3r-15/22 — contestarea actului administrativ

3r-15/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3r-15/22

2-21129249-01-3r-14012022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

D E C I Z I E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul depus de Marcel Smochin,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin,

c o n s t a t ă :

La data de 25 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Marcel

Smochin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, solicitând anularea hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliului Superior al Magistraturii nr.108/6 din 01 iulie 2021.

În motivarea cererii de chemare în judecată Marcel Smochin a indicat că

la data de 07 aprilie 2021 a depus la Consiliul Superior al Magistraturii sesizarea

privind verificarea acțiunilor judecătorului în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, Angela Ciubotaru la examinarea examinării cauzelor civile, dosar

nr. 12-64727-28062019.

Reclamantul a menționat că, temei pentru atragere a judecătorului la

răspunderea disciplinară este prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. g) și c) din Legea

nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

care statuează că constituie abatere disciplinară: acțiunile judecătorului în

procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada incompetenței profesionale grave

și evidente, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile participanților la proces

sau ale altor persoane; încălcarea, din motive imputabile judecătorului, a

1

termenelor de îndeplinire a acțiunilor de procedură, inclusiv a termenelor de

redactare a hotărîrilor judecătorești și de transmitere a copiilor acestora

participanților la proces.

Reclamantul a invocat că, prin decizia inspectorului-judecător Tatiana

Craiu din cadrul Inspecției Judiciare din 28 aprilie 2021 s-a respins ca

neîntemeiată sesizarea depusă de Marcel Smochin din 07 aprilie 2021.

Nefiind de acord cu decizia nominalizată, reclamantul a depus contestație

în care a invocat că la data de 15 martie 2021 a avut loc ședința de examinare a

cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin

împotriva S.R.L. „Samaltis-Lombard” privind încasarea compensației, dosar nr.

12-64727-28062019. În ședința s-a examinat cererea depusă de pârâtul

S.R.L. „Samaltis-Lombard” privind conexarea la cauza nr.12-64727-28062019

aflată în procedura judecătorului Angela Ciubotaru a cauzei nr.2-16875/20

parvenită de la judecătorul Valentin Lastavețchi.

Prin încheierea 15 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă cererea și cauzele au fost conexate.

Reclamantul a susținut că, până în prezent nu i-a fost eliberată încheierea

de conexare, contrar art. 272 din Codul de procedură civilă, care prevede

imperativ termenul de 5 zile pentru remiterea încheierii judecătorești.

Reclamantul a indicat că, prin hotărârea Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliului Superior al Magistraturii nr.108/6 din 01 iulie 2021 s-a respins ca

neîntemeiată contestația depusă de Marcel Smochin împotriva deciziei

inspectorului-judecător Tatiana Craiu din cadrul Inspecției Judiciare din 28 aprilie

2021.

Prin încheierea din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

reclamantului Marcel Smochin i-a fost stabilit un termen de 10 zile, din momentul

recepționării prezentei încheieri, pentru înlăturarea neajunsurilor indicate în

partea motivată a încheierii (f.d. 14-15).

La data de 05 noiembrie 2021 Marcel Smochin a depus o cerere

concretizată împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliului Superior al Magistraturii nr.108/6 din 10 iulie 2021 (f.d. 20-22).

Prin încheierea din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliului Superior al Magistraturii nr.108/6

din 01 iulie 2021 (f.d. 79-82).

La data de 06 ianuarie 2022 Marcel Smochin a depus recurs împotriva

încheierii din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

încheierii și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 86-

88).

Recurentul Marcel Smochin și-a manifestat dezacordul cu încheierea din

09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, menționând că la caz sunt incidente

prevederile art. 17 din Codul administrativ.

Recurentul consideră că Curtea de Apel Chișinău i-a încălcat dreptul de

acces la un tribunal în conformitate cu art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

2

De asemenea, în opinia recurentului, i-a fost încălcat dreptul de a solicita

atragerea la răspunderea disciplinară a magistratului, care consideră că a admis

încălcări ale legislației.

Recurentul nu este de acord cu argumentul instanței de judecată expus în

încheierea contestată, precum că hotărârile completului de examinare a

contestațiilor a Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliului Superior al

Magistraturii sunt definitive și nu pot fi contestate în judecată.

În cadrul examinării cauzei în recurs, Marcel Smochin a solicitat ridicarea

excepției de neconstituționalitate a tezei a doua din articolul 29 alin. (3) din Legea

nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

potrivit căreia hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea depusă de Marcel Smochin cu privire la sesizarea Curții Constituționale a

Republicii Moldova privind exercitarea controlului constituționalității

prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor și anume a sintagmei „Hotărârea privind

respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării este definitivă” prin prisma dispozițiilor art. 20 și 54 din Constituția

Republicii Moldova. S-a remis Curții Constituționale a Republicii Moldova

sesizarea depusă de Marcel Smochin în vederea examinării constituționalității

prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor și anume a sintagmei „Hotărârea privind

respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării este definitivă” prin prisma dispozițiilor art. 20 și 54 din Constituția

Republicii Moldova.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 137 din 29 septembrie 2022

(dosarul nr. 13g/2022), s-a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de

neconstituționalitate a tezei a doua din articolul 29 alin. (3) din Legea nr. 178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată de

Marcel Smochin, parte în dosarul nr. 3r-15/2022, pendinte la Curtea Supremă de

Justiție.

În conformitate cu art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la data de

09 decembrie 2021, fiind notificată recurentului Marcel Smochin la data de

22 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție, anexat la actele

cauzei (f.d. 84).

Astfel, recursul depus de Marcel Smochin la data de 06 ianuarie 2022, este

în termen (f.d. 86-88).

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 09 decembrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, prin prisma Hotărârii Curții Constituționale nr. 137 din

29 septembrie 2022, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

3

recursul depus de Marcel Smochin, cu menținerea încheierii din 09 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, în motivarea concluziei enunțate se rețin

următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul.

Conform art. 194 din Codul administrativ, în procedura în prima instanță,

în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.

În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate

se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării

corecte a dreptului material.

Astfel, instanța de recurs califică din oficiu acțiunea lui Marcel Smochin

depusă la Curtea de Apel Chișinău ca acțiune în obligare conform art. 206 alin.

(1) lit. b) din Codul administrativ, întrucât din esența pretențiilor formulate de

reclamant în instanța de fond rezultă cert că acesta pretinde ca contestația

împotriva unei hotărâri a Colegiului disciplinar pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii să fie examinată de către Completul de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii.

Conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice, poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține, că orice persoană, care revendică un drept vătămat de

către o autoritate publică în sensul art. 17 din Codul administrativ, sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

În acest sens, reclamantul Marcel Smochin pretinde că i-a fost încălcat

dreptul fundamental la un proces echitabil și i-a fost limitat accesul la justiție.

Materialele cauzei atestă, că la 07 aprilie 2021 Marcel Smochin a depus la

Inspecția Judiciară, organ specializat al Consiliului Superior al Magistraturii, o

sesizare privind verificarea acțiunilor judecătorului în cadrul Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, Angela Cibotaru la examinarea cauzelor civile.

Prin decizia Inspecției Judiciare din 28 aprilie 2021 a fost respinsă ca

neîntemeiată sesizarea înaintată de Marcel Smochin la 07 aprilie 2021.

Nefiind de acord cu decizia Inspecției Judiciare din 28 aprilie 2021,

Marcel Smochina a depus contestație împotriva acestei decizii.

Prin hotărârea Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr.108/6 din 01 iulie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

depusă de Marcel Smochin împotriva deciziei Inspecției Judiciare din 28 aprilie

2021.

Considerând neîntemeiată hotărârea Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii nr.108/6 din 01 iulie 2021, Marcel Smochină

a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând casarea hotărârii

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.108/6 din

4

01 iulie 2021 și remiterea spre reexaminare a contestației depuse împotriva

deciziei Inspecției Judiciare din 28 aprilie 2021.

Fiind învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău, prin

încheierea din 09 decembrie 2021, a declarat inadmisibilă cererea de chemare în

judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii privind anularea hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii nr.108/6 din 01 iulie 2021, în temeiul art. 207

alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, menționând că caracterul definitiv al

hotărârii ce constituie obiectul acțiunii în speță exclude dreptul revendicării de

către reclamant în instanța de judecată a pretinselor drepturi prin hotărârea

contestată.

Instanța de recurs consideră întemeiată încheierea din 09 decembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, menționând următoarele.

Instanța de recurs menționează că, obiectul prezentei cauze îl constituie

hotărârea Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr.108/6 din 01 iulie 2021, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

depusă de Marcel Smochin împotriva deciziei Inspecției Judiciare din 28 aprilie

2021.

Conform art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii, întru exercitarea funcțiilor sale,

Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competențe în domeniul

respectării disciplinei și eticii judecătorilor: examinează contestațiile hotărârilor

emise de colegiul disciplinar.

În conformitate art. 21 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot

constitui abateri disciplinare se depune la secretariatul Consiliului Superior al

Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se transmite inspectorului-judecător

principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la recepționare.

Potrivit art. 23 alin. (1¹) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor,, dacă nu se întrunesc elementele

constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă

prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător

căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie motivată, respinge sesizarea

ca fiind neîntemeiată. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată

de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului

disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate.

Articolul 27 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor, stabilește că completele de examinare a

contestațiilor ale colegiului disciplinar verifică contestațiile împotriva deciziilor

inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

În temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor,, hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relevanță și prevederile punctelor 85 și

86.1 din Regulamentul cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al

5

Magistraturii, care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei Inspecției Judiciare de respingere a sesizării este fără drept de

atac. Contestația împotriva hotărârii Completului de contestație prin care a fost

respinsă contestația împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării

se va restitui fără examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că în

conformitate cu art. 71 din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul

disciplinar ca organe specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii,

activează independent și exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât examinarea

sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în privința unui

magistrat independent și inamovibil, în activitatea de înfăptuire a justiției a căruia

sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția Judiciară, cât și Colegiul

disciplinar activează ca un „tribunal”. Astfel conform art. 27 alin. (2) și 29 alin.

(1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, completele de contestație sunt formate din 3 membri ai colegiului

disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar. În completul de contestație

sunt incluși, în mod obligatoriu, doi judecători și un reprezentant al societății

civile. Iar hotărârea privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al

membrilor completului de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27 – 29 din Legea nr.

178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, este

reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor

Inspecției Judiciare. Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a

respins o sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o

contestație la Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.

Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă activități

quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării dreptului

pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Reclamantul-recurent a trecut prin aceste etape procedurale, pe care legiuitorul

național le-a considerat suficiente pentru dreptul la apărare și pentru dreptul la un

recurs efectiv.

Recurentul Marcel Smochin consideră că, lipsa posibilității legale de

contestare a hotărârii privind respingerea contestației împotriva deciziei Inspecției

Judiciare de respingere a sesizării, este un impediment al accesului la justiție.

În caz contrar, dacă legea ar oferi expres dreptul de contestare a hotărârii

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, atunci

recurentul ar putea face uz de dreptul la apărare în mod excesiv. Or, o sesizare

care nu corespunde exigențelor de formă și conținut ar trece prin 5 niveluri de

examinare – Inspecția Judiciară, Colegiul disciplinar, Consiliul Superior al

Magistraturii, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție. Aceste etape

jurisdicționale sunt reale și necesare prin prisma art. 39 din Legea nr. 178 din 25

iulie 2014 privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, atunci când persoanele

care au depus sesizarea la Inspecția Judiciară, contestă o hotărâre a Colegiului

6

disciplinar, nu a Completului de contestație, fiind vorba de fondul unei sesizări,

nu de aspectele de admisibilitate a acesteia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa,

interpretând articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a

stabilit că „dreptul la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut,

poate fi limitat, reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în

funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra

Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra

Regatului Unit din 28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența

Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către

statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal”

în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Reclamantul-recurent a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a

oferit 2 niveluri de jurisdicție, atâta cât a considerat legiuitorul Republicii

Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia nu este afectat în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind

insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH

împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr.

45572/00).

Conform art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni

în contenciosul administrativ. Acțiunea în contencios administrativ se declară

inadmisibilă în special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin

activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră justă soluția Curții de Apel Chișinău de declarare a

cererii de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin ca inadmisibilă, având

în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire la activitatea

jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială – Legea nr.

178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin hotărârea nr. 108/6 din 01 iulie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii s-a explicat lui Marcel Smochin, că în cadrul examinării sesizării s-

a stabilit că motivele invocate de autor nu prezintă fapte ce ar putea constitui

abateri disciplinare, prevăzute de art.4 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în privința acțiunilor

judecătorului vizat, iar decizia nr. 262s-438p/m din 28 aprilie 2021 a Inspecției

Judiciare din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii este întemeiată.

Conform art. 29 alin.(1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

7

Așa cum rezultă cert din art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor, reclamantul-recurent este lipsit de

dreptul de a contesta respectiva hotărâre definitivă, la Consiliul Superior al

Magistraturii utilizând deja o cale de atac oferită de lege.

Iar, prevederea din punctele 85 și 86.1 din Regulamentul cu privire la

activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea nr. 505/24 din 13

noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, reconfirmă norma juridică

din legea organică, stipulând că hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei Inspecției Judiciare de respingere a sesizării este fără drept de

atac.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează, că la depunerea

contestației împotriva deciziei din 28 aprilie 2021 a Inspecției Judiciare,

recurentul Marcel Smochin eronat s-a bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) din

Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese, că pot fi contestate

la Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Colegiului disciplinar emise în

modul stabilit de art. 36 alin. (1) al Legii indicate, potrivit căruia Colegiul

disciplinar poate hotărî: a) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia

dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6; lit. b) constatarea abaterii

disciplinare și sistarea procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat

termenele de tragere la răspundere disciplinară; c) încetarea procedurii

disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere disciplinară; d) încetarea

procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, când părțile nu insistă

la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art.19 alin.

(4).

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează, că prin decizia din 28 aprilie 2021 a Inspecției

Judiciare din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă

sesizarea înaintată de către Marcel Smochin, prin care și-a exprimat dezacordul

cu acțiunile judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Angela Cibotaru,

astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de art. 36 al

Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, pasibile de contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii

conform art. 39 alin. (1) din aceiași Lege.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului

Marcel Smochin cu referire la faptul, că prin procedurile administrative în cauză

i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această situație cadrul normativ

pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea sesizării, iar legiuitorul a optat

doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor Colegiului disciplinar privind

rezultatul examinării cauzei disciplinare, adoptate în condițiile art. 36 alin. (1) al

Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie

2014, dar nu și a hotărârilor Colegiului disciplinar privind respingerea

contestației.

8

Mai mult, instanța de recurs menționează că Curtea Constituțională a

Republicii Moldova, examinând excepția de neconstituționalitate a articolului

29 alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, pentru ca articolul 6 § 1 din Convenție să fie aplicabil,

trebuie să existe o „dispută” cu privire la un „drept” despre care se poate afirma

că este recunoscut în dreptul național, indiferent dacă este protejat sau nu de

Convenție (Regner v. Republica Cehă MC, 19 septembrie 2017, § 99; Denisov

v. Ucraina MC, 25 septembrie 2018, § 44).

Totodată, Curtea Constituțională a dispus că, pentru ca articolul 6 § 1 din

Convenție să fie aplicabil, dreptul în privința căruia există o dispută trebuie să

aibă un caracter „civil” (a se vedea Denisov v. Ucraina MC, § 50). În

jurisprudența sa, Curtea Europeană a notat că aspectul „civil” este aplicabil și în

cazurile în care, la prima vedere, nu pun în discuție un drept civil, dar care pot

avea repercusiuni directe și semnificative asupra drepturilor private patrimoniale

sau nepatrimoniale ale unei persoane (Denisov v. Ucraina MC, § 51).

Curtea Constituțională a constatat că, potrivit articolului 19 alin. (1) lit. a)

din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind

faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă

de o persoană ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de

judecător sau de o altă persoană care poate invoca un interes legitim. Conform

articolelor 23 alin. (11) și 26 alin. (1) din aceeași lege, în cazul în care nu se

constată existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele

invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul

verificării prealabile, inspectorul-judecător elaborează o decizie motivată de

respingere a sesizării, care poate fi contestată în fața completelor de examinare a

contestațiilor ale Colegiului disciplinar.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că potrivit dispozițiilor

contestate, hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției

judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

Curtea Constituțională a menționat că, deși autorul excepției pretinde

existența unui drept de acces la un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare

de respingere a sesizării, acesta nu a demonstrat existența unui drept „civil” care

poate fi apărat în justiție. Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o

procedură de drept public care urmărește să asigure responsabilitatea judecătorilor

și, prin urmare, încrederea publicului în justiție. Fără a nega importanța acestei

instituții, Curtea menționează că, în eventualitatea sancționării disciplinare a unui

judecător, persoana care a depus sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial

sau nepatrimonial care ar putea fi catalogat ca un drept „civil”.

Curtea Constituțională a statuat că, printr-o faptă comisă de un judecător,

ar putea fi lezate drepturile fundamentale ale unei persoane. Totuși, încălcările în

discuție pot fi remediate prin intermediul altor mijloace, e.g. exercitarea căilor de

atac împotriva hotărârii care lezează un drept, formularea unor acțiuni civile în

despăgubire (e.g. pe baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești sau pe baza Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

9

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești) sau alte remedii care pun

în aplicare obligațiile pozitive ale statului de a asigura protecția drepturilor

omului.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate

argumentele recurentului Marcel Smochin, deoarece acestea sunt lipsite de suport

legal.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din

09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este legală, iar argumentele invocate

de către recurentul Marcel Smochin sunt neîntemeiate, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul depus de Marcel Smochin și a menține încheierea

din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Marcel Smochin.

Se menține încheierea din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al Magistraturi cu

privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

10