2ra-1119/22 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesionala

2ra-1119/22 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltarea profesionala (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-1119/22

2-19049639-01-2ra-12082022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: L. Roic-Botezatu )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bucșa Alexei, reprezentat de

avocatul Bujoreanu Eugeniu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Apărării către Bucșa Alexei privind recuperarea cheltuielilor de instruire,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de Bucșa Alexei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Central din 06 mai 2021,

c o n s t a t ă :

La 20 februarie 2019, Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Bucșa Alexei prin care a solicitat încasarea sumei de

385118,72 lei cu titlu de cheltuieli de instruire.

În motivare, a indicat că prin ordinul comandantului Academiei Militare a

Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” Bucșa Alexei a fost admis la studii.

La 25 iulie 2013, Bucșa Alexei a încheiat cu comandantul (rectorul)

Academiei Militare contractul de îndeplinire a serviciului militar pentru perioada

25 iulie 2013-25 iulie 2022 (4 ani pentru studii și 5 ani de serviciu), în baza căruia

pârâtul s-a obligat să îndeplinească serviciul militar pe parcursul perioadei

contractate.

La 23 iunie 2017, Bucșa Alexei a absolvit Academia Militară obținând

specialitatea „Transmisiuni și administrație publică”, iar la 11 decembrie 2017,

prin Ordinul Ministrului Apărării, a fost eliberat din rândurile Armatei Naționale,

la inițiativa personală, conform art.35 alin.(3) lit. m) al Legii cu privire la statutul

militarilor și la 26 decembrie 2017, prin ordinul de zi a comandantului Regiment

de rachete antiaeriene nr.254, Bucșa Alexei a fost exclus din lista nominală a

unității militare.

Reclamantul a susținut că cheltuielile suportate de Ministerul Apărării pentru

instruirea pârâtului în cadrul Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel

Bun” constituie pentru: anul 2013 – 29262 lei; anul 2014 – 93517 lei; anul 2015 –

1

123388 lei; anul 2016 – 117766 lei; anul 2017 – 64629 lei, iar în total suma

428562 lei, astfel încât, urmare a îndeplinirii de către pârât a serviciul militar în

Armata Națională în perioada 24 iunie 2017- 26 decembrie 2017 (5 luni), suma ce

urmează să o achite acesta din urmă proporțional termenului serviciului militar

constituie 385118,72 lei (1825 zile (= 5 ani de serviciu) x 1640 zile (perioada

restantă de îndeplinirea serviciului) = 385118,72 lei).

Bucșa Alexei pentru instruirea sa nu a suportat cheltuieli pe motivul că

pregătirea cadrelor militare se efectuează din contul mijloacelor alocate din

bugetul de stat în baza comenzii de stat, în dependență de necesitățile Forțelor

Armate, iar pe parcursul instruirii, pârâtul a fost asigurat gratuit cu alimentație,

echipament, bursă, cazare, asigurare medicală, etc., iar prin refuzul de a îndeplini

serviciul militar în conformitate cu obligațiunile asumate prin contract, pârâtul a

lipsit Ministerul Apărării de un specialist în domeniu, creând obstacole la

executarea misiunilor de bază și de luptă specifice Armatei Naționale, menite

pentru asigurarea securității statului, să poarte cheltuieli nejustificate pentru

instruirea cadrelor noi.

Reclamantul a invocat că pregătirea cadrelor militare în cadrul instituțiilor de

învățământ militar nu se realizează în scopuri personale ale militarului, dar în

interesele securității naționale și ale statului, statul și militarul având obligații

reciproce și anume – statul asigură instruirea militarilor la specialitatea aleasă, iar

militarul îndeplinește serviciul militar în decurs de 5 ani după absolvirea instituției

militare de învățământ.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 06 mai 2021, cererea

de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării, a fost admisă.

S-a încasat de la Bucșa Alexei în beneficul Ministerului Apărării suma de

385118,72 lei cu titlu de cheltuieli de instruire și 11553,56 lei cu titlu de taxă de

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că Bucșa Alexei a încheiat

contractul de îndeplinire a serviciului militar din 25 iulie 2013 cu Ministerul

Apărării în persoana Comandantului (rector) Academia Militară a Forțelor Armate

colonel Bucliș Mihail și studentul Bucșa Alexei prin care militarul Bucșa Alexei

care a luat cunoștință cu Legea R. Moldova, actele normative, cu Regulamentul și

modul de îndeplinire a serviciului militar și-a asumat obligațiunea să îndeplinească

serviciul militar prin contract în Forțele Armate ale R.Moldova pe un termen de 9

ani (4 ani în Academia Militară a Forțelor Armate și după absolvire - 5 ani în

Armata Națională a R.Moldova) în condițiile stabilite de legislație în vigoare cu

privire la modul de îndeplinire a serviciului militar.

Potrivit pct.4 din contract, termenul de acțiune este de 9 ani, începând cu 25

iulie 2013 până la 25 iulie 2022.

Începând cu 25 iulie 2013 Bucșa Alexei a fost inclus în tabelul nominal a

Academiei Militare a Forțelor Armate, în specialitatea transmisiuni, ca efectiv

veritabil la toate genurile de aprovizionare (hrană, financiar, echipament,

armament).

Instanța a reținut că la încheierea contractului din 25 iulie 2013 de îndeplinire

a serviciului militar, lui Bucșa Alexei i-au fost aduse la cunoștințe clauzele

contractului și anume că urmează să îndeplinească serviciul militar prin contract în

2

Forțele Armate ale R. Moldova pe un terme de 9 ani, dintre care 4 ani în Academia

Militară a Forțelor Armatei, iar după absolvire - 5 ani în Armata Națională a R.

Moldova, ultimul la data încheierii actului în cauză nu a avut careva obiecții față

de clauzele contractuale, iar prin semnătura aplicată la 25 iulie 2013, pârâtul a

confirmat că este de acord cu obligațiunile prevăzute între părți prin contractul de

îndeplinire a serviciului militar.

Ministerul Apărării și-a respectat în totalitate obligațiunile exhaustive

prevăzute în actele semnate între părți, suportând astfel pentru instruirea lui Bucșa

Alexei cheltuieli prin care era obligat să le suporte față de ultimul.

Instanța de fond a reținut că Bucșa Alexei a avut cunoștință de consecințele

care vor interveni în cazul nerespectării clauzelor contractului de îndeplinire a

serviciului militar, însă absolvind Academia Militară, obținând specialitatea

„Transmisiuni, Transmisiuni și administrație publică”, ulterior Bucșa Alexei, în

baza cererii din propria inițiativă, prin ordinul Ministrului Apărării din 11

decembrie 2017 a fost eliberat din rândurile Armatei Naționale.

Art. 27 alin. (6) din Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la

pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, militarii eliberați din serviciul militar

prevede că după încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul

militar în Forțele Armate mai puțin de 5 ani, achită cheltuielile pentru instruire,

independent de sursa de finanțare, în conformitate cu prevederile Legii cu privire

la statutul militarilor.

Instanța a conchis că prin sintagma „achită cheltuielile pentru instruire”,

potrivit Legii citate, se subînțelege acoperirea cheltuielilor, calculate în mod

proporțional, ce cuprind mijloacele bănești achitate personalului (militar și civil)

implicat în procesul de instruire, cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentație

și asigurare medicală.

Respectiv, suma de 385118,72 lei constituie cheltuielile suportate de către

Ministerul Apărării pentru instruirea lui Bucșa Alexei în cadrul Academiei

Militare, conform Certificatului-calcul, în perioada 25 iulie 2013 – 23 iunie 2017,

Ministerul apărării pentru instruirea lui Bucșa Alexei în perioada de studii a

suportat cheltuieli pentru retribuirea muncii, pentru cazare, pentru echipament,

alimentație, asistență medical, precum și cheltuielile pentru un student, constituie

în total suma de 428562 lei.

Instanța a constatat că Bucșa Alexei și-a îndeplinit serviciul militar în Armata

Națională în perioada 25 iulie 2013 – 26 decembrie 2017, iar suma pe care

urmează să o achite acesta proporțional termenului serviciului militar neexecutat

„428562,00 lei: 1825 zile (ce constituie 5 ani de serviciu) x cu 1640 zile (perioadă

restantă de serviciu) = 385118,72 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la17 mai 2021, Bucșa Alexei a

declarat apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Hîncești, sediul Central din

06 mai 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022, s-a respins apelul

declarat de Bucșa Alexei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul

Central din 06 mai 2021.

La 04 august 2022, Bucșa Alexei, reprezentat de avocatul Bujoreanu Eugeniu

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022

3

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în instanța de apel.

În motivare, a menționat că cauza a fost judecată în absența apelantului și

avocatului care a solicitat amânarea ședinței de judecată din 07 aprilie 2022 din

motivul existenței unei cauze conexe examinate de aceeași instanță.

Motivul amânării a servit faptul că la 11 aprilie 2022 urma a fi examinată

cauza conexă în contencios administrativ la acțiunea de control normativ, înaintată

de Bucșa Alexei împotriva Ministerului Apărării cu privire la anularea parțială a

Ordinului Ministrului Apărări nr. 123 din 20 iunie 2007 și a Ordinul Ministrului

Apărării nr. 566 din 21 august 2019.

Prin examinarea cauzei în lipsă, instanța de a încălcat dreptul la apărare și la

un proces echitabil și la egalitatea armelor, încălcând articolul 6 paragraful 1

CEDO.

Examinând cauza, instanțele ierarhic inferioare au dat apreciere arbitrară

probelor și anume Certificatului-calcul, tabelatului cheltuielilor suportate pentru

instruirea studenților în anul 2013-2017, ceea ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei.

Instanțele ierarhic inferioare au dat apreciere greșită Raportului de expertiză

judiciară nr. 7/20 din 16 iulie 2020 efectuat de către Biroul Individual de Expertiză

judiciară "Cara Ecaterina", asupra cheltuielilor confirmate prin documente

contabile, pentru instruirea lui Bucșa Alexei pentru anii de studii.

În sumele reflectate în certificatul-calcul au fost incluse toate cheltuielile

suportate de academie inclusiv: salariul achitat personalului neimplicat în procesul

de instruire, procurarea mijloacelor fixe, reparații capitale, deplasări, arenda

mijloacelor de transport, primele de asigurare obligatorii, burse pentru studenți,

indemnizații de eliberare, indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă,

indemnizații de maternitate pentru creșterea copilului și alte cheltuieli neprevăzute

de procesul de instruire.

Astfel, pe lângă cele 4 categorii de cheltuieli legate de instruirea studenților,

sunt indicate și alte cheltuieli nelegate de instruirea acestora.

Acțiunea înaintată Ministerul Apărării a fost depusă după fost abrogată

modalitatea de calcul a cheltuielilor de instruire, astfel Ministerul Apărării urma să

modifice calculul, conform legislației în vigoare la data întocmirii calculelor.

Aprecierea instanțelor ierarhic inferioare a concluziei expertului precum că

este bazată pe Ordinul nr. 93 din 19.07.2010, este greșită, deoarece ordinul dat nu

reflectă careva calcule sau nomenclator cheltuieli care pot servit la estimarea

cheltuielilor de instruire.

Ordinul nr. 93 din 19.07.2010 nici nu a fost pus ca bază juridică în fața

expertului pentru a stabili cuantumul cheltuielilor suportate pentru instruirea lui

Bucșa Alexei.

Recurentul consideră că expertul corect a constat că calculul efectuat în baza

Ordinului nr. 123 din 20 iunie 2007 nu poate fi considerat în calitate de probă

veridică, pertinentă și admisibilă. Just a concluzionat că metoda de calcul aplicată

de Ministerul Apărării nu poate fi aplicată, căci ea conține un spectru larg de

cheltuieli nelegate de instruirea studenților.

Recurentul susține că este de acord cu poziția precum că urmează să

4

compenseze pentru perioada 25 iulie 2013–31 iulie 2014 cheltuielile ce țin de

cazare, echipament, asigurare alimentară și asigurare medicală.

Instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere corectă Ordinului de plată

din 18 septembrie 2020 în temeiul căruia Bucșa Alexei a achitat suma de

111479,80 lei în contul Academiei Militare, astfel, nu au ținut cont de buna-

credință a recurentul care a executat obligația de compensare conform raportului

de expertiză.

Instanța de apel nu a dat apreciere atât asupra explicațiilor participanților la

proces, cât și înscrisurilor anexate la dosar prin prisma art. 121, 122 și 130 din

Codul de procedură civilă.

Instanța de apel, a examinat superficial apelul fără a fi supus controlului

temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor

legale, aplicabile speței.

Ca temei de drept recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. 3

lit. (b), alin. 4) din Codul de procedură civilă

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 07

aprilie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit dovezii de la fila dosarului 121 Vol. II instanța de apel a expediat

participanților la proces decizia motivată la 07 iunie 2022, respectiv, cererea de

recurs declarată la 04 august 2022, este depusă în termenul prevăzut de art.434 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 12 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, iar potrivit avizului de recepție corespondența a fost

recepționată al 19 august 2022 (f.d.141-142).

Prin referința depusă la 26 august 2022 Ministerul Apărării a susținut că

soluțiile emise de instanțele inferioare sunt corecte și întemeiate, astfel, a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bucșa Alexei,

6

reprezentat de avocatul Bujoreanu Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Bucșa Alexei, reprezentat de

avocatul Bujoreanu Eugeniu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Galina Stratulat

Victor Burduh

7