3ra-705/22 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-705/22

(2-19205839-01-3ra-15072022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, V.Negru)

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Elena Lisnic,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Elena Lisnic

împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, terț Rodica Isac privind

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Elena Lisnic și a fost menținută hotărârea din 28 iulie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 30 decembrie 2019, Elena Lisnic a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului Educației,

Culturii și Cercetării, terț Rodica Isac privind contestarea actelor administrative.

În motivarea acestei acțiuni, Elena Lisnic a indicat că prin ordinul nr.1869-p

din 5 decembrie 2019, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a încetat în temeiul

art. 62 alin. (1) lit. h) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public cu dânsa raporturile de serviciu în legătură

cu expirarea termenului pentru care funcția publică a fost ocupată pe o perioadă

determinată.

În opinia sa, ordinul enunțat este ilegal și urmează a fi anulat, cu restabilirea

reclamantei în funcție și încasarea prejudiciilor materiale și morale, din următoarele

considerente.

Prin ordinul Ministerului Educației nr. 23-p din 18 februarie 2016 dnei Isac

Rodica, consultant principal în Serviciul informare, autentificare a actelor de studii

și recunoaștere a calificărilor al Ministerului Educației, i-a fost acordat concediu

parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani (18.02.2016-

04.12.2018).

1

Ca urmare a unor mijloace dolosive și inducerii reclamantei în eroare, prin

ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 430p din 18 octombrie 2017,

Elena Lisnic a fost promovată din funcția de consultant superior în Direcția

învățământ superior și dezvoltare a științei în funcția de consultant principal în

Direcția cadrul național al calificărilor, pe perioada concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului al dnei Isac Rodica.

Prin ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 1505p din 28

noiembrie 2018, Isac Rodica, consultant principal în Serviciul informare,

autentificare a actelor de studii și recunoaștere a calificărilor al Ministerului

Educației a fost transferată ilegal, începând cu data de 5 decembrie 2018, în funcția

de consultant principal în Direcția cadrul național al calificărilor. Or, la data de 28

noiembrie 2018 ministerul nu mai putea, în mod legal, de a emite ordinul nr.1505p

de transfer, începând cu 5 decembrie 2018, a dnei Isac Rodica, consultant principal

în Serviciul informare, autentificare a actelor de studii și recunoaștere a calificărilor

al Ministerului Educației în funcția de consultant principal în Direcția cadrul național

al calificărilor, deoarece ultima s-a aflat în concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani (18.02.2016-04.12.2018), iar în această perioadă

funcția de consultant principal în Direcția cadrul național al calificărilor era ocupată

de către reclamanta Elena Lisnic.

Prin ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr.1538p din 3

decembrie 2018 dnei Isac Rodica i s-a acordat concediu suplimentar neplătit pentru

îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 4 ani, cu începere de la 5 decembrie 2018 până

la 5 decembrie 2019.

Reclamanta a specificat că personal nu a exercitat funcția de consultant

principal în Direcția cadrul național al calificărilor pe perioada concediului

suplimentar neplătit pentru îngrijirea de către dna Isac Rodica a copilului în vârstă

de la 3 la 4 ani (05.12.2018-05.12.2019) și respectiv la data de 5 decembrie 2019 nu

a expirat nici un termen pentru care funcția publică a fost ocupată pe o perioadă

determinată.

Deși, începând cu data de 5 decembrie 2018 raporturile de serviciu ale

reclamantei cu ministerul au continuat pe o perioadă nedeterminată (art. 83 alin. (4)

din Codul Muncii), totuși la data de 5 decembrie 2019 Ministerul a încetat

neîntemeiat raporturile de serviciu cu reclamanta în temeiul art. 62 alin. (1) lit. h)

din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

Din considerentul că ordinul de încetare a raporturilor de serviciu este ilegal,

deoarece pe data de 5 decembrie 2019 nu a expirat nici un termen pentru care funcția

deținută de reclamantă să fi fost ocupată pe o perioadă determinată, Elena Lisnic a

depus prezenta acțiune de contencios administrativ, solicitând anularea ordinului

ilegal al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr.1869-p din 5 decembrie

2019 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, restabilirea în funcția de

consultant principal al Direcției cadrul național al calificărilor din cadrul

Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, încasarea de la Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării în beneficiul său a salariului mediu lunar pe perioada absenței

forțate de la serviciu și repararea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei.

2

Prin încheierea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

menținută prin decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Elena Lisnic, în partea pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Elena Lisnic a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 1 septembrie 2020,

cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ,

Elena Lisnic a depus apel, care ulterior la data de 12 octombrie 2020, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ a fost completat cu

motivare, solicitând admiterea apelului, casarea actului judecătoresc contestat și

emiterea unei decizii noi, de admitere a acțiunii. Or, prin Hotărîrea de Guvern nr.656

din 17 decembrie 2019, ziua de 28 august 2020 a fost declarată zi de odihnă, zilele

de 29-30 august 2020 au fost sîmbătă și duminică, iar ziua de 31 august 2021 a fost

zi de sărbătoare nelucrătoare potrivit art. 111 din Codul muncii.

Prin decizia din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Elena Lisnic și a fost menținută hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Invocând ilegalitatea deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, la data de 2 iunie

2022 Elena Lisnic și avocatul Veaceslav Maximov au depus împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului, care ulterior în data de 4 august 2022 a fost completat

cu motivare și cu supliment, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea unei noi

decizii, de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu actele judecătorești

contestate, considerându-le neîntemeiate prin faptul că au fost aplicate eronat

normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

În acest context, Elena Lisnic a invocat repetat că personal nu a exercitat funcția

de consultant principal în Direcția cadrul național al calificărilor pe perioada

concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea de către dna Isac Rodica a

copilului în vârstă de la 3 la 4 ani (05.12.2018-05.12.2019) și respectiv la data de 5

decembrie 2019 nu a expirat nici un termen pentru care funcția publică a fost ocupată

pe o perioadă determinată.

La data de 15 iulie 2022 și respectiv, în data de 1 septembrie 2022, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa participanților la proces copia motivării

recursului depus de Elena Lisnic împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referințele din 17 august 2022 și din 20 septembrie 2022, Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării a solicitat declararea recursului depus de Elena

Lisnic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

3

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 11 mai 2022,

fiind notificată recurentei Elena Lisnic în data de 5 iulie 2022 (vol.II,f.d.56).

Astfel, depunerea motivării recursului împreună cu cererea de recurs în data de

2 iunie 2022 (vol.II,f.d.51) este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Elena Lisnic, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

4

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Elena Lisnic.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Elena Lisnic se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

5