2ra-1502/22 — încasarea remuneratiei administratorului fiduciar

Dosarul nr. 2ra-1502/22

2-18108709-01-2ra-17102022

Prima instanță - (Judecătoria Orhei, sediul central) jud. A. Romanaș

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de administratorul autorizat

Macovețchi Alexei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

administratorul autorizat Macovețchi Alexei împotriva Societății pe Acțiuni

„Fabrica de Vinuri din Sărătenii Vechi”, intervenienți accesorii Moroșanu Lilian și

Coșnean Iacob, cu privire la încasarea remunerației administratorului fiduciar,

împotriva deciziei din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 octombrie 2018, administratorul autorizat Macovețchi Alexei a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii

Vechi”, solicitând încasarea sumei de 298 720 de lei, cu titlu de remunerație a

administratorului fiduciar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 27 octombrie 2015, prin

încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție a fost admisă cererea de

asigurare a acțiunii înaintată de Moroșanu Lilian și Coșnean Iacob, prin care s-a

instituit administrarea fiduciară asupra patrimoniului SA „Fabrica de vinuri din

Sărătenii Vechi”, iar în calitate de administrator fiduciar a fost desemnat el,

Macovețchi Alexei, deținătorul al autorizației nr.108 din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea instanței de judecată din 27 octombrie 2015, nu a fost stabilită

remunerarea administratorului fiduciar al SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii

Vechi”.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 6 septembrie 2017, s-a

admis cererea depusă de administratorul fiduciar și s-a stabilit remunerarea

administratorului fiduciar al SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi” -

Macovețchi Alexei, în mărime de patru salarii minime lunar.

În baza încheierii nominalizate, au fost eliberate facturile seria WB nr.

3354160 și nr. 3354161 privind remunerarea administratorului fiduciar, în sumă de

298 720 de lei.

1

A menționat că la 29 septembrie 2018, SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii

Vechi” a fost somată să achite în termen de 7 zile remunerarea administratorului

fiduciar în sumă de 298 720 lei, însă reclamația a fost lăsată fără nici un răspuns.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 88 alin. (1) din Codul civil și

art. 3, 31 din Legea cu privire la administratorii autorizați.

Prin încheierea protocolară din 18 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul

central, în calitate de intervenienți accesorii, în proces s-au atras Moroșan Lilian și

Coșnean Iacob.

La 13 decembrie 2019, SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi” a solicitat

suspendarea procesului, până la emiterea unei hotărâri suplimentare, or, prin

hotărârea Judecătoriei Orhei (sediul Telenești) din 16 mai 2018, instanța a omis să

se expună din contul cui urmează a fi achitată remunerarea administratorului

fiduciar desemnat Macovețchi Alexei.

Prin încheierea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul Central, s-a

admis cererea privind suspendarea examinării cauzei, prezenta cauză civilă fiind

suspendată până la examinarea cererii cu privire la emiterea unei hotărâri

suplimentare în cauza civilă la cererea înaintată de Moroșan Lilian și Coșnean

Iacob împotriva SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi” cu privire la dizolvarea

SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi”.

La 20 septembrie 2021, reprezentantul SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii

Vechi” – administratorul Ciobanu Haralampie, a înaintat cerere privind reluarea

procesului, anexând copia încheierii Judecătoriei Orhei sediul Telenești din 6

august 2021, prin care cererea administratorului statutar Ciobanu Haralampie, SA

„Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi” privind emiterea unei hotărâri suplimentare

cu privire la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată și anume a încasării

remunerării ex-administrator fiduciar Macovețchi Alexei, a fost respinsă.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul central, s-a

respins acțiunea înaintată de administratorul autorizat Macovețchi Alexei

ămpotriva SA ”Fabrica de Vinuri din Sărătenii Vechi”, intervenienți accesorii

Moroșanu Lilian și Coșnean Iacob privind încasarea remunerației administratorului

fiduciar, ca fiind neîntemeiată.

La 28 decembrie 2021, administratorul autorizat Macovețchi Alexei a declarat

apel, solicitând casarea hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei,

sediul central și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de administratorul autorizat Macovețchi Alexei și s-a menținut hotărârea

din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul central.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că este

întemeiată concluzia primei instanțe privind netemeinicia acțiunii, or,

administratorul fiduciar este în drept să solicite remunerarea pentru activitatea sa

de la persoanele care au solicitat instituirea măsurii de asigurare și care la caz, au

pierdut procesul prin respingerea cererilor de dizolvare a SA „Fabrica de vinuri din

Sărătenii Vechi”.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că administratorul fiduciar

Macovețchi Alexei, a fost introdus de către instanța de judecată în procesul cu

privire la dizolvarea SA „Fabrica de vinuri din Sărătenii Vechi” în calitate de

2

participant cu statut procesual special și cu prerogative concrete, reflectate în

încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 27 octombrie 2015 .

Totodată, Colegiul a apreciat ca fiind justă și întemeiată concluzia primei

instanțe, potrivit căreia, remunerarea administratorului fiduciar se încadrează în

noțiunea de cheltuieli de judecare a cauzei, reglementate la art. 90 din Codul de

procedură civilă.

La 27 septembrie 2022, administratorul autorizat Macovețchi Alexei a

declarat recurs împotriva deciziei din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b) și

c) din Codul de procedură civilă.

La concret, recurentul a susținut că instanța de apel, a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată și anume Codul de procedură civilă, administratorul fiduciar

nefiind parte în proces și neavând dreptul la înaintarea unei cereri de încasare a

cheltuielilor de judecată.

Consideră eronată concluzia instanței de apel pe motiv că potrivit art. 94 din

Codul de procedură civilă doar părțile în proces pot solicita încasarea cheltuielilor

de judecată. Este un drept exclusiv al părților de a solicita încasarea cheltuielilor de

judecată. Potrivit art. 94 din Codul de procedură civilă, nici participanții la proces

nu pot solicita încasarea cheltuielilor de judecată. Administratorul fiduciar nu este

parte în proces și nu poate depune cerere de încasare a cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată recurentului la 28 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice (vol.

II, f.d.39-40), iar recursul a fost declarat la 27 septembrie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimaților pentru cunoștință la 18

octombrie 2022.

Prin referința depusă la 10 noiembrie 2022, reprezentantul SA „Fabrica de

vinuri din Sărătenii Vechi”, avocatul Barba Valentin, a solicitat declararea

recursului drept inadmisibil.

În rest, până la data examinării admisibilității recursului declarat, referințe nu

au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

4

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

administratorul autorizat Macovețchi Alexei, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de administratorul autorizat

Macovețchi Alexei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5