3ra-1067/22 — cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-1067/22 — cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1067/22

2-21089416-01-3ra-12102022

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul central (jud. V. Pîslariuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ludmila Ostap

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Ludmilei Ostap împotriva Inspectoratului de Poliție Telenești și Inspectoratului

General al Poliției cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Inspectoratului de Poliție Telenești, casată integral

hotărârea din 3 noiembrie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul central și emisă o nouă

decizie, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

constată:

La 8 iunie 2021, Ludmila Ostap a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Telenești și Inspectoratului General al Poliției

cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că din data de 27 aprilie 2015, prin ordinul

Inspectoratului General de Poliție al MAI nr. 252 EF, a fost numită în funcția de

șef al Secției urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Telenești.

Cu prilejul „Zilei Poliției”, în anul 2018, prin ordinul Inspectoratului de

Poliție Telenești nr. 77 EF din 29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea

stimulărilor”, s-a decis acordarea premiilor bănești tuturor angajaților IP

Telenești, cu excepția celor în privința cărora la acea dată erau inițiate anchete de

serviciu.

A menționat că astfel, șefilor de secții și persoanelor ce dețin funcții de

conducere în cadrul IP Telenești, prin Ordinul IP Telenești nr. 77 EF din

29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea stimulărilor”, le-au fost acordate

1

premii bănești în valoare de 4 500 de lei, premiu de care dânsa a fost privată în

mod abuziv prin inițierea în privința sa a unei anchete de serviciu la data de

28 noiembrie 2018, doar cu o zi înainte, anume cu scopul de a nu fi inclusă în

ordinul de stimulare.

Motivul neincluderii în ordinul de stimulare a fost indicat în răspunsul

primit din numele șefului în exercițiu la acea dată al IP Telenești, comisar

principal Alexei Vrăjitoru nr. 2/330 din 28 ianuarie 2019, și anume faptul că nu

a fost inclusă în ordinul de stimulare nr. 77 EF din 29 noiembrie 2018, din cauză

că la data de 28 noiembrie 2018, pe numele său a fost pornită o anchetă de serviciu

în baza raportului depus de Șeful SRU a IP Telenești, inspector principal

Alexandr Ceban.

La data de 8 februarie 2019, a depus în instanța de judecată o cerere cu

privire la contestarea actelor administrative, prin care a solicitat

anularea/declararea nulității încheierii emise la data de 27 decembrie 2018 de

către șeful-adjunct al Inspectoratului de Poliție Telenești, comisar principal

Vasile Druguș, prin care s-a propus ca Ludmila Ostap, șef al SUP a

Inspectoratului de Poliție Telenești, să fie „strict avertizată” și

anularea/declararea nulității încheierii emise la data de 4 ianuarie 2019 de către

șeful-adjunct al Inspectoratului de Poliție Telenești, comisar principal Vasile

Druguș, prin care s-a propus ca Ludmila Ostap, șef al SUP a Inspectoratului de

Poliție Telenești, să fie „atenționată”.

Prin urmare, în baza cererii depuse, prin hotărârea din 7 iulie 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești nr. 3-82/19, a fost declarată nulă încheierea

din data de 21 decembrie 2018 și încheierea din data de 4 ianuarie 2019 ale

șefului-adjunct al Inspectoratului de Poliție Telenești, comisar principal Vasile

Druguș, pe motiv că ar fi ilegale și contrare prevederilor legale.

Hotărârea din 7 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei sediul Telenești nr. 3-82/19

a fost atacată de către Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție

Telenești la Curtea de Apel Chișinău care, prin încheierea din 28 octombrie 2020

a Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ, a declarat inadmisibil

apelul depus de Inspectoratul General de Poliție și Inspectoratul de Poliție

Telenești și menținută decizia primei instanțe.

Iar, prin decizia din 16 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, nr. 3r-

366/2020, a fost respins recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției

și Inspectoratul de Poliție Telenești și menținută încheierea din 28 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, decizia fiind irevocabilă.

A notat că la data de 19 februarie 2021, a depus în adresa Inspectoratului

de Poliție Telenești cerere prin care a solicitat să-i fie acordat premiul bănesc

acordat tuturor șefilor de secții și persoanelor ce dețin funcții de conducere în

cadrul Inspectoratului de Poliție Telenești, prin ordinul Inspectoratului de Poliție

Telenești nr. 77 EF din 29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea stimulărilor”.

Prin răspunsul nr. 34/53-0-09/21 din 12 martie 2021, i-a fost adus la

cunoștință că Inspectoratul de Poliție Telenești a examinat petiția sa, însă nu a

fost conturat temeiul legal de a satisface dezideratele înaintate de reclamantă.

La data de 09 aprilie 2021 s-a adresat cu cerere prealabilă, care a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată prin răspunsul IGP nr. 34/5-5232 din 5 mai 2021,

2

răspuns care a fost recepționat la data de 13 mai 2021, conform avizului de

recepție nr. DS8000427950AR.

A relatat că pentru a fi reprezentată în instanța de judecată, în acest proces,

a încheiat contract de asistență juridică nr. 7 din 11 martie 2019 cu avocatul Arina

Țurcan, fiind fixat și achitat un onorariu în cuantum de 5 000 de lei, sumă care,

potrivit facturii fiscale din 15 martie 2019, a fost transferată pe numele avocatului

cu titlu de „Plată contractului de asistență juridică în cauza de contestarea a

anchetei de serviciu inițiate pe numele Ludmilei Ostap”, astfel suferind și un

prejudiciu material bine determinat, suportat cu ocazia restabilirii dreptului și

interesului recunoscut de lege lezat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 5, 6, 7, 38, 55, 60 alin. (2), 94, 166,

167 CPC, art. 19 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului Inspectoratul

de Poliție Telenești în beneficiul său a sumei de 9 500 de lei, dintre care: 4 500

de lei cu titlu de stimulare pentru activitatea pe parcursul anului 2018, de care a

fost privată Ludmila Ostap prin inițierea în privința ei a unor anchete de serviciu

ilegale și contrare prevederilor legale și 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, conform contractului de asistență juridică nr. 7 din 11 martie 2019 și a

facturii fiscale din 15 martie 2019.

Prin hotărârea din 3 noiembrie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul central, a

fost admisă parțial acțiunea.

A fost obligat Inspectoratul de Poliție Telenești să acorde Ludmilei Ostap

premiu bănesc în sumă de 4 500 de lei, cu titlu de stimulare pentru activitatea de

serviciu, de care Ludmila Ostap nu a beneficiat în baza ordinului Inspectoratului

de Poliție Telenești nr. 77 ef. din 29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea

stimulărilor”.

A fost încasată din contul Inspectoratului de Poliție Telenești în beneficiul

Ludmilei Ostap, suma de 2 500 de lei cu titlu de compensare parțială a

cheltuielilor de asistență juridică.

În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Întru argumentarea soluției adoptate, prima instanță a atestat faptul

ilegalității anchetei de serviciu inițiate la data de 28 noiembrie 2018, în privința

Ludmilei Ostap, șef al SUP Telenești, anchetă care s-a finalizat cu emiterea

încheierii din data de 27 decembrie 2018.

Astfel, cu referire la prevederile art. 21 Cod administrativ, instanța de

judecată a conchis asupra temeiniciei acțiunii înaintate de Ludmila Ostap, în

partea obligării Inspectoratului de Poliție Telenești să acorde premiu bănesc în

sumă de 4 500 de lei, de care reclamanta nu a beneficiat în baza ordinului

Inspectoratului de Poliție Telenești nr. 77 ef. din 29 noiembrie 2018 ”Cu privire

la acordarea stimulărilor”.

Or, în speță, instanța de judecată a reținut că anume inițierea anchetei de

serviciu, care a fost recunoscută de instanță ca fiind ilegală, a servit drept temei

de neacordare a premiului dat.

Pe de altă parte, instanța a ajuns la concluzia de a admite parțial capătul de

cerere cu privire la compensare cheltuielilor pentru asistență juridică și a încasat

din contul Inspectoratului de Poliție Telenești în beneficiul lui Ludmilei Ostap

3

suma de 2 500 de lei, cu titlu de compensare parțială a cheltuielilor de asistență

juridică.

În partea pretențiilor înaintate către de Ludmila Ostap către Inspectoratului

General al Poliției, prima instanță a constatat netemeinicia acestora, or,

Inspectoratul de Poliței Telenești și Inspectoratul General al Poliției reprezintă

două entități juridice distincte, care se bucură de autonomie financiară și

managerială, iar reclamanta este angajată a Inspectoratului de Poliței Telenești.

La 17 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) Cod administrativ, prin intermediul cancelariei instanței de judecată și,

ulterior, la 26 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Inspectoratul de

Poliție Telenești a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 3 noiembrie 2021

a Judecătoriei Orhei sediul central, iar la 25 ianuarie 2022, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată

motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Inspectoratul de Poliție Telenești, casată integral hotărârea din

3 noiembrie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul central și emisă o nouă decizie, prin

care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prin ordinul nr. 77 ef

din 29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea stimulărilor”, pentru rezultatele

obținute în activitatea de serviciu, profesionalism înalt, atitudine conștiincioasă

față de atribuțiile funcționale mai mulți angajați din cadrul IP Telenești au fost

menționați și remunerați cu premiul bănesc, mărimea premiului fiind stabilită de

către șeful IP Telenești în consultare cu reprezentanții salariaților, în conformitate

cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire

la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

A mai reținut instanța de apel că la acordarea stimulărilor, conducătorul

Inspectoratului de poliție Telenești, până a emite ordinul nr. 77 ef din

29 noiembrie 2018 „Cu privire la acordarea stimulărilor” a evaluat indicii de

activitate a angajaților din cadrul IP Telenești și, în funcție de rezultatele obținute

în activitatea de serviciu, a stabilit mărimea premiului bănesc pentru fiecare

angajat în parte, iar Ludmila Ostap, aflându-se sub incidența prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017, activitatea acesteia nu a fost

evaluată în vederea acordării stimulărilor.

Drept urmare, odată ce încheierile din 27 decembrie 2018 și din 4 ianuarie

2021, care au stat la baza atragerii la răspundere disciplinară a Ludmilei Ostap,

au fost declarate ilegale, reclamanta urma să depună către șeful IP Telenești o

cerere prin care să solicite evaluarea indicilor de activitate a acesteia și, în funcție

de rezultatele evaluării Șeful IP Telenești, angajatorul urma să-i stabilească

acesteia mărimea premiului care poate fi mai mare ori mai mic, în corespundere

de indicii de activitate obținuți. Or, mărimea premiilor se stabilește în funcție de

indicii de activitate a angajatului.

Mai mult, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, prevede că pentru

cointeresarea materială a personalului în sporirea eficienței și calității muncii,

4

conducătorilor unităților bugetare li se acordă dreptul, cu consultarea

reprezentanților salariaților, să premieze salariații, în limitele fondului de

salarizare, fără limitarea sumei premiului plătit unui salariat, precum și să le

acorde ajutor material.

Astfel, autoritatea publică, la caz – Inspectoratul de Poliție Telenești, nu

poate fi obligată să acorde premii bănești, or, acesta constituie un drept

discreționar al conducătorilor unităților bugetare, care poate fi impus spre

realizare doar în condițiile întrunirii tuturor elementelor legale care, în speță, nu

au fost întrunite.

La 16 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ludmila Ostap a

depus recurs motivat împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii din 3 noiembrie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul

central.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță corect a apreciat și a

aplicat cadrul normativ relevant speței deduse judecății, fiind emisă în strictă

conformitate cu normele de drept material și procedural, raportate la

circumstanțele cauzei.

La fel, a reiterat circumstanțele de fapt și de drept enunțate anterior în

cererea de chemare în judecată.

La 14 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa

electronică a Inspectoratului de Poliție Telenești și a Inspectoratului General al

Poliției, copia cererii de recurs depuse de Ludmila Ostap, fiindu-le explicat

dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 31 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul de

Poliție Telenești a depus referință la recursul înaintat de Ludmila Ostap,

solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă sau neîntemeiată, cu

menținerea deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La 1 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul

General al Poliției a depus referință la recursul declarat de Ludmila Ostap, prin

care a solicitat declararea inadmisibilității acestuia sau, după caz, respingerea

acestuia, cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 17 mai 2022 (f. d. 4 vol. II).

5

Se mai constată că la 16 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Ludmila Ostap a depus recurs motivat împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții

de Apel Chișinău (f. d. 25-26 verso vol. II).

Astfel, recursul depus de Ludmila Ostap împotriva deciziei din 17 mai

2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ludmila Ostap, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

6

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Ludmila Ostap.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ludmila Ostap se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7