2ra-669/22 — recunoasterea dreptului de proprietate si posesie asupra bunurilor mobile si a materialelor de constructie, anularea recipisei

2ra-669/22 — recunoasterea dreptului de proprietate si posesie asupra bunurilor mobile si a materialelor de constructie, anularea recipisei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-669/2022

2-20078979-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (T. Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Nicolae Heghea, reprezentat de avocatul

Vasile Tarsîna,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Heghea

împotriva lui Serghei Prisecari, intervenienți principali Vasile Trofimov și Nicolae

Moisei, intervenient accesoriu Dionisie Poiată cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate și posesie asupra bunurilor mobile și a materialelor de construcție,

anularea recipisei,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 iulie 2020, Nicolae Heghea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Serghei Prisecari, intervenienți principali Vasile Trofimov și Nicolae

Moisei, intervenient accesoriu Dionisie Poiată cu privire la anularea recipisei din

15 iunie 2020 și recunoașterea dreptului de proprietate și posesie asupra bunurilor

mobile și a materialelor de construcție și eliberarea acestora și anume: cotileț din

calcar 21 m3 x 500 de lei = 10500 de lei; căpriori din lemn 37 bucăți cu lungimea

de 7 m diametru 7 cm x 252 de lei bucata = 9 324 de lei; ardezie 84 foi x 90 de lei

bucata = 7 560 de lei; ușă în 2 părți 4 x 3 m = 5 000 de lei; piatră fundament 7 m3 x

250 de lei 1 m3 = 1 750 de lei; nisip – 2 000 de lei; ciment - 66 saci x 40 lei = 2

640 de lei; asfalt – 8 000 de lei; în total 46 774 de lei, pentru materiale de

construcție depozit neautorizat;

Cotileț din calcar 19 m3 x 500 de lei = 9 500 de lei; lemn 20 bucăți 10 x 6 cm

x 120 = 2 400 de lei; lemn pentru grindă 10 bucăți x 144 de lei = 1 440 de lei; 2

ferestre și o ușă din metaloplast = 7 000 de lei; țiglă metalică pentru acoperiș = 10

880 de lei; piatră but fundament = 2 500 de lei; ciment 30 saci x 66 lei = 1 980 de

1

lei; penoplast 256 bucăți x 170 de lei = 4 250 de lei; cărămidă pentru sobă 585 buc.

x 3,3 lei = 1 930 de lei; hogeac = 350 de lei; teracotă 60 buc. = 1 200 de lei; faneră

presată OSB 14 buc. x 200 = 2 800 de lei; în total 44 770 de lei pentru materiale de

construcție oficiu neautorizat;

Cotileț din calacar 10 m3 x 500 de lei = 5 000 de lei; beton pentru stâlpi

turnați 4 m3 x 1 000 de lei = 4 000 de lei; ușă metalică 2 x 1 metru = 3 000 de lei,

în total 12 000 de lei pentru materiale de construcție gard;

Motor de la tractor „MTZ”, stare funcțională 1 buc. fără acte, asamblat din

piese = 1 500 de lei; motor motocicletă URAL 1 buc. cu acte = 1 000 de lei; cran

Balca (macara pentru agregate agricole) 1 buc. - fără acte - 1000 de lei; agregat

greblă asamblat din piese uzate 1 buc. fără acte = 1 500 de lei; metal uzat 12 000

kg x 1,5 lei = 18 000 de lei, lemn de foc - 5 m3 x 600 de lei = 3 000 de lei; stâlp din

beton de 11 m lungime = 1 000 de lei; 2 porți din țeavă cu plasă = 1 000 de lei, în

total bunuri în valoare de 131 544 de lei, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este fondatorul și

administratorul Gospodăriei Țărănești ,,Heghea Nicolae”, cu sediul în satul Xxxx.

De la fondarea Gospodăriei Țărănețști ,,Heghea Nicolae”, toate bunurile sale

materiale le păstra în depozitul ce aparținea intervenientului accesoriu Dionisie

Poiată, situat pe lotul de teren cu nr. cadastral xxxx, care era înregistrat cu drept de

proprietate după administrația publică locală din satul Sireți.

Cu acordul lui Dionisie Poiată în anul 2010 care era proprietarul depozitelor

unde păstra toate bunurile sale materiale, a construit un depozit cu dimensiunea de

12.10 x 8.50 metri, care urma a fi înregistrat cu drept de proprietate pe numele

acestuia.

A susținut că, după construcția în anul 2010 a depozitului cu dimensiunea de

12.10 x 8.50 m, din contul mijloacele financiare proprii, Oficiul Cadastral

Teritorial Strășeni, a refuzat să înregistreze dreptul de proprietate asupra acestui

bunul imobil, după intervenientul accesoriu Dionisie Poiată, deoarece construcția

respectivă a fost edificată fără autorizație de construcție și alte acte permisive.

Tot din contul mijloacelor financiare proprii a mai construit în anul 2017, cu

acordul lui Dionisie Poiată, pe același lot de teren o altă construcție cu

dimensiunea de 7 x 5 m, la fel fără autorizație de construcție și acte permisive.

Dionisie Poiată, care era proprietarul depozitelor cu nr. cadastrale xxxx .01,

xxxx.02 și nr. cadastral xxxx.03, amplasate pe lotul de teren cu nr. cadastral xxxx,

care aparține cu drept de proprietate administrației publice locale din satul Sireți, a

depus în anul 2017, două cereri în adresa Consiliului sătesc Xxxx, prin care a

solicitat procurarea lotului de teren cu nr. cadastral xxxx, însă administrația publică

locală a refuzat să-i vândă lotul de teren respectiv.

Ulterior, Dionisie Poiată a vândut depozitele cu nr. cadastrale xxxx.01,

xxxx.02, xxxx.03 lui Serghei Prisecari, iar noul proprietar i-a permis în continuare

să păstreze bunurile sale materiale și să se folosească de încăperile pe care le-a

construit fără autorizație de construcție pe lotul de teren cu nr. cadastral xxxx, care

aparținea administrației publice locale din satul Sireți.

În anul 2019, administrația publică locală din satul Sireți, i-a vândut pârâtului

Serghei Prisecari lotul de teren cu nr. cadastral xxxx, iar după aceasta pârâtul i-a

solicitat să ridice bunurile sale materiale de pe lotul de teren respectiv, însă nu a

reușit să-și ridice bunurile materiale depozitate pe acest lot de teren și a fost impus

2

să întocmească o recipisă la data de 15 iunie 2020, prin care s-a dezis de dreptul

asupra bunurilor materiale menționate mai sus.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 02 februarie 2021, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Nicolae Heghea.

S-a obligat pârâtul Serghei Prisecari să restituie reclamantului Nicolae

Heghea, în baza facturii fiscale seria EAA nr.002492155 din 09 iunie 2020,

următoarele bunuri materiale: containere -100 (una sută) bucăți, în baza recipisei

din data de 03 septembrie 2018, containere - 242 (două sute patruzeci și două)

bucăți, 1 (unu) motor de motocicletă de model ,,Ural”, care sunt depozitate pe lotul

de teren cu nr. cadastral xxxx, situat în satul Xxxx.

În rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Nicolae Heghea.

S-a admis apelul declarat de Serghei Prisecari, reprezentat de avocatul

Gheorghe Avornic.

S-a casat hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central, și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Heghea împotriva lui Serghei Prisecari, intervenienți

principali Vasile Trofimov, Nicolae Moisei și intervenient accesoriu Dionisie

Poiată cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și posesie asupra

bunurilor mobile și a materialelor de construcție, precum și anularea recipisei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță eronat a

ajuns la concluzia admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată fiind analizate

eronat probele din dosar.

În acest context, cu referire la prevederile art. 327 din Codul civil, care

prevede temeiurile declarării nulității actului juridic, instanța de apel a reținut că la

caz, condițiile de valabilitate a actului juridic contestat, au fost respectate, iar

temeiurile invocate atât în cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Heghea, cât și în cererea de apel referitor la viciul de consimțământ și întocmirea

recipisei din 15 iunie 2020 prin violență psihică, nu au fost confirmate prin careva

probe.

Astfel, afirmația reclamantului Nicolae Heghea cu privire nulitatea recipisei

din 15 iunie 2020 este nefondată, deoarece nu a fost demonstrată nici într-un fel

nerespectarea condițiilor legale referitoare la încheierea valabilă a actului.

Instanța de apel a menționat că, deși prima instanță corect a constatat că

Nicolae Heghea nu a prezentat careva probe pertinente și concludente sau alte acte

justificative, prin care să demonstreze că este posesorul bunurilor asupra cărora

pretinde recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea lor, greșit a ajuns la

concluzia de a obliga pârâtul la restituirea bunurilor materiale în baza facturii

fiscale seria EAA nr. 002492155 din data de 09 iunie 2020 și a recipisei din data

de 03 septembrie 2018, depozitate pe lotul de teren cu nr. cadastral xxxx, situat în

satul Xxxx.

Or, din conținutul recipisei din 15 iunie 2020 rezultă cu certitudine că Nicolae

Heghea și-a ridicat bunurile sale materiale din depozitele și de pe lotul de teren cu

nr. cadastral xxxx, situat în satul Xxxx, care aparține cu drept de proprietate lui

Serghei Prisecari, iar restul 242 de containere, au fost transmise reclamantului în

folosință temporară de către intervenientul principal Vasile Trofimov în baza

recipisei din data de 03 septembrie 2018, și 100 de containere, au fost transmise în

3

folosință temporară de către intervenientul principal Nicolae Moisei, în baza

facturii fiscale seria EA 002492155 din data de 09.06.2020, precum și 1 motor de

motocicletă de model ,,Ural”, bunuri în privința cărora reclamantul Nicolae

Heghea nu a dovedit că deține vreun drept de posesie sau proprietate, și respectiv,

este lipsită de temei legal revendicarea lor.

Mai mult, după cum s-a dovedit, recipisa din 15 iunie 2020 este un act juridic

valabil, și astfel nu poate fi reținut argumentul lui Nicolae Heghea precum că în

urma întocmirii acesteia, a renunțat forțat la bunurile sale. Reclamantul urma să

demonstreze prin toate mijloacele de probă că deține un drept legal asupra

bunurilor date, fapt ce la caz nu a fost realizat.

Prin urmare, nu poate fi reținut ca întemeiat nici argumentul lui Nicolae

Heghea precum că i-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 1

Protocolul nr. 1 CEDO. De altfel, art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplică numai

„bunurilor” actuale ale unei persoane (Marckx împotriva Belgiei, pct. 50;

Anheuser-Busch Inc. Împotriva Portugaliei (MC), pct. 64). O persoană care se

plânge de o încălcare a dreptului său de proprietate trebuie, în primul rând, să

demonstreze existența unui astfel de drept (Zhigalev împotriva Rusiei, pct. 131).

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că cererea de

chemare în judecată depusă de Nicolae Heghea, este neîntemeiată și pasibilă de

respins.

La 15 aprilie 2022 (data de pe plicul poștal), Nicolae Heghea, reprezentat de

avocatul Vasile Tarsîna, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu

emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral sau după caz remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul cu hotărârile instanțelor de

judecată menționând că, instanței de fond au fost prezentate probe precum că

construcțiile au fost efectuate din banii săi până la vânzarea terenului, prin

prezentarea informației despre contravenție depistată nr. 27 din 23.06.2010; copia

facturii fiscal JB4811770 din 19.06.2017 cu bon de casă pentru piatră; comanda nr.

11264 și bon de casă pentru țiglă metalică din 11.08.2017.

Astfel este stabilit cu certitudine că la momentul vânzării în anul 2019 de

către administrația publică locală a terenului aferent nr. cadastral xxxx noului

proprietar Serghei Prisecari, pe acest teren se aflau construcțiile edificate din banii

recurentului Nicolae Heghea și toate bunurile cu destinație agricolă și derivate din

această activitate efectuată de GȚ „Heghea Nicolai”.

A susținut că, instanța de fond și de apel nu a luat în considerație faptul că a

prezentat proba contrară solicitată de art. 490 din Codul civil, care dovedește că la

momentul procurării în 2019, pe terenul al cărui proprietar a devenit intimatul

Serghei Prisecari, se aflau bunurile care aparțineau lui Nicolae Heghea și

intervenienților principali.

A subliniat că a fost posesorul anterior al depozitului și oficiului de pe terenul

intimatului Serghei Prisecari, având calitatea de proprietar din anul 2010 până în

2019 când intimatul Serghei Prisecari a devenit proprietarul terenului cu nr.

cadastral xxxx.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, eronat au aplicat art. 490 din

Codul civil în coroborare cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

4

A indicat că, recurentul a probat instanței de fond și de apel că intimatul nu a

prezentat nici un temei plauzibil prevăzut de art. 509 din Codul civil privind

nașterea dreptului de proprietate și posesie asupra bunurilor în litigiu, iar în această

situație cerințele recurentului Niciolae Heghea sunt legale.

Recipisa din 15 iunie 2020 eliberată de către recurentul Nicolae Heghea

intimatului Serghei Prisecari a fost întocmită sub presiune pentru a nu evacua

tehnica agricolă și bunurile de valoare a familiei sale, fiind indicat termenul de o

singură zi pentru ridicarea bunurilor proprietate sa personală.

Recipisa se referea la bunurile mobile de pe teren, inclusiv a celor din depozit

indicate la pct.10 din recipisă, ori anume acolo se aflau cele mai valoroase bunuri

care aparțineau fiicei recurentului, valoarea lor fiind de peste 100 000 de lei.

Faptul lipsei unor documente pe materialele de construcție nu poate fi tratat în

favoarea intimatului care de asemenea nu deține nici un act pe toate bunurile

materiale care se aflau pe terenul procurat la momentul încheierii contractului de

vînzare-cumpărare cu Primăria s. Șireți, r-nul Strășeni, ultima de altfel de

asemenea nu deține nici un act pe construcții și alte materiale.

La 13 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Nicolae Heghea, reprezentat de avocatul

Vasile Tarsîna, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 207).

La 02 iunie 2022 (data de pe plicul poștal), Nicolai Moisei a depus referință

prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Nicolae Heghea, reprezentat

de avocatul Vasile Tarsîna or, bunurile materiale la care pretinde recurentul îi

aparțin lui și întreprinderii agricole a cărei fondator este.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 10

februarie 2022.

La 29 martie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces decizia

motivată (f.d. 183), însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul declarat la 15 aprilie 2022 (data de pe plicul poștal), se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva

deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin încheierea din 24 august 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Nicolae Heghea, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna, a fost

considerat admisibil.

5

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, pe baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Colegiul

constată că la caz se impune respingerea recursului, cu menținerea deciziei

instanței de apel, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că, la 07 iulie 2020,

Nicolae Heghea a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei

Prisecari, intervenienți principali Vasile Trofimov și Nicolae Moisei, intervenient

accesoriu Dionisie Poiată cu privire la anularea recipisei și recunoașterea dreptului

de proprietate și posesie asupra bunurilor mobile și a materialelor de construcție și

eliberarea acestora cât și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 02 februarie 2021, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Nicolae Heghea.

S-a obligat pârâtul Serghei Prisecari să restituie reclamantului Nicolae

Heghea, în baza Facturii fiscale seria EAA nr.002492155 din 09 iunie 2020,

următoarele bunuri materiale: containere -100 (una sută) bucăți, în baza recipisei

din data de 03 septembrie 2018, containere - 242 (două sute patruzeci și două)

bucăți, 1 (unu) motor de motocicletă de model ,,Ural”, care sunt depozitate pe lotul

de teren cu nr. cadastral xxxx, situat în satul Xxxx.

În rest, pretențiile s-au respins, ca neîntemeiate.

Prin decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Nicolae Heghea.

S-a admis apelul declarat de Serghei Prisecari, reprezentat de avocatul

Gheorghe Avornic.

S-a casat hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central, și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Heghea împotriva lui Serghei Prisecari, intervenienți

principali Vasile Trofimov, Nicolae Moisei și intervenient accesoriu Dionisie

Poiată cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și posesie asupra

bunurilor mobile și a materialelor de construcție, precum și anularea recipisei.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

6

Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de apel este întemeiată și legală,

din următoarele motive.

Conform art. 312 din Codul civil, consimțământ este manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțământul

este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu

intenția de a produce efecte juridice și nu este viciat. Intenția de a produce efecte

juridice se determină din declarația sau comportamentul persoanei, așa cum ea a

fost înțeleasă în mod rezonabil de către cealaltă parte a actului juridic sau, în cazul

actelor juridice unilaterale, de către persoana căreia actul îi este destinat.

În temeiul art. 342 din Codul civil, actul juridic încheiat în urma constrângerii

prin violență fizică sau psihică poate fi declarat nul de instanța de judecată chiar și

în cazurile când violența a fost exercitată de un terț. Violența este temei de anulare

a actului juridic numai în cazul în care se demonstrează că este de natură să

determine o persoană să creadă că ea, soțul, o rudă sau o altă persoană apropiată ori

onoarea sau patrimoniul lor sînt expuși unui pericol iminent.

În sensul prezentului articol, nu există violență atunci când autorul ei nu a

utilizat vreun mijloc ilicit, iar partea constrânsă a avut o alternativă rezonabilă.

Colegiul judiciar notează că nulitatea este o sancțiune de drept civil, care

desființează actul juridic atunci când a fost încheiat cu încălcarea condițiilor de

validare (de fond sau de formă) stabilit prin lege, iar cauza de nulitate există în

momentul încheierii actului juridic și constă în nerespectarea unei condiții legale

referitoare la încheierea valabilă a actului. Nulitatea este sancțiunea care se aplică

în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condițiile de

valabilitate. Nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea

condițiilor de valabilitate a acului juridic. În măsura în care un act juridic concret

nu respectă aceste condiții, el este lipsit de efectele sale prin intermediul nulității.

Totodată, conform art. 490 alin. (1) și (2) din Codul civil, posesorul este

prezumat proprietar al bunului până la proba contrară. Până la proba contrară, se

prezumă că posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul perioadei în

care l-a posedat.

În condițiile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Analizând cele expuse în raport, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel

întemeiat a ajuns la concluzia cu referire la prevederile art. 327 din Codul civil,

care prevede temeiurile declarării nulității actului juridic, unde a reținut că

condițiile de valabilitate a actului juridic contestat, au fost respectate, iar temeiurile

invocate atât în cererea de chemare în judecată depusă de Heghea Nicolae, cât și în

cererea de apel, referitor la viciul de consimțământ și întocmirea recipisei din 15

iunie 2020 prin violență psihică, nu au fost confirmate prin careva probe.

Prin urmare, argumentele lui Heghea Nicolae cu privire nulitatea recipisei din

15 iunie 2020 sunt nefondate, deoarece nu a fost demonstrată nerespectarea

condițiilor legale referitoare la încheierea valabilă a actului.

Cu privire la pretenția privind obligarea pârâtului la restituirea bunurilor

materiale în baza facturii fiscale seria EAA nr.002492155 din data de 09 iunie

2020 și a recipisei din data de 03 septembrie 2018, depozitate pe lotul de teren cu

nr. cadastral xxxx, situat în satul Xxxx, Colegiul notează că, instanța de apel corect

7

a reținut că din conținutul recipisei din 15 iunie 2020 rezultă cu certitudine că

Heghea Nicolae și-a ridicat bunurile sale materiale din depozitele și de pe lotul de

teren cu nr. cadastral xxxx, situat în satul Xxxx, care aparține cu drept de

proprietate lui Prisecari Serghei. Cît privește restul 242 de containere, acestea fiind

transmise reclamantului în folosință temporară de către intervenientul principal

Trofimov Vasile în baza recipisei din data de 03 septembrie 2018, și 100 de

containere, care au fost transmise în folosință temporară de către intervenientul

principal Moisei Nicolae, în baza facturii fiscale seria EA 002492155 din data de

09.06.2020, precum și 1 motor de motocicletă de model ,,Ural”, toate sînt bunuri în

privința cărora reclamantul Heghea Nicolae nu a dovedit că deține vreun drept de

posesie sau proprietate, respectiv, fiind lipsită de temei legal revendicarea acestora.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit conchide că recipisa din 15 iunie 2020 este

un act juridic valabil, și astfel nu poate fi reținut argumentul reclamantului Heghea

Nicolae precum că în urma întocmirii acesteia, a renunțat forțat la bunurile sale.

Reclamantul urma să demonstreze prin mijloace de probă pertinente și admisibile

că deține un drept legal asupra bunurilor date, fapt ce la caz nu a fost realizat.

Astfel, instanța ierarhic inferioare corect a respins acțiunea, a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei fiind stabilite și elucidate pe deplin, probele prezentate fiind

apreciate complet, obiectivă și sub toate aspectele.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, prin

prisma argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, cât și cele expuse

în cererea de apel, în raport cu materialele cauzei, normele materiale aplicabile

cauzei, întemeiat a concluzionat în sensul netemeiniciei acțiunii înaintate de

Heghea Nicolae.

Cele relatate mai sus, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, iar argumentele

recurentului în susținerea poziției sale, sunt pur declarative, neprobate și fără

suport legal.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

8

Se respinge recursul declarat de Nicolae Heghea, reprezentat de avocatul

Vasile Tarsîna.

Se menține decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Heghea împotriva lui

Serghei Prisecari, intervenienți principali Vasile Trofimov și Nicolae Moisei,

intervenient accesoriu Dionisie Poiată cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate și posesie asupra bunurilor mobile și a materialelor de construcție,

anularea recipisei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

9