2ra-1075/22 — Încasarea prejudiciului cauzat

2ra-1075/22 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–1075/22

2-18174125-01-2ra-05082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valenga Ala, reprezentată de

avocatul Rusu Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valenga Ala

împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.1 (Spitalul Clinic Municipal

”Gheorghe Paladi”), intervenienții accesorii ÎS Servicii Pază a MAI, DVS Service

SRL, Inspectoratul de Stat al Muncii, Consiliul Național pentru Determinarea

Dezabilității și Capacității de Muncă, Coptu Iurie, succesorul în drepturi lui Coptu

Sergiu cu privire la anularea procesului-verbal nr.1 din 10 aprilie 2018 privind

cercetarea cazului de agresiune a angajatului, constatarea evenimentului produs ca

fiind accident de muncă, repararea prejudiciului material și moral, încasarea

venitului ratat, încasarea indemnizației unice pentru pierderea temporară a

capacității de muncă și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică ”Spitalul

Clinic Municipal nr.1 (Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi”), casată parțial

hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă

hotărâre în această parte,

con st ată:

La 16 iulie 2018, Valenga Ala s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de

chemare în judecată împotriva IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1” cu privire la

anularea procesului-verbal privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului,

constatarea evenimentului produs ca fiind accident de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, încasarea venitului ratat, încasarea îndemnizației

unice pentru pierderea temporară a capacității de muncă și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 10 martie 2018, deținând

funcția de șef secție terapie nr.2 a IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.1, aflându-se

la locul de muncă, aproximativ în jurul orei 10:30, a fost supusă agresiunii fizice din

partea soțului unei paciente care a decedat în dimineața aceleiași zile.

1

În rezultatul multiplelor lovituri cu mâinile și picioarele aplicate chiar după ce

a căzut la podea, a suferit multiple vătămări corporale precum: XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, fiind internată în secția

Neurochirurgie a IMSP IMU pentru tratament.

Leziunile corporale i-au cauzat o dereglare de lungă durată a sănătății, iar

vătămarea corporală suferită, este apreciată de expertul judiciar ca fiind medie.

Administrația IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1” nu a întreprins nici o

acțiune în vederea elucidării circumstanțelor evenimentului din 10 martie 2018

conform Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, motiv

pentru care, la 15 martie 2018, a înaintat o plângere Inspectoratului de Stat al Muncii,

în care a solicitat cercetarea accidentului de muncă.

La 11 aprilie 2018, a primit răspunsul nr.V-382 de la Inspectoratul de Stat al

Muncii, prin care i s-a comunicat că, cercetarea accidentelor de muncă este de

competența autorităților din domeniul siguranței ocupaționale conform domeniilor

de reglementare, iar în caz de dezacord cu conținutul procesului-verbal, litigiul

urmează a fi soluționat de instanța de judecată conform legislației referitoare la

soluționarea litigiilor individuale de muncă.

În pofida faptului că accidentul de muncă s-a produs la 10 martie 2018, abia

peste o lună, la 10 aprilie 2018, administrația IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.1 a

întocmit proces-verbal privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului, iar

copia procesului-verbal a fost remisă în adresa sa la 18 mai 2018, prin scrisoarea

nr.05-4/402.

Deși în pct.5 al procesului-verbal din 10 aprilie 2018, Comisia de cercetare a

accidentelor de muncă a constatat că, Ala Valenga s-a prezentat la locul de muncă

conform graficului stabilit, iar după deces, cadavrul s-a aflat în salon 2 - 2,5 ore,

conform documentelor de directivă în vigoare cu transportarea ulterioară la morga

spitalului, confirmând în acest mod legalitatea acțiunilor reclamantei, precum și

faptul că, evenimentul s-a produs la locul de muncă, la pct.3 al concluziilor din

procesul-verbal din 10 aprilie 2018, Comisia de cercetare a accidentelor de muncă

consideră că, evenimentul din 10 martie 2018 în care ultima a fost agresată,

reprezintă un accident în afara muncii.

La 13 martie 2018, reclamanta a fost recunoscută în calitate de parte vătămată

în cadrul procesului penal pe faptul agresiunii comise în privința sa la 10 martie

2018, la locul de muncă, iar la 12 aprilie 2018, pe faptul agresiunii a fost deschisă o

cauză penală conform semnelor constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, pe faptul cauzări intenționate a leziunilor

corporale medii.

Din motiv că IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1” a clasificat evenimentul

din 10 martie 2018 ca fiind accident în afara muncii, la 23 mai 2018, a înaintat o

cerere în adresa administrației instituției medico-sanitare, prin care a solicitat

examinarea cazului maltratării sale la locul de muncă.

La 07 iunie 2018 a primit răspunsul IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1”,

prin care i s-a comunicat că, datele din procesul-verbal din 10 aprilie 2018 sunt

veridice și nu este necesară o reexaminare suplimentară a cazului.

Reclamanta a considerat că, IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1” la

cercetarea evenimentului din 10 martie 2018 și la întocmirea procesului-verbal, a

2

interpretat eronat prevederile pct.3 al Regulamentului privind modul de cercetare a

accidentelor de muncă adoptat prin HG nr.1361 din 22.12.2005 și este lipsită de

temei constatarea faptului că, vătămarea sănătății reclamantei reprezintă un accident

produs în afara muncii.

Cu referire la prevederile pct.4 al Regulamentului reclamanta a indicat că,

constatarea realizată de Comisia de cercetare a accidentelor de muncă privind faptul

că accidentul este în afara muncii, nu are la baza sa careva documente confirmative

care ar permite efectuarea unei asemenea calificări și ținând cont de pierderea

temporară a capacității de muncă a salariatei, în urma unui accident de muncă și de

vătămarea corporală medie a integrității corporale, consideră că, procesul-verbal din

10 aprilie 2018 urmează a fi anulat, or, faptul agresiunii fizice la locul de muncă,

constituie accident de muncă.

Cu referire la pct.21 din Regulamentul cu privire la cercetare accidentelor de

muncă că, accidentul de muncă a avut loc la 10 martie 2018, însă procesul-verbal de

cercetare a cazului de agresiune a fost emis abia la 10 aprilie 2018, în acest mod

fiind încălcat termenul de 24 de ore stabilit de Regulament pentru desemnarea

Comisiei de cercetare.

În urma accidentului de muncă suferit, a suportat un prejudiciu material și

moral semnificativ, compus din sumele achitate pentru procurarea medicamentelor

necesare pentru reabilitarea medicală, în cuantum de 4 087,91 lei.

De la momentul survenirii accidentului de muncă până la depunerea cererii de

chemare în judecată, nu a fost în stare să muncească, respectiv nu a primit salariu

pentru 4 luni, având un venit ratat de 30 000 lei, care în condițiile art.14 alin.(2) și

art. 1418 alin.(2) Cod civil urmează să fie încasat din contul pârâtului.

În urma agresiunii suferite la locul de muncă, are numeroase XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, toate aceste traume reflectându-se negativ asupra stării sale

emoționale și mentale, provocându-i un stres emoțional puternic, suferind în acest

sens un prejudiciu moral considerabil.

Anterior în cadrul IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1”, au mai existat cazuri

de agresiune sale la locul de muncă, despre ce au fost informate organele de poliție

și administrația instituției, care însă nu a întreprins nici o acțiune în vederea

asigurării securității angajaților la locul de muncă.

A mai indicat că, prin Certificatul eliberat de Consiliul National pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de muncă, a fost stabilită pierderea

capacității de munca a reclamantei cu 30 %, iar suma îndemnizației unice se

compune din gradul de reducere a capacității de muncă, înmulțit la salariul mediu pe

economie pentru luna anterioară lunii de comitere a accidentului de muncă.

Din anul 2016 Biroul National de Statistica calculează salariul mediu pe

trimestre, fiind schimbată modalitatea de calcul pe luni, și astfel, ținând cont că, în

luna martie s-a produs accidentul de muncă, luna februarie se încadrează în

trimestrul I al anului 2018, iar potrivit informației BNS, în trimestrul I al anului 2018

salariul mediu pe economie era de 5 906,5 lei, care înmulțit cu 30 % generează suma

de 177 195 lei.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.9 alin.(1) din Legea

securității și sănătății în muncă, art.9-10 din Legea asigurării pentru accidente de

muncă și boli profesionale, art. art.196 alin.(l), 353, 355 Codul muncii, art.1422

3

alin.(l) Cod civil, pct.3 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor

de muncă potrivit căruia, adoptat prin HG nr.1361 din 22.12.2005.

În fața instanței reclamanta Valenga Ala a solicitat anularea procesului-verbal

din 10 aprilie 2018 privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului IMSP

”Spitalul Clinic Municipal nr.1”; constatarea evenimentului produs la 10 martie

2018 în privința angajatei IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1”, Valenga Ala ca

fiind accident de muncă; încasarea din contul IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1”

în beneficiul său a prejudiciului material în cuantum de 4 087,91 lei, a prejudiciului

moral în cuantum de 100 000 lei, a venitului ratat în cuantum de 30 000 lei, a

îndemnizației unice pentru pierderea temporară a capacității de muncă în cuantum

de 177 195 de lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Central)

cererea de chemare în judecată depusă de Valenga Ala împotriva IMSP ”Spitalul

Clinic Municipal nr.1” a fost admisă parțial.

A fost anulat Procesul-verbal nr.1 din 10 aprilie 2018 al IMSP ”Spitalul Clinic

Municipal nr.1” privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului, constatându-

se faptul că, evenimentul produs la 10 martie 2018 în privința Alei Valenga este un

accident de muncă.

A fost încasată de la IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.l în beneficiul Alei

Valenga, îndemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă în sumă de

177 195 de lei, prejudiciul material în sumă de 4 087,91 lei, prejudiciul moral în

sumă de 50 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 12 000 lei, în rest

pretențiile fiind respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1”, casată hotărârea din 02 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Central), cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

au fost atrași în proces, în calitate de intervenienți accesorii ÎS ”Servicii Pază” a

MAI, ”DVS Service” SRL, Inspecția de Stat a Muncii și Consiliul Național pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă.

Prin încheierea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu, Coptu Iurie, succesorul în

drepturi și obligații a lui Coptu Gheorghe.

Prin hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valenga Ala împotriva

IMSP ”Spitalul Clinic Municipal nr.1” (Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe

Paladi”), intervenienții accesorii ÎS Servicii Pază a MAI, DVS Service SRL,

Inspectoratul de Stat al Muncii, Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității

și Capacității de Muncă, Coptu Iurie, succesorul în drepturi lui Coptu Sergiu.

A fost anulat procesului-verbal nr.1 din 10 aprilie 2018 privind cercetarea

cazului de agresiune a angajatului și constatat evenimentul produs la 10 martie 2018

în privința angajatei IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.1, Valenga Ala ca fiind

accident de muncă.

A fost încasată de la Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi” în beneficiul

Alei Valenga, îndemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă în sumă de

4

177 195 de lei, suma de 4 087,91 lei cu titlu de prejudiciul material, suma de 50 000

de lei cu titlu de prejudiciul moral și cheltuielile de judecată pentru asistența juridică,

în sumă de 12 000 de lei, în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În consolidarea opiniei sale, prima instanță a reținut că, în contradicție cu pct.

19 din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005, evenimentul produs la

10 martie 2018 a fost cercetat de o altă comisie (Mateiciuc Alexandru, Simionica

Varvara, Alexandru Rotaru, Ganea Iulia și Iulia Gavriluță), decât cea formată de

conducătorul unității (Arieni Ion, Mateiciuc Alexandru, Simionica Varvara, Ganea

Iulia și Alexandru Rotaru). La fel, potrivit normei menționate, indiferent de natura

accidentului supus cercetării, acesta urmează să fie examinat în termenii stabiliți de

Regulament, iar pct. 25 al Regulamentului în cauză, stabilește că de la data emiterii

dispoziției respective, comisia unității va cerceta circumstanțele și cauzele

producerii accidentului, va întocmi și va semna, în termen de cel mult 5 zile

lucrătoare, procesul-verbal de cercetare, care ulterior va fi aprobat și semnat de către

angajator în termen de 24 ore.

Prima instanță a constatat că, din analiza procesului-verbal nr.1 din 10 aprilie

2018 privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului IMSP SCM nr. 1, reiese

depășirea termenului prevăzut de Regulament și că reclamanta Valenga Ala nu a fost

invitată și nu i-au fost solicitate explicații. Actul menționat conține concluzia că,

Valenga Ala, fiind informată de personalul medical de gardă din secție nu a

întreprins măsuri concrete și nu a informat rudele pacientei prin telefon privitor la

înregistrarea decesului, nu a preîntâmpinat personalul medical de gardă din secția

terapie nr.2 despre necesitatea direcționării rudelor decedatei către șeful secției -

Valenga Ala, pentru a fi consiliate pentru a preveni situația de conflict care s-a soldat

cu agresiune fizică. La fel, este indicat că reclamanta nu a respectat mai multe

prevederi ale obligațiunilor de funcție conform fișei de post, inclusiv 2.1d; 3.1g; 4f;

5a; 5b, fapt care ar fi putut preveni situația de agresiune.

Din procesul-verbal nr. l din 10 aprilie 2018 și explicațiile angajaților spitalului

în cadrul cercetării accidentului de muncă, precum și din declarațiile reclamantei

Valenga Ala, rezultă că pacienta secției terapie nr.2 XXXX, a fost internată în mod

urgent în secție la 08 martie 2018, iar la 10 martie 2018, ora 07:10, pacienta a

decedat. Medicul de gardă, în jurul orelor 08:45, a anunțat-o pe șefa secției Valenga

Ala despre faptul că XXXX a decedat. În jurul orelor 09:00 în secție s-a prezentat

soțul pacientei decedate XXXX și fără a respecta normele sanitare și fără permisiune

s-a îndreptat spre salonul nr.317, unde se afla pacienta decedată. Instanța a

concluzionat că, în pofida faptului că instituția medicală din anul 2017 este asigurată

cu pază non-stop, soțul pacientei decedate a intrat în secția terapie, în afara

programului de vizită, fără acordul și contrar observațiilor asistentei medicale de

gardă, deci personalul medical nici nu a avut posibilitate să direcționeze soțul

pacientei către șefa secției, iar reclamanta Valenga Ala nu putea să prevadă aceste

circumstanțe.

Mai mult, instanța de judecată a reținut lipsa probatoriului în susținerea

concluziei din procesul-verbal contestat precum că, anunțarea rudelor decedatei intră

în obligațiile de serviciu a șefului secției, precum și nu s-a probat termenul în

interiorul căruia rudele decedatei urmau a fi informate. Standardele naționale și

5

internaționale, care stabilesc procedurile operaționale cu privire la externarea

pacienților decedați, atestă că informarea rudelor despre decesul pacientului se

efectuează numai după 2 ore de la momentul constatării decesului de către medicul

de gardă sau medicul curant. Mai mult ca atât, corpul pacientului decedat poate fi

transportat în secția anatomopatologică doar după expirarea termenului de 2 ore

după constatarea decesului și transportarea este în obligația infirmierilor și

asistenților medicali de serviciu.

Cu privire la constatările din procesul-verbal nr. l din 10 aprilie 2018 precum

că reclamanta nu a respectat mai multe prevederi ale obligațiunilor de funcție,

instanța a indicat că nici în constatările comisiei și nici în cadrul dezbaterilor

judiciare reprezentantul pârâtului nu a indicat care obligații nu au fost executate de

către reclamantă.

Deși comisia a constatat că, cazul de agresiune asupra reclamantei Valenga Ala,

s-a petrecut la locul de muncă a acesteia, în secția de terapie nr. 2, unde ultima, se

afla în proces de activitate și în legătură cu faptul că soțul pacientei decedate, aflând

despre decesul soției, a mers în sala medicilor și a agresat-o fizic pe Valenga Ala,

contrar pct. 4 al Regulamentului menționat, comisia a calificat evenimentul ca fiind

un accident în afara muncii.

Astfel, reieșind din obligativitatea angajatorului de a asigura securitatea și

sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată, prima

instanță a tras concluzia că, comisia a examinat superficial cazul de agresiune asupra

reclamantei, nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor evenimentului produs, nu

a stabilit cu exactitate cadrul normativ privind încălcările admise de reclamantă care

ar fi condus la producerea cazului de agresiune și în ce măsură respectarea acestor

norme ar fi putut preveni asemenea eveniment, la fel, nu există un șir logic între

constatările comisiei și concluziile acesteia, care în ansamblu contravin prevederilor

pct. 13 din Regulament și condiționează admiterea pretenției cu privire la anularea

procesului-verbal nr.1 din 10.04.2018 al IMSP Spitalul Clinic Municipal nr.1

privind cercetarea cazului de agresiune a angajatului.

Instanța de judecată a evidențiat prevederile art. 9 al Legii securității și sănătății

în muncă nr. 186 din 10.07.2008, potrivit căruia, angajatorul este obligat să asigure

securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea

desfășurată. În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecție și

prevenire, el nu este exonerat de responsabilitățile sale în domeniul securității și

sănătății în muncă. Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în

muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului. Obligații

generale ale angajatorului sunt prevăzute de art. 10 al Legii securității și sănătății în

muncă. La caz, angajatorul nu a creat condiții de siguranță la locul de muncă a

medicului Ala Valenga, astfel încât accesul la sala medicilor sau la cabinetele

acestora, unde își desfășoară activitatea profesională, să fie restricționat atât

pacienților cât și terțelor persoane, în situația în care, soțul pacientei decedate a avut

acces liber până la sala în care se afla medicul Valenga Ala.

Prin decizia din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică ”Spitalul Clinic

Municipal nr.1 (Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi”), casată parțial

hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă

6

hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, procesul-verbal nr.1 privind

cercetarea cazului de agresiune a angajatului IMSP SCM nr. 1 din 10.04.2018 este

unul legal și întemeiat, întocmit în strictă corespundere cu prevederile legale, or, în

urma cercetării cazului violenței împotriva reclamantei Valenga Ala, șef al secției

terapie nr.2, de către Comisia formată în acest sens, s-a constatat cu certitudine că,

soțul pacientei, care a decedat în dimineața aceleași zi, fapt despre care ultimul nu

avea cunoștință, în urma conflictului pe care îl avuse cu Valenga Ala, a agresat-o

fizic pe ultima, situație care a stat la baza declanșării acțiunilor violente față de

ultima. Astfel, vătămarea corporală a avut loc în rezultatul acțiunilor unui vizitator

al pacientei, cazul dat fiind corect apreciat de Comisie drept accident în afara muncii.

La 19 iulie 2022, Valenga Ala, reprezentată de avocatul Rusu Serghei, a

contestat cu recurs decizia din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

La 09 septembrie 2022 (prin poștă electronică și prin oficiul poștal), IMSP

Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi” a depus o referință la recursul declarat

de către Valenga Ala, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 14 septembrie 2022 (prin poștă electronică) și la 19 septembrie 2022 (prin

oficiul poștal), Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de

Muncă a depus o referință la recursul declarat de către Valenga Ala, solicitând

considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17

februarie 2022, expediată părților și participanților la proces la 12 aprilie 2022, fără

a se cunoaște cu certitudine data recepționării acesteia. Astfel, se constată că

recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referințe, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Valenga Ala, reprezentată de avocatul Rusu Serghei, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

7

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Valenga Ala, reprezentată de avocatul Rusu

Serghei, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Valenga Ala, reprezentată de avocatul Rusu

Serghei.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valenga Ala, reprezentată

de avocatul Rusu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

9