2ra-627/22 — încasarea contravalorii biletelor de călătorie,compensației pentru anularea zborului, penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-627/22 — încasarea contravalorii biletelor de călătorie,compensației pentru anularea zborului, penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-627/22

2-20108022-01-2ra-29042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

DECIZIE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Irina Fitchevici și Ion Fitchevici, reprezentați

de avocatul Adrian Grosu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Fitchevici și

Ion Fitchevici împotriva Companiei Aeriene „AIR MOLDOVA” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea contravalorii biletelor de călătorie,

penalității, compensației pentru anularea zborului, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 04 septembrie 2020, Irina Fitchevici și Ion Fitchevici, reprezentați de

avocatul Adrian Grosu, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei

Aeriene „AIR MOLDOVA” Societate cu Răspundere Limitată, (în continuare C.A.

„AIR MOLDOVA” S.R.L.), solicitând încasarea contravalorii biletelor de călătorie

în sumă de 564,41 de euro, a penalității în mărime de 564,41 de euro, pentru

nerestituirea contravalorii biletelor în termenul legal, a compensației pentru anularea

zborului în mărime de câte 400 de euro pentru fiecare, a prejudiciului moral în

mărime de 11000 de lei în beneficiul Irinei Fitchevici, a prejudiciului moral în

mărime de 10000 de lei în beneficiul lui Ion Fitchevici și a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 1430 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că, la 21 decembrie 2019, Ion

Fitchevici a procurat de la pârât patru bilete electronice (e-ticket) tur-retur, dintre

care două pe numele său, iar altele două pe numele Irinei Fitchevici. Biletele tur-

retur au fost procurate pentru cursa aeriană nr. 9U 834 din 12 aprilie 2020, cu

itinerarul London/Stansted (STN)-Chișinău (KIV), la prețul de 275 euro, respectiv

câte 137,50 de euro/per bilet și pentru cursa nr. 9U 833 din 03 mai 2020, Chișinău

(KIV)-London/Stansted (STN), la prețul de 289,41 de euro, câte 144,70 de euro/per

bilet, în total pentru contractul de transport aerian de persoane s-a virat pârâtului

suma de 564,41 de euro.

1

Reclamanții au precizat că, la data de 26 martie 2020, înainte de efectuarea

primului zbor din 12 aprilie 2020, au identificat pe site-ul C.A. „AIR MOLDOVA”

S.R. L. informația privind anularea zborului.

La aceeași dată, Irina Fitchevici, acționând inclusiv în interesele lui Ion

Fitchevici, a remis pârâtului solicitarea privind rambursarea banilor achitați pentru

zborul din 12 aprilie 2020 și 03 mai 2020. Drept răspuns, la 28 martie 2020, pârâtul

i-a informat că le „vine în întâmpinare” și le propune modificarea gratuită a biletelor

pentru aceeași destinație până la data de 24 octombrie 2020, iar rambursarea se

permite numai conform regulilor tarifului aplicat. Nefiind de acord cu propunerea

pârâtului, la 09 iulie 2020, au trimis a doua solicitare privind restituirea banilor

achitați pentru încheierea contractului de transport aerian de persoane. La data de 10

iulie 2020, pârâtul i-a informat că, în urma anulării biletelor, pasagerii primesc o

rambursare în mărime de 38 euro/per pasager. În contextul în care că nu au beneficiat

de zbor, iar pârâtul nu a prestat serviciul, reclamanții au considerat că, asemenea

abordare este nejustificată și abuzivă în raport cu consumatorii, asupra căror

circumstanțe își exprimă dezacordul.

La data de 17 august 2020, reclamanții au expediat în adresa pârâtului declarația

de rezoluțiune a contractului de transport de persoane din 21 decembrie 2019,

începând cu data recepționării notificării, încheiat cu pârâtul privind transportarea

pasagerilor la cursa aeriană nr.9U 834 din 12 aprilie 2020 și cursa nr.9U 833 din 03

mai 2020. Declarația de rezoluțiune a fost recepționată de către pârât la data de 20

august 2020.

De asemenea, au menționat că, în contextul declarației de rezoluțiune

expediate, reclamanții au solicitat repetat restituirea contravalorii biletelor achitate,

fiind acordat un termen suplimentar de 7 zile pentru soluționarea amiabilă a

diferendului, termen care însă nu a fost respectat de pârât, nefiind remis niciun

răspuns până la adresarea în instanța de judecată.

Reclamanții au susținut că, nici de această dată pârâtul nu a intenționat de a

restitui prestațiile datorate integral, deși, la momentul încheierii contractului de

transport, pârâtul a primit prestația prin plata sumei totale de 564,41 de euro, însă

contractul nu a fost executat și suma nu a fost restituită. Astfel, au solicitat încasarea

silită a sumei indicate.

La fel, reclamanții au revendicat dreptul la încasare a penalității prevăzute de

lege pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii biletelor de călătorie, care

nu a fost executată de pârât în contextul declarației de rezoluțiune din 17 august

biletelor achitate, a fost trimisă pârâtului la data de 26 martie 2020, însă nu a fost

executată, circumstanțe care, în opinia lor, îi îndreptățesc la pretinderea încasării

penalității. Având în vedere prima reclamație înaintată la 26 martie 2020 și

nerestituirea contravalorii biletelor de călătorie, pentru perioada 10 aprilie 2020 – 03

septembrie 2020, a fost acumulată o penalitate legală în mărime de 829,68 de euro.

Însă ținând cont de prețul total al serviciului și dispozițiile legale din care rezultă că

penalitatea solicitată nu poate depăși prețul serviciului, au solicitat achitarea unei

penalități legale doar în sumă de 564,41 de euro, pentru nerestituirea contravalorii

biletelor în termenul stabilit de lege.

Reclamanții au afirmat că, în contextul garanțiilor acordate pasagerilor pentru

anularea zborului, în temeiul pct.18 lit.b) din Regulamentul privind compensarea și

2

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.836 din 08 noiembrie

2012, urmează a li fi achitată o compensație de câte 400 de euro pentru fiecare.

Mărimea compensației rezultă din pct.12 lit.c) din Regulament, care prevede că în

cazul anulării cursei pasagerii primesc o compensație de la operatorul aerian potrivit

Capitolul V din Regulament, cu excepțiile din Regulament. Or, situația lor nu cade

sub incidența excepțiilor de la pct.12 lit.c) din Regulament, deoarece nu au fost

înștiințați despre anularea zborului, iar redirecționări ale zborului contractat în

condițiile stabilite în Regulament, nu au fost propuse.

Conform pct.18 din Regulament, în eventualitatea refuzului la îmbarcare,

anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor, în cazul în care se face trimitere la

prevederile capitolului respectiv, pasagerii primesc o compensație în valoare de 400

de euro pentru toate zborurile cuprinse între 1500 și 3500 de kilometri. Scrisoarea

ÎS „Moldatsa” nr.733 din 22 septembrie 2017 atestă că, distanța ortodromică dintre

aerodromul Chișinău și aerodromul Londra (STN), constituie 2139 de km. Încasarea

compensației are la bază și faptul că pârâtul a încălcat obligațiile prevăzute de lege

prin neinformarea lor despre posibilitățile de transport alternative și nu a depus efort

pentru remedierea diferendului. O posibilitate de transport alternativă ar fi constituit

organizarea unei curse charter pentru persoanele care au avut deja încheiate

contracte cu aceasta. De altfel, în perioada de referință pârâtul a fost autorizat să

opereze zboruri charter prin Dispoziția nr.18 din 15 aprilie 2020 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a RM, prin care a fost aprobat graficul curselor aeriene pentru

20-26 aprilie 2020, Londra-Chișinău; pentru 27 aprilie-3 mai 2020, Londra-

Chișinău. În pofida faptului că, pârâtul a operat zboruri charter, având încheiate deja

contracte de transport aerian de pasageri, a eludat intenționat executarea obligațiilor

față de aceștia, în scopul obținerii de venituri suplimentare. Or, eforturile depuse în

vederea operării zborurilor nu au fost îndreptate în vederea executării obligațiilor

asumate deja prin contracte, dar spre obținerea unor noi beneficii financiare.

Reclamanții au pretins repararea prejudiciului moral cauzat de serviciul

neprestat. Neexecutarea contractului de către pârât le-a cauzat suferințe psihice

exprimate prin neliniște, stres pe marginea imposibilității de a se reîntoarce în

termenul planificat în Republica Moldova, stări de nervozitate, întrucât anularea

zborului, a presupus suportarea unor cheltuieli suplimentare nejustificate, pentru

cazare, hrană etc. Mai mult, Irina Fitchevici în perioada de referință se afla în stare

de graviditate și datorită acestui fapt starea de incomoditate și stres creată de pârât a

fost amplificată. Neexecutarea contractului le-a creat stări de neliniște provocate pe

fonul necesității identificării altor mijloace alternative de deplasare, deoarece pârâtul

la anularea zborului nu i-a informat despre anularea zborului și/sau posibilitățile de

transport alternative, nu a depus diligența și eforturile necesare pentru transportarea

pasagerilor la destinație cu multiplele zboruri charter operate de pârât. Astfel, au

solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 11000 de lei pentru Irina

Fitchevici și în mărime de 10000 de lei pentru Ion Fitchevici.

Reclamanții au solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică, suportate

în cauza civilă intentată, care le consideră reale, necesare și rezonabile și care au fost

achitate conform bonului de plată seria QL nr.497991 din 05 august 2020, în sumă

de 1430 de lei, conform contractului nr.AG/FII din 04 august 2020. Necesitatea

suportării cheltuielilor de asistență juridică urmează a fi determinată reieșind din

3

caracterul și complexitatea cauzei, din acțiunile efectuate de avocat: studierea

materialelor cauzei, întocmirea declarației de rezoluțiune, încercările de soluționare

prealabilă a litigiului, întocmirea cererii de chemare în judecată etc.

Prin hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Irina Fitchevici și Ion

Fitchevici și s-a încasat de la C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. în beneficiul lui Irinei

Fitchevici și Ion Fitchevici costul biletelor de călătorie în sumă de 564,40 de euro și

penalitatea în mărime de 564,40 de euro, în total 1128,80 de euro, în monedă

națională la cursul oficial din ziua pronunțării hotărârii, prejudiciul moral în mărime

de 5000 de lei în beneficiul Irinei Fitchevici și 5000 de lei în beneficiul lui Ion

Fitchevici și cheltuielile de judecată privind asistența juridică în mărime de 1430 de

lei, în total 11430 de lei; în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată; s-a

încasat de la C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. în bugetul statului taxa de stat cu titlu

de cheltuielile aferente judecării cauzei suportate de instanță în mărime de 863,92

de lei, de care reclamanții sunt scutiți prin efectul legii.

Prin decizia din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

incident declarat de avocatul Adrian Grosu, în interesele lui Ion Fitchevici și Irinei

Fitchevici; s-a admis apelul declarat de C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L.; s-a casat

hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

încasării penalităților și a prejudiciului moral și în partea casată s-a pronunțat o nouă

hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile cu privire la încasarea

penalității în mărime de 564 de euro și a prejudiciului moral în mărime de 5000 de

lei pentru fiecare reclamant; corespunzător s-au micșorat cheltuielile de judecată cu

titlu de taxă de stat încasată de la C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. în beneficiul

statului de la 863,92 de lei la 331,96 de lei.

La 14 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.170), Irina Fitchevici și Ion

Fitchevici, reprezentați de avocatul Adrian Grosu, au depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea respingerii

cererii de apel declarate de ei și în partea admiterii cererii de apel declarate de C.A.

„AIR MOLDOVA” S.R.L, casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea

respingerii pretenției de încasare a compensației pentru anularea zborului cu

pronunțarea unei noi decizii de încasare a compensației pentru anularea zborului, în

mărime de câte 400,00 de euro pentru fiecare, modificarea hotărârii primei instanțe

în partea admiterii parțiale a pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, cu

dispunerea în această parte a încasării sumei de 11000,00 de lei cu titlu de prejudiciu

moral în beneficiul Irinei Fitchevici și a sumei de 10000,00 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral în beneficiul lui Ion Fitchevici, pronunțarea unei noi decizii de

admitere integrală a pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului s-a invocat că, la adoptarea deciziei, instanța de apel a

admis încălcări esențiale a normelor de drept material, pe de o parte aplicând

prevederi normative care nu urmau a fi aplicate în speță, iar de cealaltă parte

neaplicând prevederile care urmau a fi aplicate, precum și a admis o interpretare

eronată a dreptului material circumstanțe care afectează și le încalcă grav drepturile.

Prin adoptarea de către instanța de apel a deciziei date a fost admisă sancționarea și

penalizarea lor pentru comportamentul dolosiv și ilegal al profesionistului, nefiind

4

luat în calcul faptul că intimatul a săvârșit abuzuri prin reținerea nejustificată a

mijloacelor bănești ce le aparțin o perioadă mai mare de doi ani.

La fel, au opinat că, identificarea de sine stătător a unei astfel de informații nu

echivalează cu comunicarea acesteia în ordinea stabilită de pct. 38 din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 836 din 08 noiembrie 2012. Astfel, sunt

neîntemeiate alegațiile instanței de apel aferente îndeplinirii de către C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. a procedurii de notificare a pasagerilor despre anularea

zborului. Or, notificarea este perfect valabilă doar în cazul întrunirii tuturor

condițiilor stabilite de pct. 12 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului

Nr. 836 din 08 noiembrie 2012.

Recurenții au afirmat că, instanța de apel în mod neîntemeiat a casat hotărârea

instanței de fond în partea încasării penalității pentru nerestituirea în termenul

prevăzut de lege a contravalorii biletelor de călătorie. Or, la 26 martie 2020, prin

email a fost trimisă prima solicitare privind restituirea contravalorii biletelor achitate

pentru încheierea contractului de transport, care nu a fost executată.

În context fiind invocate prevederile art. 181 alin.(1), art. 32 alin.(1) din Legea

privind protecția consumatorilor, nr. 105 din 13 martie 2003. Încasarea penalității

legale a fost solicitată în vederea aplicării mecanismului compensatoriu, pentru

nerambursarea/nerestituirea contravalorii biletelor de călătorie, în termenul prevăzut

de lege de 14 zile și nu constituie un mecanism de reparare a prejudiciului cauzat de

intimat pentru nemijlocita acțiune de anulare a zborului. Instanța de apel eronat a

concluzionat faptul că pârâtul nu a acționat cu intenție sau din culpa gravă cu scopul

de a nu executa obligația asumată din contractul de transport. Printr-o asemenea

concluzie, instanța de apel a neglijat și a admis o neaplicare a legii care urma să fie

aplicată, art. 181 alin. (1) și art. 32 alin. (1) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003. Mai mult ca atât, instanța de judecată de

sine stătător a modificat temeiul juridic al pretenției înaintate, aplicând și o lege care

nu trebuia să fie aplicată pe marginea acestei pretenții și anume art. 937, 942, 947

Cod civil.

În context, recurenții au remarcat că, obținerea mijloacelor financiare care le-

au virat în contul unui raport juridic care nu a fost executat de către debitor, nu

constituie o satisfacție echitabilă în sine, în condițiile în care o perioadă mai mare de

2 ani au fost impuși de necesitate de a iniția o procedură judiciară în vederea abolirii

abuzurilor companiei aeriene. În sensul indicat de CtEDO, satisfacția echitabilă este

oferită urmare a constatării încălcării unui drept ce decurge din Convenție, iar

suficiența constatării unei încălcări care ar constitui în sine o satisfacție este analizată

de către CtEDO în raport cu fiecare caz individual în parte.

Recurenții au pretins că sunt victima unei violări a dreptului de proprietate în

sensul art. 1 din Protocolul 1 CEDO pentru o perioadă mai mare de 2 ani și pe de

altă parte li s-a încălcat dreptul la viața privată, drept consacrat de art. 8 § 1 CEDO

sub aspectul privării de dreptul de a-și realiza și îndeplini planurile stabilite ce

implicau transportul la locul de destinație. Sub aspectul vieții private, anularea

zborului a fost pentru ei o sursă de stres întrucât Irina Fitchevici în perioada de

referință se află în stare de graviditate și datorită acestui fapt starea de incomoditate

și stres creată de compania aeriană a fost amplificată. În asemenea condiții, o simplă

constatare a încălcării drepturilor, nu poate constitui o satisfacție echitabilă în raport

cu circumstanțele particulare ale cauzei. Cu privire la același aspect, au reiterat că,

5

instanța de apel în vederea respingerii pretenției cu privire la încasarea prejudiciului

moral, a motivat pe de o parte că pentru disconfortul fizic suferit, ultimii vor încasa

o compensație de 564,40 de euro și că această sumă acoperă inclusiv eventualul

prejudiciul moral suferit, or, anularea cursei nu poate fi imputată companiei aeriene.

De cealaltă parte, însă, în pofida celor invocate, instanța de apel a respins și pretenția

cu privire la încasarea compensației pentru anularea zborului, aceste contradicții

esențiale fiind prezente atât în motivarea deciziei, cât și în motivare luată în coraport

cu dispozitivul deciziei. Respectiv, nici una dintre sumele cuvenite pentru repararea

prejudiciilor cauzate, nu au fost reparate.

Recurenții au opinat că, nici mărimea sumei dispuse a fi încasată cu titlu de

prejudiciu moral, prin hotărârea instanței de fond, în mărime de 5000,00 de lei, nu

acoperă în mod real prejudiciul moral cauzat, atât prin neexecutarea contractului de

transport, cât și prin refuzul de restituire a mijloacelor bănești de către partea pârâtă.

Astfel, au solicitat în această parte modificarea hotărârii primei instanței, cu

încasarea sumei de 11000,00 de lei în beneficiul Irinei Fitchevici și a sumei de 10000

de lei în beneficiul lui Ion Fitchevici.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au respins pretenția cu privire la

încasarea compensației pentru anularea zborului, care este o pretenție de sine

stătătoare în raport cu pretenția de încasare a penalității prevăzute de lege pentru

nerestituirea contravalorii biletelor de călătorie în termenul de 14 zile, ambele având

scopuri distincte, motivând instanțele în mod neîntemeiat și în afara oricărei discreții

faptul că respectivele curse de zbor au fost anulate din cauza unor impedimente

neimputabile pârâtului, urmare stării de urgență instituită în perioada respectivă pe

teritoriul Republicii Moldova.

Instanța de apel a constatat că intimata se afla într-o situație de impediment. În

opinia recurenților, intimatul a avut posibilitatea reală să depășească impedimentul,

iar modalitatea de depășire a impedimentului a constituit organizarea unei curse

charter pentru persoanele cu care pârâtul a avut deja încheiate contracte. Atât

instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat dispozițiile art. 904 din

Codul civil, neluând în considerare faptul că impedimentul nu poate fi justificat în

cazul în care acesta era unul surmontabil, iar în speță surmontabilitatea nu doar că

putea fi ipotetic realizată, dar și a fost îndeplinită de către intimat. În perioada de

referință intimatul a fost autorizat de a opera zborurilor charter, prin Dispoziția

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 18 din 15 aprilie

2020.

Având la bază totalitatea argumentelor care atestă netemeinicia în această parte

a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, precum și ținând cont de garanțiile

acordate pasagerilor pentru anularea zborului, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.

836 din 08 noiembrie 2012, pentru aprobarea Regulamentului privind compensarea

și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor, recurenții au solicitat admiterii cererii de chemare

în judecată în această parte, prin încasarea unei compensații pentru anularea zborului

în mărime de câte 400 de euro pentru fiecare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, atunci când motivarea instanțelor naționale se bazează pe abstracții

în afara oricărei discreții judiciare rezonabile și a statuat în cauza Andelkovic c.

Serbiei, no. 1401/08 din 09.03.2013 că „[...] Concluziile instanței nu au suport legal

6

și au fost bazate pe abstracții în afara oricărei discreții judiciare rezonabile. Mai mult

ca atât, conexiunea dintre faptele stabilite și legea aplicabilă lipsește cu desăvârșire

în procedura judiciară incriminată.”

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 29 aprilie 2022 (f.d.173) a

fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la 05 mai 2022, conform

avizelor de recepție (f.d.175-176).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 decembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 14 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.170).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la data de 10 februarie 2022, conform scrisorii (f.d.148),

precum și prin intermediul poștei electronice, în adresa avocatului Adrian Grosu, la

data de 17 februarie 2022 (f.d.149). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 29 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție va admite recursul declarat de Irina Fitchevici și Ion Fitchevici,

reprezentați de avocatul Adrian Grosu și va casa decizia instanței de apel în partea

casării hotărârii primei instanțe privind repararea prejudiciului moral și încasarea

penalității și corespunzător în partea modificării cuantumului cheltuielilor de

judecată încasate cu titlu de taxă de stat, cu menținerea hotărârii primei instanțe în

partea încasării penalității și cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat și

modificarea hotărârii primei instanțe în partea reparării prejudiciului moral, prin

micșorarea cuantumului acestuia, în rest va menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe; f) să admită recursul, să caseze

decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

7

În virtutea alineatului (2) al aceluiași articol, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au stabilit că, Ion

Fitchevici în data de 21 decembrie 2019, a procurat, prin intermediul „Air Moldova

e-ticket”, pe numele său și al Irinei Fitchevici patru bilete electronice, tur-retur,

pentru cursa aeriană nr. 9U 834 din 12 aprilie 2020, cu itinerarul London/Stansted

(STN)-Chișinău (KIV), la prețul a câte 137,50 de euro/per bilet și pentru cursa nr.

9U 833 din 03 mai 2020, Chișinău (KIV)-London/Stansted (STN), la prețul a câte

144,70 de euro/per bilet (f.d.19-22).

Din textul cererii de chemare în judecată rezultă că, în data de 26 martie 2020,

Irina Fitchevici și Ion Fitchevici au identificat pe site-ul C.A. „AIR MOLDOVA”

S.R.L. informația despre anularea zborurilor și în data de 26 martie 2022, Irina

Fitchevici (Mereanu) a solicitat restituirea banilor achitați pentru costul biletelor de

călătorie la cursele de zbor anulate din 12 aprilie 2020 și 03 mai 2020, atât în numele

său, cât și al lui Ion Fitchevici. Drept urmare, C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. a

venit cu propunerea de a modifica gratuit biletele până la data de 24 octombrie 2020,

având în vedere că zborurile au fost anulate din motive excepționale. La fel, a oferit

posibilitatea de a modifica biletele pentru orice alt zbor operat de C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. cu achitarea diferenței de preț, după caz. De asemenea, s-a

indicat că, rambursarea se permite numai conform regulilor tarifului aplicat.

Prin declarația de rezoluțiune, recepționată de către C.A. „AIR MOLDOVA”

S.R.L. la data de 20 august 2020 (f.d.33), Irina Fitchevici și Ion Fitchevici,

reprezentați de avocatul Adrian Grosu, au notificat despre rezoluțiunea contractului

de transport de persoane încheiat la 21 decembrie 2019, între Irina Fitchevici și Ion

Fitchevici, în calitate de pasageri și C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L., în calitate de

transportator, pentru cursele aeriene nr. 9U 834 din 12 aprilie 2020 și nr. 9U 833 din

03 mai 2020, începând cu data recepționării notificării. Drept urmare a efectelor

rezoluțiunii, au solicitat restituirea sumei de 564,41 de euro, precum și încasarea

penalității în sumă de 694,22 de euro pentru perioada 10 aprilie 2020-10 august

8

2020, achitarea unei compensații în mărime de câte 400 de euro pentru fiecare,

încasarea prejudiciului moral în mărime de 11000 de lei pentru Irina Fitchevici, iar

pentru Ion Fitchevici- suma de 10000 de lei, în termen de 7 zile calendaristice de la

recepționarea declarației (f.d.29-32).

Conform ordinelor C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L., activitatea ultimei a fost

sistată până la data de 30 septembrie 2020 (f.d.63-65).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva C.A. „AIR MOLDOVA”

S.R.L., Irina Fitchevici și Ion Fitchevici au solicitat încasarea sumei de 564,41 de

euro cu titlu de contravaloare a biletelor, a sumei de 564,41 de euro cu titlu de

penalitate legală, a sumei de a câte 400 de euro pentru fiecare cu titlu de

compensație, a sumei de 11000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru Irina

Fitchevici, iar a sumei de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru Ion

Fitchevici, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1430 de lei

(f.d.5-12).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 15 februarie 2021, a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Irina Fitchevici și Ion

Fitchevici și a încasat de la C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. în beneficiul lui Irinei

Fitchevici și Ion Fitchevici costul biletelor de călătorie în sumă de 564,40 de euro și

penalitatea în mărime de 564,40 de euro, în total 1128,80 de euro, în monedă

națională la cursul oficial din ziua pronunțării hotărârii, prejudiciul moral în mărime

de 5000 de lei în beneficiul Irinei Fitchevici și 5000 de lei în beneficiul lui Ion

Fitchevici și cheltuielile de judecată privind asistența juridică în mărime de 1430 de

lei, în total 11430 de lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată; s-a

încasat de la C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. în bugetul statului taxa de stat cu titlu

de cheltuielile aferente judecării cauzei suportate de instanță în mărime de 863,92

de lei, de care reclamanții sunt scutiți prin efectul legii (f.d.68, 76-86).

Instanța de apel judecând cauza în ordine de apel, prin decizia din 07 decembrie

2021, a respins apelul incident declarat de avocatul Adrian Grosu, în interesele lui

Ion Fitchevici și Irina Fitchevici; a admis apelul declarat de C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. și a casat hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea încasării penalităților și a prejudiciului moral și în

partea casată a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins ca fiind neîntemeiate

pretențiile cu privire la încasarea penalității în mărime de 564 de euro și a

prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei pentru fiecare reclamant; corespunzător

a micșorat cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat încasată de la C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. în beneficiul statului de la 863,92 de lei la 331,96 de lei

(f.d.141-147).

Colegiul va casa decizia instanței de apel în partea casării hotărârii primei

instanțe privind repararea prejudiciului moral și încasarea penalității și

corespunzător în partea modificării cuantumului cheltuielilor de judecată încasate cu

titlu de taxă de stat, cu menținerea hotărârii primei instanțe în partea încasării

penalității și cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat și modificarea hotărârii

primei instanțe în partea reparării prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului

acestuia, în rest va menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, din

motivele ce succed.

Pornind de la criticile recurenților aduse actelor de dispoziție judecătorești

contestate, Colegiul notează că, dezacordul recurenților vizează decizia instanței de

9

apel în partea respingerii cererii de apel formulate de ei și admiterii apelului declarat

de C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. În ceea ce vizează hotărârea primei instanțe,

recurenții și-au exprimat dezacordul în raport cu respingerea cerinței de încasare a

compensației în sumă de 400 de euro pentru fiecare, solicitând admiterea acesteia,

precum și în partea cuantumului prejudiciului moral încasat, solicitând modificarea

acestuia prin majorarea sumei prejudiciului moral pentru Irina Fitchevici până la

suma de 11000 de lei, iar pentru Ion Fitchevici până la suma de 10000 de lei,

conform pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată.

Subsecvent, deși, recurenții nu contestă actele judecătorești în partea încasării

costul biletelor de călătorie, totuși, Colegiul consideră necesar a reitera cadrul legal

pertinent litigiului și constatările instanțelor de judecată în partea pretenției date.

În temeiul art. 921 alin.(1) Cod civil, dreptul la rezoluțiune se exercită de către

partea îndreptățită prin declarație scrisă notificată celeilalte părți contractante.

Conform art. 926 alin.(1), (2) Cod civil, prin efectul rezoluțiunii o parte

contractantă (beneficiarul) care a primit vreo prestație prin executarea obligațiilor de

către cealaltă parte contractantă în temeiul contractului supus rezoluțiunii sau al

tranșei contractului supusă rezoluțiunii este obligată să i-o restituie. În cazul în care

ambelor părți contractante le revin obligații de restituire, obligațiile sunt corelative.

Dacă prestația a constat în plata unei sume de bani, suma primită trebuie restituită.

Art. 1411 alin.(1), (4) Cod civil statuează că, prin contractul de transport, o

parte (transportator) se obligă față de cealaltă parte (pasager sau expeditor) să o

transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte bunul la locul de

destinație, iar cealaltă parte se obligă să plătească remunerația convenită.

Dispozițiile legale privind prestările de servicii se aplică contractului de transport în

măsura în care nu contravin dispozițiilor privind contractul de transport.

În virtutea art. 1417 alin.(1) Cod civil, contractul de transport de persoane se

confirmă (se documentează) printr-un bilet (titlu de călătorie) sau alt document care

dă dreptul la transport. Biletul poate fi emis în format electronic.

În contextul prevederilor art. 1420 alin.(1) Cod civil, transportatorul este ținut

să repare prejudiciul cauzat în urma încălcării termenului de transportare, cu

excepțiile prevăzute de lege.

Art. 1429 alin.(2), (3) Cod civil prevede că, dacă devin cunoscute împrejurări

din sfera transportatorului despre care pasagerul nu putea să știe și care, dacă le

cunoștea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport de

persoane, pasagerul poate declara rezoluțiunea contractului de transport de persoane.

Pasagerul poate declara rezoluțiunea contractului de transport de persoane și atunci

când este previzibil că vor avea loc întârzieri în raport cu timpul și durata convenită.

În acest caz, nu se naște obligația de despăgubire.

În sensul art. 1 al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie

2003 (în continuare Legea nr. 105/2003), consumator este orice persoană fizică ce

intenționează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau folosește

produse, servicii pentru necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau

profesională; agent economic– orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru

activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori

părți din produse, prestează servicii (execută lucrări); serviciu– activitate, alta decît

cea din care rezultă produse, desfășurată în scopul satisfacerii unor necesități ale

consumatorilor.

10

În corespundere cu art. 3 alin.(1) al Legii nr. 105/2003, raporturile în domeniul

protecției consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte legi

și acte normative în domeniul respectiv.

Conform art. 6 al Legii nr. 105/2003, orice consumator are dreptul la: b)

protecție împotriva riscului de a achiziționa un produs, un serviciu care ar putea să-

i afecteze viața, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile

și interesele legitime; c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii

produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a prețului, repararea

prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător; d)

informații complete, corecte și precise privind produsele, serviciile achiziționate.

În virtutea art. 10 lit.j) al Legii nr. 105/2003, prestatorul este obligat să răspundă

pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.

Conform art. 181 alin.(1) al Legii nr. 105/2003, în cazul serviciilor, remedierea

gratuită a deficiențelor apărute care nu sunt imputabile consumatorului, înlocuirea

gratuită în condițiile art.18 alin.(4), reducerea corespunzătoare a prețului sau

restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficiențelor în timpul prestării sau

recepționării serviciului ori în cadrul termenului de garanție și se face de către

prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării

reclamației de către consumator sau în termenul stabilit în contract.

Art. 21 alin. (1) al Legii nr. 105/2003 stipulează că, prestatorul (executantul)

este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele și

condițiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul

de prestare a serviciului (executare a lucrării).

În contextul normelor citate corelate cu situația de fapt, Colegiul consideră că

prima instanța întemeiat a dispus încasarea sumei de 564, 40 de euro, ce constituie

contravaloarea biletelor de călătorie, care și a fost achitată, însă nu suma de 564, 41

de euro, solicitată de reclamanți. De altfel, soluția dată a fost menținută și de instanța

de apel.

Având esența contractului de transport, prima instanță a reținut că

circumstanțele constatate cad sub incidența unei neexecutări esențiale de către pârât

a contractului de transport aerian, care acordă dreptul reclamanților de a declara

rezoluțiunea contractului cu efectele ce decurg din normele anterior citate în acest

sens.

Or, situația epidemiologică din Republica Moldova și nu doar, a determinat

sistarea curselor aeriene regulate și charter de pasageri pentru care decolarea era

planificată ulterior datei de 17 martie 2020 ora 00:00. De altfel, menținerea

suspendării curselor aeriene regulate și charter s-a decis prin hotărârea din 15 mai

2020 a Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, iar conform poziției

pârâtului, având în vedere și ordinele prezentate, aceste interdicții au durat până la

data de 30 septembrie 2020. Drept urmare, pârâtul nu a operat zborurile contractate

pentru această perioadă, însă reclamanții, la propunerea pârâtului, nu au dorit

transferarea zborurilor pentru alte perioade.

În ceea ce vizează cerința reclamanților cu privire la încasarea penalității,

Colegiul menționează că, în temeiul art. 32 alin. (1), (11) al Legii nr. 105/2003,

pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(7) și (20) și art.181 alin.(1),

vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a

fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 1% din prețul produsului,

11

serviciului în vigoare la data examinării reclamației consumatorului. Cuantumul

penalității menționate la alin.(1) nu poate depăși prețul produsului sau prețul unui

anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului, sau prețul total al comenzii în

cazul în care costul produsului sau al unui anumit tip de executare a lucrării/prestării

serviciului nu este determinat de contract.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată hotărârea primei

instanțe în partea admiterii pretenții de încasare de la pârât în beneficiul

reclamanților a penalității în sumă de 564,40 de euro, penalitate ce nu poate depăși

prețul serviciului ce urma a fi prestat, or, cum s-a stabilit anterior, costul biletelor

era de 564,40 de euro și nu de 564,41 de euro.

Drept urmare, se impune casarea în această parte a deciziei instanței de apel

prin care a respins cerința de încasare a penalității, or, instanța de apel eronat cu

referire la prevederile art. 937 Cod civil, art. 942 alin. (5) Codul Civil, art. 947

alin.(1), (2), (3), (4), (5) Cod civil, a stabilit că, C.A. „AIR MOLDOVA” S.R.L. nu

a acționat în raport cu Irina Fitchevici și Ion Fitchevici cu intenție sau din culpa

gravă cu scopul de a nu executa obligația asumată din contractul de transport,

identificând că, compania aeriană a fost în imposibilitate executării din cauza unui

impediment în afara controlului debitorului.

Colegiul reiterează că, cerința reclamanților de încasare a penalității a fost

formulată prin prisma prevederilor art.32 alin. (1), (11) al Legii nr. 105/2003, având

în vedere nerestituirea contravalorii biletelor de călătorie în termen de 14 zile de la

adresarea reclamației, or, penalitatea nu a fost solicitată pentru neexecutarea

obligației asumate conform contractului de transport, neoperarea zborului, având în

vedere anularea acestuia.

În context, Colegiul reține ca fiind relevantă critica recurenților precum că

instanța de apel a modificat temeiul juridic al pretenției înaintate, or, deși, în virtutea

normelor procedurale, instanței îi revine rolul de a determina legea aplicabilă,

instanța urmează a ține cont de pretențiile formulate pentru a determina legea

aplicabilă.

De altfel, înșiși recurenții au invocat că, încasarea penalității a fost solicitată în

vederea aplicării mecanismului compensatoriu pentru nerestituirea în termen a

contravalorii biletelor de călătorie de la primirea reclamației, însă nu cu titlu de

reparare a prejudiciului cauzat pentru acțiunea de anulare a zborului.

În ceea ce vizează pretențiile reclamanților Irina Fitchevici și Ion Fitchevici cu

privire la încasarea compensației pentru anularea zborului conform pct. 18 lit.b) al

Hotărârii Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie 2012, în mărime de câte 400 de euro

pentru fiecare, având în vedere distanța ortodromică de 2139 km dintre aerodromul

Chișinău și aerodromul Londra, Colegiul menționează că, prima instanță întemeiat

a respins cerința dată, soluție menținută în această parte de instanța de apel.

În context, Colegiul evocă cadrul legal aplicat de instanțele ierarhic inferioare

și anume prevederile art. 901 alin. (2) Cod civil, conform cărora dacă debitorul

demonstrează că neexecutarea obligației este justificată, creditorul poate recurge la

oricare din mijloacele juridice de apărare prevăzute la alin.(1), cu excepția executării

silite în natură și plății de despăgubiri.

Art. 904 alin.(1) Cod civil stipulează că, neexecutarea obligației debitorului

este justificată dacă ea se datorează unui impediment în afara controlului debitorului

și dacă debitorului nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depășească

12

impedimentul ori consecințele acestuia.

Totodată, conform pct.18, Capitolul V al Hotărârii Guvernului pentru

aprobarea Regulamentului privind compensarea și asistența pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor

nr. 836 din 08 noiembrie 2012 (în continuare Regulament), când se face trimitere la

prezentul capitol, pasagerii primesc o compensație în valoare de: b) 400 euro pentru

toate zborurile cuprinse între 1500 și 3500 kilometri.

În sensul pct. 12 lit.c) al Regulamentului, în cazul anulării unui zbor,

pasagerilor în cauză trebuie să primească o compensație din partea operatorului

aerian, în conformitate cu capitolul V din prezentul Regulament, cu excepția în care

intervine oricare din următoarele: în cazul în care sunt informați despre această

anulare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută; în cazul în

care sunt informați despre această anulare într-un termen cuprins între două

săptămâni și șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o

redirecționare care să le permită să plece cu cel mult două ore înainte de ora de

plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de patru ore după ora

de sosire prevăzută; în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai

puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare

care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută și

să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.

Pct.14 al Regulamentului arată că, operatorul aerian nu este obligat să plătească

compensații în conformitate cu capitolul V din prezentul Regulament, în cazul în

care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu

au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.

Prin hotărârea privind evoluția situației epidemiologice a infecției COVID-19

nr.9 din 15 martie 2020 a Comisiei Naționale de Sănătate Publică, s-a dispus ca

Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova să asigure sistarea tuturor

curselor aeriene regulate de pasageri cât și a charterelor regulate de pasageri pentru

care decolarea este planificată mai târziu de 17 martie 2020 ora 00:00 până la 01

aprilie 2020 ora 00:00. Prin hotărârea din 15 mai 2020 a Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică, s-a menținut până la data de 30 iunie 2020

suspendarea curselor aeriene regulate de pasageri, charterelor aeriene regulate de

pasageri.

Pornind de la reglementările legale amintite, precum și circumstanțele speței,

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe, menținută prin

decizia instanței de apel, cu privire la respingerea pretenției de încasare a

compensației de zbor. Or, la caz, anularea curselor de zbor nu este imputabilă

pârâtului, având în vedere că aceasta s-a efectuat ca urmare a stării de urgență

instituită în perioada respectivă în contextul situației epidemiologice.

De altfel, reclamanții în cererea de chemare în judecată au precizat că, despre

anularea cursei de zbor ce urma a se efectua la 12 aprilie 2020, au aflat la data de 26

martie 2020, iar pârâtul în data de 28 martie 2020, conform extrasului din

corespondența cu reclamanții, existentă la materialele cauzei (f.d.25), a propus

reclamanților modificarea gratuită a biletelor până la data de 24 octombrie 2020,

având în vedere că zborurile au fost anulate din motive excepționale.

În atare situație, se confirmă faptul că reclamanții au cunoscut despre anularea

cursei de zbor cu două săptămâni anterior datei pentru care a fost programată.

13

Drept urmare, prima instanța justificat a punctat că, la caz nu este aplicabilă

excepția prevăzută de pct. 12 lit.c) al Regulamentului, or, reclamanții au aflat despre

anularea cursei de zbor înainte de a fi informați. De altfel, conform corespondenței

dintre reclamanți și pârât, care a fost inițiată de reclamanți chiar până la expirarea

celor două săptămâni, în data de 28 martie 2020 reclamanților le-a fost propusă

modificarea gratuită a biletelor până la data de 24 octombrie 2020, pentru aceeași

destinație, însă ei au refuzat, menționând că nu au planificate călătorii în timpul

apropiat.

Alegația recurenților precum pârâtul a avut posibilitatea reală de a depăși

impedimentul prin organizarea curselor charter pentru persoanele cu care a avut

încheiate deja contracte nu este justificată, or, organizarea curselor charter s-a

efectuat cu autorizarea organului abilitat, iar reclamanții aveau posibilitatea de a se

programa în modul stabilit la cursele autorizate de către Comisia pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, ceea ce nu au făcut (f.d.36)

Aserțiunile recurenților precum că, pârâtul intenționat a eludat executarea

obligațiilor față de pasagerii cu care avea deja încheiate contracte de transport aerian

de pasageri, iar cursele de charter operate erau în vederea obținerii de venituri

suplimentare, sunt declarative, în situația în care cursele charter erau autorizate de

organul abilitat pentru repatrierea cetățenilor Republicii Moldova, însă nu pentru

obținerea veniturilor suplimentare în sensul pretins. Mai mult, recurenții nu au arătat

că, au încercat să se înregistreze în modul stabilit la cursele charter autorizate.

Subsecvent, prima instanța corect a respins cerința cu privire la încasarea

compensației pentru anularea zborului în mărime de câte 400 de euro pentru fiecare

reclamant, soluție menținută și de instanța de apel.

Cu referire la pretenția reclamanților de reparare a prejudiciului moral în

mărime de 11000 de lei pentru Irina Fitchevici și în mărime de 10000 de lei -pentru

Ion Fitchevici, Colegiul apreciază ca fiind justă concluzia primei instanțe de

admitere parțială a pretenției date, însă Colegiul va micșora cuantumul prejudiciului

moral încasat de la 5000 de lei până la suma de 1000 de lei pentru fiecare reclamant.

Or, încasarea în beneficiul Irinei Fitchevici și a lui Ion Fitchevici de la C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. a câte 1000 de lei pentru fiecare reclamant, este o satisfacție

echitabilă pentru suferințele suportate.

Conform art. 20 alin.(1), (4), (5) al Legii nr. 105/2003, consumatorul este în

drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile

necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relații contractuale cu

vânzătorul, prestatorul. Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către

producător, vânzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta

lege, precum și de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța

judecătorească. Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului

material cauzat consumatorului.

În temeiul art. 2036 alin.(1), (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul

moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Art. 2037 alin.(1), (2),(3) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

14

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Raportând normele legale citate la speță, Colegiul reține ca fiind corectă ipoteza

primei instanțe precum că repararea prejudiciului moral nu este justificată prin

anularea curselor de zbor, având în vedere că anularea acestora s-a realizat în

contextul stării de urgență instituită în țară, însă aceasta este motivată prin faptul că

pârâtul a refuzat restituirea costului biletelor, odată ce reclamanții nu au beneficiat

de călătorie.

De altfel, pentru nerestituirea contravalorii biletelor în termenul prevăzut de

lege de la înaintarea reclamației, la caz a determinat și încasarea în beneficiul

reclamanților a unei penalități.

Instanța de recurs nu exclude faptul că situația creată a cauzat suferințe de ordin

moral reclamanților, însă prima instanța corect a accentuat că, încasarea sumelor de

11000 de lei și respectiv de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, având în vedere

caracterul și gravitatea suferințelor, contravin principiului compensării echitabile.

Or, acestea nu pot constituie venituri nejustificate pentru persoana lezată și nici sume

excesive pentru autorul daunei.

Alegația recurenților precum că suma de 5000 de lei nu ar acoperi în mod real

prejudiciul cauzat nu este justificată și nu poate conduce la modificarea dispoziției

primei instanțe în partea majorării cuantumului prejudiciului moral încasat.

Un aspect esențial referitor la criteriile de stabilire a daunelor morale rezidă și

din faptul că categoria prejudiciului moral este foarte subiectivă și necesită dovezi

foarte concludente, pornind de la suma cerută pentru compensarea prejudiciului

moral. Or, instanța de judecată este cea care în raport cu consecințele suportate de

reclamanți, determină mărimea compensației echitabile, în măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție, având în vedere caracterul și gravitatea

suferințelor cauzate.

În accepțiunea legislației, prin daună morală se înțeleg pierderile cu caracter

nepatrimonial care au fost suportate de consumator în urma suferințelor morale și

fizice sau a altor fenomene, survenite din cauza acțiunilor ilicite ale subiectului

economic sau în urma inactivității lui.

În corolar, Colegiul conchide că, prima instanță întemeiat a admis pretenția

reclamanților de reparare a prejudiciului moral, doar că având în vedere caracterul

și gravitatea suferințelor reclamanților, se impune modificarea cuantumului

prejudiciului moral încasate prin micșorarea acestuia până la suma de 1000 de lei

pentru fiecare reclamant.

Drept urmare, va casa decizia instanței de apel în partea respingerii cerinței de

reparare a prejudiciului moral și va modifica în această parte hotărârea primei

instanțe prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat, or, de rând cu

faptul că, instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe în partea încasării

15

prejudiciului moral, instanța ierarhic inferioară a admis contradicții în motivarea sa.

În context fiind relevante și argumentele recurenților aduse la acest aspect,

având în vedere contradicțiile enunțate.

Constatarea instanței de apel precum că, pentru disconfortul fizic suferit,

reclamanții vor încasa o compensație de 564,40 de euro este nejustificată. Or, eronat

instanța de apel a subliniat că suma de 564,40 de euro oferită cu titlu de compensație

acoperă inclusiv eventualul prejudiciul moral suferit de reclamanți, în situația în care

suma de 564,40 de euro a fost încasată din contul pârâtului în beneficiul

reclamanților cu titlu de cost al biletelor de călătorie achitate pentru cursele de zbor

anulate.

În partea cerinței ce vizează compensarea de către pârât a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 1430 de lei, suportate de reclamanți, Colegiul reține

ca fiind întemeiate constatările instanțelor ierarhic inferioare la acest capitol.

Art. 96 alin.(1), (11) Cod de procedură civilă prevede că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Or, la caz, interesele reclamanților au fost reprezentate de avocatul Adrian

Grosu, conform mandatelor avocațiale: Seria MA nr.1508237 și Seria MA

nr.1508238 din 04 august 2020, anexate la materialele cauzei (f.d.2-3), iar pentru

serviciile juridice ale avocatului a fost achitată suma de 1430 de lei, conform bonului

de plată Seria Ql nr. 4979991 din 05 august 2020 (f.d.4), care urmează a fi încasată,

fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă.

În conformitate cu art.98 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile aferente

judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească, precum și taxa de stat, de a

căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pârât proporțional

părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere casarea deciziei instanței de apel în partea casării hotărârii

primei instanțe privind repararea prejudiciului moral și încasarea penalității,

corespunzător se casează decizia instanței de apel și în partea modificării

cuantumului cheltuielilor de judecată încasate cu titlu de taxă de stat de la C.A. „AIR

MOLDOVA” S.R.L. în beneficiul statului.

Curtea Europeană, cu referire la art. 6§1 CEDO, amintește că, potrivit

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

Implicit, instanța de recurs a punctat doar motivele decisive pentru soluționarea

prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se vedea

cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira

Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa decizia instanței de apel în partea casării hotărârii primei instanțe

privind repararea prejudiciului moral și încasarea penalității și corespunzător în

partea modificării cuantumului cheltuielilor de judecată încasate cu titlu de taxă de

stat, cu menținerea hotărârii primei instanțe în partea încasării penalității și

16

cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat și modificarea hotărârii primei

instanțe în partea reparării prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului

acestuia, în rest va menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. e), f),

alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Irina Fitchevici și Ion Fitchevici, reprezentați de

avocatul Adrian Grosu.

Se casează decizia din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Fitchevici și Ion Fitchevici

împotriva Companiei Aeriene „AIR MOLDOVA” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la încasarea contravalorii biletelor de călătorie, penalității, compensației

pentru anularea zborului, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată, în partea casării hotărârii din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, privind repararea prejudiciului moral, încasarea penalității și

corespunzător în partea modificării cuantumului cheltuielilor de judecată încasate cu

titlu de taxă de stat în beneficiul statului și se menține hotărârea primei instanțe în

partea încasării penalității și a cheltuielilor de judecată încasate cu titlu de taxă de

stat în beneficiul statului.

Se modifică hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea încasării prejudiciului moral de la Compania Aeriană „AIR

MOLDOVA” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Irinei Fitchevici și a

lui Ion Fitchevici, prin micșorarea cuantumului acestuia de la 5000 de lei (cinci mii

de lei) până la suma de 1000 de lei (una mie de lei) pentru fiecare.

În rest, se menține decizia din 07 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Galina Stratulat

17