2ra-1194/22 — Încasarea platilor salariale

2ra-1194/22 — Încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–1194/22

2-19028728-01-2ra-26082022

Prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Dondușeni), (jud. L.Danilișin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Grigor Ruslan, reprezentat de

avocatul Rusu Virgiliu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigor Ruslan

împotriva SC „Fiata-Expediție” SRL cu privire la încasarea plăților salariale, a

contribuțiilor sociale, a plăților suplimentare pentru întârzierea plății salariului,

recunoașterea nulității ordinului nr. 10 din 10 septembrie 2016, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Grigor Ruslan și menținută hotărârea din 23

august 2021 și hotărârea suplimentară din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Edineț

(sediul Dondușeni),

con st ată:

La 24 mai 2019, Grigor Ruslan a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Societății Comerciale ”Fiata-Expediție” SRL cu privire la încasarea

plăților salariale legate de prestarea muncii în calitate de manager de transport pentru

perioada 01 septembrie 2016 – 31 august 2018 în sumă de 72 000 lei și la efectuarea

plăților contribuțiilor sociale individuale pentru lunile ianuarie-august 2018,

încasarea din contul SRL ”Fiata-Expediție” în beneficiul său a plăților suplimentare

pentru întârzierea plății salariului în sumă de 133 110 lei, a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, a activat în calitate de

conducător auto la SRL ”Fiata-Expediție”, începând cu 01 aprilie 2016, în baza

contractului individual de muncă nr. 6, cu un salariu de 3000 lei.

Prin ordinul angajatorului nr. 9 din 01 septembrie 2016 a fost numit în funcția

de manager de transport contra unui salariu identic de 3000 lei. Ordinul nr. 9 nu

conținea mențiunea de transfer, a continuat să cumuleze funcțiile de conducător auto

și manager de transport, însă salariul pentru îndeplinirea obligațiunilor de manager

1

de transport nu i s-a achitat. Reclamantul atestă o restanță la plata salariului pentru

perioada 01 septembrie 2016 – 31 august 2018 și din motiv că nu i s-a achitat salariul

pentru îndeplinirea obligațiunilor de manager de transport.

La 31 august 2018 reclamantul a demisionat, angajatorul nu a achitat nici

asigurările sociale cuvenite și nu l-a inclus în raportul respectiv, astfel, a fost

prejudiciat atât în aspectul neachitării salariului cât și crearea unei perioade în care

nu i-au fost calculate și plătite contribuții individuale - lunile ianuarie - august 2018.

Reclamantul a încercat să soluționeze litigiul printr-o adresare extrajudiciară de

restabilire în drepturile și interesele sale legitime, formulată la 13 martie 2019, însă

a primit un răspuns negativ, în care se menționează, că reclamantul a fost transferat

din funcția de șofer în funcția de manager transport, cu achitarea integrală a salariului

și că plățile în bugetul asigurărilor sociale a fost efectuat integral.

În opinia reclamantului facturile fiscale atestă faptul că, a continuat munca și

de șofer transport, nu sezonier, cum invocă pârâta, ci permanent, în timp ce salariul

pentru funcția manager transport nu i-a fost achitat. Reclamantul a cumulat aceste

două funcții, urmând să primească salariu pentru ambele, însă pârâta una din funcții

a lăsat-o în umbră fiscală. Activitatea reclamantului nu a fost una sezonieră, ce se

confirmă, în opinia reclamantului, prin extrasul din cont prezentat de CNAS, de unde

rezultă raportarea lui ca salariat în fiecare lună a anului 2016-2017, cu excepția

anului 2018 pentru 6 luni pentru care se solicită efectuarea plăților contribuțiilor

sociale individuale în prezenta acțiune.

Omisiunea angajatorului în achitarea plăților ce i se cuvin i-au cauzat un

prejudiciu moral, suferințe de ordin psihic derivate din insuficiența surselor

financiare cuvenite, starea de frustrare în procesul de căutare al mijloacelor bănești

de substituire, care pot fi recuperate pecuniar prin plata de către Angajator a unui

echivalent patrimonial în sumă de 15000 lei.

Reclamantul a menționat că, reieșind din faptul că, în cadrul pregătirii cauzei

către dezbaterile judiciare, pârâta a prezentat proba scrisă a unui ordin cu Nr. 10 din

30 septembrie 2016, potrivit căruia ordinul Nr. 9 din 01 septembrie 2016 ar fi fost

corectat din sintagma: "de a numi pe Grigor Ruslan în funcție de manager în

transport rutier" în sintagma "de a transfera pe Grigor Ruslan din funcția de

conducător auto în funcția de manager în transport rutier" și reieșind că este pentru

prima dată când reclamantul a aflat despre existența acestui ordin, și-a exprimat

dezacordul cu el, solicitând suplimentar anularea lui și încasarea prejudiciului moral

cauzat în mărime de 20000 lei.

În viziunea reclamantului apariția acestui ordin este mai mult decât dubioasă

și reprezintă un mijloc blamabil de eliberare de răspundere a angajatorului. Prin acest

ordin se încearcă invocarea unor efecte juridice, prin care pârâta s-ar apăra împotriva

pretenției reclamantului de încasarea salariului pentru munca suplimentară efectuată

în cuantum de 72000 lei. Astfel, se încearcă influențarea convingerii instanței de

judecată că reclamantul, fiind transferat din funcția de conducător auto în funcția de

manager transport rutier și nu numit în aceasta, nu ar fi beneficiat de un salariu pentru

munca pentru ambele funcții deținute.

Angajarea reclamantului în funcția de conducător auto este efectuată în temeiul

Contractului individual de muncă nr. 6 din 01 aprilie 2016. Potrivit p. 25 al

2

contractului, transferul salariatului la o altă muncă pot avea loc doar în strânsă

conformitate cu art.art. 68, 74 ale Codului muncii și p. 20-21 ale contractului

individual de muncă. De altfel, potrivit p. 20 al contractului, contractul poate fi

modificat doar printr-un acord suplimentar semnat de părți care se anexează la

contract și este parte integrantă a acestuia. În temeiul p. 21 al contractului se

consideră modificare a contractului - locul de muncă, specialitatea, profesia, funcția.

În conformitate cu art.art. 68, 49/1 Codul muncii, constituie modificare a

contractului individual de muncă și așa elemente esențiale ca atribuții ale funcției,

riscurile specifice ale funcției; drepturile și obligațiile salariatului.

Este evident că funcția de conducător auto și de manager transport rutier nu este

una și aceeași, spre exemplu riscurile primei funcții așa cum stipulează p. 7 al

contractului țin de accidente legate de erori de pilotaj pe drumurile publice adică în

esență derivă din funcția de a conduce mijlocul de transport, iar funcția managerului

de transport rutier, așa cum stipulează Codul transporturilor rutiere RM în art. 5 se

rezumă la persoana fizică angajată care conduce permanent și efectiv activitățile de

transport rutier ale întreprinderii și care îndeplinește cumulativ condițiile de bună

reputație și competență profesională. De altfel întreprinderea care dorește să

desfășoare activitate de operator de transport rutier notifică Agenția Națională

Transport Auto în privința desemnării în calitate de manager de transport rutier a cel

puțin o persoană, așa cum prevede art. 21 al Codului transporturilor rutiere RM.

Prin operațiunea de "corectare a ordinului", angajatorul de fapt modifică

contractul individual de muncă, transferă salariatul la altă funcție, acționând contrar

dispozițiilor legislației muncii și anume art. 74 Codul muncii. Cu raportare la

prezentul caz, atât modificări la contract nu s-au făcut, cât și ordinul nr. 10. din 30

septembrie 2016 nu a fost adus la cunoștință reclamantului.

Reclamantul a insistat asupra faptului că, angajatorul nici nu conștientizează la

justa valoare că recunoaște activitatea salariatului concomitent în ambele funcții, în

pag. 2, alin. 2 a referinței angajatorului, în care este clar menționat că, reclamantului

i-a fost calculat atât salariu pentru munca de manager transport rutier cât și salariul

pentru munca de conducător auto, spre exemplu pentru luna mai 2018. În alin. 4 se

menționează același lucru pentru luna iulie 2018. În ce măsură asemenea afirmații

care corespund în aspect temporal anului 2018, inclusiv conform tabelelor de pontaj

prezentate de angajator, sunt compatibile prevederilor ordinului nr. 10 "emis" încă

la 30 septembrie 2016.

Reclamantul nu neagă exercitarea funcției de manager transport rutier, dar

specifică că a continuat exercitarea funcției de conducător auto, mai ales că volumul

de servicii al angajatorului nu scăzuse la momentul numirii lui în funcție de manager

transport rutier, angajatorul având nevoie de un număr de șoferi nu mai mic decât

cel existent, în condiții în care nici o persoană nu a fost angajată în locul

reclamantului, fapt ce demonstrează că el a continuat să-și exercite și munca veche.

Astfel, ordinul nr. 10 din 30 septembrie 2016 este ilegal și trebuie anulat, or,

există o suspiciune rezonabilă că apariția acestui ordin este o "incursiune în trecut"

și întru eliminarea oricăror dubii angajatorul pârât trebuie să prezinte cartea sa de

ordine. Comportamentul angajatorului prin emiterea acestui ordin depășește orice

bună-credință și manifestă o lipsă totală de respect al drepturilor salariatului.

3

Apariția acestui ordin este o nouă sursă de cauzare salariatului a prejudiciului moral

care reiese din suferințele de ordin psihic derivate din lipsa de considerațiune din

partea angajatorului, pierderea încrederii în legalitate și ordinea de drept,

proeminența sporită a stării de frustrare, care pot fi recuperate pecuniar prin plata de

către angajator a unui echivalent patrimonial în sumă de 20000 lei. Ulterior,

reclamantul a concretizat suma plăților suplimentare pentru întârzierea plății

salariului, solicitând încasarea sumei de 164 862 lei și a cheltuielilor de judecată

Prin hotărârea din 23 august 2021 a Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Grigor Ruslan împotriva

Societății Comerciale ”Fiata-Expediție” SRL.

Prin încheierea din 24 august 2021 a Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) a

fost corectată greșeala ce ține de numele reclamantului.

Prin hotărârea suplimentară din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Edineț (sediul

Dondușeni) a fost încasată din contul lui Grigor Ruslan în beneficiul Societății

Comerciale ”Fiata-Expediție” SRL suma de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de

asistenta juridică.

Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Grigor Ruslan și menținută hotărârea din 23 august 2021 și hotărârea

suplimentară din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni).

În consolidarea soluției de respingere a acțiunii reclamantului instanțele au

reținut că, la încheierea contractului individual de muncă părțile au negociat

condițiile de retribuire a muncii salariatului și anume s-a stabilit salariu în mărime

de 3000 lei lunar pentru o zi completă de lucru de 8 ore, cu un repaus de o oră pe zi

și 2 zile de odihnă - sâmbătă și duminica. În punctul pct.12 al contractului individual

de muncă mai este indicat și mențiunea ”sezonier”, fiind o condiție a contractului de

muncă negociată între angajator și salariat, care îi permitea ultimului să nu lucreze

ziua completă, dar la solicitare și necesitate. Contractul de muncă a fost semnat de

Grigor Ruslan, fapt confirmat de ultimul.

Prin cererea din 01 august 2016 Grigor Ruslan a solicitat să fie transferat din

funcția de conducător auto în funcția de manager transport rutier, astfel la 01 august

2016 între SRL ”Fiata-Expediție” și Grigor Ruslan a fost întocmit și semnat Actul

adițional nr.1 la contractul individual de muncă cu următoarea condiție: ”Conform

art.74 al.1 din Codul muncii se modifică p.1 din contractul individual de muncă nr.6

din 01 aprilie 2016 se transferă în calitate de manager de transport de la 01

septembrie 2016”. Afirmațiile reclamantului precum că nu a semnat cererea

respectivă au fost respinse de către instanțele de judecată, or potrivit concluziilor

expertului judiciar Botnari Valeriu din cadrul Centrului Național de Expertize

Judiciare expusă în Raportul de expertiză judiciară nr.444 din 30 martie 2021,

semnătura din numele Grigor Ruslan, plasată în rubrica ”Salariatul” din ”Actul

adițional nr.1 din 01 august 2016 la contractul individual de muncă nr.6 din 01 aprilie

2016” a fost executată de către Grigor Ruslan.

Instanțele au constatat din probatoriul prezentat de părți că în privința lui Grigor

Ruslan s-a efectuat anume un transfer dintr-o funcție în alta și nu o cumulare de

funcții, după cum a invocat reclamantul, or, acesta personal a întocmit și semnat

cererea de transfer, a semnat actul adițional la contractul de muncă unde expres se

4

indica că Grigor Ruslan este transferat în funcția de manager de transport, aceeași

mențiune cu privire la transfer este făcută și în carnetul de muncă a reclamantului,

iar eroarea din Ordinul angajatorului nr. 9 din 01 septembrie 2016 a fost corectată

prin Ordinul nr.10 din 30 septembrie 2016.

La fel, au fost respinse ca neîntemeiate argumentele reclamantului cu privire la

nulitatea Ordinului nr.10 din 30 septembrie 2016, or înscrisurile ce confirmă

transferul reclamantului în funcția de manager de transport au fost întocmite până la

înaintarea prezentei acțiuni în instanța de judecată. Eroarea din ordinul nr.9 din 01

septembrie 2016 este evidentă or, acesta a fost emis la cererea angajatului Grigor

Ruslan care a solicitat transferul în funcția de manager de transport și nu cumularea

funcțiilor de manager de transport și conducător auto și la aceiași dată a fost întocmit

și semnat actul adițional Contractul individual de muncă în care s-a dispus transferul

în funcția de manager de transport, astfel angajatorul, în speță SC „Fiata-Expediție”

SRL, nu era în drept în baza cererii de transfer să dispună o cumulare în funcție

printr-o nouă numire în funcție și păstrarea celei precedente.

La 08 august 2022, Grigor Ruslan, reprezentat de avocatul Rusu Virgiliu, a

contestat cu recurs decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, precum și

a comis alte erori care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 28 septembrie 2022 (prin oficiul poștal), SC „Fiata-Expediție” SRL a depus

o referință la recursul declarat de către Grigor Ruslan, solicitând considerarea

acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 31 mai

2022, a fost expediată părților la 29 iulie 2022 prin poștă electronică și la 01 august

2022 prin oficiul poștal, fiind recepționată de recurent la 04 august 2022. Astfel, se

constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și, la 08 august 2022, a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Grigor Ruslan, reprezentat de avocatul Rusu Virgiliu, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Grigor Ruslan, reprezentat de avocatul Rusu

Virgiliu, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Grigor Ruslan, reprezentat de avocatul Rusu

Virgiliu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

6

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Grigor Ruslan, reprezentat

de avocatul Rusu Virgiliu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

7