3ra-768/22 — anularea actului administrativ

3ra-768/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-768/22

2-20057130-01-3ra-01082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mâra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia

Grigoriu, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Gheorghi Sarî

împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului administrativ

individual defavorabil,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la 28 mai 2020 de Gheorghi Sarî, prin

intermediul avocatului Frecauțan Marina, împotriva Autorității Naționale de Integritate

privind anularea actului administrativ individual defavorabil – pct. 4 și 5 din actul de

constatare nr.74/11 din 19 mai 2020, întocmit de către inspectorul de integritate al

Inspectoratului de Integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate, Alexandru

Stavinschi, în privința sa.

Potrivit actului contestat, inspectorul de integritate al Inspectoratului de Integritate

din cadrul Autorității Naționale de Integritate a emis actul de constatare nr.74/11, în

baza materialelor de control asupra respectării regimului juridic al conflictelor de

interese, intentat în privința lui Gheorghi Sarî, constatînd că reclamantul, în calitate de

viceprimar al mun. Comrat, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, prin

nedeclararea în modul și termenul stabilit a conflictului de interese și nesoluționarea

acestuia, exprimat prin participarea la luarea deciziei, semnarea actelor

administrațive/juridice în privința persoanei apropiate, și anume: fratelui Vitalie Sarî și

cumnatei Natalia Sarî.

Reclamantul a invocat ilegalitatea actului contestat, survenit în rezultatul emiterii

acestuia cu încălcarea procedurii prevăzute în mod imperativ de lege pentru inițierea,

desfășurarea și aplicarea procedurilor de control în baza Legii nr.132 din 17 iunie 2016

cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și a Legii nr. 133 din 17 iunie 2016

privind declararea averii și a intereselor personale.

Potrivit actelor anexate, Gheorghi Sarî a prezentat Președintelui Consiliului mun.

Comrat și primarului mun. Comrat o notă explicativă, prin care a informat despre

participarea cumnatei sale și a fratelui la licitație. Tot atunci, examinând conținutul

notei explicative depuse de către reclamant, Primăria mun. Comrat nu a identificat în

acțiunile reclamantului situații de conflict de interese și nu a întreprins acțiuni în

vederea soluționării acestora.

1

La moment nu poate fi imputată reclamantului încălcarea legislației care

reglementează conflictele de interese, or, acesta a informat autoritatea ierarhic

superioară referitor la acest fapt, iar lipsa de acțiune a Primăriei mun. Comrat nu poate

fi pusă pe seama reclamantului.

A relevat că sancțiunile aplicate contravin legii.

A subliniat reclamantul că la caz, inspectorul de integritate ilegal a dispus

aplicarea sancțiunii prin actul contestat, deoarece acesta avea dreptul doar de a constata

fapta, de a întocmi procesul-verbal cu privire la contravenție, or, potrivit legii, doar

instanța de judecată era competentă de a aplica în privința persoanei sancțiuni.

Urmare a celor expuse, invocând drept temei de drept prevederile Legii nr.132 din

17 iunie 2016 privind Autoritatea Națională de Integritate și prevederile Codului

administrativ, a solicitat reclamantul anularea Actului de constatare nr. 74/11 din 19

mai 2020, întocmit de către inspectorul de integritate al Inspectoratului de Integritate

din cadrul Autorității Naționale de Integritate, Alexandru Stavinschi, în privința sa.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de Gheorghi Sarî a fost respinsă drept neîntemeiată (f.d. 233, vol. I).

La data de 11 ianuarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin.

(1) Cod administrativ, avocatul Frecauțan Marina, în interesele apelantului Gheorghi

Sarî, a declarat apel împotriva hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Râșcani, iar la 4 martie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin.

(2) Cod administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul și

menținută hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe, având în vedere

că, la caz, sunt aplicabile prevederile art. 12 alin.(3)-(6), alin. (10), art. 14 din Legea

nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale,

referitoare la conflictul de intrese, ce obligau reclamantul să declare relația de

rudenie cu subiectele/beneficiarii actelor administrative emise și să se abțină de la

semnarea acestora până la soluționarea conflictului de interese.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar

a apreciat drept nefondate argumentele apelului despre ilegalitatea sancțiunilor

aplicate prin actul de constatare și că inspectorul de integritate a fost în drept doar

de a constata fapta, dar nu și a dispune aplicarea sancțiunii prin actul contestat.

Or, conform art. 19 lit. g), h) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate, inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități:

g) întocmesc acte de constatare în condițiile legii; h) constată contravenții,

examinează cauze contravenționale și aplică sancțiuni contravenționale.

La 12 mai 2022, Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia Grigoriu, a declarat

recurs împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei în instanța de apel.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material și procesual.

Reiterând motivele de fapt și de drept invocate în apel, învederează instanței că

instanțele ierarhic inferioare au ignorat suportul probator prezent la dosar și nu i-au dat

nicio apreciere. A susținut că au fost prezentate probe suficiente care dovedesc că

Gheorghe Sarî s-a abținut și nu a votat în cadrul proceselor-verbale vizate.

2

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

restituirea cauzei instanței de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 aprilie 2022, aceasta

fiind notificată reprezentantului recurentului la 13 aprilie 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d. 99, vol. II). Decizia integrală a fost comunicată repezentantului

recurentului în data de 6 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică anexat la dosar (f.d. 100 verso, vol. II). Astfel, recursul motivat, depus la 12

mai 2022, prin intermediul poștei electronice, este în termen.

La 3 august 2022, în adresa intimatei Autoritatea Națională de Integritate a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 12 august 2022, Autoritatea Națională de Integritate a opinat

privind inadmisibilitatea cererii de recurs formulate, în temeiul art. 246, solicitând, în

același timp, respingerea cererii de recurs în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) Cod

administrativ

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Gheorghi Sarî, reprezentat de

avocata Aurelia Grigoriu, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

3

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont,

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia Grigoriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia Grigoriu,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

4

Dosarul nr. 3ra-768/22

2-20057130-01-3ra-01082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mâra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând cererea depusă de către Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia

Grigoriu, privind suspendarea executării deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani și a

pct. 4 și 5 din actul de constatare nr. 74/11 din 19 mai 2020 al Autorității Naționale de

Integritate,

la acțiunea înaintată de Gheorghi Sarî împotriva Autorității Naționale de

Integritate privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la 28 mai 2020 de Gheorghi Sarî, prin

intermediul avocatului Frecauțan Marina, împotriva Autorității Naționale de Integritate

privind anularea actului administrativ individual defavorabil – pct. 4 și 5 din actul de

constatare nr.74/11 din 19 mai 2020, întocmit de către inspectorul de integritate al

Inspectoratului de Integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate, Alexandru

Stavinschi, în privința sa.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de Gheorghi Sarî a fost respinsă drept neîntemeiată (f.d. 233, vol. I).

La data de 11 ianuarie 2021 avocatul Frecauțan Marina, în interesele apelantului

Gheorghi Sarî, a declarat apel împotriva hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă (f.d. 1, vol. II).

Prin decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul și

menținută hotărârea instanței de fond.

La 12 mai 2022, Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia Grigoriu, a declarat

recurs împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei în instanța de apel. Concomitent a solicitat emiterea

încheierii privind suspendarea executării până la examinarea recursului pe fond a

deciziei instanței de apel, a hotărârii instanței de fond și a actului administrativ

contestat.

În motivarea solicitării de suspendare a actelor judecătorești și a actului

aadministrativ contestat, a invocat existența unor îndoieli serioase cu privire la

5

legalitatea procedurală și materială a actului administrativ contestat, precum și iminența

unui prejudiciu ireparabil prin neplata salariului funcției de care este privat recurentul

prin actul judecătoresc contestat.

Examinând cererea privind suspendarea actelor judecătorești și a actului

administrativ contestat, instanța relevă următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor codului. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu exceptia art. 169–171.

În conformitate cu art. 278 din Codul de procedură civilă, acțiunile în contenciosul

administrativ se examinează de instanțele judecătorești respective conform normelor

generale ale prezentului cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația

contenciosului administrativ.

Conform art. 435, alin. (8) din Codul de procedură civilă, în cauzele

nepatrimoniale, executarea hotărârii se suspendă la cererea motivată a recurentului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

relevă că, din sensul dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța de recurs dispune

doar suspendarea actului judecătoresc contestat în cazul exercitării căii de atac -

recursul conform Secțiunii II, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă și doar în

cazul depunerii cauțiunii în cauzele patrimoniale, iar în cazul celor nepatrimoniale - la

cererea motivată a recurentului.

În corespundere cu art. 214 alin. (1)-(4) Cod administrativ, suspendarea executării

actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant instanței

de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ. Reclamantul poate

solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului administrativ

individual până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă autoritatea

publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a

soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art. 172 alin. (3). Instanța de

judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual din

motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul

prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere. Instanța

de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual

printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă

consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința

temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură

civilă nu se aplică.

În interpretarea corectă a normei legale enunțate, instanța de recurs reține că prin

reglementările art. 214 Cod administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție a asigurării

legalității – suspendarea executării actului administrativ individual contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații limită.

Aceasta presupune fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice (ceea ce

înseamnă că actul era în vigoare), fie amânarea temporară a producerii de efecte

juridice.

Conform art. 172 alin. (2) Cod administrativ, motivele suspendării sunt:

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil;

b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

6

Din sensul normei legale menționate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul

administrativ poate fi suspendat doar în două situații, și anume: în cazul confirmării

incontestabile a existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil și/sau existența pericolului iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că la dispunerea suspendării actului administrativ urmează a

fi constatată existența acelor temeiuri necesar a fi întrunite, prevăzute prin lege.

Așadar, atât circumstanțele în vederea confirmării incontestabile a existenței unor

suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual

defavorabil, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea

executării actului administrativ, trebuie să fie indicate și probate în concret, și nu doar

afirmate prin preluarea textelor de lege, prin urmare, cert fiind instituită obligația

probării faptului că existența acestor condiții nu se prezumă, ci trebuie dovedită de

persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ.

Corespunzător, ilegalitatea actului administrativ individual vizează două

dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală (formală) și

legalitatea materială.

Totodată, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate a actului

administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar,

necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în

cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de

legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

La caz, Gheorghi Sarî, în motivarea solicitării de suspendare a executării pct. 4 și

5 din actul de constatare nr.74/11 din 19 mai 2020 al Autorității Naționale de Integritate

și a actelor judecătorești, a invocat existența unor îndoieli serioase cu privire la

legalitatea procedurală și materială a actului administrativ contestat, precum și iminența

unui prejudiciu ireparabil prin neplata salariului funcției de care este privat recurentul

prin actul judecătoresc contestat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

nu a constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea actului

administrativ contestat.

În susținerea opiniei enunțate, se va evidenția că nu este suficient, spre a se lua

măsura suspendării executării actului, să se facă simple afirmații legate de încălcarea,

la emiterea actului administrativ, a anumitor prevederi legale, ci trebuie să existe indicii

serioase legate de nelegalitatea actului, provenite din anumite împrejurări, de fapt și de

drept, concrete, arătate și probate de către reclamant, și care indicii trebuie să fie atât de

aparente încât să poată fi identificate cu ușurință, iar nu printr-o analiză detaliată a

elementelor care ar putea atrage nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită. Și

aceasta, întrucât, așa cum a arătat și Înalta Curte în jurisprudența sa, nu orice dubiu în

privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea unui caz bine

justificat în vederea suspendării sale, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar

îndoielile serioase.

În situația dedusă judecății, instanța constată că nu există suficiente indicii

aparente care să reflecte o îndoială serioasă și evidentă și care să răstoarne prezumția

de legalitate, fără ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a

conținutului și legalității actului administrativ contestat, observându-se în acest sens că

reclamantul invocă nerespectarea unor dispoziții legale ce implică aprofundarea

7

fondului prin dezvoltarea unui raționament aprofundat cu privire la legalitatea actului

administrativ, ceea ce ar conduce la prejudecarea fondului, aspectele invocate de

recurent neputând a fi reținute că ar reprezenta împrejurări care să releve o aparență

serioasă de nelegalitate în lipsa unei analize detaliate a situației de fapt existentă între

părți și a dezvoltării unei interpretări cu privire la normele de drept aplicabile fondului

litigiului, ci, dimpotrivă, acestea implică, mai întâi, determinarea întregii situații create

între părți și mai apoi dezvoltarea unei interpretări ample a normelor de drept incidente

pentru a se putea stabili dacă, în contextul situației existente între părți, sunt sau nu

respectate dispozițiile legale la care se face trimitere prin cererea de suspendare

analizată.

Or, judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ individual

nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a

efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că motivele de ilegalitate ale actului administrativ

contestat invocate în susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ

individual contestat, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se

circumscriu condiției referitoare la existența unui caz bine justificat de suspendare a

actului administrativ contestat.

Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor – existența pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea actului administrativ

individual defavorabil - instanța de recurs relevă că scopul aplicării acestui temei este

crearea unui climat favorabil executării unei eventuale hotărâri judecătorești, astfel

pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ contestat, persoana

vătămată trebuie să dovedească temeinicia solicitării, precum și faptul că suspendarea

are drept scop prevenirea unui prejudiciu ireparabil.

La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat

a unor dispoziții care prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un

prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui

prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil,

care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi îndeplinit.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că în prezentul litigiu nu există nici motivul alternativ de

suspendare prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) Cod administrativ.

Și aceasta deoarece, existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil

nu a fost argumentată și nici probată în regim suficient de obiectiv și convingător.

Or, nu se poate susține că executarea unei decizii administrative este de natură

să provoace daune grave, condiția prevenirii unei pagube iminente nefiind

îndeplinită atunci când se susține că o asemenea pagubă este provocată prin însăși

executarea actului administrativ.

Nu se poate susține, de asemenea, că recurentul nu ar avea la dispoziție

remedii efective, dat fiind faptul că, în situația anulării definitive a actului

administrativ atacat, aceasta ar fi urmată de plata tuturor plăților salariale și

despăgubirilor cuvenite recurentului pe perioada executării actelor judecătorești

contestate, fiind un remediu concret de înlăturare definitivă a oricărei pagube.

Reclamantul se rezumă la simple ipoteze viitoare, fără a proba iminența unei

pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final

8

actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării

executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea o conferă acestei

instituții juridice.

De altfel, prin hotărârea din 17 noiembrie 2016, Curtea Constituțională nu a

acceptat argumentele autorităților, potrivit cărora executarea de către stat a hotărârilor

definitive riscă să afecteze principiul securității raporturilor juridice în eventualitatea

modificării hotărârii în ordine de recurs. Curtea a reținut că acelorași riscuri este supusă

orice persoană care execută o hotărâre definitivă, însă aceasta nu a împiedicat statul să

dispună ca acestea să nu aștepte ca hotărârea să devină irevocabilă.

În acest context, Curtea a reținut că executarea, chiar și imediată, a unei hotărâri

definitive (după examinarea apelului, de exemplu) nu împiedică formularea recursului,

iar dreptul la un proces echitabil nu garantează, în sine, dreptul la o suspendare automată

a executării unei hotărâri judiciare nefavorabile.

În continuarea logică firească a raționamentului expus supra, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că reclamantul

nu a invocat motive plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ și

a actelor judecătorești contestate, iar motivele indicate în art. 172 alin. (2) Cod

administrativ și art. 435 din Codul de procedură civilă, care ar justifica suspendarea

executării actului administrativ contestat și a hotărârii, nu sunt îndeplinite, întrucât

paguba iminentă, ilegalitatea actului administrativ sau motivele plauzibele nu se

prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente.

Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului, niciunul

din temeiurile de suspendare indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ și art. 435

din Codul de procedură civilă. În același timp, orice acțiune întreprinsă trebuie să fie

proporțională cu scopul său, iar ingerințele în drepturile pârâtului și persoanelor

interesate trebuie să fie echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecție anticipată a

drepturilor recurentului.

Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța de recurs constată

neîntemeiată cererea de suspendare formulată de recurenți, iar astfel o va respinge ca

atare.

În conformitate cu art. 195, art. 258, alin. (3) din Codul administrativ și art. 269-

270, art. 435 alin. (8) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Gheorghi Sarî, reprezentat de avocata Aurelia

Grigoriu, privind suspendarea executării deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani și a

pct. 4 și 5 din actul de constatare nr. 74/11 din 19 mai 2020 al Autorității Naționale de

Integritate.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

9