12 septembrie 2014

între Anna Statnaia, ca vânzător, Olga Popova, ca cumpărător, autentificat notarial

sub nr. 6973, aducând părțile în pozițiile inițiale. S-a încasat în mod solidar de la

Anna Statnaia, Olga Popova și Alexandr Lunga în beneficiul Allei Burlaca

cheltuieli de judecată în sumă totală de 4 100 de lei. În rest, cerințele s-au respins

ca neîntemeiate.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, Alexandr Lunga și Olga

Popova au contestat actul judecătoresc menționat cu apel, solicitând admiterea

apelului, casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii.

La 14 septembrie 2021, Anna Statnaia, reprezentată de avocatul Dragoș

Chetraru, a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Alla

Burlaca.

La 06 octombrie 2021, Alla Burlaca prin intermediul reprezentantului său,

avocatul Vasile Istratii, a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea

parțială a hotărârii din 07 septembrie 2021 în latura respingerii pretențiilor.

Totodată a solicitat scutirea de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Bălți s-au admis apelurile

declarate de Alla Burlaca, Anna Statnaia, Olga Popova și Alexandr Lunga. S-a

casat integral hotărârea din 07 septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central și s-a emis o hotărâre nouă după cum urmează: s-a admis în parte cererea

de chemare în judecată depusă de Alla Burlaca împotriva Annei Statnaia, Olgăi

Popova și lui Alexandr Lunga, intervenient accesoriu Aliona Guzun cu privire la

anularea certificatelor de moștenitor; constatarea nulității contractului de vânzare-

cumpărare; încasarea în mod solidar a prejudiciului material, moral și cheltuielilor

de judecată. S-au anulat certificatele de moștenitor nr. 6845 și nr. 6846 din 08

septembrie 2014 eliberate de notarul public Guzun Aliona pe numele Annei

Statnaia. S-a încasat de la Anna Statnaia în beneficiul Allei Burlaca cheltuielile de

judecată în cuantum de 1 350 de lei. În rest acțiunea formulată de Alla Burlaca s-a

respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că conform certificatului din

Registrul bunurilor imobile, la 10 decembrie 2002 proprietari ai bunului imobil -

apartamentul nr. 13 din or. Briceni, str. XXXXX, nr. cadastral

XXXXX.225.02013, au fost înregistrate 3 persoane: Maria Burlaca, Anna Statnaia

și Alla Burlaca, cu cota-parte a câte 1.0 din apartament (f.d. 5, Vol. I) fiind

coproprietari devălmași.

Conform certificatelor cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părți

din proprietatea comună în devălmășie nr. 6843 și 6844 din 08 septembrie 2014 se

atestă că, Anna Statnaia, Alla Burlaca și Maria Burlaca erau coproprietari ai bunul

proprietate comună pe cote-părți - apartamentul nr. 13 din or. Briceni, str.

XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02.013, revenindu-le a câte 1/3 cotă-parte,

fiecărei (f.d. 115-116, Vol. II).

Conform certificatului de deces nr. DC-V 0107861 din 11 ianuarie 2022,

Maria Burlaca a decedat la data de 10 ianuarie 2002 (f.d. 119, Vol. II).

Prin hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni Alla Burlaca a fost

declarată decedată, fiind considerată ziua decesului, ziua la care hotărârea

judecătorească privind declararea decesului a rămas definitivă (f.d. 6, Vol. I).

3

Conform certificatului de deces eliberat la 11 martie 2014 (în prezent anulat)

s-a înregistrat data decesului Allei Burlaca ca fiind 06 martie 2014.

Prin hotărârea din 08 mai 2014 a Judecătoriei Briceni s-a constat faptul

acceptării de către Alla Burlaca a succesiunii deschise după decesul mamei sale -

Maria Burlaca, formată din 1/3 cotă-parte din apartamentul nr. 14 din or. Briceni,

str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02.013. Totodată s-a constatat faptul

acceptării de către Anna Statnaia a succesiunii după decesul mamei Alla Burlaca,

formată din 1/3 cota-parte din apartamentul nr. 14 din or. Briceni, str. XXXXX, nr.

cadastral XXXXX.225.02.013 (f.d. 127, Vol. II).

Ca urmare, la data 08 septembrie 2014, notarul public Aliona Guzun a eliberat

certificatele de moștenitor legal, înregistrate cu nr. 6846 și nr. 6845, prin care a

atestat că moștenitor al averii Allei Burlaca, decedată la 06 martie 2014, este fiica

Anna Statnaia, iar bunurile succesorale pentru care s-a eliberat certificatul dat,

constituie din 1/3 cotă-parte din imobilul situat în or. Briceni, str. XXXXX, ap. 13,

în total 2/3 cote-părți (f.d. 113-114, Vol. II).

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni s-

a anulat hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni prin care Alla

Burlaca a fost declarată decedată (f.d. 8, Vol. I).

Colegiul analizând pretenția Allei Burlaca privind anularea certificatelor de

moștenitor, a concluzionat în sensul admiterii acesteia, reținând prevederile art.

218 alin. (1) Cod civil (în vigoare la data constituirii situației juridice), reiterând că

la caz nu se neagă faptul că la momentul eliberării certificatelor de moștenitor

contestate nu au fost încălcate normele de drept înserate în Codul civil și Legea cu

privire la notariat, însă la caz a avut loc o eroare de fapt - decesul reclamantei care

a produs efecte juridice.

Reținând prevederile art. 207, 227 alin. (1) și (2) Cod civil, Colegiul a

învederat că eroarea de fapt este falsa reprezentare a unei situații faptice la

încheierea actului juridic (care privește obiectul actului, valoarea, cocontractantul).

Astfel, odată ce hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni care a

servit temei de înregistrare a decesului Allei Burlaca, care la rândul său a servit

temei de eliberare a certificatelor de moștenitor de notarul public Aliona Guzun pe

numele Annei Statnaia, a fost anulată, ca urmare a faptului apariției Allei Burlaca

declarată decedată, Colegiul a reținut faptul că certificatele de moștenitor valabil

încheiate sunt lipsite de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări - apariția

persoanei declarate decedate, ulterioare încheierii sale și care este independentă de

voința autorului actului juridic, la caz a încetat motivul care le-a determinat, adică

decesul.

Colegiul a concluzionat că certificatele de moștenitor nr. 6845 și nr. 6846 din

08 septembrie 2014 eliberate de notarul public Aliona Guzun pe numele Annei

Statnaia urmează a fi anulate, fiind lovite de nulitatea relativă încheiate în baza

unei erori, or, în situația dacă autorul, notarul știa despre faptul că Alla Burlaca e în

viață, nu deschidea dosar succesoral și nu elibera certificatele de moștenitor.

La caz, având în vedere faptul că Alla Burlaca n-a invocat temeiul de drept,

reținând în acțiunea sa numai temeiul de fapt a nulității certificatelor de moștenitor,

Colegiul a reținut că la caz, nu se constată existența dolului (art. 228 Cod civil) la

întocmirea certificatelor de moștenitor, deoarece nu s-a confirmat că beneficiarul

succesiunii Anna Statnaia cunoștea despre faptul că Alla Burlaca era în viață.

4

Colegiul civil menționează că, atât în instanța de fond, cât și în instanța de

apel nu s-a confirmat prin nici o probă plauzibilă și certă faptul că Anna Statnaia

cunoștea despre faptul că mama ei, Alla Burlaca e în viață, nici la înaintarea cererii

privind constatarea decesului, nici și la emiterea hotărârii, precum și nici la

acceptarea moștenirii, primirea certificatelor de moștenitor, și nici la vânzarea

bunului imobil.

În speță, Colegiul a considerat ca fiind cert faptul că la data de 19 februarie

2015, Anna Statnaia a aflat sau trebuia să afle că Alla Burlaca e în viață, deoarece

la această dată soțul Annei Statnaia, Alexandr Statnîi a primit un transfer bănesc de

la Alla Burlaca (f.d. 165, vol. I). Celelalte transferuri bănești sunt efectuate ulterior

datei de 19 februarie 2015 (f.d. 164, 166-170, vol. I). Aceste transferuri bănești

confirmă faptul că după 19 februarie 2015 Alla Burlaca întreținea relații cu familia

Statnîi și cunoștea despre faptul că fiica ei Anna Statnaia împreună cu familia a

trecut cu traiul în or. Orenburg, Federația Rusă, fapt confirmat și de către acestea în

cadrul ședinței de judecată. Dar transferurile date nu confirmă faptul că Anna

Statnaia până la data de 19 februarie 2015 cunoștea despre faptul că mama sa Alla

Burlaca e în viață.

Totodată, Colegiul a menționat că, deși la moment legislația prevede reluarea

procedurii succesorale și retragerea certificatului de moștenitor - art. 2558 alin. (2)

Cod civil, norma dată nu este aplicabilă în speță, fiind adoptată după finalizarea

procedurii succesorale din speță, or, legislația care era în vigoare la data eliberării

certificatelor de moștenitor nr. 6845 și nr.6846 din 08 septembrie 2014, nu

prevedea dreptul notarului de a relua procedura succesorală și de a retrage

certificatul de moștenitor.

Drept urmare a celor expuse mai sus Colegiul civil ajuns la concluzia de a

anula certificatele de moștenitor nr. 6845 și nr.6846 din 08 septembrie 2014

eliberate de notarul public Aliona Guzun pe numele Annei Statnaia.

În contextul pretenției formulate de Alla Burlaca privind declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6973 a apartamentul nr. 13, situat în or.

Briceni, str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02.013, încheiat la 12 septembrie

2014 între Anna Statnaia, ca vânzător, și Olga Popova, ca cumpărător, autentificat

la notarul public Guzun Aliona, Colegiul nu constată temei de nulitate al acestuia,

considerând necesar de a respinge pretenția dată ca neîntemeiată.

Prin prisma art. 753 alin. (1), 195, 207 alin. (1)-(3), 216 alin. (1)-(2), 220 alin.

(1) Cod civil (în redacția de până la 01.03.2019), Colegiul a menționat că

sancțiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma date

prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor

imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie,

o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme

onerative), sau care, prin dispoziția lor, interzic săvârșirea unor acțiuni (norme

prohibitive). De asemenea întrucât norma dată are ca finalitate ocrotirea valorilor

fundamentale ale societății și a fost instituită în interes general, sancțiunea pentru

încheierea actelor juridice care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri la

fel este nulitatea absolută.

Astfel, orice persoană care are un interes născut poate solicita nulitatea actului

juridic la caz a contractului de vânzare-cumpărare, care poate fi recunoscut nul în

baza temeiurilor de nulitate comune tuturor actelor juridice, cum ar fi:

incapacitatea de a încheia acte juridice, viciile de consimțământ, cauză sau obiect

5

ilicit, lipsa formei cerute de lege pentru validitatea actului, actul contravine vădit

ordinii publice sau bunelor moravuri etc.

Având la bază dispoziția legală citată, care instituie noțiunea de contract de

vânzare-cumpărare, instanța de apel remarcă că legiuitorul a prevăzut că actele

juridice de înstrăinare sunt valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în

vigoare la data înstrăinării și cu bună-credință.

În coroborare cu dispozițiile citate, Colegiul a reținut incontestabil faptul că

părțile contractante și-au exteriorizat/ exprimat voința de a încheia contractul de

vânzare-cumpărare prin aplicarea semnăturilor pe contract, pe procură.

În acest context, Colegiul a remarcat că din obligația vânzătorului de a preda

bunul rezultă, că vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului și, odată cu predarea

bunului să transmită și dreptul de proprietate asupra lui, fapt ce s-a realizat prin

înregistrarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în Registrul

bunurilor imobile de prezenții proprietari.

În circumstanțele date, instanța nu a constatat careva temei de nulitate

absolută a contractului de vânzare-cumpărare: incapacitatea de a încheia acte

juridice, viciile de consimțământ, cauză sau obiect ilicit, lipsa formei cerute de lege

pentru validitatea actului, actul contravine vădit ordinii publice sau bunelor

moravuri.

Ceea ce ține de netemeinicia acțiunii privind nulitatea relativă a contractului

vizat, Colegiul a învederat prevederilor art. 228 alin. (1) Cod civil (în redacția până

la 01.03.2019), indicând că dolul constă în ducerea în eroare a unei persoane prin

mijloace dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un act juridic. Având

în vedere ca dolul este o eroare provocata, instanța a apreciat că odată dovedit

acesta ar conduce la reținerea cauzei false a actului juridic.

Totodată, a specificat că pentru ca dolul să fie temei de anulare a actului

juridic este necesar ca eroarea să fie determinantă pentru încheierea actului juridic,

adică mijloacele viclene utilizate de una dintre părți să fie de așa natură, încât să fie

evident că fără aceste mijloace, cealaltă parte n-ar fi încheiat actul. Este necesar ca

mijloacele dolosive să prezinte o anumită gravitate pentru a putea produce efectele

unui viciu de consimțământ.

Mai mult, Colegiul a reținut că pentru a declara nul contractul de vânzare-

cumpărare nr. 6973 din 12 septembrie 2014 încheiat între părți, Alla Burlaca urma

să dovedească reaua-credință a dobânditorului-cumpărător Olga Popova, însă în

speță astfel de probe nu au fost prezentate, subsecvent fiind neîntemeiate și

celelalte pretenții.

La 06 august 2022, Anna Statnaia, reprezentată de avocatul Dragoș Chetraru,

a declarat recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei a

încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce

a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare.

La 05 septembrie 2022, Alla Burlaca, reprezentată de avocatul Vasile Istratii,

a declarat recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

6

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei a

încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce

a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 24 mai 2022 și a

expediat-o participanților la proces la 12 iulie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea

de expediere (f.d. 164, Vol. II), astfel, recursurile declarat la data de 06 august

2022 și la 05 septembrie 2022, sunt în termen.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22 septembrie

2022 și la 18 octombrie 2022, instanța de recurs a comunicat intimaților

recursurile, informând despre necesitatea depunerii referinței.

Astfel, la 18 octombrie 2022, Alla Burlaca, reprezentată de avocatul Vasile

Istratii, a depus referință, în care și-a expus opinia vis-à-vis de recursul declarat de

Anna Statnaia.

La 25 noiembrie 2022, Anna Statnaia, reprezentată de avocatul Dragoș

Chetraru, a depus referință, în care și-a expus opinia vis-à-vis de recursul declarat

de Alla Burlaca.

La 30 noiembrie 2022, Alexandr Lunga și Olga Popova, reprezentați de

avocatul Angela Gherasim, a depus referință, în care și-a expus opinia vis-à-vis de

recursurile declarate.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora

în fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile, de a casa decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

7

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Art. 239 Cod de procedură civilă, statuează că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În sensul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În debut, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar a menționa că instanța de apel

adoptând soluția pe caz, nu a verificat circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, nu a elucidat toate circumstanțele esențiale ale cauzei,

ceea ce a dus la adoptarea unei soluții premature, prin ce se impune casarea

deciziei cu trimiterea acesteia spre rejudecare în instanța de apel.

Din recursurile declarate rezultă că recurenții își exprimă dezacordul cu

soluția adoptată de către instanța de apel, invocând că concluziile instanței sunt în

contradicție cu materialele cauzei, precum și contradictorii, mai mult fără a se

expune asupra tuturor argumentelor din apel.

8

Astfel, Colegiul învederează că înaintând acțiune în instanță împotriva Annei

Statnaia, Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga, intervenient accesoriu Aliona

Guzun, Alla Burlaca a solicitat a declara nul contractul vânzare-cumpărare nr.

6973 din 12 septembrie 2014 încheiat între Anna Statnaia, ca vânzător, și Olga

Popova, ca cumpărător, care a avut ca obiect apartamentul nr. 13, cu nr. cadastral

XXXXX.225.02.013, situat în or. Briceni, str. XXXXX, a încasa de la pârâți în

mod solidar, prejudiciu moral în sumă de 50 000 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 4 000 de lei, a anula certificatul de moștenitor înregistrat cu nr.

6845 din 09 septembrie 2014 și certificatul de moștenitor înregistrat cu nr. 6846

din 08 septembrie 2015; a încasa de la pârâții în mod solidar suma de 13 600 de lei

cu titlu de cheltuieli suportate pentru chirie; a încasa taxa de stata în mărime de 408

lei.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea

din 07 septembrie 2021 a admis parțial acțiunea înaintată de Alla Burlaca. A

declarat ca lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului nr. 13, din or. Briceni, str. XXXXX, cu nr. cadastral

XXXXX.225.02.013, încheiat la 12 septembrie 2014 între Anna Statnaia, ca

vânzător, Olga Popova, ca cumpărător, autentificat notarial sub nr. 6973, aducând

părțile în pozițiile inițiale. A încasat în mod solidar de la Anna Statnaia, Olga

Popova și Alexandr Lunga în beneficiul Allei Burlaca cheltuieli de judecată în

sumă totală de 4 100 de lei. În rest, cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Bălți prin

decizia din 24 mai 2022 a admis apelurile declarate de Alla Burlaca, Anna

Statnaia, Olga Popova și Alexandr Lunga. A casat integral hotărârea din 07

septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și a emis o hotărâre nouă

după cum urmează: a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Alla

Burlaca împotriva Annei Statnaia, Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga,

intervenient accesoriu Aliona Guzun cu privire la anularea certificatelor de

moștenitor; constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare; încasarea în

mod solidar a prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată. A anulat

certificatele de moștenitor nr. 6845 și nr. 6846 din 08 septembrie 2014 eliberate de

notarul public Guzun Aliona pe numele Annei Statnaia. A încasat de la Anna

Statnaia în beneficiul Allei Burlaca cheltuielile de judecată în cuantum de 1 350 de

lei. În rest acțiunea formulată de Alla Burlaca a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Așadar, Colegiul menționează că la examinarea cauzei instanța de apel a dat

apreciere defectuoasă în cumul a probelor prezentate, mai mult nu s-a expus asupra

tuturor argumentelor apelanților.

În speță, Colegiul reține că conform certificatului din Registrul bunurilor

imobile, la situația din 10 decembrie 2002, bunul imobil - apartamentul nr. 13 din

or. Briceni, str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02013, aparținea cu drept de

proprietate Mariei Burlaca, Annei Statnaia și Allei Burlaca, cu cota-parte a câte 1.0

din apartament (f.d. 5, Vol. I) fiind coproprietari devălmași.

Totodată, conform certificatelor cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie nr. 6843 și 6844 din 08

septembrie 2014 se atestă că Anna Statnaia, Alla Burlaca și Maria Burlaca erau

coproprietari ai bunul proprietate comună pe cote-părți - apartamentul nr. 13 din

or. Briceni, str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02.013, revenindu-le a câte

1/3 cotă-parte, fiecăreia (f.d. 115-116, Vol. II).

9

Se mai reține că conform certificatului de deces nr. DC-V 0107861 din 11

ianuarie 2022, Maria Burlaca a decedat la data de 10 ianuarie 2002 (f.d. 119, Vol.

II).

De altfel, prin hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni, Alla

Burlaca a fost declarată decedată, fiind considerată ziua decesului, ziua la care

hotărârea judecătorească privind declararea decesului a rămas definitivă (f.d. 6,

Vol. I).

Conform certificatului de deces eliberat la 11 martie 2014 (anulat ulterior) s-a

înregistrat data decesului Allei Burlaca ca fiind 06 martie 2014.

Prin hotărârea din 08 mai 2014 a Judecătoriei Briceni s-a constat faptul

acceptării de către Alla Burlaca a succesiunii deschise după decesul mamei sale -

Maria Burlaca, formată din 1/3 cotă-parte din apartamentul nr. 14 din or. Briceni,

str. XXXXX, nr. cadastral XXXXX.225.02.013. Totodată s-a constatat faptul

acceptării de către Anna Statnaia a succesiunii după decesul mamei Alla Burlaca,

formată din 1/3 cota-parte din apartamentul nr. 14 din or. Briceni, str. XXXXX, nr.

cadastral XXXXX.225.02.013 (f.d. 127, Vol. II).

Ca urmare, la data 08 septembrie 2014, notarul public Aliona Guzun a eliberat

certificatele de moștenitor legal, înregistrate cu nr. 6846 și nr. 6845, prin care a

atestat că moștenitor al averii Allei Burlaca, decedată la 06 martie 2014, este fiica

Anna Statnaia, iar bunurile succesorale pentru care s-a eliberat certificatul dat,

constituie 1/3 cotă-parte din imobilul situat în or. Briceni, str. XXXXX, ap. 13, în

total 2/3 cote-părți (f.d. 113-114, Vol. II).

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni s-

a anulat hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Briceni prin care Alla

Burlaca a fost declarată decedată (f.d. 8, Vol. I).

În continuare, Colegiul reține că la 12 septembrie 2014, Ana Statnaia,

reprezentată în baza procurii nr. 5117 din 24 iunie 2014 de către Alexandr Lunga,

ca vânzător, și Olga Popova, ca cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-

cumpărare a bunului imobil, apartamentul nr. 13 din str. XXXXX, or. Briceni, nr.

cadastral XXXXX.225.02.013.

Precum denotă actele cauzei, recurenta Alla Burlaca a considerat neîntemeiată

decizia instanței de apel în partea respingerii cerinței de declarare a nulității

contractului de vânzare-cumpărare din 12 septembrie 2014, autentificat de notarul

Aliona Guzun, înregistrat cu nr. 6973, deoarece la încheierea acestuia atât

reprezentantul vânzătorului cât și cumpărătorul au avut un comportament dolosiv.

Cu referire la acest aspect, Colegiul învederează că instanța de apel a indicat

precum că la caz nu au fost prezentate probe ce bar confirma dolul sau reaua

credință a cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Or, instanța de recurs ține să învedereze că această concluzie este una eronată,

în situația în care contractul de vânzare-cumpărare din 12 septembrie 2014, a fost

semnat de către Alexandr Lunga în baza procurii nr. 5117 din 24 iunie 2014 de

către, ca vânzător, și Olga Popova, ca cumpărător, iar conform Extrasului din

Registrul bunurilor imobile la moment proprietari ai apartamentului nr. 13 din str.

XXXXX, or. Briceni, nr. cadastral XXXXX.225.02.013 sunt Olga Popova și

Alexandr Lunga (f.d. 5, verso, Vol. I).

Situația descrisă a fost lăsată fără apreciere de către instanța de apel, necătînd

la faptul că conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 septembrie 2014

cumpărător este Olga Popova, iar conform extrasului din Registrul bunurilor

10

imobile, proprietari sunt Olga Popova și Alexandr Lunga, astfel, nefiind posibil de

afirmat că actualii proprietari au acționat cu bună credință la încheierea tranzacției.

Mai mult, instanța de apel a lăsat fără apreciere declarațiile Annei Statnaia

care a explicat că personal ea nu s-a adresat cu cerere privind declararea persoanei

decedate, de această procedură s-a ocupat avocatul, contractul de vânzare-

cumpărare a fost perfectat de avocat cu Alexandr Lunga, ea a semnat acte care erau

în limba de stat, pe care nu o posedă.

De altfel, faptul dat se dovedește și prin declarațiile reprezentantului lui

Alexandr Lunga și Olgăi Popova, avocatul Angela Gherasim, din procesul-verbal

al ședinței de judecată 19 aprilie 2022 (f.d. 148, Vol. I) din care se constată că

intenția întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului a fost încă

din anul 2011 și s-a dat cu titlu de arvună suma de 1 000 de euro de către Alexandr

Lunga, care închiria apartamentul, și Anna Statnaia urma să întreprindă acțiuni

pentru a vinde apartamentul în întregime deoarece nu era unicul proprietar.

Prin urmare, Colegiul constată că instanța de apel la adoptarea soluției ca

urmare a examinării superficiale a cauzei deduse judecării, neîntemeiat a

concluzionat în sensul că la caz nu se dovedește reaua credință, contrar celor

expuse supra.

Reieșind din cele relatate, în speță, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că instanța de apel a

adoptat decizia prematur, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate atât

de partea apelantă cât și de partea intimată în coroborare cu cumul de probe

prezent la dosar, iar faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de

apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială și

evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în

condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a verifica circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei. Mai mult,

instanța de apel era obligată de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui

înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

11

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite

argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

12

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de Anna Statnaia, reprezentată de avocatul

Dragoș Chetraru, și de Alla Burlaca, reprezentată de avocatul Vasile Istratii.

Se casează decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Alla Burlaca împotriva Annei Statnaia,

Olgăi Popova și lui Alexandr Lunga, intervenient accesoriu Aliona Guzun cu

privire la constatarea nulității actelor juridice, încasarea în mod solidar a

prejudiciului material și moral, și cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

13