2ra-795/22 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor in suma baneasca fixa

2ra-795/22 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor in suma baneasca fixa (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-795/22

(2-20143763-01-2ra-07062022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. T. Prutean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malâi, V. Cotorobai, D. Dulghieru)

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul recurentului Ion

Bolocan, avocatul Iulian Paciurca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Bratu

împotriva lui Ion Bolocan cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor în sumă bănească fixă și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Ion Bolocan, avocatul

Iulian Paciurca, a fost menținută hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 16 noiembrie 2020, Larisa Bratu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ion Bolocan cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor în sumă bănească fixă și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că s-a căsătorit cu Ion Bolocan la

data de 12 decembrie 2011, căsătoria fiind înregistrată și trecută în registrul actelor

de stare civilă sub nr. X la 12 decembrie 2011, de către Primăria comunei XXXXX,

r-nul XXXXX.

A menționat reclamanta că, în urma căsătoriei, soții au un copil minor -

XXXXX, născută la XXXXX, însă din anul 2017, reclamanta nu mai locuiește

împreună cu soțul Ion Bolocan, respectiv căsătoria avea doar un caracter formal.

Prin hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a fost desfăcută

căsătoria între Ion Bolocan și Larisa Bratu și s-a stabilit domiciliul copilului minor cu

mama, Larisa Bratu.

A comunicat reclamanta că, la depunerea cererii de chemare în judecată privind

desfacerea căsătoriei, pârâtul Ion Bolocan s-a înțeles cu Larisa Bratu referitor la faptul

ca reclamanta, să nu solicite pensia alimentară pentru întreținerea copilului minor,

astfel, pârâtul promițîndu-i și asigurând-o că își v-a îndeplini obligațiunile de părinte

de sine stătător, iar copilul v-a fi asigurat financiar în fiecare lună.

1

A specificat reclamanta că, până în prezent Ion Bolocan absolut deloc nu-și

onorează obligațiunile față de copil, atât material cât și moral. Or, în atare situație

reclamanta este nevoită de una singură să crească copilul și să o asigure financiar cu

tot ce are nevoie, în condițiile în care copilul frecventează instituția școlară, locuiesc

cu chirie și mai are la întreținere un copil minor, XXXXX, născut la XXXXX, dintr-

o altă căsătorie.

Subsecvent, a mai indicat reclamanta că din anul 2017, Ion Bolocan a achitat

doar 2000 lei pentru copil la data de 19 ianuarie 2017. Ulterior, la 25 ianuarie 2018 a

mai achitat 500 lei, iar după ceva timp a oferit copilului minor un pachet cu articole

vestimentare, dulciuri și două perechi de încălțăminte, iar la 28 ianuarie 2019, a mai

transmis reclamantei suma în mărime de 30 euro.

A mai afirmat reclamanta că în pofida nenumăratelor adresări către pârât de a

contribui material la întreținerea fiicei minore, pârâtul nu a reacționat.

Având în vedere că pârâtul nu este angajat în câmpul muncii și nu are un salariu

sau alte venituri stabile, reclamanta a indicat că s-a adresat la Biroul Național de

Statistică, pentru acordarea informației cu privire la minimul de existență pentru un

copil minor. Conform certificatului nr. 08-121/168 din 05 noiembrie 2020 de la Biroul

Național de Statistică în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de

calculare a acestuia, în trimestrul I al anului 2018, costul mediu de existență pentru

un copil între vârsta de 7-17 ani din orașe mari, constituie 2438 lei.

Astfel, a comunicat reclamanta că, suma în mărime de 1219 lei care îi revine

fiecărui părinte pentru a asigura minimum de existență a copilului minor între vârsta

de 7-17 ani, este o sumă insuficientă și nu poate asigura un trai decent pentru un copil

care a trecut de vârsta de 7 ani, iar în această ordine de idei, reclamanta a solicitat

încasarea de la pârâtul Ion Bolocan a pensiei de întreținere a copilului minor în

mărime fixă de 1700 lei, până la atingerea vârstei copilului minor de 18 ani.

În condițiile în care situația materială a reclamantei este destul de critică,

prețurile la produsele alimentare, articolele vestimentare și servicii sunt într-o

continuă creștere, a considerat reclamanta că achitarea unei pensii de întreținere în

sumă mai mică de 1700 lei, nu ar constitui o sumă decentă, pentru întreținerea și

existența copilului minor.

Prin hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță, la 15 iunie 2021,

reprezentantul apelantului Ion Bolocan, avocatul Iulian Paciurca a depus cerere de

apel, solicitând casarea parțială a hotărârii din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasată pensia de

întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă în cuantum de 700 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică, proporțional cuantumului pretențiilor admise.

Prin decizia din 31 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Ion Bolocan, avocatul Iulian

Paciurca, a fost menținută hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

2

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Analizând argumentele invocate în cererea de apel, în raport cu probele anexate

la dosar și prevederile legii, ce guvernează raportul litigios, instanța de apel a conchis

că, cererea de apel urmează a fi respinsă, cu menținerea hotărârii contestate, din

următoarele considerente.

Colegiul a considerat necesar de a reitera că, soților le revine obligația comună

de creștere și întreținere a copilului minor comun, chiar și în condițiile în care

căsătoria dintre părinții copilului a fost desfăcută.

Conform certificatului nr. 08-1-21/168 din 05 noiembrie 2020 eliberat de

Biroul Național de Statistică în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de

calculare a acestuia, în trimestrul I al anului 2018, costul mediu de existență pentru

un copil între vârsta de 7-17 ani din orașe mari, constituie 2438 lei.

În asemenea împrejurări, ținând cont de interesul major al copilului minor,

prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de dispune încasarea de la Ion Bolocan

a pensiei pentru întreținerea copilului minor XXXXX în mărime de 1700 lei, cu

încasarea cheltuielilor de judecată, ținând cont de vârsta copilului, de necesitățile

acestuia și de principiul interesului superior al copilului.

Subsecvent, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul

apelantului precum că instanța nu a dat apreciere aspectului stării familiale a

apelantului. Or, starea materială reprezintă situația socio-economică a persoanei

(părinte) determinantă pentru întreținerea unei vieți decente pasibile stabilirii în

rezultatul identificării tuturor bunurilor imobile și mobile deținute în proprietate, a

veniturilor obținute din activități generatoare de profit, precum și a factorilor ce

influențează nemijlocit aspectul economic al persoanei (ex. capacitatea de muncă,

studiile etc). Starea familială definește conjunctura și relațiile persoanei (părintelui)

în interiorul comunității umane în care coabitează, întemeiate prin căsătorie sau

izvorâtă din rudenie (numărul copiilor și persoanelor aflate la întreținere). Iar,

sintagma alte circumstanțe importante stipulate la finalul normei disputate extinde

sfera de aplicare pentru ipotezele nereglementate de lege însă care se pot ivi în cadrul

examinării unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de judecată

din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile reliefate supra (ex.

chestiuni de ordin medical).

Cu atât mai mult că, în condițiile în care obligația morală a părinților constă în

faptul de a acorda grijă, afecțiune și întreținere copilului, suma dispusă spre încasare

este minimă în raport cu necesitățile alimentare, de îngrijire, de instruire a copiilor,

iar odată cu creșterea copiilor cresc și necesitățile de îngrijire și întreținere.

De asemenea, instanța de apel a învederat că, potrivit art. 2 al Legii nr.152 din

05 iulie 2012 cu privire la minimul de existență, minimul de existență este un indicator

ce reprezintă mărimea valorică a volumului minim de consum al bunurilor materiale

și a serviciilor pentru satisfacerea necesităților principale, menținerea sănătății și

pentru susținerea viabilității omului. Iar, conform art. 3 al aceleiași Legi, mărimea

minimului de existență include: mărimea valorică a coșului alimentar; cheltuielile

pentru procurarea mărfurilor industriale și pentru achitarea serviciilor prestate

3

populației și mărimea primelor și a contribuțiilor obligatorii. Mărimea minimului de

existență pentru o persoană se determină în lei pe fiecare lună. Prin urmare, minimul

de existență nu prevede cheltuielile necesare pentru dezvoltarea acestora: procurarea

cărților, frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, etc., activități necesare

creșterii și evoluării psiho-emoționale echilibrate a copiilor, de care aceștia nu pot fi

lipsiți, or, acest fapt ar contravine interesului lor superior.

Așadar, Colegiul a conchis că, împrejurările invocate de către apelantul Ion

Bolocan nu pot constitui temei pentru casarea hotărârii instanței de fond, deoarece nu

se încadrează în prevederile art. 110 Codul familiei. În această ordine de idei, în

viziunea instanței de apel, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelant,

sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima

instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament

valabil circumstanțelor speței.

Cu referire la criticile prezentate de apelant privind cheltuielile de asistență

juridică dispuse a fi încasate, Colegiul a considerat drept temeinică concluzia instanței

de fond prin care s-a dispus încasarea cheltuielilor de asistență juridică, în sumă totală

de 4000 de lei, ca fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă.

Această concluzie rezidă din natura juridică a raportului litigios, care prezintă

un grad de dificultate relativ sporit, iar actele întocmite în vederea exercitării

mandatului au constituit un corp complex de acțiuni raportat la volumul muncii

prestate.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului

Ion Bolocan, avocatul Iulian Paciurca și de a menține hotărârea din 10 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 17 mai 2022, reprezentantul recurentului Ion Bolocan, avocatul Iulian

Paciurca, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 31 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei

noi hotărâri privind dispunerea încasării pensiei de întreținere a copilului minor în

sumă bănească fixă de 1000 lei.

În motivarea recursului depus, recurentul Ion Bolocan și-a exprimat dezacordul

cu decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurentul Ion Bolocan, a opinat că, atât instanța de apel cât și prima

instanță, au aplicat eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar

probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanțelor vizate

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 7 iunie 2022,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul depus, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 159).

Prin referința depusă la 6 iulie 2022, reprezentantul intimatei Larisa Bratu,

avocatul Vladislav Nevreanschi, a solicitat de a considera recursul declarat de

reprezentantul recurentului Ion Bolocan, avocatul Iulian Paciurca, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 31 martie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 17 mai 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul poștei electronice a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 8 aprilie 2022, conform scrisorii de

însoțire (f.d. 143). Astfel, cererea de recurs declarată este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul recurentului Ion

Bolocan, avocatul Iulian Paciurca, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Ion Bolocan, avocatul Iulian Paciurca, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel și prima instanță, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

5

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Ion Bolocan, avocatul Iulian Paciurca.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul recurentului Ion

Bolocan, avocatul Iulian Paciurca, împotriva deciziei din 31 martie 2022 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6