2ra-894/22 — restituirea contravalorii serviciilor neacordate, incasarea penalitatii, repararea prejudiciului si comepensarea cheltuielilor de judecata

2ra-894/22 — restituirea contravalorii serviciilor neacordate, incasarea penalitatii, repararea prejudiciului si comepensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-894/22

2-19191439-01-2ra-22062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, M. Dutca)

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Cristina Voiaj”, reprezentată de avocatul Grigore Sarsaman,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Semion Mitioglo

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cristina Voiaj” cu privire la restituirea

contravalorii serviciilor neacordate în baza contractului turistic, încasarea penalității,

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 decembrie 2019, Semion Mitioglo, reprezentat de avocatul Andrei

Beruciașvili, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Cristina Voiaj”, (în continuare SRL „Cristina Voiaj”),

solicitând încasarea sumei de 530 de euro, în lei moldovenești, la cursul BNM la

data executării hotărârii, cu titlu de restituire a contravalorii serviciilor neacordate în

baza contractului turistic, a sumei de 4725 de lei, cu titlu de prejudiciu material, a

sumei de 1000 de euro, în lei moldovenești, la cursul BNM la data executării

hotărârii, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 471,7 euro, în lei moldovenești, la

cursul BNM la data executării hotărârii, cu titlu de penalitate și a cheltuielilor de

judecată constituite din suma de 970 de lei, achitată pentru traducerea actelor și suma

de 2500 de lei pentru serviciile juridice, iar în total suma de 3470 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în luna februarie, anul 2019, s-

a folosit de serviciul „Early Booking”, pentru serviciile turistice și a bronat servicii

turistice pentru perioada 04 iunie 2019 - 11 iunie 2019, pentru Bulgaria, Elenite,

hotelul Royal Park. La 06 februarie 2019, i s-a eliberat dovada rezervării sub nr.

30302.

În data de 11 martie 2019 a semnat cu SRL „Cristina Voiaj”, contract turistic,

conform clauzelor căruia, obiectul contractului îl constituia, comercializarea

produsului turistic, anterior bronat sub nr. 30302, contra plată în condițiile prevăzute

de contract. Produsul turistic conform pct. 3 al contractului, a constituit: țara de

destinație – Bulgaria; itinerarul (turul): Chișinău - Elenite- Chișinău; perioada

sejurului: 04 iunie 2019-11 iunie 2019; categoria unității de cazare: Royal Park 4+;

1

tipul camerei-studio; numărul de persoane 2 adulți și 3 copii; serviciul masă -ALL

și asigurarea medicală. Costul pachetului turistic conform clauzelor contractului a

constituit suma de 530 de euro, care a fost achitată integral, conform chitanței din

11 martie 2019.

Reclamantul a afirmat că, în data de 03 iunie 2019, cu transportul propriu, s-au

deplasat către Bulgaria, Elenite, hotelul Royal Park, iar ajungând la destinație la data

de 04 iunie 2019 și prezentând actele la recepție, nu au fost acceptați ca beneficiarii

produsului turistic, din motiv că, bronarea sub nr.30302 a fost anulată la data de 02

iunie 2019. Imediat a contactat telefonic reprezentantul pârâtului, totodată a făcut

reclamație agentului turistic care i-a eliberat actele în forma scrisă, prin care se

confirmă faptul că, bronarea serviciilor turistice sub nr.30302 a fost anulată la data

de 02 iunie 2019. A obținut și confirmarea în forma scrisă, conform căreia SRL

„Cristina Voiaj”, în persoana directorului Alexei Sîrbu, a fost informat despre acest

fapt, prin intermediul poștei electronice la data de 02 iunie 2019 ora 13:14, adică

încă până la plecarea în Bulgaria. În pofida acestui fapt, nu a fost preîntâmpinat de

către pârât despre anularea bronării. Fiind deja în Bulgaria, a fost nevoit să achite

cazarea din banii proprii. Pentru fiecare zi de cazare în hotel a achitat suma de 227

de leve bulgari, iar pentru 2 zile de cazare a achitat sume de 454 leve bulgari, ceea

ce la data achitării conform cursului BNM din 04 iunie 2019, a constituit suma de

4725 lei (1 lev = 10,4076 de lei MDLx454). Din lipsa altor mijloace bănești, s-au

întors în țară.

La data de 26 iunie 2019 a înaintat o pretenție către pârât, prin care a solicitat

rezilierea contractului de agent pentru selectarea și procurarea produsului turistic

încheiat la 11 martie 2019, restituirea mijloacelor bănești în suma de 530 de euro

achitați pentru produsul turistic nelivrat, achitarea cheltuielilor de drum în sumă de

170 de euro, a cheltuielilor de cazare în sumă de 240 de euro și repararea

prejudiciului moral în sumă de 1000 de euro. Prin răspunsul din 29 iunie 2019,

pârâtul a informat despre faptul că, recunoaște obligația de restituire a banilor

achitați pentru produsul turistic, însă nu dispune de mijloace bănești pentru

îndeplinirea acestei obligații. Solicitările de restituire a cheltuielilor și de reparare a

prejudiciului moral, au rămas nesoluționate.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Semion Mitioglo și s-a

încasat din contul SRL „Cristina Voiaj” în beneficiul lui Semion Mitioglo suma de

530 de euro, contravaloarea serviciilor neacordate, suma de 4725 de lei, prejudiciul

material, suma de 471,70 de euro, penalitate legală, suma de 200 de euro, prejudiciul

moral și suma de 3470 de lei, cheltuieli de judecată; s-a încasata din contul SRL

„Cristina Voiaj” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 835,16 lei; în rest,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Cristina Voiaj”, reprezentată de avocatul Grigore Sarsaman și s-a

menținut hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel citând prevederile art.774 alin.(1), art.

858 alin. (1) și (2), art. 1592 alin. (1), art. 1608 alin. (1) și (3) Cod civil, precum și

ale art.1, art. 6, art.20 alin.(4) și (5) din Legea privind protecția consumatorilor, a

considerat că, hotărârea primei instanțe, în partea prin care a fost admisă parțial

cererea reclamantului privind compensarea prejudiciului moral cauzat prin

2

neîndeplinirea obligațiunilor contractuale de către pârâtă, în sumă de 200 de euro,

este una întemeiată, or, suma pretinsă în acest sens de către reclamantul intimat, în

mărime de 1000 de euro este una exagerată.

Întrucât SRL „Crisitna Voiaj” nu a asigurat executarea pachetului turistic

comercializat reclamantului prin contractul din 11 martie 2019, ultima urmează să

restituie contravaloarea acestuia în sumă de 530 de euro, precum urmează să repare

prejudiciul material cauzat în rezultatul neexecutării contractului în sumă de 4725

de lei și prejudiciul moral cauzat în sumă de 200 de euro.

În temeiul dispozițiilor art.32 alin. (1) și (11) al Legii privind protecția

consumatorului, instanța de apel a considerat justă soluția instanței de judecată și în

partea admiterii cerinței cu privire la încasarea sumei de 471,70 de euro cu titlu de

penalitate pentru nerestituirea prețului pachetului turistic, calculată pentru perioada

11 iulie 2019 – 08 octombrie 2019.

În partea ce ține de capătul de cerere privind compensarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel cu referire la art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, a

conchis că, instanța de judecată corect a dispus încasarea din contul apelantei/pârâte

în beneficiul reclamantului/ intimat, suma de 970 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată suportate pentru traducerea actelor.

Cât privește cheltuielile de asistență juridică, instanța de apel a reținut prin

prisma art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă, că, intimatul-reclamant a

prezentat bonul de plată nr.QL 040276 pentru suma de 2500,00 de lei, achitată de

către Semion Mitioglo în beneficiul avocatului Andrei Beruceașvili (f.d.11).

Instanța de apel a considerat justă și întemeiată concluzia primei instanțe

privind compensarea sumei menționate în beneficiul lui Semion Mitioglo din contul

SRL „Cristina Voiaj ”.

Cu referire la art.85 alin.(1), art.98 alin.(1) Cod de procedură civilă, a menționat

că, pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe prevederile Legii cu privire la

protecția consumatorului, reclamantul fiind scutit de la plata taxei de stat, la

depunerea cererii de chemare în judecată și deoarece acțiunea înaintată de Semion

Mitioglo a fost admisă, instanța de fond corect a dispus încasarea taxei de stat în

sumă de 835,16 lei din contul pârâtei.

Argumentele invocate de apelantă, potrivit cărora pretențiile reclamantului

urmau a fi respinse, or, actele traduse, anexate la cererea de chemare în judecată nu

corespund prevederilor legale, instanța le-a apreciat critic, acestea fiind inconsistente

și fără raționament juridic valabil circumstanțelor cauzei.

La 01 iunie 2022, SRL „Cristina Voiaj”, reprezentată de avocatul Grigore

Sarsaman, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, unul din motivele de bază care au fost

indicate în cererea de apel, a fost faptul că instanța a făcut trimitere la probele:

confirmarea rezervării din 07 februarie 2019 cu traducere; înștiințarea despre

anularea rezervării 30302 din 02 iunie 2019 cu traducere; copia facturii și chitanței

fiscale cu traducere; copia pretenției și răspunsului la pretenție; bonul de plată. În

temeiul prevederilor art.466 alin.(1) Cod de procedură civilă, actele oficiale

eliberate, redactate sau legalizate, în conformitate cu legislația străină și în forma

3

stabilită, de organele competente străine în afara Republicii Moldova în privința

cetățenilor sau organizațiilor ei ori persoanelor străine pot fi prezentate instanțelor

judecătorești ale Republicii Moldova numai dacă sunt supralegalizate pe cale

administrativă ierarhică și ulterior, de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare

ale Republicii Moldova. Alineatul (4) al aceluiași articol prevede că, actele oficiale

eliberate pe teritoriul unui stat participant la tratatul internațional la care Republica

Moldova este parte sunt recunoscute fără supralegalizare ca înscrisuri în instanțele

judecătorești ale Republicii Moldova.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui motiv, contrar prevederilor

art.373 alin.(5) Cod de procedură civil, conform cărora instanța de apel este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Recurentul a susținut că, instanța de fond și cea de apel și-au întemeiat

hotărârile contrar prevederilor art.466 Cod de procedură civilă și contrar

prevederilor legii, or, în temeiul art.117 alin.(3) Cod de procedură civilă, probele

obținute cu încălcarea legii nu au putere de probațiune și nu pot fi puse de instanță

la baza hotărârii.

Recurentul a declarat că, în jurisprudența CtEDO s-a reiterat că scopul

articolului 6 § 1 CEDO este, inter alia, de a impune unei „instanțe judecătorești”

obligația de a efectua o examinare adecvată ale afirmațiilor, argumentelor și probelor

prezentate de către părți, fără a prejudicia aprecierea dată de instanță acestora sau

relevanța acestora pentru hotărârea care o va adopta, având în vedere faptul că nu

este sarcina Curții să examineze dacă argumentele au fost examinate corespunzător

(a se vedea Mitrofan v. Moldova, nr.50054/07, § 48, hotărîrea definitivă din 15

aprilie 2013, Perez v. Franța, nr.47287/99, § 80 și Buzescu v. Romania, nr.61302/00,

suficient hotărârile și care au constituit încălcări ale art.6 din Convenție au fost

constatate în hotărârile Suominen v. Finlanda (nr.37801/97, § 34-38, 01 iulie 2003),

Popov v. Moldova (nr.19960/04, & 49-54, 6 decembrie 2005), Melnic v. Moldova

(nr.6923/03, § 39-44, 14 noiembrie 2006). În cauza Suominen vs. Finlanda, s-a

relevat că, „[...] rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea Hirvisaari v. Finlanda, nr.49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).”

Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a prezenta argumentele instanței,

dar, de asemenea, obligația corespunzătoare instanței de a arăta, în motivarea sa,

considerentele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, a precizat că, decizia motivată

a fost expediată la data de 25 ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice, iar

termenul de recurs fiind de 2 luni, urma se expire la 25 martie 2022. Însă pct.5.1.2

al dispoziției nr.5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale al

Republicii Moldova arată că, termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele civile

se suspendă de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții,

se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceiași durată, de la data încetării stării

de urgență. Potrivit pct.2.1 al dispoziției nr.13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale al Republicii Moldova, termenele de exercitare a căilor de atac

4

în cauzele civile [...] au fost substituite cu termene noi, de aceiași durată. Astfel, în

opinia sa, este în interiorul termenului de recurs.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 22 iunie 2022 (f.d.119) a

fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la 27 iunie 2022, conform

avizului de recepție (f.d.121).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 noiembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 01 iunie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la data de 25 ianuarie 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d.104).

Totodată, Completul notează că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii

Moldova nr. 41 din 24 februarie 2022 privind declararea stării de urgență, , conform

art. 1, s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o

perioadă de 60 de zile. În virtutea art. 2 al Hotărârii menționate, pe perioada stării de

urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova va emite

dispoziții în vederea punerii în executare a unor măsuri, inclusiv stabilirea unui

regim de lucru pentru activitatea entităților.

În context, prin dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, conform subpct.5.1.2. s-a dispus: „Termenele

de exercitare a cailor de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în

curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi

termene, de aceeași durata, de la data încetării stării de urgență în cauzele care se

suspenda de drept, în care au fost exercitate căi de atac până la data emiterii prezentei

dispoziții, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de

urgență.”

Conform pct. 1 al dispoziției nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-au exclus masurile specifice în

domeniul justiției și s-a abrogat punctul 5 din dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022, cu

modificările ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova, începând cu data de 04 aprilie 2022, iar conform pct.2 s-au stabilit anumite

măsuri de tranziție în domeniul justiției, începând cu data de 04.04.2022.

Prin subpct. 2.1. din aceeași dispoziție, s-a dispus: „Termenele de exercitare a

căilor de atac în cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost

întrerupte potrivit prevederilor punctului 5 din dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu

termene noi, de aceeași durata, care încep a curge de la data prevăzută la pct. 2. În

cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost suspendate de drept

potrivit prevederilor punctului 5 din dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, în care au fast exercitate căi de

atac până la data emiterii dispoziției respective, dosarele se înaintează instanței

competente începând cu data prevăzută la pct. 2.

5

La caz, termenul de 2 luni de declarare a recursului a început a curge de la data

de 04 aprilie 2022 și astfel, recursul declarat la 01 iunie 2022, este considerat a fi

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Cristina Voiaj”,

reprezentată de avocatul Grigore Sarsaman, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Cristina Voiaj”,

reprezentată de avocatul Grigore Sarsaman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

6

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Cristina Voiaj”, reprezentată de

avocatul Grigore Sarsaman.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Cristina Voiaj”, reprezentată de avocatul Grigore Sarsaman, împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7