2ra-1309/22 — Recunoasterea dreptului pierdut la spatiu locativ

Dosarul nr. 2ra–1309/22

2-21010381-01-2ra-19092022

Prima instanță: Judecătoria Bălți ( sediul central ), ( jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți ( jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu).

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Salem Anastasia,

reprezentată de avocatul Pîrlițanu Nadejda

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Salem Anastasia

împotriva lui Senciuc Nicolai, intervenient accesoriu ÎM ”Gospodăria Locativ-

Comunală Bălți” cu privire la recunoașterea dreptului la pierderea spațiului locativ

pe o perioadă determinată,

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Salem Anastasia, reprezentată de avocatul Pîrlițanu

Nadejda și a fost menținută hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți

(sediul central), prin care acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 22 ianuarie 2021, Salem Anastasia, reprezentată de avocatul Pîrlițanu

Nadejda a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Senciuc Nicolai,

intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ-Comunală

Bălți” cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ pe o perioadă

determinată.

În motivarea acțiunii a invocat că, pârâtul este tatăl său biologic. Mama sa,

Xxxxx, decedată în mun. Xxxxx, la Xxxxx a fost căsătorită cu Senciuc Nicolai, în

perioada 29 mai 1980 până la 11 noiembrie 2003.

A mai menționat că, în anul 1991, tata Senciuc Nicolai a plecat din familie și

a locuit în Federația Rusă, unde a locuit cu o femeie, împreună având și un copil

comun.

A mai relevat că, până în anul 1991, ei au locuit în apartamentul nr.Xx din str.

Xxxxx, mun. Xxxx. Apartamentul în cauză a fost repartizat soțului decedat al mamei

sale, Xxxxx, decedat la Xxxxx, în baza deciziei Comitetului Executiv nr.275 din 05

noiembrie 1970, la componența familiei 3 persoane: el, soția și fiul Xxxxx, anul

nașterii Xxxx, decedat în anul Xxxx.

1

Din anul 1991, momentul plecării în Federația Rusă, pârâtul Senciuc Nicolai,

nu a locuit în apartament. A mai susținut că, pârâtul oficial încă de două ori a fost în

căsătorii înregistrate, la 08 noiembrie 2005, a fost înregistrată căsătoria între el și

Xxxxx, care a fost desfăcută la 25 februarie 2010 și la 18 august 2011 a fost

înregistrată căsătoria între el și Xxxxx, care până în prezent nu este desfăcută.

Reclamanta a mai menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 20

decembrie 2004 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de mama sa

decedată cu privire la recunoașterea fostului soț – Senciuc Nicolai, ca fiind pierdut

fără veste.

Având în vedere că pârâtul nu locuiește în apartament mai mult de 25 ani fără

motive întemeiate, nu achită serviciile comunale, nu participă la reparația

apartamentului, reclamanta a considerat că acesta și-a pierdut dreptul la locuință.

Faptul că pârâtul nu locuiește în apartament se confirmă și prin actul eliberat de ÎM

„Gospodăria Locativ - Comunală Bălți” din 02 septembrie 2020. Reclamanta a mai

accentuat că deoarece în anul 2015 în Republica Moldova a fost adoptată Legea cu

privire la locuințe, a solicitat să fie recunoscut pârâtul Senciuc Nicolai cu dreptul

pierdut la spațiul locativ în apartamentul în cauză, în perioada din 1991 până în 2015,

conform Legii din anul 1983.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central) a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Salem Anastasia împotriva

lui Senciuc Nicolai, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Gospodăria

Locativ-Comunală Bălți” cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiul

locativ, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea de

apel declarată de Salem Anastasia, reprezentată de avocatul Pîrlițanu Nadejda și a

fost menținută hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele reținând prevederile art.123 alin.(2) , art.130

din Codul de procedură civilă au menționat că, potrivit hotărârii Judecătoriei Bălți

din 28 martie 2016, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie

2016 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Primăriei mun. Bălți, intervenient

accesoriu ÎM ,,Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” împotriva lui Senciuc Nicolai,

Senciuc (Salem) Anastasia, Radamovscaia (Crastnîi) Galina și Crastnîi Andrei

privind recunoașterea persoanelor decăzute din dreptul de folosire a spațiului locativ

– apartamentul nr.Xx din str. Xxxxxx, mun. Xxxx, radierea vizei de reședință și

evacuarea bunurilor personale.

În concluzie, instanțele au menționat că nu au fost constatate circumstanțe ce

ar dovedi că Senciuc Nicolai nu ar fi folosit locuința în litigiu mai mult de șase luni

din motive neîntemeiate, în perioada până în anul 2015, așa cum s-a stabilit prin

hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 martie 2016, ori, dreptul la pierderea spațiului

locativ a fost supus judecării anterior, iar instanțele de judecată au menținut dreptul

la spațiu locativ a pârâtului anume pe perioada până în anul 2015, circumstanțe care

au fost deja supuse judecării și stabilite prin hotărâri judecătorești.

La 30 august 2022, Salem Anastasia, reprezentată de avocatul Pîrlițanu

Nadejda, a contestat cu recurs decizia din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți

2

(sediul central), cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că concluziile instanțelor de

judecată sunt eronate. A mai menționat că instanțele de judecată nu au dat apreciere

probelor prezentate și anume hotărârea din 17 octombrie 20003 prin care căsătoria

dintre Senciuc Nicolae și Senciuc (Crastnîi ) Anna a fost desfăcută. Cu cererea de

chemare în judecată s-a adresat Senciuc Nicolai din motiv că 12 ani în urmă, după

destrămarea familiei în urma neînțelegerilor a plecat în Federația Rusă unde și-a

format o familie cu o altă femeie, cu care are un copil comun. Prin hotărârea din 02

decembrie 2004 a Judecătoriei Bălți, Senciuc Nicolae a fost declarat dispărut fără

urmă. Conform datelor Secției OSC Bălți, pârâtul din 2005 până în 2010 a fost

căsătorit cu Xxxxx, iar din 2011 este căsătorit oficial până în prezent cu Xxxxx.

Consideră că instanțele de judecată respingându-i acțiunea, făcând trimitere la

art.123 alin.(2) din Codul de procedură civilă, nu au ținut cont de conținut articolului

unde se indică că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-

o cauză civilă soluționată anterior în instanța de drept comun sau în instanța

specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care

participă aceleași persoane.

A menționat că în 2016, cu acțiune în instanța de judecată s-a adresat Primăria

mun. Bălți, care a fost în calitate de reclamant, iar ea Senciuc (Salem) Anastasia și

Senciuc Nicolai au fost pârâți, iar în cauza dată ea este reclamantă și Senciuc Nicolai

pârât, intervenient accesoriu ÎM ,,Gospodăria Locativ-Comunală Bălți”, astfel în

cererea nouă nu participă aceleași persoane, prin urmare consideră că sunt două

cauze diferite și instanțele neîntemeiat au respins acțiunea. Mai mult decât atât a

invocat că conform actului ÎM ,,Gospodăria Locativ-Comunală” este dovedit faptul

că Senciuc Nicolai nu locuiește în apartamentul dat din anul 1991, adică mai mult

de 30 de ani, după desfacerea căsătoriei cu mama sa, nu achită serviciile comunale

pe apartament, nu participă la întreținerea tehnică a apartamentului, la reparația

acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 09

iunie 2022, expediată în adresa părților la 11 iulie 2022 (f.d.142). Astfel, se constată

că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva

deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Salem

Anastasia, reprezentată de avocatul Pîrlițanu Nadejda, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

3

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În

conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului

împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului

XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul

reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură

civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Salem Anastasia, reprezentată de

avocatul Pîrlițanu Nadejda, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or acestea nu

pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Salem Anastasia, reprezentată de avocatul

Pîrlițanu Nadejda.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

4

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Salem Anastasia,

reprezentată de avocatul Pîrlițanu Nadejda.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5