2r-383/22 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-383/22

2-21095470-01-2r-15072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – M. Frunze

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere

ÎNCHEIERE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de Natalia Gribova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 din Chișinău

împotriva Nataliei Gribova cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit apelul declarat de Natalia Gribova,

c o n s t a t ă:

La 23 iunie 2021 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 14 din Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei

Gribova cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Natalia Gribova în beneficiul

ÎMGFL nr. 14 mun. Chișinău suma de 18854,47 lei cu titlu de datorie pentru

consumul energiei termice pentru perioada 23 iunie 2018 – 01 iunie 2021 și în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 565,63 lei. În rest acțiunea a fost

respinsă ca tardivă.

Nefiind de acord cu hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, la 14 aprilie 2022 Natalia Gribova a contestat-o cu apel,

Prin încheierea din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit apelul

declarat de Natalia Gribova, fiind tardiv.

La 05 iulie 2022 Natalia Gribova a depus recurs împotriva încheierii din 07

iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, redactat în limba rusă (f.d. 43-45).

În conformitate cu art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de

apel.

1

În corespundere cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Verificând materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Gribova Natalia urmează a fi restituită din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. b¹) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea

de recurs nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1).

În conformitate cu art. 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă: a) denumirea instanței la

care se depune recursul; b) numele, denumirea, calitatea procesuală a recurentului

sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă, adresa lor; c) numele sau denumirea,

adresa intimatului; e) denumirea instanței care a emis decizia în apel, data

pronunțării și dispozitivul deciziei, argumentele admiterii sau respingerii apelului; f)

esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective; g) data declarării recursului și semnătura

recurentului.

Cererea de recurs depusă de Natalia Gribova nu corespunde prevederilor art.

437 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nefiind dactilogafiată și nefiind indicate

numele și adresa intimatului, precum și fără a indica data pronunțării și dispozitivul

actului juridic contestat.

Colegiul mai constată că cererea de recurs depusă de Gribova Natalia

împotriva încheierii din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău este redactată în

limba rusă.

La capitolul dat Colegiul învederează că, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, judecarea cauzelor civile în instanțele judecătorești se

desfășoară în limba moldovenească.

În Declarația de Independență din 27 august 1991, Parlamentul Republicii

Moldova a proclamat independența țării, cu decretarea limbii române ca limbă de

stat.

Conform art. 13 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, limba de stat a

Republicii Moldova este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine.

Astfel, se constată că Preambulul Declarației de Independență și Constituția

Republicii Moldova, care sunt două acte fundamentale, concurează referitor la

denumirea limbii de stat a Republicii Moldova. Însă, în acest sens, Curtea

Constituțională, prin hotărârea nr. 36 din 05 decembrie 2013 privind interpretarea

art. 13 din Constituție în corelație cu Preambulul Constituției și Declarația de

Independență a Republicii Moldova, a hotărât că în cazul existenței unor

divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul

constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.

Curtea a constatat că prevederea conținută în Declarația de Independență

referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează

asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în art. 13 din

Constituție.

2

Deopotrivă, art. 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 9

alin. (1) din Legea cu privire la organizarea judecătorească coroborate cu

Declarația de Independență a Republicii Moldova, la fel, statuează că procedura

judiciară se desfășoară în limba de stat – limba română.

Așadar, prin prisma dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Codul de procedură

civilă coroborate cu Declarația de Independență a Republicii Moldova, art. 118

alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 9 alin. (1) din Legea cu privire

la organizarea judecătorească, judecarea cauzelor civile în instanțele judecătorești

se desfășoară în limba română, care este limba de stat a Republicii Moldova.

În această consecvență, instanța de recurs notează că principiul utilizării

limbii oficiale, consfințit în Declarația de Independență a Republicii Moldova, în

art. 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, art. 9 din Legea cu privire la

organizarea judecătorească și art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

impune ca judecarea cauzelor civile să aibă loc în limba oficială a statului.

Principiul utilizării limbii oficiale impune obligația participanților la proces

de a se conforma condițiilor de admisibilitate a cererii de chemare în judecată,

cererii de apel și cererii de recurs, inter alia de a fi redactate în limba în care se

desfășoară procedura judiciară, adică în limba de stat – limba română.

Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că dreptul de acces

la instanță nu este unul absolut și se pot impune anume limitări; acestea sunt

implicit admise, deoarece dreptul de acces „prin natura sa, presupune

reglementarea sa de către stat, reglementare care poate varia în timp și spațiu, în

concordanță cu nevoile și resursele comunității și ale indivizilor” (a se vedea

Stanev vs Bulgaria [Marea Cameră], 17 ianuarie 2012, §230; Pasquiuni vs San

Marino, 2 mai 2019, §156).

Condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova,

5 iunie 2018, §24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, §§23-24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele

instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Miessen vs Belgia,

16 octombrie 2016, §64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, §28; Zubac vs

Croația [Marea Cameră], 5 aprilie 2018, §82)

Din cele menționate rezultă că documentele procesuale judiciare se întocmesc

în mod obligatoriu și în limba de stat, care este limba română, iar cetățenii-

justițiabili care nu posedă sau nu vorbesc limba de stat au dreptul să se exprime în

limba maternă, prin interpret, în cadrul procedurilor desfășurate în fața instanței

judecătorești, chiar și în ipoteza în care cunosc limba de stat.

Însă, dreptul de a se exprima în limba maternă în cadrul procedurilor

desfășurate în fața instanței judecătorești, include și dreptul de a întocmi și înainta

în instanță acte de procedură sau alte cereri în această limbă, dar în mod

obligatoriu traduse și în limba de stat.

În aceste condiții, Colegiul concluzionează că atunci când cererea de recurs

este redactată într-o altă limbă decât cea în care se desfășoară procedura judiciară,

este aplicabilă sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de recurs. Or, în

conformitate cu articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

3

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Pe cale de consecință, instanța de recurs notează că ignorarea de către

subiectul procesual civil a prescripțiilor legale și a condițiilor de legalitate a cererii

de recurs ar lipsi procedura civilă de eficiență și ar submina efectele actului de

justiție. În acest sens legiuitorul a instituit în procesul civil instituția sancțiunilor

procedurale, una dintre care este perimarea, adică sancționarea pasivității

participanților la proces.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de procedură

atrage după sine perimarea, ca sancțiune procedurală pentru neglijența părților sau

a participanților la proces în îndeplinirea obligațiilor sale procedurale, precum și

de intenția acestora de a abandona procesul civil. Respectiv, perimarea fiind o

consecință a lipsei de străduință și insistență în desfășurarea procesului civil.

Din considerentele expuse supra și având în vedere că cererea de recurs

depusă de Natalia Gribova este redactată într-o altă limbă decât cea în care se

desfășoară procedura judiciară, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul urmează a fi

restituit.

În conformitate cu Declarația de Independență a Republicii Moldova, art. 118

alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la

organizarea judecătorească, art. 24 alin. (1), art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. b1)

și alin. (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se restituie cererea de recurs depusă de Natalia Gribova împotriva încheierii

din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare

a Fondului Locativ nr. 14 din Chișinău împotriva Nataliei Gribova cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4