YEȘILBAȘ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 15418/10 Turgay YEȘILBAȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 iunie 2022 un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 21 februarie 2022 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ recurentul, dl Turgay Yeșilbaș, este un resortisant turc născut în 1959 și rezident în Zmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul P. Yeșilbaș și domnul Cink Guvernul turc a fost reprezentat de co-agentul său, dl Caçańar Tansu Seçkin, adjunct al Reprezentantului Permanent al Republicii Turcia pe lângă Consiliul Europei Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii sale civile.

Cererea a fost comunicată guvernului. Curtea arată că prezenta cauză a fost examinată de instanțele din Republica Turcia a Ciprului de Nord în conformitate cu legislația lor internă. Prin urmare, reclamantul nu dispune de căile de atac interne prevăzute de dreptul turc în ceea ce privește cauza privind durata procedurii (subarsky și Ugrasin c. Turcia (dec.), 56502/07 și 8099/12, § 4, 28 mai 2019). ÎN DREPT, recurenta susținea că durata procedurii civile care o privește în fața instanțelor din Republica Turcia a Ciprului de Nord era excesivă. Aceasta invoca art. 6 alineatul (1) din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 23 În februarie 2022, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere.

În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay the amount of 3,000 Euros to the applicant Turgay Yeșilbaș, to cover any pecuniary or moraly damage, all costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant, in respect of the aplication register under No. 15418/10. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the European Court of Human Rights, will be plata within three months from the data of notification taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simplu interest on it, for the period starting from expiry date until the settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts.

This payment will constitute the final resolution of the case. The Government wishes to express by way of unitaral declaration that delay had occurred in the procesedings before the TRNC scurts in this individual case. The Government notes the resolve of the TRNC authorities to take all necessary steps to avoid similar aparitions in the viitor. The Government respectfully invites the Court to declaration that it is no longer justid to continuation the examination of the application and to strike it out of its list of cases in acordance with Article 37 of the European Convention on Human Rights. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea ia notă de faptul că cauza comunicată guvernului pârât în prezenta cauză se referea la durata procedurii civile.

Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, jurisprudența sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDO 2006-V, Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005, Wende și Kukówka c. Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007 și Daneshpayeh c. Turcia, n 21086/04, §§ 28-29, 16 iulie 2009). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 30 iunie 2022. {semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Hasan Bak Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 15418/10 Turgay YEȘILBAȘ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 juin 2022 en un comité composé de : Egidijus Kūris, président, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 9 février 2010, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 21 février 2022 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Turgay Yeșilbaș, est un ressortissant turc né en 1959 et résidant à İzmir. Il a été représenté devant la Cour par M e P. Yeșilbaș et M e M. Cinkılıç, avocats exerçant à Izmir et Adana. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par sa co ‑ agente, M me Çağla Pınar Tansu Seçkin, adjointe au Représentant Permanent de la République de Turquie auprès du Conseil de l’Europe . Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la longueur de sa procédure civile. La requête avait été communiquée au Gouvernement. La Cour relève d’emblée que la présente affaire a été examinée par les juridictions de la République turque de Chypre du Nord selon les dispositions de leur propre droit interne.

Le requérant ne dispose donc pas des voies de recours internes prévues par le droit turc en ce qui concerne le grief relatif à la durée de procédure ( Subarsky et Ugrasin c. Turquie (déc.), n os 56502/07 et 8099/12, § 4, 28 mai 2019). EN DROIT La partie requérante alléguait que la durée de la procédure civile la concernant devant les juridictions de la République turque de Chypre du Nord était excessive. Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention. Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 23 février 2022, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

La déclaration était ainsi libellée : « I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay the amount of 3,000 Euros to the applicant Turgay Yeșilbaș, to cover any pecuniary or non-pecuniary damage, all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of the application registered under No. 15418/10. This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the European Court of Human Rights, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simple interest on it, for the period starting from expiry date until the settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case. The Government wishes to express by way of unilateral declaration that delay had occurred in the proceedings before the TRNC courts in this individual case. The Government notes the resolve of the TRNC authorities to take all necessary steps to avoid similar occurrences in the future. The Government respectfully invites the Court to declare that it is no longer justified to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in accordance with Article 37 of the European Convention on Human Rights. » La partie requérante n’a pas répondu à la déclaration unilatérale du Gouvernement. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.

L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Sp.

z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007). La Cour note que le grief communiqué au gouvernement défendeur dans la présente affaire portait sur la durée de la procédure civile.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa jurisprudence en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit d’être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000‑VII, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69‑98, CEDH 2006‑V, Majewski c. Pologne , n o 52690/99, 11 octobre 2005, Wende et Kukówka c. Pologne , n o 56026/00, 10 mai 2007, et Daneshpayeh c. Turquie , n o 21086/04, §§ 28-29, 16 juillet 2009). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.),

nº 18369/07, 4 mars 2008). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 30 juin 2022. {signature_p_1} {signature_p_2} Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Greffier Président