2ra-1469/22 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale

2ra-1469/22 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-1469/22

2-21055275-01-2ra-11102022

Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central ( jud.: N. Costaș )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud.: I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Chișlea Radu, reprezentat de

avocatul Grosu Dragoș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Chișlea Radu

împotriva ÎM ,,Direcția Troleibuze Bălți” privind anularea ordinului cu privire la

desfacerea contractului individual de muncă, anularea ordinelor de aplicare a

sancțiunilor disciplinare, încasarea compensației în locul restabilirii în funcție,

încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022, prin care s-a respins

apelul declarat de Chișlea Radu, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 19 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2021, Chișlea Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎM ,,Direcția Troleibuze Bălți” privind anularea ordinului cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă, anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor

disciplinare, încasarea compensației în locul restabilirii în funcție, încasarea

prejudiciului material, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivare, a invocat că în temeiul contractul individual de muncă nr.18 din 12

februarie 2016 a fost angajat în funcție șofer de troleibuz categoria a III-a la ÎM

,,Direcția Troleibuze Bălți”.

Pe perioada activității și-a îndeplinit în mod conștiincios obligațiile de muncă, a

dat dovadă de profesionalism înalt și a adus un aport considerabil la dezvoltarea

întreprinderii în care activează, fiind stimulat cu premii bănești, precum și diplome de

merit din partea administrației întreprinderii și din partea conducerii Primăriei Bălți,

iar datorită cunoștințelor și calităților profesionale ale reclamantului peste 14 tineri

șoferi au trecut stagiul profesional.

În anul 2017 a susținut examenul de calificare și a obținut categoria a II-a, iar în

ianuarie 2020 i-a fost acordată categoria I-a, fiind primul caz înregistrat când un șofer

de troleibuz, într-un termen atât de scurt, obține categoria I-a, până la 16 noiembrie

1

2020 în privința acestuia nefiind aplicată sancțiuni disciplinare.

Reclamantul a indicat că începând cu luna iulie relațiile dintre reclamant și pârât

au devenit tensionate, atunci când în adresa angajatorului a fost scrisă prima petiție

colectivă în care se menționau condițiile de muncă de la întreprindere, situația tehnică

a troleibuzelor cu care angajații ies pe rută, relații care s-au agravat iremediabil

începând cu a II-a jumătate a lunii septembrie, când după vizita la întreprindere a

viceprimarului de Bălți Nicolae Grigorișin, directorul ÎM ,,Direcția Troleibuze Bălți,”

l-a amenințat pe Chișlea Radu că va avea grijă ca salariul acestuia să fie cel mai mic

posibil, ca ulterior să fie concediat în temeiul art.86 alin.(l) lit. g) Codul muncii.

Ordinul nr.7-C din 13 ianuarie 2021 este unul ilegal, fiind emis cu încălcarea

prevederilor legale, și bazat pe sancțiuni disciplinare emise pentru presupuse încălcări

grave a disciplinei muncii, însă de facto are la bază motive de răzbunare cu

reclamantul care nu a încetat să solicite condiții de muncă adecvate la întreprindere și

nu și-a cerut scuze de la director pentru declarațiile făcute, pentru petițiile și plângerile

depuse în privința acestuia.

La 16 noiembrie 2020, a fost sancționat disciplinar cu mustrare pentru faptul că

la 07 noiembrie 2020 ar fi vorbit cu un pasager și că la aceiași dată ar fi avut un

comportament neadecvat în raport cu revizorul de securitate. Astfel, a depus plângere

la Procuratura mun. Bălți pe faptele de amenințare cu omor parvenite din partea

directorului.

La 14 decembrie 2020, iarăși a fost sancționat disciplinar cu mustrare pentru

faptul că la 05 decembrie 2020 ar fi vorbit cu un pasager, iar la 29 decembrie 2020, a

fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru faptul încălcării regulilor de

circulație și a regulilor de funcționare tehnică ale troleibuzului.

La 11 ianuarie 2021, a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru faptul

purtării neadecvate și jignirii demnității revizorului de securitate Dupelici Andrei.

La 13 ianuarie 2021, a fost emis ordinul nr.7-C prin care reclamantul a fost

concediat în temeiul art.86 alin.1 lit. g) Codul Muncii, ordinul având la bază ordinele

de sancționare emise în privința reclamantului din 16.11.2020,14.12.2020, 29.12.2020,

06.01.2021 și 11.01.2021 pe care le consideră nefondate și neprobate corespunzător.

Reclamantul consideră, că sancționarea reclamantului de 5 ori într-o perioadă

scurtă de timp 16.11.2020-11.01.2021 are la bază exclusiv motive de răzbunare, or,

până în luna noiembrie 2020 reclamantul nu a fost sancționat niciodată disciplinar.

La 16 martie 2021, a depus o cerere la Avocatul Poporului pentru a fi recunoscut

în calitate de avertizor de integritate.

La 20 septembrie 2021, reprezentantul reclamantului a depus cerere privind

completarea temeiului acțiunii.

Reclamantul a susținut că 07 noiembrie2020 ora 13:20 în timpul deplasării nu a

vorbit cu nici o persoană, iar în afară de declarațiile lui Dupelici Andrei acest fapt nu

este confirmat de alte persoane sau alte probe, mai mult ca atât din explicațiile

reclamantului la stația pe str. Bulgară acesta a fost întrebat de o doamnă peste câte

opriri va fi marketul Slavena. Astfel, nu există nici o normă legală care să interzică

șoferilor comunicarea cu alte persoane atunci când mijlocul de transport staționează.

În ordinul contestat pârâtul invocă că reclamantul a încălcat art. 9 pct.3 din

Regulile de exploatare tehnică a troleibuzului, însă un astfel de punct nu se regăsește

în regulile respective. Ce ține de incidentul cu Dupelici A. precum că reclamantul i-a

2

refuzat să-i prezinte foaia de parcurs și că l-a amenințat cu răfuială fizică, indică că

acesta din urmă nu era echipat corespunzător și nu avea ecusonul atârnat în loc vizibil,

și totodată 07 noiembrie 2020 era prima zi de lucru al reclamantului după concediul de

40 de zile și nu cunoștea dacă Dupelici A. mai lucrează la întreprindere și este sau nu

responsabil de securitate la trafic.

Circumstanțele invocate în ordinul de sancționare nr.431 din 14.12.2020 nu

corespund realității, la data respectivă reclamantul nu a vorbit cu nici o persoană, iar în

afara de declarațiile lui Dupelici A. faptul dat nu este probat, iar în explicații a indicat

că a comunicat că persoanele cu care a comunicat sunt cunoscuții acestuia care doar

s-au salutat fără a duce careva discuții.

Cu referire la ordinul de sancționare disciplinară nr.447 din 29.12.2020,

reprezentantul reclamantului a susținut că nu există nici o legătură cauzală dintre

faptele reținute în acțiunile reclamantului și normele legale invocate de angajator.

În ordinul de sancționare a reclamantului nr.09 din 06.01.2021 angajatorul nu

indică corect în ce a constatat ignorarea conducătorului de troleibuz a prelucrării

sanitare obligatorie a salonului troleibuzului, având în vedere că prelucrarea sanitară

obligatorie a salonului troleibuzului atât în perioade normale cât și în perioada de

Covid-19 nu intră în sarcina șoferului.

Cu referire la ordinul nr.10 din 11.01.2021 potrivit explicațiilor reclamantului

acesta a fost supus presiunilor de către administrație pentru a da explicații în privința

faptelor pe care nu le-a comis, inclusiv obligat să-și ceară scuze de la Dupelici Andrei,

însă reclamantul a comunicat că nu are pentru ce să-și ceară scuze, deoarece așa

presupusul cuvânt necenzurat a fost atribuit lui Dupelici Andrei de către colectiv și nu

de către reclamant.

Cât privește ordinul de sancționare disciplinară emis în privința reclamantului sub

nr.7-C din 13.01.2021 îl consideră ilegal și emis cu încălcarea prevederilor legale, de

aceea urmează a fi anulat pe motiv că în preambulul ordinului contestat angajatorul nu

a indicat nici un temei de fapt prin ce a încălcat prevederile art.210 alin.1 lit. a) Codul

muncii, precum și temeiul de drept prevăzut de art.206 alin.1 lit. d) Codul muncii.

Până la aplicarea în privința reclamantului a sancțiunii disciplinare concedierea,

angajatorul nu a cerut în scris salariatului explicație scrisă privind fapta comisă, prin

ce au fost încălcate prevederile art.208 alin.(1) Codul muncii.

Prin ordinul nr.7-C din 13.01.2021 reclamantul a fost sancționat cu concedierea

pentru fapte pentru care a mai fost sancționat anterior prin ordinele nr.387 din

16.11.2020, nr.431 din 14.12.2020, nr.447 din 29.12.2020, nr.09 din 06.01.2021 și

nr.10 din 11.01.2021, fiind astfel încălcate prevederile art.206 alin.(4) Codul muncii.

Consideră că sancționarea reclamantului de șase ori în perioada scurtă de timp

16.11.2020- 13.01.2021 are la bază motive de răzbunare pentru faptul că reclamantul a

adus în spațiul public problemele ÎM ”Direcția Troleibuze Bălți”, inclusiv că au fost

sesizate organele competente.

Toate sancțiunile aplicate în privința reclamantului au fost emise în grabă pentru

a scăpa cât mai curând posibil de salariatul incomod. Reclamantul prin ieșirile sale

publice și petițiile înaintate a dezvăluit practici ilegale în cadrul întreprinderii și a

obținut statut de avertizor de integritate, fapt reflectat în răspunsul oferit de Avocatul

Poporului nr. 03-156/21 din 17.09.2021 și avizul nr. 07-4/20 din 27.05.2021 emis de

instituția Ombudsman-ului în adresa întreprinderii.

3

La 01 noiembrie 2021 de către reprezentantul reclamantului a depus cerere de

concretizare a acțiunii.

A invocat că în privința încasării salariului ratat pentru întreaga perioadă cât

reclamantul a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci 9 luni și 20 de zile,

cuantumul acestei sume este de 67214,66 lei fiind calculată în baza certificatului

prezentat de pârât.

Suma este formată după următoarea formulă: 6968,74 lei x 9 luni + 224,80 lei x

20 zile=67214,66 lei, unde suma de 6968,74 lei reprezintă salariul mediu pe ultimele 3

luni conform certificatului de salariu, 224,80 lei reprezintă valoarea salariului pentru o

zi de muncă-6968,74/31 zile calendaristice, 9 luni și 20 zile reprezintă perioada de

absență forțată de la muncă de la 14.01.2021 până la 01.11.2021.

Cu referire la pretenția privind în locul restabilirii la locul de muncă încasarea a

unei compensații în mărime de 5 salarii medii lunare ale salariului reclamantului,

cuantumul acestei sume fiind de 34843,70 lei – 6968,74 lei x 5.

Cu referire la pretenția privind încasarea a 0,3% din suma neplătită în termen a

salariului pentru fiecare zi de întârziere din motivul reținerii acestor plăți din vina

angajatorului, indică că cuantumul acestei sume este de 24937,10 lei. Calculul a fost

făcut pentru perioada 10.02.2021-01.11.2021 cu ajutorul calculatorului online al

companiei Promolex.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral cauzat salariatului în

mărime de 3 salarii medii lunare, a susținut că cuantumul acestei sume este de

20906,22 lei, adică 6968,74 lei salariul mediu x 3.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului cu privire la desfacerea contractului

individual de muncă nr.7-C din 13.01.2021, anularea ordinelor de aplicare a

sancțiunilor disciplinare din 16.11.2020, 14.12.2020, 29.12.2020, 06.01.2021,

11.01.2021, încasarea compensației în locul restabilirii la locul de muncă în mărime de

34843,70 lei, salariului pe perioada lipsei forțate de la locul de muncă în sumă de

67214,66 lei, încasarea a 0,3% din suma neplătită în termen a salariului pentru fiecare

zi de întârziere în mărime de 24937,10 lei, prejudiciului moral în mărime de 20906,22

lei și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Bălți, sediul Central din 19 noiembrie 2021 cererea de

chemare în judecată înaintată de Chișlea Radu împotriva ÎM ,,Direcția Troleibuze

Bălți” privind anularea ordinului cu privire la desfacerea contractului individual de

muncă, anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, încasarea

compensației în locul restabilirii în funcție, încasarea prejudiciului material,

prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată, s-a respins.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că comiterea de către Chișlea

Radu a încălcărilor pentru care ultimul a fost sancționat disciplinar prin ordinele din

16.11.2020, 14.12.2020, 29.12.2020, 06.01.2021, 11.01.2021, a fost confirmat pe prin

înscrisurile prezentate de părți și prin declarațiile martorilor audiați în ședința de

judecată care au declarat că în privința lui Chișlea Radu ordinele au fost emise în baza

încălcărilor care au fost depistate la acesta.

În explicațiile date, nu a negat faptul că a răspuns la adresările unei persoane

care a întrebat peste câte stații va fi marketul Slavena, iar cu alte persoane cunoscute

lui s-a salutat, or, orice tip de discuție în timpul conducerii troleibuzului este categoric

interzisă.

4

La fel, a recunoscut faptul că nu s-a oprit la stația terminus pentru a efectua

prelucrarea sanitară a mijlocului de transport, motivând prin faptul că aceasta nu intră

în sarcina șoferului, însă șoferul era obligat să oprească mijlocul de transport la locul

special amenajat la stația terminus destinat pentru dezinfectarea troleibuzului, iar de

prelucrarea sanitară deja se ocupă grupul special constituit în sensul dat.

Instanța a reținut că procedura de concediere a reclamantului a fost respectată și

ordinul de concediere s-a constatat a fi unul legal, perioada de după concedierea lui

Chișlea Radu nu constituie o absență forțată de la lucru ce ar fi imputată angajatorului,

și deci se exclude obligația angajatorului de plata despăgubirilor materiale.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 22 noiembrie 2022 Chișlea

Radu, reprezentat de avocatul Grosu Dragoș a declarat apel solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19 noiembrie 2021, cu

emiterea unei noi decizii prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022, s-a respins apelul declarat de

Chișlea Radu, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19

noiembrie 2021.

La 19 septembrie 2022, Chișlea Radu, reprezentat de avocatul Grosu Dragoș a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022 solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare, în instanța de apel.

În motivare a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel o consideră

ilegală, cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Concluziile instanței de apel privind temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de

fond este una neargumentată, bazată pe interpretarea eronată a legii și pe aprecierea

arbitrară a probelor existente la materiale cauzei, art. 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din

Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere argumentele și probele invocate de Chișlea

Radu în coroborare cu cumulul de probe ale prezentei cauze și, fără o verificare

minuțioasă a legalității hotărârii contestate.

Atât în instanța de fond, cât și în cea de apel, a invocat că ordinele de corectare a

erorilor tehnice, au apărut abia după ce reclamantul a invocat aceste fapte în cererea de

completare a temeiurilor acțiunii.

Instanța de apel a făcut o interpretare eronată a prevederilor legislației muncii și a

lăsat fără nicio apreciere și argumentele invocate de apelant cu privire la pertinența

probelor prezentate de pârât.

Astfel, instanța de judecată a încălcat prevederile art.130 alin. (1) din Codul de

procedură civilă și nu a cercetat multiaspcctual, complet, nepărtinitor și nemijlocit

toate probele din dosar în ansamblul și interconexiunea lor.

Cu referire la termenul de depunere a recursului:

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei 16 iunie 2022.

Instanța de apel a comunicat reprezentantului recurentului decizia motivată la 20

iulie 2022, prin intermediul poștei electronice (f. d. 206).

Respectiv, cererea de recurs declarată la 19 septembrie 2022, este depusă în

termen.

5

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 11 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la

data primirii scrisorii, fiind recepționat la 14 octombrie 2022, potrivit avizului de

recepție de la fila dosarului 14 Vol. III.

La 11 noiembrie 2022, ÎM ,,Direcția Troleibuze Bălți” a depus referință

menționând, că recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat corect împrejurările cauzei,

a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, hotărârile instanțelor ierarhic inferioare fiind legale.

Intimata a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

În speță, Colegiul consideră corectă soluția instanței de apel, iar, dezacordul

recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

6

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Chișlea Radu,

reprezentat de avocatul Grosu Dragoș, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Chișlea Radu, reprezentat de avocatul

Grosu Dragoș.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

7