3r-351/22 — anularea actului administrativ

3r-351/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3r-351/22

2-22074850-01-3r-11112022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul depus de Marcel Smochin,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Plenului Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind anularea actului administrativ,

împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin

c o n s t a t ă :

La data de 27 mai 2022 Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel

Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Plenului Colegiului Disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii solicitând anularea deciziei

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 18/3 din 18 martie 2022, prin care s-a restituit fără examinare contestația

împotriva hotărârii nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de examinare

a contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar, emise în privința acțiunilor

judecătoarei Ludmila Iarmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul Telenești.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că,

petiționarul Marcel Smochin a depus sesizarea la Consiliul Superior al

Magistraturii, prin care a solicitat examinarea legalității acțiunilor judecătorului

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, Ludmila Iarmaliuc.

Prin hotărârea nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de

examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul

1

Superior al Magistraturii i s-a explicat lui Marcel Smochin că, în cadrul examinării

sesizării s-a stabilit că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea

constitui abateri disciplinare în acțiunile judecătorilor vizați, prevăzute de

art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, iar

decizia nr. 1223s-1741p/m din 29 octombrie 2021 a Inspecției judiciare emisă pe

marginea sesizării depuse la 18 octombrie 2021 asupra acțiunilor judecătoarei

Iarmaliuc Ludmila este întemeiată.

Reclamantul a menționat că, temei pentru atragerea la răspunderea

disciplinară a judecătorului a invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, care prevede

că acțiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada

incompetenței profesionale grave și evidente, dacă aceasta a afectat în mod direct

drepturile participanților la proces sau ale altor persoane; încălcarea, din motive

imputabile judecătorului, a termenelor de îndeplinire a acțiunilor de procedură,

inclusiv a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești și de transmitere a

copiilor acestora participanților la proces.

Reclamantul a invocat că, Colegiul Disciplinar eronat și neîntemeiat a

constatat că hotărârea nu se supune nici unei căi de atac. Or, lui Marcel Smochin

i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, care stipulează că orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale,

de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Prin încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind

anularea hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 18/3 din 18 martie 2022 (f.d. 12-17).

Pentru a decide astfel, prima instanță a indicat că, în speța dedusă judecății

prezintă relevanță prevederile pct. 85, 86.1 ale Regulamentului cu privire la

activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea nr. 505/24 din

13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, care reglementează că

hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei Inspecției Judiciare

de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația împotriva hotărârii

completului de contestație prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei

Inspecției Judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără examinare printr-o

decizie motivată a Colegiului disciplinar.

Prima instanță a subliniat că, în conformitate cu art. 71 din Legea

nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și

art. 8 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca organe specializate ale

Consiliului Superior al Magistraturii, activează independent și exercită atribuții

2

quasi-judiciare. Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei

sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în

activitatea de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât

Inspecția Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a notat că, potrivit art. 27 alin. (2) și

art. 29 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, completele de contestație sunt formate din trei

membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar. În

completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu, doi judecători și un

reprezentant al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea sesizării se

adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

Prima instanță a reiterat că, prin legea organică și anume articolele

27-29 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, este reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor

împotriva deciziilor Inspecției Judiciare.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că o persoană interesată căreia

Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută

de lege”, depunând o contestație la Completul de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar. Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea

organică, reprezintă activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și

garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și

termene de procedură.

În această ordine de idei, prima instanță a menționat că Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a stabilit că „dreptul la un tribunal” (accesul liber la justiție)

nu este unul absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind adesea variabilă în

timp și în spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor

(cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975,

constant de jurisprudența Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca

limitările operate de către statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul

individului la un „tribunal” în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în

chiar substanța sa.

Suplimentar, prima instanță a punctat că, reclamantul Marcel Smochin a

avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție,

atâta cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul

acestuia nu este afectat în substanța sa.

La data de 04 august 2022 Marcel Smochin a depus recurs împotriva

încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care cauza să fie

restituită spre judecare în fond (f.d. 20-22).

În motivarea recursului recurentul Marcel Smochin a invocat că prima

instanță eronat a interpretat și aplicat legea, fiind evident că concluziile expuse în

partea motivată a hotărârii sunt contradictorii în esență, atât propriilor constatări,

3

cât și cadrului legal, iar încheierea Curții de Apel Chișinău este pasibilă de a fi

casată, cu restituirea cauzei spre judecare în prima instanță.

De asemenea, recurentul a menționat că potrivit Principiului nr.6 al

Recomandarii nr.R(84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea funcționarii justiției, adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului

Europei la 28 februarie 1984, decizia instanței de apel trebuie sa corespunda

tuturor normelor de drept, sa fie clară, înțeleasă de părțile implicate în litigiu și să

răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant

și intimat, adică formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă

exigențelor de: corectitudine, certitudine, concrete, deplinătate, claritate,

consecutivitate, logică, elocvenții, lipsa de rezerve (necondiționalitate),

sobrietate, oficialitate și pertinenții.

Recurentul a indicat că luând act de decizia motivată a primei instanțe a

ajuns la concluzia ca aceasta este nelegală și pasibilă casării, deoarece nu

corespunde exigenților enunțate anterior. În mod special, nu corespunde tuturor

normelor de drept și nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile

formulate de recurent în procesul examinării cererii depuse, prin care și se

consideră ca încheierea a fost emisa neobiectiv.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată recurentului Marcel Smochin, prin intermediul

poștei electronice, la data de 29 iulie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poștă

electronică, anexat la actele cauzei (f.d. 19).

Astfel, se constată că recurentul Marcel Smochin s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 04 august 2022, în termenul legal.

Potrivit art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea părților la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței examinarea acesteia.

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Marcel

4

Smochin împotriva încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, urmează

a fi respins, din următoarele considerente.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că în speță, obiectul recursului vizează

legalitatea încheierii din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea

de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Plenului Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind anularea

actului administrativ, a fost declarată inadmisibilă.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul

administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă

măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz

individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte

juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, statuează expres

că, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 18 octombrie 2021 în

adresa Consiliului Superior al Magistraturii, a parvenit sesizarea depusă de

petiționarul Marcel Smochin, prin care au fost contestate faptele judecătoarei

Ludmila larmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul Telenești, solicitând tragerea la

răspunderea disciplinară a judecătoarei menționate.

Prin decizia Inspecției judiciare nr. 1223s-1741p/m din 29 octombrie

2021, sesizarea declarată de Marcel Smochin privind tragerea la răspundere

disciplinară a judecătoarei Ludmila larmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul

Telenești, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia adoptată de Inspecția judiciară, Marcel

Smochin a contestat-o la Completul de examinare a contestațiilor, care la

21 decembrie 2021, a adoptat hotărârea nr. 278/13 de respingere a contestației ca

fiind neîntemeiată.

5

La data de 25 ianuarie 2022 Marcel Smochin, a înaintat contestație

împotriva hotărârii nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de examinare

a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar, emisă în privința judecătoarei

Ludmila larmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul Telenești, exprimându-și

dezacordul cu soluția adoptată, insistând la tragerea la răspunderea disciplinară a

judecătoarei pe motivele invocate în sesizare.

Prin decizia Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii solicitând anularea deciziei Plenului Colegiului Disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 18/3 din 18 martie 2022 a fost

restituită fără examinare contestația depusă de Marcel Smochin împotriva

hotărârii nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar, emise în privința acțiunilor

judecătoarei Ludmila Iarmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul Telenești, pe motiv

că această hotărâre este definitivă și nu se supune nici unei căi de atac.

Ulterior, 27 mai 2022 Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel Chișinău

cerere de chemare în judecată împotriva Plenului Colegiului Disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii solicitând anularea deciziei Plenului

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 18/3 din

18 martie 2022, prin care s-a restituit fără examinare contestația împotriva

hotărârii nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar, emise în privința acțiunilor

judecătoarei Ludmila Iarmaliuc de la Judecătoria Orhei, sediul Telenești.

Prin încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind

anularea hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 18/3 din 18 martie 2022 (f.d. 12-17).

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în

special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17.

Dispozițiile legale enunțate inter alia reglementează condițiile testului de

admisibilitate pe care trebuie să le parcurgă acțiunea în contencios administrativ,

inclusiv pentru acțiunea în contestare.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, unul dintre elementele

definitorii ale acțiunii în contencios administrativ, este revendicarea unui drept

propriu, vătămat prin una din formele activității administrative.

Or, reclamantul care înaintează acțiune trebuie să urmărească și să

justifice procesual, pentru testul de admisibilitate, revendicarea unui drept

subiectiv propriu căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă

contestată.

6

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, prima instanță întemeiat a

conchis că, Marcel Smochin poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17 din Codul administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține la caz prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr.178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit căruia

completele de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar verifică

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

În accepțiunea art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a

sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă. Completele de

contestație decid: admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare

pentru verificări suplimentare; respingerea contestației ca neîntemeiată.

În temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85 și 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.505/24 din 13 noiembrie 2018,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva

deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac.

Contestația împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost respinsă

contestația împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va

restitui fără examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 71

din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii și art. 8 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca organe

specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, activează independent și

exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza

cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și

inamovibil, în activitatea de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel

de imixtiuni, atât Inspecția Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un

„tribunal”.

Astfel, conform art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de

contestație sunt formate din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin

7

hotărârea Colegiului disciplinar. În completul de contestație sunt incluși, în mod

obligatoriu, doi judecători și un reprezentant al societății civile. Iar hotărârea

privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului

de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor este

reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor

Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată, căreia Inspecția Judiciară i-a respins o

sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație

la Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.

Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă

activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării

dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând

articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul

la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile

și resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al

Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din

28 mai 1985, §57).

Condiția impusă constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de

către statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un

„tribunal” în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Astfel, prima instanță întemeiat a constatat că reclamantul Marcel

Smochin a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de

jurisdicție, atâta cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel

încât dreptul acestuia nu este afectat în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind

insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH

împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr.

45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră întemeiată soluția Curții de Apel Chișinău de

declarare a cererii de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin ca

inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire la

8

activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială – Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin hotărârea nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de

examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii i s-a explicat lui Marcel Smochin că, în cadrul examinării

sesizării s-a stabilit că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea

constitui abateri disciplinare în acțiunile judecătorilor vizați, prevăzute de

art. 4 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor , iar

decizia nr.1223s-1741p/m din 29 octombrie 2021 a Inspecției judiciare emisă pe

marginea sesizării depuse la 18 octombrie 2021 asupra acțiunilor judecătoarei

Iarmaliuc Ludmila este întemeiată.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că, la depunerea contestației împotriva

hotărârii nr. 278/13 din 21 decembrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, reclamantul Marcel Smochin greșit s-a bazat pe prevederile art.39

alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din

25 iulie 2014, deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că, pot fi contestate

la Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile Colegiului disciplinar emise în

modul stabilit de art. 36 alin. (1) al legii indicate, potrivit căruia Colegiul

disciplinar poate hotărî: constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre

sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6; constatarea abaterii disciplinare și

sistarea procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la

răspundere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost

comisă o abatere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării

sesizării depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu

excepția cazurilor prevăzute la art.19 alin.(4).

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că că prin decizia nr. 18/3 din 18 martie 2022 a

Colegiului disciplinar, contestația depusă de Marcel Smochin a fost restituită fără

examinare, astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de

art.36 al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din

25 iulie 2014, pasibile de contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii

conform art.39 alin.(1) din aceiași lege.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului

Marcel Smochin cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât

în această situație, cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la

examinarea sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării

hotărârilor Colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare

adoptate în condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor, dar nu și a hotărârilor Colegiului

disciplinar privind restituirea contestației.

9

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție punctează că, prima instanță întemeiat

a concluzionat că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează

doar la temeiurile menționate în special la art. 207 alin. (2) din Codul

administrativ, dar presupune exercitarea efectivă a unui control de legalitate,

veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.

Ținând cont de cele indicate mai sus și de prevederile legale pertinente

cauzei, instanța de recurs conchide că Curtea de Apel Chișinău a aplicat corect

normele de drept procedural și material și a emis o încheiere legală și întemeiată.

Instanța de recurs menționează că Curtea Constituțională a Republicii

Moldova, examinând excepția de neconstituționalitate a articolului 29 alin. (3) din

Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, pentru ca articolul 6 § 1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie să

existe o „dispută” cu privire la un „drept” despre care se poate afirma că este

recunoscut în dreptul național, indiferent dacă este protejat sau nu de Convenție

(Regner v. Republica Cehă MC, 19 septembrie 2017, § 99; Denisov v. Ucraina

MC, 25 septembrie 2018, § 44).

Totodată, Curtea Constituțională a dispus că, pentru ca articolul 6 § 1 din

Convenție să fie aplicabil, dreptul în privința căruia există o dispută trebuie să

aibă un caracter „civil” (a se vedea Denisov v. Ucraina MC, § 50). În

jurisprudența sa, Curtea Europeană a notat că aspectul „civil” este aplicabil și în

cazurile în care, la prima vedere, nu pun în discuție un drept civil, dar care pot

avea repercusiuni directe și semnificative asupra drepturilor private patrimoniale

sau nepatrimoniale ale unei persoane (Denisov v. Ucraina MC, § 51).

Curtea Constituțională a constatat că, potrivit articolului 19 alin. (1) lit. a)

din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind

faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă

de o persoană ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de

judecător sau de o altă persoană care poate invoca un interes legitim. Conform

articolelor 23 alin. (11) și 26 alin. (1) din aceeași lege, în cazul în care nu se

constată existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele

invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul

verificării prealabile, inspectorul-judecător elaborează o decizie motivată de

respingere a sesizării, care poate fi contestată în fața completelor de examinare a

contestațiilor ale Colegiului disciplinar.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că potrivit dispozițiilor

contestate, hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției

judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

Curtea Constituțională a menționat că, deși autorul excepției pretinde

existența unui drept de acces la un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare

de respingere a sesizării, acesta nu a demonstrat existența unui drept „civil” care

poate fi apărat în justiție. Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o

procedură de drept public care urmărește să asigure responsabilitatea judecătorilor

și, prin urmare, încrederea publicului în justiție. Fără a nega importanța acestei

10

instituții, Curtea menționează că, în eventualitatea sancționării disciplinare a unui

judecător, persoana care a depus sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial

sau nepatrimonial care ar putea fi catalogat ca un drept „civil”.

Curtea Constituțională a statuat că, printr-o faptă comisă de un judecător,

ar putea fi lezate drepturile fundamentale ale unei persoane. Totuși, încălcările în

discuție pot fi remediate prin intermediul altor mijloace, e.g. exercitarea căilor de

atac împotriva hotărârii care lezează un drept, formularea unor acțiuni civile în

despăgubire (e.g. pe baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești sau pe baza Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești) sau alte remedii care pun

în aplicare obligațiile pozitive ale statului de a asigura protecția drepturilor

omului.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate

argumentele recurentului Marcel Smochin, deoarece acestea sunt lipsite de suport

legal.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

contestată este întemeiată și legală, iar recursul depus de Marcel Smochin este

nefondat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Marcel Smochin și se menține încheierea

din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

11