3ra-723/22 — contestarea actului administrativ

3ra-723/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-723/2022

2-19202529-01-3ra-21072022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Gr. Cazacu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Supraten”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Supraten” împotriva Biroului Vamal Centru, Serviciului Vamal

al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Societatea pe Acțiuni „Supraten” și a fost menținută

hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 decembrie 2019, SA „Supraten” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Biroului Vamal Centru cu privire

la contestarea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 21 octombrie 2019 a fost

recepționat procesul verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr.92.19/2-R din 15

octombrie 2019 întocmit de Biroul Vamal Centru.

A comunică că la perfectarea declarației vamale de import nr.3030I5419 din 06

aprilie 2015, marfa declarată „Acoperitoare pentru podea din prolipropilenă: mocheta cu

fire din prolipropilenă, în ruloane -9836,4 m2 – 92 role”, cod vamal 57033018,

importată de SA „Supraten” de la SC „Axperpetuum Impex” SRL, specialistul în

domeniul vămuirii s-a bazat pe documente însoțitoare ale mărfii ce permit aplicarea

tratamentului tarifar preferențial și anume EUR-1 nr.M0097021 din 03 aprilie 2015,

care demonstrează originea europeană a mărfii.

Datele din documentele însoțitoare ale mărfii sunt introduse de specialistul în

domeniul vămuirii în programul de perfectare a declarațiilor vamale „VALAH”.

Ulterior, declarația completată este exportată în sistemul informațional integrat vamal

Asycuda World menită de a verifica, stoca și înregistra declarația dată.

1

La importul declarației, sistemul menționat verifică corectitudinea perfectării

ultimei și în cazul apariției unor greșeli în perfectare, evidențiază greșelile prin

sublinierea lor cu o linie roșie, obligând specialistul la corectarea lor. În cazul în care

greșelile nu sunt corectate, sistemul Asycuda World nu permite stocarea și înregistrarea

declarației vamale pentru prelucrarea ei ulterioară.

În cazul exportului declarației vamale nr.3030I5419 din 06 aprilie 2015 din

programul VALAH și importul ei în sistemul Asycuda World, greșelile în perfectarea

declarației de import nu au fost regăsite și evidențiate, prin urmare sistemul vamal a

permis stocarea declarației conferindu-i un număr de înregistrare.

După înregistrarea în sistemul Asycuda World, declarația nr.3030I5419 din 06

aprilie 2015 a fost tipărită și prezentată pe suportul de hârtie la postul vamal Stăuceni

controlului a fost supusă și marfa pentru care a fost depusă declarația vamală. La finalul

verificării, pe declarație a fost aplicată ștampila inspectorului vamal la care a fost

repartizată declarația. Inspectorul de asemenea, nu a înregistrat prezența greșelilor în

declarație și atribuirea incorectă a tratamentului tarifar preferențial, fapt demonstrat prin

aplicarea ștampilei liber de vamă.

A considerat că, atât programul VALAH în care a fost perfectată declarația vamală

nr.3030I5419 din 06 aprilie 2016, cât și sistemul informațional integrat vamal Asycuda

World, nu permite specialistului în domeniu vămuirii care a declarat din numele SA

„Supraten”, în cazul depistării unor greșeli și incorectitudini de calculare a taxelor

vamale sau de aplicare a regimului tarifar preferențial, de a introduce careva modificări

în program și sistem. Respectiv, în cazul în care specialistul ar fi observat o careva

greșeală ce ține de beneficii și preferințe aplicate, sistemul sus-menționat îl obligă să

înregistreze declarația vamală în așa mod ca ea să fie acceptată de sistemul Asycuda

World.

A susținut că este de competența organelor statale luarea măsurilor necesare, ca

modificările și schimbările care sunt efectuate în legislația vamală, să fie introduse și

înregistrate la nivelul tuturor etapelor de verificare a declarațiilor vamale. Sistemul

informațional Asycuda World trebuie să fie ajustat și actualizat în așa mod ca agenții

economici din numele căror sunt depuse declarațiile vamale să nu fie obligați să

răspundă pentru lacune și greșeli ce rezultă din omisiunea sau neintroducerea la timp a

schimbărilor legislative parvenite în legislația vamală.

Ca urmare a verificării declarației vamale nominalizate, de către Serviciul Vamal a

fost constat o eroare comisă de colaboratorii vamali și programele soft care sânt puse la

dispoziția agenților economici de organele vamale, agenții fiind obligați să se

conformeze acestor programe.

A considerat că obligațiile vamale urmează a fi achitate în suma corespunzătoare la

data de 06 aprilie 2015, fapt care a avut loc la data de 11 noiembrie 2019 prin ordinul de

plată nr.14599 în sumă de 6 062,44 de lei, conform deciziei de regularizare nr.1427 din

06 noiembrie 2019.

La fel, a considerat că obligația de achitare a majorărilor de întârziere cu

recalcularea acestora ca fiind ilegală și contrară legislației în vigoare, deoarece

2

neachitarea obligațiilor vamale este o consecință a acțiunilor colaboratorilor și a

programelor soft a organelor vamale.

A menționat că, potrivit prevederilor art.5 din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu

privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător,

reglementarea activității de întreprinzător se efectuează prin legi, hotărîri/ordonanțe ale

Guvernului și acte normative ale autorităților administrației publice. Alin.(3) prevede

că, dubiile apărute la aplicarea legislației în procesul inițierii, desfășurării și lichidării

afacerii vor fi interpretate în favoarea întreprinzătorului.

Conform art.901 din Codul civil, atunci când fără justificare debitorul nu își

execută obligația creditorul poate, în condițiile legii și, după caz, ale contractului, la

alegerea sa: a) să ceară executarea silită a obligației; b) să suspende executarea

obligației corelative; c) să reducă obligația sa corelativă; d) să recurgă la rezoluțiunea

contractului; e) să ceară plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutare.

Dacă debitorul demonstrează că neexecutarea obligației este justificată, creditorul

poate recurge la oricare din mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1), cu

excepția executării silite în natura și plății de despăgubiri.

Creditorul nu poate recurge la mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1) în

măsura în care a cauzat neexecutarea obligației debitorului.

A considerat că, în condițiile în care reclamantul a demonstrat că întârzierea

executării obligației de achitare a obligațiilor vamale se datorează exclusiv organelor

vamale, creditorul nu este îndreptățit să ceară plata despăgubire pentru prejudiciul

suferit pin neexecutare.

Potrivit ar.216 alin.(8) din Codul fiscal, contribuabilul, inclusiv prin intermediul

conducătorului său sau altui reprezentat al său, este obligat, după caz, să asigure condiții

adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui și să semneze actul

de control fiscal, chiar și în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să

prezinte în scris, în termen de până la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului,

anexând documentele de rigoare.

La 28 octombrie 2019 de către SA „Supraten” a fost înaintat dezacordul

argumentat cu privire la procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale

nr.92.19/2-R din 15 octombrie 2019.

Conform art.12713 din Codul vamal, decizia de regularizare reprezintă un

document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care

servește drept dovadă a apariției și/sau anulării obligației vamale, a restituirii drepturilor

de import sau de export plătite ori percepute în plus și a măsurilor de politică economică

și care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoștință plătitorul vamal.

Titularul obligației vamale semnează decizia de regularizare chiar și în caz de

dezacord. Decizia de regularizare poate fi atacată, în caz de dezacord, în conformitate cu

prevederile prezentului cod.

Conform art.288 din Codul vamal, actele administrative, acțiunile sau inacțiunile

organelor vamale și ale colaboratorilor vamali sânt contestate inițial la Serviciul Vamal.

Potrivit art.289 din Codul vamal, actele administrative, acțiunile sau inacțiunile

organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile

calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acțiunii/inacțiunii.

3

Art. 290 din Codul vamal prevede că, contestația trebuie să fie soluționată în

termen de 30 de zile calendaristice, calculate din ziua depunerii contestației. Răspunsul

la contestație se emite în scris și se comunică reclamantului. (2) Serviciul Vamal este în

drept să prelungească termenul indicat la alin.(1) cu cel mult 30 de zile calendaristice,

cu informare în termen de 3 zile a reclamantului și cu prezentare motivelor care au stat

la baza prelungirii termenului.

La 15 noiembrie 2019 de către SA „Supraten” a fost înaintată contestație împotriva

deciziei de regularizare nr.1427 din 06 noiembrie 2019 și a procesului-verbal de

reverificare a declarațiilor vamale nr.92.19/2-R din 15 octombrie 2019.

Ulterior, la 02 decembrie 2019 SA „Supraten” a recepționat răspunsul nr.28/11-

19712 din 28 noiembrie 2019 prin care a fost informat că motive pentru admiterea

cerințelor invocate nu s-au constat.

A susținut că organul vamal nu este în drept să emită decizii de regularizare și să

calculeze penalități spre încasare în cazul când informațiile de baza cărora s-a efectuat

importul au fost exacte și complete, însă organul vamal a considerat ulterior că eronat

nu a fost achitat dreptul de import.

Mai mult ca atât, obligația vamală a luat naștere doar la data întocmirii deciziei de

regularizare, or, nu poate penalitatea să curgă înainte de cunoașterea și stabilirea

obligației vamale.

A reținut că poziția SA „Supraten” este susținută inclusiv prin Recomandarea

Curții Supreme de Justiție nr.665 cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislației

vamale ce reglementează stabilirea poziției tarifare pentru mărfurile importate cât și prin

practica judiciară constată a Curții Supreme de Justiție la acest capitol.

A solicitat SA „Supraten” anularea deciziei de regularizare nr.1427 din 06

noiembrie 2019 în partea stabilirii obligației vamale, prin care au fost calculate

drepturile de import în sumă de 46 062,44 de lei precum și în partea stabilirii obligației

vamale prin care a fost calculată penalitate spre încasare în sumă de 31 271,43 de lei.

Prin hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ depusă de SA „Supraten”

împotriva Biroului Vamal Centru și Serviciului Vamal privind anularea deciziei de

regularizare nr.1427 din 06 noiembrie 2019 în partea stabilirii obligației vamale și

calcularea drepturilor de import în sumă de 46 062, 44 de lei și a penalității în sumă de

31 271, 43 de lei.

Din materialele cauzei rezultă că, la caz dispozitivul hotărârii instanței de fond a

fost pronunțat public la 31 mai 2021, iar cererea de apel nemotivat a fost depusă la 03

iunie 2021 prin intermediul oficiului poștal (f.d. 105, 109).

La 21 septembrie 2021 SA „Supraten” a recepționat hotărârea motivată a primei

instanțe, iar la 21 octombrie 2021, SA „Supraten” a depus motivarea apelului, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii (f.d.132, 137-142).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen, atât apelul

nemotivat, cât și cel motivat a SA „Supraten” împotriva hotărârii din 31 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

4

Prin decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de SA „Supraten” și a fost menținută hotărârea din 31 mai 20121 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 179, 180-191).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a bazat pe prevederile

art.12711, 12713, 1811, 185, 2022, 2023, 2025, 2027 din Codul vamal și a stabilit că la 06

aprilie 2015 SA „Supraten” a întocmit declarația vamală nr.3030I5419 din care rezultă

că ultimul a importat mărfuri conform procedurii vamale – import definitiv a mărfurilor

străine care fac obiect preferențial aplicate conform Acordului de Asociere între

Republica Moldova, pe de o partea, și Uniunea Europeană și Comitetul European a

Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificată prin Legea

nr.112 din 02.07.2014, pentru produsele originare din Uniunea Europeană, de la

exportatorul SC „Axperpetuum Impex” SRL din România. Mărfurile declarate ca

„Acoperitoare pentru podea din polipropilenă: mocheta cu fire din polipropilenă, în

ruloane -9836.4 m2 – 92 role”, clasificate la poziția tarifară 570330 „covoare și alte

acoperitoare de podea din materiale textile cu smocuri, chiar confecționate: Imprimat”,

subpoziția 57033018 „Altele” conform Nomenclaturii Combinate a Mărfurilor aprobată

prin Legea nr.172 din 25.07.2014, au beneficiat de tratament preferențial (preferința

200) fără aplicarea taxei vamale la import stabilită prin prisma concesiilor tarifare din

anexa XV și XV-D a Acordului de Asociere.

În perioada 01 octombrie 2019 – 15 octombrie 2019, de către colaboratorii

Biroului Vamal Centru a fost efectuată reverificarea declarației vamale nr.3030I5419

din 06 aprilie 2015 privind verificarea corectitudinii acordării tratamentului tarifar

preferențial la marfa din anexa XV din Acordul de Asociere.

Prin citația de reverificare nr.14958 din 09 octombrie 2019, SA „Supraten” a fost

invitat la organul vamal pentru a face cunoștință cu rezultatele controlului ulterior, în

urma căruia a fost întocmit procesul verbal de reverificare nr.92.19/2-R din 15

decembrie 2019 potrivit căruia s-a constatat că mărfurile importate conform declarației

vamale nr.3030I5419 din 06 aprilie 2015 sunt articole din categoria în faza eliminării

„5” din calendarul pentru Republica Moldova, pentru care taxa vamală se elimină în

etape egale, începând cu data intrării în vigoare a Acordului de Asociere, iar pentru anul

2015 cota taxei vamale constituie 8,33%, conform pct.4 lit.a) al anexei XV și

concesiilor tarifare stabilite în anexa XV-D, astfel riscul examinat privind atribuirea

incorectă a tratamentului tarifar preferențial se adeverește că agentul economic SA

„Supraten” a beneficiat neîntemeiat de scutire totală de la achitare taxei vamale în baza

dovezii de origine, pentru mărfurile importate din Uniunea Europeană.

Ca urmare, a iregularităților constate, la data de 06 noiembrie 2019 Biroul Vamal

Centru a adoptat decizia de regularizare nr.1427 prin care s-a stabilit obligații vamale și

calcularea drepturilor de import în sumă de 46 062, 44 de lei și a penalității în sumă de

31 271, 43 de lei.

În contextul celor expuse, instanța de apel a conchis că mărfurile importate de SA

„Supraten” conform declarației vamale nr. 303015419 din 06.04.2015 sunt articole din

categoria în faza eliminării „5” din calendarul pentru Republica Moldova, pentru care

taxa vamală se elimină în 6 etape egale, începând cu data intrării în vigoare a Acordului

de Asociere, iar pentru anul 2015 cota taxei vamale constituie 8,33%, conform pct. 4 lit.

5

a) al anexei XV și concesiilor tarifare stabilite în anexa XV-D, astfel, riscul examinat

privind atribuirea incorectă a tratamentului tarifar preferențial s-a adeverit, agentul

economic „Supraten” SA a beneficiat neîntemeiat de scutire totală de la achitarea taxei

vamale în baza dovezii de origine, pentru mărfurile importate din Uniunea Europeană.

Ca urmare a iregularităților constatate, în temeiul art. 12711 alin.(1) lit. a), art.

12713, art. 1811 , art. 2022 , art. 2023 alin. (1) lit. g), alin.(2) lit. e), art. 2025 alin. (2) lit.

b), art. 2027 alin. (1) din Codul vamal nr. 1149-XIV din 20.07.2000, art. 7 din Legea

nr.122 din 16.08.2019, s-au recalculat obligații vamale ce urmau a fi încasate la bugetul

de stat al RM în sumă totală de 46062,45 de lei (taxa vamală - 38385,37 de lei; TVA -

7677,08 lei).

De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 129 Codul vamal și art. 228

alin. (1) Codul fiscal și a conchis că prin actul administrativ contestat, SA „Supraten” a

fost calculată majorarea de întârziere în conformitate cu prevederile art. 228 Cod fiscal

și art.129 Cod Vamal nr. 1149-XIV din 20.07.2000, respectiv argumentele apelantei

precum că ”nu poate penalitatea să curgă înainte de cunoașterea și stabilirea obligației

vamale” urmează a fi respinse ca neîntemeiate, or, art. 228 alin. (1) Cod Fiscal indică

expres că, majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcție de

cuantumul impozitului, taxei și de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite,

indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp.

Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de

întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere

reprezintă o parte din obligația fiscală și se percepe în modul stabilit pentru impunerea

fiscală.

Mai mult Completul specializat al instanței de apel a reiterat și prevederile art. 129

alin. (22) Cod Vamal care indică expres că, „pentru sumele obligației vamale stabilite în

procesul controlului ulterior sau în urma recalculării drepturilor de import și de export,

majorarea de întîrziere se calculează pentru perioada de cînd sumele obligațiilor vamale

respective urmau să fie achitate și pînă la data stingerii acestora. Înscrierea în fișa de

evidență a plătitorului vamal a majorării de întîrziere calculate în procesul controlului

ulterior sau ca rezultat al recalculării drepturilor de import și de export se efectuează în

baza deciziei de regularizare.”

Totodată, din cererea de chemare în judecată (f.d.3 alin. 4), Completul judiciar al

instanței de apel a reținut că, SA „Supraten” de fapt este de acord cu achitarea

drepturilor de import menționînd în acest sens că: ”În ce privește achitarea obligațiilor

vamale considerăm că ele pot fi achitate în suma valorii cît ar fi trebuit să fie achitate

sumele corespunzătoare la data de 06 aprilie 2015, fapt care a avut loc la data de 11

noiembrie 2019 prin ordinul de plată nr. 14599 în sumă de 46062,44 de lei, conform

Deciziei de regularizare 1427 din data de 06 noiembrie 2019” , în continuare reclamanta

facînd trimitere la dezacordul în parte ce ține doar de penalitățile calculate.

Respectiv, prin afirmațiile apelantei aceasta de fapt confirmă necesitatea încasării

drepturilor de import ce nu au fost încasate la momentul vămuirii ca urmare a

beneficierii neîntemeiate de scutirile aplicate la momentul vămuirii făcând trimitere

doar la netemeinicia necesității calculării penalităților reflectate în decizia de

regularizare contestată, penalități, care, după cum a fost elucidat anterior, au fost

6

calculate strict în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1) Cod fiscal și din art. 129

alin. (22 ) Cod vamal al Republicii Moldova.

Astfel, argumentul părții apelante precum că penalitatea nu poate curge înainte de

cunoașterea și stabilirea obligațiilor este neîntemeiat, or prevederile enunțate supra

stabilesc expres perioada pentru care se calculează majorarea de întârziere. Totodată,

deși apelanta confirmă despre necesitatea achitării drepturilor de import, totuși aceasta

face trimitere la faptul că, decizia de regularizare nr.1427 din 06 noiembrie 2019 în

partea stabilirii obligației vamale și calcularea drepturilor de import în sumă de 46 062

(patruzeci și șase mii șaizeci și doi) lei 44 bani, ”este o consecință a acțiunilor

colaboratorilor și a programelor soft a organelor vamale” instanța de apel a menționat că

potrivit art. 1811 alin. (7) Cod vamal, dacă după controlul ulterior rezultă că dispozițiile

ce reglementează destinația vamală respectivă au fost aplicate eronat, organul vamal ia

măsuri pentru regularizarea situației, indiferent de nivelul și forma de control vamal

aplicate anterior.

Totodată, conform Ordinului Serviciului Vamal „Cu privire la formularul, modul

de completare și utilizare a Deciziei de regularizare” nr. 333-O din 31.07.2014, publicat

în Monitorul Oficial nr.256-260/1250 din 29.08.2014, se indică expres cazurile cînd se

va emite Decizia de regularizare.

Astfel, conform pct. 3) al Ordinului menționat Decizia de regularizare, ca titlu

executoriu, se va emite în următoarele cazuri: a) apariției obligației vamale în temeiul

art. 127, 1272 - 12712 din Codul vamal, inclusiv în situația în care lipsește declarația

vamală în detaliu, declarația sumară sau formularul tipizat TV-14; b) încheierii din

oficiu a unui regim vamal suspensiv sau a exportului temporar, cu utilizarea garanției

constituite la plasarea sub regimul vamal, inclusiv conform prevederilor pct.71 (2) al

Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005: c)

constatărilor efectuate, pe parcursul derulării controlului ulterior prin audit postvămuire

și/sau reverificării declarației vamale, la finalizarea acestuia, sau în cadrul unui control

repetat al acestuia; d) corectării erorilor de calcul, ca rezultat al verificărilor efectuate

după validarea declarației vamale în detaliu și a erorilor comise într-o decizie de

regularizare emisă anterior; e) recalculării obligației vamale ca rezultat al modificărilor

în legislație cu acțiune retroactivă; f) anulării obligației vamale, ca rezultat al prezentării

documentelor confirmative pentru aplicarea unui tratament tarifar favorabil sau

preferențial; g) anulării obligației vamale, drept consecință a executării unei hotărîri de

judecată sau de către Serviciul Vamal în urma examinării cererii prealabile (contestației)

asupra unei decizii de regularizare; h) introducerii modificărilor în declarația vamală în

detaliu, validată în sistemul informațional “ASYCUDA World”, ca rezultat al aprobării

procesului-verbal de corecție; i) apariției obligației vamale ca rezultat al încheierii

procedurii de amînare a determinării definitive a valorii în vamă.

Respectiv, în prezenta speță, în urma examinării Deciziei de regularizare, se

constată că, în caseta nr. 4 a acesteia se face mențiunea că motivul întocmirii Deciziei

de regularizare are drept bază pct.3) lit. a) și lit. c) a Ordinului Serviciului Vamal nr.

333-O din 31.07.2014.

7

Totodată, caseta nr. 5 a Deciziei de regularizare, indică temeiul legal a întocmirii

Deciziei de regularizare și anume art. 12711 alin.(1) litera a) Cod Vamal al RM, temei ce

întrutotul se încadrează ca motiv de emitere a deciziei de regularizare reflectat în pct.3)

litera. a) a Ordinului nr. 333-0 din 31.07.2014.

Reieșind din cele expuse instanța de fond absolut întemeiat a constat că actul

administrativ contesta la caz este legal, emis în corespundere cu prevederile legale,

respectiv pretențiile reclamantului SA „Supraten” corect au fost respinse ca

neîntemeiate.

La 18 martie 2022, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul adresei electronice, a

notificat SA „Supraten” dispozitivul deciziei și la 18 martie 2022 SA „Supraten” a

depus cererea de recurs nemotivată (f.d.192, 193).

La 22 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SA „Supraten” a depus cererea

de recurs motivată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2022,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii cu privire la admiterea integrală a acțiunii (f.d. 200-207).

În motivarea recursului recurentul a indicat argumentele de fapt și de drept

invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

La 18 martie 2022, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul adresei electronice, a

notificat SA „Supraten” dispozitivul deciziei și la 18 martie 2022 SA „Supraten” a

depus cererea de recurs nemotivată (f.d.192, 193).

Curtea de Apel Chișinău la 23 iunie 2022 a notificat SA „Supraten” copia deciziei

motivate a instanței de apel și la 22 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SA

„Supraten a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei instanței de apel din 01

martie 2022 (f.d. 199, 200-209).

În condițiile enunțate, atât recursul nemotivat depus la 18 martie 2022 și cel

motivat depus la 22 iulie 2022 sunt în termen.

La 27 iulie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului Vamal

al RM și Biroului Vamal Centru copia recursului motivat depus de SA „Supraten”, cu

înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței.

La 12 august 2022 Serviciul Vamal al RM a depus referință, prin care a solicitat de

a considere recursul depus de SA „Supraten” drept inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de SA „Supraten”, inadmisibilă, din următoarele motive.

8

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

9

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

SA „Supraten”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Supraten” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10