2rac-207/22 — încasarea cheltuielilor de asistenta juridica

2rac-207/22 — încasarea cheltuielilor de asistenta juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2rac-207/22

2-20021026-01-2rac-05092022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: L. Ciubotaru)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Ergolemn”, reprezentată de avocatul Cireș Isae,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Ergolemn” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Elio

Design” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Ergolemn”, s-a admis

apelul incident al Societății cu Răspundere Limitată ”Elio Design” și s-a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iulie 2021,

c o n s t a t ă :

La 13 februarie 2020, S.R.L. ”Ergolemn” a depus cerere de chemare în

judecată prin care a solicitat încasarea din contul S.R.L. ”Elio Design” cheltuielile

legate de asistența juridică.

În motivarea a indicat că, S.R.L. ”Ergolemn” și S.R.L. ”Elio Design” au avut

calitate de părți oponente în trei litigii anterioare legate de apărarea drepturilor de

proprietate intelectuală: - Litigiul privind declararea nulității contractului de cesiune

parțială a mărcii”, - Litigiul privind declararea nulității mărcii; - Litigiul privind

protecția drepturilor asupra mărcii. În toate aceste litigii S.R.L. ,,Ergolemn” a

obținut câștig de cauză.

Primul litigiul a fost inițiat la 03.02.2015 de către S.R.L. ,,Ergolemn”, care a

depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „Elio Design” cu privire la

declararea nulității contractului de cesiune parțială a mărcii nr. 14501 din

22.01.2013.

Cauza respectivă s-a aflat pe rolul instanțelor 3 ani și 9 luni, începând cu

03.02.2015 (data depunerii cererii de chemare in judecată), până la data de

14.11.2010, când hotărârea de declarare a nulității contractului de cesiune parțială a

mărcii, nr. 14501 din 22.01.2013, a devenit irevocabilă.

În cadrul litigiului dat, reclamantul a fost asistat și reprezentat de avocații

1

B.A.A. ,,Legitimus”.

Reclamantul a susținut că volumul de muncă prestat de avocați a fost unul

considerabil, iar pentru serviciile prestate, avocatul Calaida Denis a întocmit raport

de activitate pe cauza data. Serviciile juridice prestate de avocați, după cum reiese și

din raport, se rezumă la următoarele acte de bază: - 9 consultații Clientului, (27 de

ore de muncă); Avocații au participat la 16 ședințe de judecată (în jur 16 de ore de

muncă); - Avocații au întocmit și depus 6 acte de procedură (cerere de chemare în

judecată, referința, cereri de recurs) (35 de ore de muncă); - Precum și întocmirea

actelor prezentate de reclamant, studierea actelor de procedură depuse de pârâtul

S.R.L. ’’Elio Design’’ (15 ore de munca).

Cel de al doilea litigiu a fost S.R.L. „Elio Design” vs S.R.L. „Ergolemn”

privind declararea nulității mărcii.

S.R.L. „Ergolemn” a avut calitate de pârât, iar cauza a durat 4 ani, de la

19.03.2015 (data depunerii cererii de chemare în judecată), până la data de

27.03.2019 (când a fost soluționată irevocabil prin decizia CSJ nr. 2rac-247/10).

În această cauză, S.R.L. „Ergolemn” a fost reprezentată de avocații BAA

„Legitimus”, iar serviciile prestate la caz se rezuma la următoarele acte de bază

ședințe de judecată (în prima instanță st instanța de apel) la care au participat

avocați, care reprezintă 8 ore de muncă, studierea legislației în domeniul proprietății

intelectuale, a practicii judiciare, a cererilor depuse de partea oponentă și

intervenientul accesoriu (cererea de chemare in judecată/de majorare a cuantumului

pretențiilor din acțiune, apel, recurs, etc.), 52 de ore de muncă, 8 consultații oferite

clientului 22 de ore de muncă.

Cel de al treilea litigiu a fost S.R.L. „Elio Design” vs S.R.L. „Ergolemn”

privind protecția drepturilor asupra mărcii. susține că, S.R.L. „Ergolemn” a fost

pârât, iar cauza a fost inițiată la 05.11.2015 și a durat până la 16.05.2018, când

hotărârea de respingere a acțiunii S.R.L. „Elio Design” a devenit irevocabilă

(încheierea CSJ nr. 2ra-767/2018).

Reclamantul a indicat că i-au fost prestate un volum considerabil de servicii

juridice, care se rezumă la următoarele acte de bază: - Studierea cererii de chemare

în judecată, a legislației, a practicii judiciare, a actelor de procedură depuse de

oponenți-34 de ore de muncă; Participarea avocaților la ședințele de judecată (prima

instanță și instanța de apel) - 101 ore de muncă; Consultațiile oferite clientului la

diverse etape ale procesului - 25 de ore de muncă.

Pentru serviciile de asistență juridică prestate de avocații B.A.A. „Legitimus”,

de care a beneficiat S.R.L. „Ergolemn”, în toate cele trei litigii a fost achitată efectiv

suma de 184 220 (una sută optzeci și patru mii două sute douăzeci) lei, care a fost

achitată eșalonat, începând cu luna februarie 2015, până în luna decembrie anul

2019.

S.R.L. ,,Ergolemn” a susținut că cheltuielile necesită a fi compensate în

mărime deplină, întrucât acestea întrunesc toate cele trei condiții stabilite de art. 96

alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind reale, necesare și rezonabile.

În ceea ce privește caracterul real al cheltuielilor de asistență juridică, susține

că acestea sunt indicate în actul de verificare al decontărilor reciproce dintre S.R.L.

„Ergolemn” și B.A.A. ,,Legitimus” precum și facturile fiscale emise în perioada

februarie 2015 noiembrie 2019.

2

S.R.L. „Ergolemn” nu dispune de angajați cu studii juridice și reieșind din

complexitatea cauzelor împotriva S.R.L. „Elio Design” (privind protecția

proprietății intelectuale), și a beneficia de un drept efectiv de acces la justiție, a fost

cazul de a apela la serviciile de asistență juridică calificată a avocaților, în acest

context, cheltuielile de asistență juridică fiind necesare.

Reclamantul consideră că suma de 186 000 lei, este una rezonabilă, și necesită

a fi încasată din contul pârâtului, în baza criteriilor precum: Complexitatea cauzelor,

potrivit căreia, litigiul dintre S.R.L. ,,Ergolemn” și S.R.L. ,,Elio Design” ține de

domeniul proprietății intelectuale, precum și cu privire la declararea nulității actelor

juridice, care, potrivit nomenclatorului gradelor de complexitate ale cauzelor, din

Regulamentul privind stabilirea gradelor de complexitate unice naționale a cauzelor

judiciare civile, penale și contravenționale aprobat de Consiliul Superior al

Magistraturii, au gradul de complexitate înalt.

Volumul de muncă prestat de avocații care au reprezentat interesele S.R.L.

,,Ergolem”, pe toate cele trei litigii, pe durata a 4 ani s-a prestat un volum

considerabil de servicii de asistență juridică fiind necesară studierea legislației

pertinente, a practicii judiciare relevată, studierea actelor de procedură depuse de

părțile oponente (cereri de chemare în judecată, cereri de apel, cereri de recurs),

întocmirea și depunerea cererilor legate de actele de procedură de către avocații

S.R.L. „Ergolemn” - în jur de 106 ore de muncă, participarea la ședințele de

judecată (în total 34 de ședințe), 72 de ore de consultații necesare oferite

reclamantului, deplasări la ședințele de judecată.

În litigiile menționate, S.R.L. „Ergolemn” a fost reprezentat în toate nivelele

de jurisdicție (Judecătorie, Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție).

Recomandările Uniunii Avocaților privind mărimea onorariilor avocaților, care

potrivit pct. 5 din Decizia nr. 2 din 30.03.2012 a Consiliului Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de

către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, un diapazon

rezonabil și recomandabil pentru mărimea tarifelor orare ale avocaților din

Republica Moldova este între 50 și 150 euro/ora (n.a. intre 950 și 2900 lei pentru o

oră de muncă) deși avocații sunt absolut liberi să-și stabilească tarifele orare și în

afara diapazonului menționat.

Stabilirea unor tarife orare mai mari de 150 euro/oră sau mai mici de 50

euro/oră va depinde exclusiv de înțelegerea părților.

Un calcul al volumului de muncă al avocaților B.A.A. „Legitimus”, indică 254

de ore efective de muncă, raportate la onorariul achitat (184 220 lei), rezultând

aproximativ 725 lei pe oră (în jur de 40 de euro/oră).

Astfel, onorariul perceput este rațional și în raport cu timpul de muncă prestat,

fiind chiar inferior recomandărilor făcute de Uniunea Avocaților.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iulie 2021 cererea de

chemare în judecată depusă de S.R.L. ”Ergolemn”, s-a admis parțial.

S-a încasat din contul S.R.L. ”Elio Design” în beneficiul S.R.L. ”Ergolemn”

suma de 15 000 (cincisprezece mii) cheltuieli de asistență juridică. În rest, cererea

de chemare în judecată, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 08 iulie 2021, avocatul Isae

Cireș acționând în interesele S.R.L. ”Ergolemn” a declarat apel împotriva hotărârii

3

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iulie 2021, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

La 08 februarie 2022, S.R.L. „Elio Design” a depus apel incident prin care a

invocat că deși instanța reține că la materialele cauzei nu există probe privind faptul

că cheltuielile a căror compensare se solicită au fost real suportate de SRL

„Ergolemn” în cele 3 cauze civile și că acest cheltuieli urmează să fie încasate de la

SRL „Elio Design”, în final instanța ajunge la o concluzie contradictorie privind

necesitatea micșorării cuantumului cheltuielilor de asistență juridică de la suma de

184220 lei la suma de 15000 lei.

Consideră că odată ce instanța de judecată constată că în general nu sunt probe

care să confirme că cheltuielile de asistență juridică a căror compensare se solicită

au fost real suportate în cauzele cu participarea S.R.L. „Elio Design”, concluzia de

micșorare a cuantumului nu derivă din premise. Cu alte cuvinte, instanța nu poate

stabili că o parte din cheltuielile de asistență juridică nu sunt rezonabile, de vreme

ce a stabilit în aceeași hotărâre că nu există probe privind realitatea cheltuielilor în

general.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, s-a respins apelul

declarat de avocatul Cireș Isae în interesele SRL „Ergolemn”.

S-a admis apelul incident depus de S.R.L. ”Elio Design”.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 iulie 2021,

fiind emisă o nouă hotărâre prin care:

S-a respins, ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

S.R.L. „Ergolemn” împotriva S.R.L. „Elio Design” cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru asistența juridică.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că S.R.L. „Ergolemn” în

susținerea acțiunile sale a prezentat actul de verificare a decontărilor reciproce

dintre S.R.L. ,,Ergolemn” și BAA „Legitimus”, rapoartele de activitate pe cele trei

cauze întocmite de avocatul Denis Calaida și facturile fiscale emise de BAA

,,Legitimus” la prestarea unor servicii juridice reclamantului pentru perioada

februarie 2015 - noiembrie 2019.

Instanța de apel a constatat că la materialele cauzei civile nu se regăsesc copiile

rapoartelor detaliate privind prestarea serviciilor juridice potrivit cărora necesită să

conțină timpul, orarul și prețul serviciilor, actele de predare-primire a serviciilor,

copiile de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată care să facă

dovadă a achitării onorariilor avocaților din cadrul Biroului Asociat de Avocați

,,Legitimius” de către reclamant.

Rapoartele de activitate a B.A.A. „Legitimus”, nu conțin prețul serviciilor

prestate, iar instanța este în imposibilitate să stabilească care anume este prețul

serviciilor și, dacă aceste cheltuieli sunt sau nu sunt întemeiate.

Reclamantul nu a prezentat un contract de prestări servicii de asistență juridică

potrivit căruia instanța de judecată ar putea să determine modalitatea de calcul al

onorariului stabilit persoanei juridice pentru prestarea serviciilor avocaționale, dar și

nemijlocit prețul acestora.

Instanța a conchis că facturile fiscale eliberate de reclamant, nu pot fi apreciate

ca veridice, deoarece acestea nu probează suportarea unor cheltuieli de către S.R.L.

4

,,Ergolemn”, ci doar îndeplinirea de către BAA „Legitimus” a obligației sale de

emitere a actului fiscal la momentul apariției obligației fiscale.

Din conținutul facturilor fiscale nu demonstrează temeinicia pretențiilor

înaintate și nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi considerate drept dovezi

ale unor plăți efectuate de către SRL ,,Ergolemn”. La rubrica ,,denumirea”,

figurează consemnarea ,,servicii juridice”, fără a exista vre-un indiciu că sumele ar

fi fost încasate în legătură cu cele trei procese judiciare.

Astfel, instanța a reținut că nici una dintre acestea nu face dovada plății unor

sume în legătură cu litigiile la care face trimitere reclamantul.

La 17 august 2022, S.R.L. „Ergolemn”, reprezentată de avocatul Cireș Isae a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost

arbitrară. Faptul că S.R.L. „Ergolemn” a suportat cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 184 220 lei în trei litigii este demonstrat prin actul de verificare al

decontărilor reciproce dintre S.R.L. „Ergolemn” și BAA „Legitimus”.

Din înscrisurile prezentate se reflectă volumul de lucru efectiv prestat de către

BAA „Legitimus”, S.R.L. „Ergolemn” în cauzele respective.

Onorariul serviciilor juridice au fost stabilite în corespundere cu

Recomandările Uniunii Avocaților privind mărimea onorariilor avocaților.

Astfel, potrivit calcului volumului de muncă al avocaților B.A.A.

„LEGITIMUS”, este de 254 de ore efective de muncă.

Raportate la onorariul achitat rezultă aproximativ 725 lei pe oră (înjur de 40 de

euro/oră). Acest onorariul perceput este rațional și în raport cu timpul de muncă

prestată, fiind chiar inferior recomandărilor făcute de Uniunea Avocaților, și ținând

cont de celelalte criterii, se justifică încasarea cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cele trei procese de judecată.

Astfel, circumstanțele respective sunt temeiul de declarare a recursului în baza

art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă și a solicitat admiterea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 17 mai 2022, însă

potrivit informației de la fila dosarului 59 Vol.III, instanța a expediat părților decizia

motivată la 28 iunie 2022.

Respectiv, cererea de recurs declarată la 17 august 2022, este depusă în

termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

5

La 05 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la

data primirii scrisorii ( f.d.70), fiind recepționat la 13 septembrie (f.d.71 Vol. III).

Prin referința depusă la 20 septembrie 2022 S.R.L. ”Elio Design” a invocat că

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Argumentele recursului se referă la aprecierea eronată a probelor, însă

alegațiile respective au fost examinate de către instanța de apel.

Soluția instanței de apel este corectă, la materialele dosarului nefiind

prezentate probe că aceste cheltuieli au fost prezentate.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

6

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Ergolemn”, reprezentată de avocatul Cireș Isae, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Ergolemn”, reprezentată de avocatul Cireș Isae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Galina Stratulat

Victor Burduh

7