2ra-920/22 — cu privire la obligarea respectării dreptului de vecinătate prin demoarea construcției
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la obligarea respectării dreptului de vecinătate prin demoarea construcţiei
- Temei legal
- examinarea superficială a cauzei
2ra-920/22 — cu privire la obligarea respectării dreptului de vecinătate prin demoarea construcției (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-920/22
2-21109401-01-2ra-30062022
Instanța de fond: Judecătoria Ungheni, sediul central – V. Șchiopu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila
DECIZIE
17 august 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas
Judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
examinând recursurile declarate de către Maria Căpăstru și de către Nicolai
Ciochina și Alexandra Ciochina,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Căpăstru
Maria împotriva lui Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina cu privire la obligarea
respectării dreptului de vecinătate prin demolarea construcției,
împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de către Maria Căpăstru, reprezentată de avocatul Tatiana
Nastas, s-a menținut hotărârea din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul
central,
constată:
La 21 iulie 2021 Maria Căpăstru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Nicolai Ciochina și Alexandrei Ciochina, prin care a solicitat
obligarea demolării veceului construit neautorizat în curtea gospodăriei sale din or.
Nisporeni, str. xxxxx, care se află în apropiata vecinătate a fântânii de pe terenul
reclamantei.
În motivarea cererii de chemare în judecată Maria Căpăstru a indicat că este
proprietara imobilului situat în or. Nisporeni, str. xxxxx, iar Nicolai Ciochina și
Alexandra Ciochina sunt vecinii ei, proprietari ai imobilului situat în or. Nisporeni,
str. xxxxx.
Reclamanta a susțint că în curtea gospodăriei sale, în anul 2016 a construit o
fântână cu apă potabilă utilizată, atât pentru alimentație, cât și pentru necesitățile
gospodăriei. În luna mai 2021 vecinii săi Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina au
început construcția unui veceu în apropiata vecinătate a fântânii din gospodăria sa,
la o distanță de circa 5-7 metri.
În momentul în care a văzut că vecinii intenționează să efectueze această
construcție și să o exploateze, a discutat cu ei, încercând să explice faptul că
prezența și utilizarea acestei construcții atentează în mod inadmisibil asupra
terenului reclamantei, deoarece se încalcă cerințele normelor sanitare în vigoare,
privitor la respectarea distanței și zonei de protecție a fântânei de 50 metri,
1
indicându-le că între fântâna din curtea sa și veceul pe care aceștia îl construiesc
este o distanță de circa 7 metri și că prin această construcție pârâții îi pun în pericol
viața și sănătatea sa și a membrilor familiei sale.
Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina nu au reacționat la cerințele sale.
Astfel, fiind imposibil soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară a depus plângeri
către Primăria or. Nisporeni și Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Prin nota
informativă eliberată la 17 mai 2021 de către Agenția Națională pentru Sănătate
Publică cu privire la evaluarea situației de pe str. xxxxx din or. Nisporeni, s-au
constatat încălcările descrise de reclamantă, despre care a notificat pârâții,
solicitându-le interzicerea construcției veceului până la soluționarea întrebării
privind amplasarea lui cu respectarea normelor sanitare, cu elaborarea
documentației respective și coordonarea ei cu serviciile de resort.
Prin hotărârea din data de 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul
central s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Maria
Căpăstru împotriva lui Nicolai Ciochina și Alexandrei Ciochina privind obligarea
respectării dreptului de vecinătate, s-a încasat de la Maria Căpăstru în beneficiul lui
Nicolai Ciochina și Alexandrei Ciochina cheltuielile de judecată în mărime de 2 500
lei. (f.d. 91,97-101)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către Maria
Căpăstru, reprezentată de avocatul Tatiana Nastas. (f.d. 95)
Curtea de Apel Chișinău prind decizia din data de 01 martie 2022 a respins
apelul declarat de către Maria Căpăstru, reprezentată de avocatul Tatiana Nastas, a
menținut hotărârea din data de 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul
central. (f.d. 125,126-130)
Instanțele de judecată în temeiul art. 586 și art. 588 din Codul civil raportate la
materialele cauzei au concluzionat că cererea de chemare în judecată nu este
întemeiată, deoarece Maria Căpăstru nu a probat faptul creării obstacolelor în
folosirea bunului imobil ce-i aparține cu drept de proprietate prin construirea
veceului pe terenul învecinat și nici influența negativă a acestuia.
Totodată, au menționat că la caz nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului
privind zonele de protecție sanitară a prizelor de apa, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 949 din data de 25 noiembrie 2013, deoarece acest Regulament
stabilește zonele de protecție sanitare pentru sursele de apă subterane sau de
suprafață folosite de agenții economici și zăcămintele de apă minerală și captările
aferente acestora utilizate pentru îmbuteliere.
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Maria Căpăstru, prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. (f.d.135-
139)
În motivarea recursului Maria Căpăstru a indicat că instanța de apel a
interpretat eronat legea, ori hotărârea Guvernului nr.1466 din 30 decembrie 2016
stabilește delimitarea perimetrelor zonelor de protecție sanitară pentru prizele de
ape subterane, stabilind o rază de protecție de minim 30 metri, unde nu se admite
amplasarea unor surse de poluare. Veceul litigios a fost construit de către Nicolai
Ciochina și Alexandra Ciochina la o distanță mult mai mică de 30 metri, prin
urmare nu poate fi vorba despre respectarea acestei distanțe.
Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina la 22 iulie 2022 au depus recurs
împotriva deciziei instanței de apel, menționând că sunt de acord cu decizia
2
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond. Totodată, au indicat că instanța de
apel, a omis să se expună asupra cheltuielilor de judecată suportate de către aceștia
în apel. (f.d. 147-148)
La 08 august 2022 Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina, prin intermediul
avocatului Teodor Bordei, au depus referință asupra recursului declarat de către
Maria Căpăstru, prin care au solicitat declararea acestuia inadmisibil, deoarece
argumentele expuse nu sunt de natură să răstoarne soluția adoptată, acestea sunt
aceleași ca în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.
În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 01
martie 2022, expediată participanților la proces la 16 mai 2022. Confirmare privind
recepționarea acesteia de către Maria Căpăstru, Nicolai Ciochina și Alexandra
Ciochina la materialele dosarului lipsește.
Maria Căpăstru, în termen, la data de 10 iunie 2022 a expediat în adresa Curții
Supreme de Justiție recursul împotriva deciziei instanței de apel.
Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina la fel s-au conformat prevederilor
legale și la 22 iulie 2022, în termen, au depus recurs împotriva deciziei instanței de
apel.
Prin încheierea din 03 august 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat
admisibile recursurile declarate de către Maria Căpăstru și de către Nicolai Ciochina
și Alexandra Ciochina, împotriva deciziei din data de 01 martie 2022 a Curții de
Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare în fond.
În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care
recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul
recursului.
Prin prisma art. 442, alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs
și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a
administra noi dovezi.
În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea
de recurs.
Verificând argumentele invocate în recursuri, prin prisma materialelor din
dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursurile urmează a fi admise și casată
decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral
decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din
05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un
principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio
3
așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă
trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.
Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 01 martie 2022 a Curții de
Apel Chișinău, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel a interpretat eronat normele
de drept material, nu a elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea
justă a cauzei, nu a supus aprecierii multiaspectuale, complete, nepărtinitoare a
probelor prezentate la materialele dosarului, iar drept consecință nu a dat un răspuns
cert dacă prin construcția blocului sanitar, în imediata apropiere cu fântâna, Nicolai
Ciochina și Alexandrei Ciochina au atentat în mod inadmisibil asupra terenului
Mariei Căpăstru și dacă pun în pericol viața și sănătatea familiei Căpăstru.
Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul constată că potrivit extrasului din
Registrul bunurilor imobile proprietar al terenului situat în or. Nisporeni, str. xxxxx
este Maria Căpăstru.
Totodată, se atestă că pe terenul menționat Maria Căpăstru în anul 2016 a
construit o fântână cu apă potabilă.
În anul 2021 proprietarii terenului învecinat situat în or. Nisporeni, str. xxxxx
Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina au început construcția unui bloc sanitar.
Prin nota informativă cu privire la evaluarea situației de pe str. xxxxx, or.
Nisporeni nr. 06/70 din 17 mai 2021 Agenția Națională pentru Sănătate Publică a
constatat că în gospodăria Mariei Căpăstru este amplasată o fântână de mină de
unde se utilizează apă cu scopuri potabile și pentru necesitățile gospodăriei și se
exploatează mai mult de 10 ani. Vecinul Nicolai Ciochina construiește veceul în
gospodăria sa cu încălcarea cerințelor normelor sanitare în vigoare, privitor la
respectarea distanței și zonei de protecție a fântânei de 50 metri. Distanța de la
veceu și fântână este de circa 7 metri. Totodată, s-a interzis construcția veceului
până la soluționarea întrebării privitor la amplasarea lui cu respectarea cerințelor
normelor sanitare, cu elaborarea documentației respective și coordonarea ei cu
serviciile de resort. (f.d. 20)
Prin certificatul eliberat de către Primăria or. Nisporeni nr. 235 din 07 iunie
2021 se atestă că Nicolai Ciochina a fost avertizat să stopeze lucrările de construcție
a blocului sanitar. (f.d 23)
Potrivit răspunsului Primăriei or. Nisporeni nr. 217 din 08 iunie 2021 se
confirmă faptul că Nicolai Ciochina la data de 13 mai 2021 construia veceul la o
distanță de până la 10 metri de fântâna situată pe terenul din or. Nisporeni, str.
xxxxx, ceea ce contravine normelor sanitare. (f.d.24)
Primăria or. Nisporeni prin răspunsul nr. 338 din data de 20 septembrie 2021
confirmă că fântâna se află în gospodăria Mariei Căpăstru de care se folosește doar
aceasta. La edificarea fântânei Maria Căpăstru nu a consultat nici un serviciu
abilitat, nu a ținut cont de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1466 din 30
decembrie 2016 și nu a solicitat și nu a obținut de la administrația publică locală un
certificat de urbanism. Fântâna nu este înregistrată la Centrul de Sănătate Publică
din motiv că la edificarea ei proprietara nu a anunțat nici o instituție abilitată. (f.d.
47)
Prin răspunsul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică nr. 6-5/690 din 16
septembrie 2021 se constată că construcția fântânei a fost efectuată cu mai bine de
10 ani în urmă, cu o adâncime de peste 10 metri, fără certificat de urbanism, din
care motiv nu a fost dată în exploatare conform legislației, inclusiv fără investigații
4
de laborator. (f.d. 50)
La 21 iulie 2021 Maria Căpăstru a depus prezenta acțiune, prin care a solicitat
obligarea lui Nicolai Ciochina și Alexandrei Ciochina să demoleze blocul sanitar,
susținând că această construcție atentează în mod inadmisibil asupra terenului său, la
construcția veceului fiind încălcate normele sanitare în vigoare privitor la respectarea
distanței de 50 metri de la fântâna care se află pe terenul Mariei Căpăstru.
La rândul său Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina au menționat că Maria
Căpăstru nu a demonstrat că între fântână și veceu sunt circa 7 metri, la fel au
susținut că fântâna a fost construită ilegal.
Instanța de apel a respins apelul declarat de către Maria Căpăstru și a menținut
hotărârea instanței de fond, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată,
menționând că nu s-a probat faptul creării obstacolelor în folosirea bunului imobil
ce-i aparține cu drept de proprietate prin construirea veceului pe terenul învecinat și
nici influența negativă a acestuia.
Această concluzie a instanței de apel este apreciată de către Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
prematură, deoarece instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante
pentru soluționarea justă a cauzei, fapt ce impune necesitatea casării deciziei instanței
de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare.
Articolul 239 din Codul de procedură civilă statuează că hotărârea
judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea
numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în
ședință de judecată.
Instanței de apel, reieșind din efectul devolutiv al apelului, îi revenea obligația
de a verifica circumstanțele și raporturile juridice stabilite de prima instanță, precum
și cele nestabilite dar care au importanță pentru justa soluționare a cauzei, să
aprecieze probele din dosar și cele prezentate suplimentar de către participanții la
proces și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
La caz, Maria Căpăstru atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea
de apel a susținut că Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina au construit blocul
sanitar la o distantă de circa 7 metri de la fântâna sa.
Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina nu au probat faptul respectării distanței
stabilite în normele sanitare, dar au afirmat că anume Maria Căpăstru la construcția
fântânei nu a respectat prevederile legale.
Astfel, prioritar pentru justa soluționare a litigiului instanțele de judecată ierarhic
inferioare urmau să stabilească normele de drept material care reglementează obiectul
litigiului, care dintre aceste două bunuri se bucură de o protecție legală mai mare,
care este distanța permisă conform normelor sanitare de a construi blocul sanitar față
de fântână, dacă la caz Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina au respectat această
distanță și dacă această construcție atentează în mod inadmisibil asupra fântânei
utilizate de Maria Căpăstru.
În conformitate cu art. 588, alin. (1) din Codul civil proprietarul poate cere
interzicerea ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate
afirma cu certitudine că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra
terenului său.
În speță, Maria Căpăstru solicită obligarea lui Nicolai Ciochina și Alexandra
Ciochina de a demola blocul sanitar construit, contrar normelor sanitare, la o distantă
de circa 7 metri de la fântâna sa cu apă potabilă.
5
Aici, instanța de recurs ține să sublinieze că potrivit art. 8 din Convenția
europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale
private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis
amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care
acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură
necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării,
apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a
drepturilor și a libertăților altora.
Deși Convenția nu recunoaște niciun drept explicit la un mediu sănătos [Hatton
și alții împotriva Regatului Unit (MC), pct. 96], Curtea s-a pronunțat în mai multe
cauze, în care era în discuție calitatea mediului înconjurător, argumentând că
bunăstarea unei persoane poate fi afectată negativ de condiții de mediu periculoase
sau perturbatoare. Art. 8 se poate aplica în cauze în materie de mediu fie în cazul în
care poluarea este cauzată direct de către stat, fie atunci când răspunderea statului
decurge din absența unei reglementări corespunzătoare a activităților din sectorul
privat. Trebuie să se țină seama de echilibrul echitabil care trebuie stabilit între
interesele concurente ale individului și ale comunității în ansamblul ei; în ambele
contexte, statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește
stabilirea măsurilor care trebuie adoptate pentru asigurarea respectării Convenției.
În speța dedusă judecății era important de stabilit care interese sunt prioritare:
cele ale familiei Ciochina la confort prin construirea blocului sanitar sau cele ale
familiei Căpăstru la utilizarea fântânei cu apă potabilă.
Potrivit art. 2 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 ape subterane
sunt ape care se află sub suprafața solului în zona de saturație și în contact direct cu
solul sau cu subsolul.
Conform art. 4, alin. (1) din Legea apelor, apa reprezintă o resursă naturală
regenerabilă, vulnerabilă și limitată, un element indispensabil pentru viață și
societate, un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic, o materie primă
pentru activități productive, o sursă de energie și o cale de transport.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 34. alin. (1) și (3) din Legea apelor
deversarea, introducerea de poluanți într-un corp de apă de suprafață, într-un corp de
apă subterană, în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este posibilă
scurgerea într-un corp de apă de suprafață sau într-un corp de apă subterană sunt
interzise, cu excepția cazurilor în care se efectuează în conformitate cu condițiile de
deversare a apei uzate prevăzute în autorizația de mediu pentru folosința specială a
apei.
Zonele de protecție sanitară a prizelor de apă din apele de suprafață și din apele
subterane se stabilesc conform unui regulament aprobat de Guvern.
Potrivit pct. 2 din Regulamentul privind zonele de protecție sanitară a prizelor de
apa, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 949 din 25 noiembrie 2013 priză de apă
este locul de extragere sau captare a apei din surse subterane sau de suprafață și
totalitatea construcțiilor și instalațiilor. Priza de apă poate conține una sau mai multe
instalații de captare a apei (sonde arteziene, izvoare).
Punctul 3 din Regulamentul privind zonele de protecție sanitară a prizelor de apa
stipulează că normele privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară se
stabilesc pentru:
a) sursele de apă subterane sau de suprafață privind captările de apă pentru
aprovizionarea cu apă destinată consumului uman, a agenților economici din industria
6
alimentară și farmaceutică, a unităților sanitare și social-culturale, construcțiile și
instalațiile componente ale sistemelor pentru aprovizionare cu apă potabilă;
b) zăcămintele de apă minerală și captările aferente acestora utilizate pentru
îmbuteliere, instalațiile de îmbuteliere, captările de ape subterane sau de suprafață
folosite pentru îmbutelierea apei potabile, alta decît apa minerală naturală.
În acest context rezultă că concluzia instanței de apel precum că Regulamentul
privind zonele de protecție sanitară a prizelor de apa, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 949 din 25 noiembrie 2013, nu este aplicabil speței este eronată, ori
din conținutul pct. 3 rezultă că norme de delimitare, creare și funcționare a zonelor de
protecție sanitară a prizelor de apă din apele de suprafață și din cele subterane sunt
aplicabile pentru aprovizionarea cu apă destinată consumului uman și se aplică
inclusiv fântânilor de mină.
Conform pct. 13 din Regulamentul privind zonele de protecție sanitară a prizelor
de apa perimetrul I al zonei de protecție sanitară a prizei de ape subterane include
teritoriul nemijlocit al prizelor de apă subterană în afara zonelor industriale sau
rezidențiale și numai în cazul unor justificări adecvate. Perimetrul I are un diametru
de cel puțin 30 metri de la priză pentru apele subterane protejate, și de cel puțin 50 de
metri – în cazul apelor subterane insuficient protejate de contaminare.
Deci, instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv a apelului avea
obligația prin prisma Regulamentul privind zonele de protecție sanitară a prizelor de
apa să stabilească dacă Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina la inițierea lucrărilor
de construcție a blocului sanitar au respectat normele sanitare sus-citate.
În speță, Maria Căpăstru a susținut că blocul sanitar este construit de Nicolai
Ciochina și Alexandra Ciochina la o distanță de circa 7-10 metri. Această afirmație
este constatată și de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, atât prin
răspunsul eliberat Mariei Căpăstru nr. 06/70 din 17 mai 2021, cât și prin răspunsul
eliberat avocatului lui Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina nr. 06-5/690 din 16
septembrie 2021. (f.d. 20, 50)
Astfel, instanța de recurs conchide că Curtea de Apel Chișinău la examinarea
apelului a neglijat poziția apelantei precum că prin construcția blocului sanitar familia
Ciochina îi aduce atingere inadmisibilă asupra terenului său, în special asupra prizei
de apă.
Stabilirea certă a faptului dacă, la construcția blocului sanitar Nicolai Ciochina
și Alexandra Ciochina au respectat sau nu normele sanitare, era necesară să fie
efectuată de către instanța de apel, în condițiile în care doar după stabilirea acestui
fapt și prin prisma normelor de drept material ce reglementează raportul juridic
urma să respingă sau să admită cererea de chemare în judecată.
Argumentul precum că Maria Căpăstru a construit fântâna neautorizat urmează
să fie evaluat prin prisma legislației în vigoare la data construirii fântânei, ori din
materialele dosarului rezultă că fântâna a fost construită în anul 2016, pe când
Regulamentul sanitar privind sistemele mici de alimentare cu apă potabilă, care
obligă la obținerea unei autorizații, a intrat în vigoare la 24 februarie 2017.
Instanța de recurs opinează că neelucidarea acestor circumstanțe nu poate duce
la soluționarea justă a litigiului, deoarece au un rol decisiv în constatarea faptului
dacă au fost sau nu respectare normele sanitare și această construcție aduce atingere
inadmisibilă asupra fântânii Mariei Căpăstru, în condițiile în care Nicolai Ciochina și
Alexandra Ciochina au susținut că această fântână este seacă și nu este folosită de
către Maria Căpăstru.
7
Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că Maria Căpăstru nu a fost auzită de
instanța de apel într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la articolul
6 din Convenție. Instanța de apel nu și-a exercitat obligația instituită prin efectul
devolutiv al apelului.
La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro Balani
vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special
și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o
posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt
se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.
Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor
normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă, în
condițiile din speță, decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău nu
corespunde acestor calități.
Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,
motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu
adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din
15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,
paragraful 60).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat necesitatea
motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să demonstreze
părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a
aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de
a arăta, în motivarea sa, temeiurile pentru care anumite argumente au fost acceptate
sau respinse. O hotărâre se consideră motivată în mod corespunzător atunci când
permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva
Finlande).
Totodată, instanța de recurs observă că Curtea de Apel Chișinău a constatat că
fântâna aflată pe terenul Mariei Căpăstru, construită în anul 2016, nu este inclusă în
Registrul bunurilor imobile și pașaportul tehnic al imobilului și nu este inclusă în
evidența Primăriei or. Nisporeni în ordinea prevăzută de pct. 83 din Regulamentul
sanitar privind sistemele mici de alimentare cu apă potabilă, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1466 din 30 decembrie 2016, fără a verifica când acest Regulament a
intrat în vigoare, dacă prevederile acestuia sunt aplicabile speței în condițiile în care
fântâna a fost construită până la 24 februarie 2017 și cui în aceste condiții îi revine
obligația de a introduce fântânile existente în localitate în Registrul surselor locale de
apă și în evidența Primăriei or. Nisporeni.
Chiar și în situația în care fântâna nu este construită în modul prevăzut de lege,
statul are obligația prin instrumentele sale administrative și judiciare să protejeze
orice priză de apă potabilă necesară consumului uman. Deci, în speță este necesar să
se constate dacă apă din fântână este pentru consum, dacă blocul sanitar construit în
apropiere poate aduce influență negativă sursei de apă prin nerespectarea distanței,
care este distanța reală dintre aceste două obiecte.
Este evident că pentru a răspunde la aceste întrebări este necesar implicarea
specialiștilor. Astfel Curtea Supremă de Justiției, reieșind din specificul procedurii în
recurs, nu poate asigura soluționarea litigiului decât prin remiterea cauzei la
rejudecare.
8
Cu referire la recursul înaintat de către Nicolai Ciochina și Alexandrei Ciochina,
Colegiul lărgit menționează că aceștia au invocat că instanța de apel a omis să se
expusă asupra cheltuielilor de judecată suportate apel, iar dat fiind faptul că s-a ajuns
la concluzia casării deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare,
instanța de apel, rejudecând apelul depus de către Maria Căpăstru și în dependență de
concluzia acesteia se va expune și asupra cheltuielilor de judecată suportate de către
participanții la proces.
Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia
recursurilor declarate de către Maria Căpăstru și de către Nicolai Ciochina și
Alexandra Ciochina, împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este bazată pe interpretarea eronată o
normelor de drept procedural și neelucidarea circumstanțelor speței.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată de
interpretarea eronată o normelor de drept procedural și neelucidarea tuturor
circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de
examinare în recurs nu este posibilă, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității
admiterii recursurilor declarate de către Maria Căpăstru și de către Nicolai Ciochina
și Alexandra Ciochina și casării deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admit recursurile declarate de către Maria Căpăstru și de către Nicolai
Ciochina și Alexandra Ciochina.
Se casează integral decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Căpăstru Maria împotriva lui Nicolai Ciochina și Alexandra Ciochina cu privire la
obligarea respectării dreptului de vecinătate prin demolarea construcție și se trimite
cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
9