ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 27.07.2022

3ra-658/22 — contestarea actului administrativ

HOTĂRÂRE

27.07.2022

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: contestarea actului administrativ
Temei legal: Examinarea admisibilitatii cererii de recurs

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

3ra-658/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-658/22

2-16055021-01-3ra-28062022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (N. Bobu)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, D. Corolevschi, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate, reprezentată de

administratorul autorizat Adrian Panciuc,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Cristal Nord” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

casat integral hotărârea din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central

și s-a emis o nouă decizie de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2016 SRL „Cristal Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că în baza

deciziei privind inițierea controlului fiscal nr.3090 din 27 ianuarie 2016 a fost

efectuat control fiscal tematic privind corectitudinea calculării și achitării accizelor

la buget pentru perioada 01 septembrie 2013-31 decembrie 2015, în urma căruia

s-a întocmit actul nr.5-665969 din 07 aprilie 2016, pe care la recepționat la data de

11 aprilie 2016.

În context, reclamanta a menționat că, prin actul nr.5-665969 din

07 aprilie 2016 s-a constatat prezentarea tardivă a declarației privind accizele

pentru perioada fiscală L/11/2015; diminuarea accizelor în sumă totală de

31439870 de lei, inclusiv în perioada fiscală: L/04/2015 în mărime de 3090528 de

lei, L/05/2015 în mărime de 4932356 de lei, L/06/2015 în mărime de 1644119 lei,

L/09/2015 în mărime de 3288237 de lei, L/10/2015 în mărime de 9938110 lei,

L/11/2015 în mărime de 1700274 de lei și L/122015 în mărime de 6846247 de lei;

neachitarea accizelor la momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse

accizelor din încăperea de acciz; prezentarea declarației privind accizele care

conține informații neautentice pentru perioada fiscală L/04/2015, L/05/2015,

L/06/2015, L/09/2015, L/10/2015, L/11/2015 și L/12/2015.

SRL „Cristal Nord” a susținut că la 21 aprilie 2016 a depus dezacord

împotriva actului nr.5-665969 din 07 aprilie 2016, solicitând revizuirea

concluziilor expuse în act și clasarea cazului.

Însă, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din

05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către

ÎM „Cristal Nord” SRL”, emisă în baza actului de control nr.5-665969 din

07 aprilie 2016 s-a calculat și încasat la buget suma accizelor diminuate: - în

mărime de 21359 de lei (275x77,67) de la alcoolul etilic, în cantitate de 27,5 dal,

expediat în încăperea de acciz și ridicat de către Serviciul Vamal la data de

20 noiembrie 2015 în afara încăperii de acciz; - în mărime de 34796 de lei pentru

materia primă proprie, supusă accizelor în cantitate de 448 litri (448x77,67), pentru

care nu există documente justificative privind achitarea accizelor dar utilizată în

procesul de fabricare a mărfurilor nesupuse accizelor, fabricate în încăperea sa de

accize și expediate din încăperea de accize spre realizare pe teritoriul Republicii

Moldova.; - în mărime de 31383715 lei (42336 litri x 73) + (364274,32 litri

x 77,67) pentru materia primă proprie supusă accizelor, la care nu există

documente justificative privind achitarea accizelor și utilizată în procesul de

fabricare a mărfurilor nesupuse accizelor, fabricate în încăperea sa de accize și

expediate din încăperea de accize spre export.

S-a calculat pentru încălcările legislației fiscale conform prevederilor alin.(2)

art.228 din Codul fiscal, majorare de întârziere în mărime de 3571682 de lei pentru

neachitarea în termenii stabiliți a accizelor diminuate, luând în considerare

supraplățile reale.

S-a aplicat pentru încălcările legislației fiscale, amendă: - 6408 lei

(21359x30%) în mărime de 30% pentru diminuarea accizelor, conform

prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal; - 9415115 lei (31383715 lei x 30%)

în mărime de 30% pentru diminuarea accizelor conform prevederilor art.261

alin.(4) din Codul fiscal; - 7000 de lei (1000 de lei pentru fiecare caz, dar nu mai

mult de 7000 de lei), pentru prezentarea declarației privind accizele care conține

informație neautentică pentru perioada fiscală L/04/2015, L/05/2015, L/06/2015,

L/09/2015, L/10/2015, L/11/2015 și L/12/2015 (șapte cazuri), conform

prevederilor art.260 alin.(3) din Codul fiscal; - 200 de lei (200 de lei pentru fiecare

caz, dar nu mai mult de 2000 de lei), pentru prezentarea tardivă a declarației

privind accizele pentru perioada fiscală L/11/2015, conform prevederilor art.260

alin.(2) din Codul fiscal.

SRL „Cristal Nord” a menționat că la 09 iunie 2016 a depus contestație

împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din

05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către

ÎM „Cristal Nord” SRL”, prin care a solicitat anularea deciziei nominalizate și

clasarea cazului. Însă, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat, Inspectoratului Fiscal

de Stat pe mun./raionul Ocnița nr. 501 din 06 iulie 2016 „pe marginea contestației

împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din

05 mai 2016”, contestația a fost considerată neîntemeiată.

Invocând dispozițiile art. 274 din Codul fiscal, art. 3 alin. (1), art.2, art. 16

alin. (1), art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, reclamanta a enunțat că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Ocnița nr.328 din 05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației

fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord” SRL” este ilegală și neîntemeiată, motiv

pentru care urmează a fi anulată.

În argumentarea opiniei enunțate, reclamanta a relevat că în actul

administrativ contestat au fost indicate fapte ce nu corespund realității, care nu au

fost probate.

De altfel, reclamanta a susținut că nu a admis încălcarea dispozițiilor Codului

fiscal, respectiv nu a prejudiciat bugetul de stat.

În continuare, a relevat că, prin decizia nr.328 din 05 mai 2016 „asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord” SRL”,

emisă în baza actului de control nr.5-665969 din 07 aprilie 2016, Inspectoratul

Fiscal de Stat pe raionul Ocnița a stabilit diminuarea accizelor pentru perioada

supusă controlului (lunile 04,05,06,09,10,11,12 ale anului 2015), pentru materia

primă (alcool etilic), utilizat la fabricarea în încăperea de accize a mărfurilor

nesupuse accizelor (lichid de parbriz și amestec de substanțe aromatice), expuse la

export din Republica Moldova în sumă de 31418511 lei și alcoolul etilic ridicat de

către Serviciul Vamal în baza procesului-verbal privind efectuarea controlului

vamal de către echipa mobilă, ulterior confiscat în baza procesului-verbal cu

privire la contravenție nr. 172/15 din 22 decembrie 2015 în sumă de 21359 de lei,

însă nu a luat în considerare prevederile art. 4 alin. 66 al Legii nr. 1054 din

16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, potrivit

cărora agenții economici care, la producerea mărfurilor, utilizează în calitate de

materie primă mărfuri supuse accizelor rezultate din producția proprie, pentru care

nu există documente justificative privind achitarea accizelor, precum și distilate

obținute pe bază de vin achiziționate/primite conform alin. (61) al prezentului

articol, la expedierea pe teritoriul republicii a mărfurilor rezultate din producție

calculează și achită accizele pentru materia primă utilizată.

Astfel, invocând dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, reclamanta a opinat că decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din 05 mai 2016 „asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord” SRL”

este ilegală în fond, deoarece contravine prevederilor art. 4 alin. 66 al Legii

nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul

fiscal, neexistând în esență încălcări ale legislației și temeiuri legale de sancționare

a sa.

Având în vedere cele enunțate, SRL „Cristal Nord” a solicitat anularea

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din 05 mai 2016

„asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord”

SRL” și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 27 octombrie 2016 SRL „Cristal Nord”, reprezentată de avocatul Dumitru

Harea a depus completări la acțiune, în care a relatat că la 16 septembrie 2016, în

legătură cu necesitatea apărută în prezenta cauză, a depus cerere la Serviciul

Vamal al Republicii Moldova, prin care a solicitat furnizarea informației despre

numărul producătorilor, care în perioada 01 septembrie 2013-31 decembrie 2015

au exportat lichid pentru parbrize și cantitatea exportată, precum și numărul

producătorilor care în această perioadă au achitat accize pentru exportul lichidului

pentru parbrize.

Prin scrisoarea Serviciului Vamal al Republica Moldova nr.28/07-14778 din

29 septembrie 2016 reprezentantul său a fost informat că în perioada vizată nu a

fost exportat lichid pentru parbrize. În anul 2015 a fost efectuat export de lichid

pentru parbrize de către SRL „Cristal Nord” în cantitate de 351,243 tone. Totodată,

a comunicat că potrivit legislației fiscale și vamale în vigoare, la exportul

mărfurilor nu se achită accizele.

Subsecvent, reclamanta a menționat că în luna septembrie 2016 s-a adresat

Asociației Internaționale de Drept, cu sediul în Regatul Unit, fondată în anul 1873,

cu solicitarea elaborării unui aviz de expertiză științifico-juridică. Ulterior, a fost

direcționată la filiala Asociației din Ucraina. Pentru examinare în cadrul expertizei

științifico-juridice a înaintat următoarele întrebări: - 1) Cum ar urma să fie

interpretat art.4 alin.(6) din Legea Republicii Moldova nr.1054 din 16 iunie 2000

pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal al Republicii Moldova în

contextul principiilor generale de interpretare științifică?- 2) Poate fi oare

considerată norma prevăzută la art. 4 alin.(6) din Legea pentru punerea în aplicare

a titlului IV din Codul fiscal ca una ce nu permite decât o interpretare univocă

(stabilirea univocă a conținutului și a sensului)? dacă nu, atunci în favoarea cui (în

favoarea statului sau în favoarea contribuabilului) ar urma să fie interpretată norma

respectivă? -3) Prezentați un comentariu asupra Scrisorii Inspectoratului Fiscal de

Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

nr. 26-08/2-12/2-7724/1043 din 15 februarie 2016. Este oare poziția expusă în

această scrisoare o interpretare a normei legislative corespunzătoare?

Prin expertiza științifico-juridică nr.16-051016/01 din 05 octombrie 2016,

întocmită de expertul, prof. univ. dr. în științe juridice, F. F. Merejko, expertul a

opinat pe marginea primei întrebări că, în procesul interpretării științifice a art.4

alin.(6) al Legii pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, luând în

considerare primul paragraf (prima frază) din art. 4 alin (66) al Legii pentru

punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, se impune concluzia că calcularea

și achitarea accizelor pentru materia primă utilizată se efectuează de către

contribuabil numai pentru marfa comercializată pe teritoriul Republicii Moldova.

Pe marginea celei de-a doua întrebări, expertul a concluzionat că art. 4 alin.(6)

al Legii pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal admite nu o

singură, dar mai multe interpretări, posibile-îndoieli apărute în procesul

interpretării art.4 alin.(6) al Legii pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul

fiscal, urmează a fi interpretate în favoarea contribuabilului.

Referitor la cea de-a treia întrebare, expertul a concluzionat că, interpretarea

art.4 alin.(6) al Legii nr.1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului

IV din Codul fiscal, expusă în scrisoarea examinată a Inspectoratului Fiscal de Stat

de pe lângă Ministerul Finanțelor a Republicii Moldova nu trebuie să fie luată în

considerare în scopuri de aplicare a dreptului, deoarece această autoritate are un

interes în cauza dată și acceptarea interpretării acesteia ar încălca asemenea

principii generale, precum principiul echității și bunei-credințe.

Totodată, expertul a menționat că, scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat de

pe lângă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova nu reprezintă o interpretare

autentică a textului art.4 alin.(6) al Legii nr.1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea

în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, întrucât o interpretare autentică și, prin

urmare, obligatorie din punct de vedere juridic a acestei Legi, poate fi realizată

numai de către însuși organul legislativ al Republicii Moldova, adică de către acel

organ care a adoptat prezenta Lege.

SRL „Cristal Nord” a notat că a solicitat Asociației în cauză efectuarea unei

expertize științifico-juridice privind aplicarea normelor legislației fiscale a

Republicii Moldova, care reglementează achitarea accizelor, prezentând

următoarele subiecte: 1) Care este esența juridică a accizelor și ce particularități și

principii de încasare a acestor taxe există în cazul expedierii mărfurilor la export?

2) Ce norme ale Legii Republicii Moldova nr.1054 din 16 iunie 2000 pentru

punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal reglementează aspecte privind

calcularea și achitarea de către agenții economici a accizelor pentru mărfurile

supuse accizelor, utilizate în calitate de materie primă în procesul de fabricare a

mărfurilor nesupuse accizelor? Reglementează oare normele respective achitarea

accizelor în cazul expedierii la export a mărfurilor menționate? 3) Care sunt

principiile legislației fiscale după care ar trebui să se conducă autoritatea publică

de aplicare a legii din Republica Moldova în cazul în care normele legislației

fiscale aplicate de aceasta oferă posibilitatea de interpretare ambiguă?

Reclamanta a susținut că expertiza științifico-juridică privind aplicarea

normelor legislației fiscale a Republicii Moldova, ce reglementează achitarea

accizelor, a fost efectuată de expertul N.V. Vorotina, la 03 octombrie 2016, care la

primul subiect, a invocat printre altele că, regula privind perceperea accizelor în

interiorul unui stat este stabilită în legislația fiecărei țări: subiecții, obiectele

impunerii, cotele de impozit, etc. Conform art.119 al Codului fiscal al Republicii

Moldova, accizul este impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum. Cât

privește încasarea accizelor (și altor impozite indirecte) în cazul expedierii

mărfurilor la export, în cadrul reglementării juridice a acestor aspecte există

tendințe mondial constante. În comerțul reciproc în majoritatea țărilor lumii se

aplică principiul țării de destinație, care presupune scutirea de la plata accizelor în

cazul exportului de mărfuri și impozitarea acestora în cazul importului. În privința

acestui subiect, expertul a concluzionat că, obiectivul principal urmărit prin

aplicarea principiului țării de destinație este crearea unui sistem de control fiscal

eficient asupra trecerii mărfurilor peste hotare cu scopul impozitării garantate a

mărfurilor importate și scutirii de la plata impozitelor a mărfurilor efectiv

exportate. Astfel, regula general acceptată în lume este scutirea de la plata accizei

cu condiția expedierii mărfurilor la export.

La cel de-al doilea subiect al expertizei, expertul a concluzionat că, în legătură

cu faptul că prevederile de la alin.(66) din articolul 4 al Legii Republicii Moldova

nr.1054-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul

fiscal au fost adoptate mai târziu decât prevederile de la alin.(6), în conformitate cu

Legea Republicii Moldova nr.780-XV din 27 decembrie 2001 cu privire la actele

legislative pentru raporturile juridice examinate, urmează a fi aplicate prevederile

alin.(66) din articolul 4 al Legii.

Iar, pe marginea celui de-al treilea subiect abordat de expert, s-a concluzionat

că, în cazul dat organul de stat de aplicare a legii urmează să se conducă după toate

principiile, stabilite în Codul fiscal al Republicii Moldova, principiile reflectate în

Bazele Codului Fiscal Mondial, dar și după principiul țării de destinație, care se

aplică la perceperea accizelor în cazul expedierii mărfurilor la export în majoritatea

țărilor lumii.

În final, a reitereat faptul că, în viziunea expertului, reglementările normei

alin.(66) din art.4 al Legii Republicii Moldova nr.1054-XIV din 16 iunie 2000

pentru punerea în aplicare a Capitolului IV din Codul fiscal, atestă că regulile

acestuia se referă la expedierea mărfurilor anume pe teritoriul Republicii Moldova.

Dacă, însă, organul de stat de aplicare a legii în cazul dat, totuși, are anumite

îndoieli, atunci acesta este obligat să se conducă după art.11 al Codului fiscal al

Republicii Moldova (Apărarea drepturilor și intereselor contribuabilului). Aliniatul

1 al acestui articol reglementează expres și univoc că „apărarea drepturilor și

intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de

prezentul cod și de alte acte ale legislației. Toate îndoielile apărute la aplicarea

legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului”. Acest principiu

juridic important reprezintă o normă unanim acceptată a legislațiilor fiscale ale

statelor democratice de drept din întreaga lume.

În cadrul ședinței de judecată din 03 aprilie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul

Ocnița, SRL „Cristal Nord”, reprezentată de avocatul Corneliu Vlad a depus cerere

de completare a acțiunii, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea

acestora (f.d.2-9, Vol.II).

În motivarea cererii depuse, reclamanta a invocat că la data întocmirii

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din 05 mai 2016

„asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord”

SRL”, legea aplicabilă speței opera cu prevederile art.4 alin.(6) și alin.(66) a

Codului fiscal în vigoare până la 30 iunie 2016.

Subsecvent, reclamanta a menționat că Serviciul Fiscal de Stat a încălcat

Tratatul internațional la care Republica Moldova este parte și a aplicat o normă

fiscală defectuoasă, incertă, inechitabilă, neclară și lipsită de previziune.

Or, în opinia reclamantei, norma art.4 alin.(6) a Legii 1054 din 16 iunie 2000

pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal, în redacția la momentul

aplicării de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocnița, este contrară art.2

al Acordului privind principiile perceperii impozitelor indirecte la exportul și

importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) dintre statele participante la

Comunitatea Statelor Independente din 25 noiembrie 1998, în vigoare pentru

Republica Moldova din 03 decembrie 1999. Norma art.4 alin.(6) a Legii 1054 din

16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal, în redacția

la momentul aplicării de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocnița, a fost

recunoscută de către Ministerul Finanțelor, Guvernul și Parlamentul Republicii

Moldova ca fiind una defectuoasă, inechitabilă și imperfectă. Norma art.4 alin.(6)

a Legii 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul

fiscal, în redacția la momentul aplicării de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

raionul Ocnița nu rezistă criticii formulate prin prisma jurisprudenței Curții

Constituționale și CEDO. Neclaritatea, incertitudinea și dubiile privind

interpretarea și aplicarea normei art.4 alin.(6) a Legii 1054 din 16 iunie 2000

pentru punerea în aplicare a Titlului IV din Codul fiscal, în redacția la momentul

aplicării de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocnița, urmau a fi tratate

prin prisma art.11 alin.(1) Cod fiscal, care stipulează că toate îndoielile apărute la

aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului, fapt care

corespunde principiului fundamental de drept- in dubio pro tributario.

Prin încheierea din 14 aprilie 2017 a Judecătoriei Ocnița s-a înlocuit pârâtul

Inspectoratul Fiscal de Stat Ocnița cu succesorul în drepturi - Serviciul Fiscal de

Stat (f.d.19, Vol.II).

În ședința de judecată din 03 aprilie 2018 SRL „Cristal Nord”, reprezentată de

avocatul Corneliu Vlad a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a

solicitat anularea parțială a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița

nr.328 din 05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de

către ÎM „Cristal Nord” SRL” ca fiind ilegală și emisă contrar prevederilor legii în

partea ce ține de calcularea și încasarea la buget a sumei accizelor diminuate în

mărime de 31383715 lei /(42336 litri x 73) + (364274,32 litri x 77,67), pentru

materia primă proprie supusă accizelor la care nu există documente justificative

privind achitarea accizelor și utilizată în procesul de fabricare a mărfurilor

nesupuse accizelor, fabricate în încăperea sa de accize și expediate din încăperea

de accize spre export; calcularea pentru încălcările legislației fiscale conform

prevederilor art.228 alin.(2) din Codul fiscal, majorarea de întârziere în mărime de

3571682 de lei, pentru neachitarea în termenii stabiliți a accizelor diminuate luând

în considerare supraplățile reale; aplicarea pentru încălcările legislației fiscale și de

transport la buget în termen de 30 zile conform prevederilor stipulate în Codul

fiscal, amendă 9415115 lei (31383715 lei x 30 %) în mărime de 30% pentru

diminuarea accizelor, conform prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.49-53, vol.III).

În motivarea cererii de concretizare a acțiunii, reclamanta a invocat că prin

decizia contestată, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocnița a constatat că cea

mai mare cantitate de marfă (42336 litri ) + (364274,32 litri) pentru care a calculat

și aplicat sancțiunile fiscale supuse contestării, vizează marfa expediată din

încăperea de acciz la export în Ucraina.

În context, reclamanta a enunțat că susține cele constatate de Inspectoratul

Fiscal de Stat pe raionul Ocnița privind expedierea la export în Ucraina a cantității

indicate, însă nu este de acord cu modul de aplicare a legii și sancțiunile stabilite.

Or, în partea ce vizează mărfurile exportate în Ucraina, Inspectoratul Fiscal

de Stat pe raionul Ocnița a încălcat unul din principiile de bază a reglementării

fiscale internaționale, la care a aderat statul Republica Moldova, ce proclamă că

toate mărfurile supuse accizării sau mărfurile care au în conținutul lor materie

primă supusă accizării, nu se taxează la export, stabilirea accizului asupra acestor

mărfuri fiind competența statului în care se efectuează importul mărfurilor

respective.

De asemenea, reclamanta a menționat că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat

pe raionul Ocnița nr.328 din 05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației

fiscale comise de către ÎM „Cristal Nord” SRL”, în partea privind încasarea la

buget pentru presupusele diminuări ale plății accizelor, care rezultă din expedierea

mărfurilor la export a majorării de întârziere și amenzii la aceasta, se află în

contradicție vădită cu Acordul privind principiile perceperii impozitelor indirecte

la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor, dintre statele participante

la Comunitatea Statelor Independente din 25 noiembrie 1998, care proclamă în

art.2 principiul perceperii la export – ”nici una dintre părți nu va impune la

impozite indirecte mărfurile (lucrările, serviciile), care se exportă pe teritoriul altei

părți”, iar în art.3, principiul perceperii la import - ”mărfurile (lucrările, serviciile)

care se importă pe teritoriul vamal al unei părți care au fost exportate de pe

teritoriul vamal al altei părți, se supun impozitelor indirecte în statul importator, în

conformitate cu legislația națională”.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a

admis acțiunea înaintată de SRL „Cristal Nord” împotriva Serviciul Fiscal de Stat

privind anularea parțială a actului administrativ.

S-a anulat parțial decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița

nr.328 din 05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de

către ÎM „Cristal Nord” SRL”, ca fiind ilegală în partea ce ține de calcularea și

încasarea la buget a sumei accizelor diminuate în mărime de 31383715 lei, /(42336

litri x 73) + (364274,32 litri x 77,67), pentru materia primă proprie supusă

accizelor, la care nu există documente justificative privind achitarea accizelor și

utilizată în procesul de fabricare a mărfurilor nesupuse accizelor, fabricate în

încăperea sa de accize și expediate din încăperea de accize spre export; calcularea

pentru încălcările legislației fiscale conform prevederilor art.228 alin.(2) din Codul

fiscal, majorarea de întârziere în mărime de 3571682 lei pentru neachitarea în

termenii stabiliți a accizelor diminuate, luând în considerare supraplățile reale;

aplicarea pentru încălcările legislației fiscale și transferarea la buget în termen de

30 zile conform prevederilor stipulate în Codul fiscal, amendă în sumă de 9415115

lei (31383715 lei x 30%) în mărime de 30% pentru diminuarea accizelor, conform

prevederilor art.261 alin.(4) din Codul fiscal (f.d.23, 27-42, Vol.V).

La 30 noiembrie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord

a depus apel, iar la 09 februarie 2021, a prezentat motivarea apelului împotriva

hotărârii din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând

casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a

acțiunii SRL „Cristal Nord” (f.d.43, 61-66, Vol.V).

Prin decizia din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a casat integral

hotărârea din 13 noiembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și s-a emis o

nouă decizie de respingere ca fiind neîntemeiată a acțiunii SRL „Cristal Nord”

(f.d.192-210, Vol.V).

În susținerea deciziei emise și referitor la pretenția SRL „Cristal Nord”

privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocnița nr.328 din

05 mai 2016 „asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către ÎM

„Cristal Nord” SRL”, Curtea de Apel Bălți a reținut dispozițiile art.3 alin.(4), art.8

alin.(2) lit.e), art. 120 lit.a) și b), art.121 alin.(1) în coroborare cu anexa I al

capitolului 5 al Codului fiscal, art.127 alin.(3) din Codul fiscal, pct. 8 al

Regulamentului privind modul de solicitare a certificatului de acciz, de completare

a declarației privind accizele și modul de evidență a mărfurilor supuse accizelor

expediate (transportate) din încăperea de acciz, aprobat, prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr.843 din 18 decembrie 2009 (în vigoare până la

07 iulie 2017), art.4 alin.(6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea

în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redacția în vigoare până la

01 iulie 2016).

În context, instanța de apel a relevat că potrivit Legii nr.138 din 17 iunie 2016

cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative (în vigoare din

01 iulie 2016): „Art.IX - Articolul 4 din Legea nr. 1054-XIV din 16 iunie 2000

pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (republicată în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007), cu

modificările ulterioare, a fost modificat și completat după cum urmează: ,,la

alineatul (6), după cuvintele ”la expedierea din încăperea de accize a mărfurilor

nesupuse accizelor” se introduc cuvintele ”pe teritoriul Republicii Moldova”, iar în

final se completează cu textul: ”La expedierea la export a mărfurilor nesupuse

accizelor, pentru materia primă utilizată la producerea acestora nu se efectuează

calcularea și achitarea accizelor”.

Astfel, instanța ierarhic inferioară a opinat că legiuitorul prin prisma art.4

alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului

IV din Codul fiscal (în redacția în vigoare până la 01 iulie 2016), a stipulat concret

că obligația de achitare a accizelor pentru materia primă de fabricație proprie

(alcool etilic) survine la expedierea din încăperea de acciz a mărfurilor nesupuse

accizelor, indiferent de destinația acestora (expedierea la export sau pe teritoriul

Republicii Moldova), adică obligația calculării accizelor pentru materia primă

utilizată pentru producția finită nesupusă accizelor și în cazul expedierii la export.

Iar, faptul că ulterior regulile s-au modificat și s-a aplicat obligativitatea calculării

accizelor pentru materia primă doar pentru mărfurile care se vând pe teritoriul

Republicii Moldova, dar nu și pentru cele exportate, nu constituie temei de aplicare

retroactivă a legii.

Așadar, raportând normele de drept material enunțate la circumstanțele

litigiului dedus judecății, Curtea de Apel Bălți a concluzionat că Serviciul Fiscal de

Stat corect a încasat din contul SRL „Cristal Nord” în beneficiul statului suma de

31439870 de lei cu titlu de accize diminuate, deoarece contribuabilul contrar

prevederilor: - art.123 alin.(1) Cod fiscal și art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din

16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redacția

legii la data comiterii încălcării), începând cu perioada fiscală, aprilie 2015 până în

decembrie 2015, a fabricat în încăperea sa de accize,secția de producere, mărfuri

nesupuse accizelor pentru care a utilizat în calitate de materie primă alcool etilic

propriu, în cantitate de 407058,32 litri, pentru care nu există documente

justificative privind achitarea accizelor, ceea ce denotă că pentru perioada supusă

controlului au fost diminuate accizele în sumă totală de 31439870 de lei, inclusiv

în perioada fiscală: L/04/15 în mărime de 3090528 lei, L/05/15 în mărime de

4932356 de lei, L/06/15 în mărime de 1644119 lei, L/09/15 în mărime de 3288237

lei, L/10/15 în mărime de 9938110 lei, L/l1/15 în mărime de 1700274 lei, L/12/15

în mărime de 6846247 lei; - art. 127 alin. (3) Cod fiscal nu a prezentat declarațiile

privind accizele, care conțin informații neautentice pentru perioadele fiscale:

L/04/2015, L/05/2015, L/06/2015, L/09/2015, L/10/2015, L/11/2015 și L/12/2015,

adică, contribuabilul a fost sancționat pentru necalcularea și neachitarea accizului

pentru materie primă - alcool etilic (marfa care se supune accizului, poziția tarifară

2207), utilizată de aceasta la fabricarea și expedierea mărfii nesupuse accizelor, ce

a fost exportată; - art.127 alin (3) din Codul fiscal (în vigoare la momentul

controlului), contribuabilul a prezentat tardiv declarația privind achitarea accizelor

pentru perioada fiscală L/11/2015 la data de 11 ianuarie 2016, termenul limită

stabilit prin lege este data de 25 decembrie 2015; - art.123 alin.(1) Cod fiscal,

contribuabilul pentru perioada fiscală L/11/2015 nu a calculat și nu a achitat accize

în mărime de 21359 lei de la alcoolul etilic în cantitate de 27,5 dal, expediat din

încăperea de acciz la data de 20 noiembrie 2015, ridicat, ulterior supus confiscării

de Serviciul Vamal în baza procesului-verbal cu privire la contravenție.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a reținut că în perioada

10 decembrie 2013 - 29 decembrie 2015 SRL „Cristal Nord” avea înregistrate

achitări și calculări la compartimentul accize în sumă totală de 3707148 lei

(407058.32 litri alcool etilic pentru care nu există documente justificative privind

achitarea accizelor, inclusiv - pentru fabricarea Lichid parbriz Cristal Nord

concentrat - 80, volumul 5 litri – 402192 litri (85120 de unități x 4,725 liti alcool

etilic), - pentru fabricarea Lichid parbriz Cristal Nord concentrat - 80, volumul 1

litru -3780 de litri (4000 de unități x 40,945 litri alcool etilic), - pentru fabricarea

Lichid parbriz Cristal Nord concentrat-20, volumul 5 litri - 448 litri ( 280 de unități

x 1,6 litri alcool etilic), - pentru fabricarea Amestecul de substanțe aromatice-

638,32 litri (808 kg x 0,79 litri alcool etilic).

Totodată, conform datelor evidenței contabile în perioada septembrie 2013 -

decembrie 2015 SRL „Cristal Nord” a comercializat agenților economici de pe

teritoriul Republicii Moldova 4999 dal, calculând accize în mărime totală de

3695342 lei și 16259,46 dal, fără achitarea accizelor, precum și spre export în

Ucraina în mărime de 407058.32 litri, inclusiv - pentru fabricarea Lichid parbriz

Cristal Nord concentrat-80, volumul 5 litri – 402192 litri ( 85120 de unități x 4,725

liti alcool etilic), - pentru fabricarea Lichid parbriz Cristal Nord concentrat-80,

volumul 1 litru -3780 de litri (4000 de unități x 40,945 litri alcool etilic), - pentru

fabricarea Lichid parbriz Cristal Nord concentrat-20, volumul 5 litri - 448 litri

( 280 de unități x 1,6 litri alcool etilic), - pentru fabricarea Amestecul de substanțe

aromatice-638,32 litri (808 kg x 0,79 litri alcool etilic), ceea ce se confirmă prin

constatările Serviciului Fiscal de Stat expuse în actul de control nr.5-665969 din

07 aprilie 2016.

Respectiv, SRL „Cristal Nord” nu avea achitări la capitolul „Accize”

(clasificația bugetară 115/11), deși în perioadele fiscale aprilie 2015 –

decembrie 2015 a efectuat livrări de mărfuri nesupuse accizelor la producerea

cărora a fost utilizată marfă (materie primă) supusă accizelor și anume alcool etilic

propriu în volum de 407058,32 litri, astfel fiind încălcate prevederile art.4 alin.(6)

din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din

Codul fiscal (în redacția legii la data comiterii încălcării), iar concomitent și

dispozițiile art.127 alin.(3) din Codul fiscal.

La argumentele SRL „Cristal Nord”, reținute de instanța de fond în susținerea

ilegalității actului administrativ, precum că la emiterea actului contestat, organul

fiscal nu a ținut cont de faptul că prin Legea nr. 22 din 12 februarie 2004 pentru

ratificarea Acordului privind comerțul liber dintre Guvernul Republicii Moldova și

Cabinetul de Miniștri al Ucrainei, a fost ratificat Acordul privind comerțul liber

dintre Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei din

13 noiembrie 2003, modificat și completat prin Protocolul ratificat conform Legii

nr.88/2010, care în art.2 stipulează că nici una dintre Părți nu va impune la

impozite indirecte mărfurile (lucrările, serviciile) care se exportă pe teritoriul altei

Părți, Curtea de Apel Bălți a menționat că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii

Moldova nr.640 din 21 octombrie 1999 a fost ratificat Acordul privind principiile

perceperii impozitelor indirecte la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor,

serviciilor) dintre statele participante la Comunitatea Statelor Independente, iar

conform art.1 coroborat cu art.2 al Acordului menționat, ,,impozite indirecte”

semnifică taxa pe valoarea adăugată (în continuare - TVA) și accizul (impozitul de

acciz sau taxa de acciz). Niciuna dintre Părți nu va impune la impozite indirecte

mărfurile (lucrările, serviciile), care se exportă pe teritoriul altei Părți. Această

reglementare înseamnă impunerea la TVA la cota zero, precum și scutirea de

accize a mărfurilor care se exportă. În statele participante ale prezentului Acord, în

care legislația națională nu prevede impunerea la TVA la cota zero, se va aplica

scutirea de la TVA a mărfurilor (lucrărilor, serviciilor). Fiecare dintre Părți este în

drept să reglementeze ordinea compensării sumelor taxei pe valoarea adăugată la

export, în conformitate cu legislația sa. Însă, aceste circumstanțe, coroborate cu

normele respective, nu pot fi reținute și luate în considerare întru respingerea

apelului și menținerea actului judecătoresc contestat. Or, normele enunțate

reglementate în Acordul menționat sunt aplicabile produselor finite exportate, pe

când la caz calcularea și achitarea accizei a fost încasată nemijlocit pentru materia

primă care este supusă accizelor utilizată pentru fabricarea acestor produse finite

nesupuse accizelor, indiferent de destinația acestora, export sau pe teritoriul

Republicii Moldova.

Altfel spus, art.2 din Acordul nominalizat stabilește neaplicarea accizelor la

mărfurile finite supuse accizelor exportate, care în cazul din speță constituie:

Lichid parbriz Cristal Nord, produs din alcool etilic, pe când la caz, obiect al

recalculului de acciz a constituit materia primă accizabilă, și anume, alcoolul etilic

încorporat în mărfurile neaccizabile.

Respectiv, instanța de apel a accentuat că la expedierea din încăperea de

accize a mărfurilor nesupuse accizelor, SRL „Cristal Nord” a avut obligația de a

calcula, declara și a achita la buget accizele pentru materia primă supusă accizelor

utilizată pentru fabricarea produselor finite nesupuse accizelor, în conformitate cu

prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în

aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redacția legii la data comiterii încălcării),

condiții însă ce nu se atestă la caz.

De asemenea, instanța ierarhic inferioară a catalogat ca fiind eronate

argumentele intimatului precum că la emiterea actului administrativ contestat,

Serviciul Fiscal de Stat a aplicat incorect prevederile art.4 alin.(6) al Legii nr.1054

din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în

vigoare până la 01 iulie 2016). Or, ținând cont de faptul că contribuabilul a fost

sancționat pentru necalcularea și neachitarea accizelor pentru materia primă -

alcool etilic (marfa care se supune accizului, poziția tarifară 2207), utilizată de

contribuabil la fabricarea și expedierea mărfii nesupuse accizelor în perioada

fiscală aprilie 2015 - decembrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Ocnița/Serviciul Fiscal de Stat a aplicat corect prevederile legale ale acestui articol,

adică în redacția legii la data comiterii încălcării, acțiuni care au fost în deplină

concordanță cu prevederile art.3 alin.(4), art.214 alin.(1), art.216 alin.(6) din Codul

fiscal.

Iar, odată ce s-a constatat cu certitudine că SRL „Cristal Nord” se face

vinovată de încălcarea legislației fiscale, manifestată prin necalcularea și

neachitarea accizilor pentru materia primă - alcool etilic, organul fiscal corect a

aplicat în privința contribuabilului a majorării de întârziere în mărime de 3571682

de lei, or, potrivit prevederilor art.228 Cod fiscal, majorarea de întârziere

(penalitatea) este o sumă calculată în funcție de cuantumul impozitului, taxei și de

timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au

fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt

organ abilitat majorării de întârziere este obligatorie, independent de forma de

constrângere. Majorarea de întârziere reprezintă o parte din obligația fiscală și se

percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală. Pentru neplata impozitului,

taxei în termenul și în bugetul stabilit conform legislației fiscale se plătește o

majorare de întârziere, determinată în conformitate cu alin.(3) pentru fiecare zi de

întârziere a plății lor, pentru perioada care începe după scadența impozitului, taxei

și care se încheie în ziua plății lor efective, inclusiv. Cuantumul majorării de

întârziere se determină anual în funcție de rata de bază (rotunjită până la următorul

procent întreg), stabilită de Banca Națională a Moldovei în luna noiembrie a anului

precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operațiunile de politică monetară pe

termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărțită la numărul de zile ale anului și

aproximată conform regulilor matematice până la 4 semne după virgulă.

Subsecvent, Curtea de Apel Bălți a conchis că Serviciul Fiscal de Stat a

calculat și aplicat corect în privința contribuabilului SRL „Cristal Nord” amenda în

mărime de 9415115 lei (31383715 lei x 30 % ), or, potrivit prevederilor art.261

alin.(4) din Codul fiscal, diminuarea impozitelor, a taxelor, a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii, stabilite în cotă procentuală, prin prezentarea către Serviciul Fiscal de

Stat a unei dări de seamă fiscale cu informații sau date neveridice, se sancționează

cu amendă de la 20% la 30% din suma diminuată.

Astfel, sancțiunile pecuniare aplicate SRL „Cristal Nord” prin prisma art.228

alin.(1) și art.261 alin.(4) din Codul fiscal au fost dictate în vederea prevenirii

încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor și consolidarea legalității

acțiunilor întreprinse atât de către contribuabilul SRL „Cristal Nord”, cât și de

către alți contribuabili.

Referitor la argumentul intimatului că art.4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din

16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redacția

în vigoare pînă la 01 iulie 2016) este neclar și confuz, lipsit de claritate și de

previzibilitate, contrar dispozițiilor articolului 23 din Constituția Republicii

Moldova, deoarece nu este clar când contribuabilul trebuie să calculeze și să achite

accizele pentru mărfurile supuse accizelor: atunci când le expediază din încăperea

de accize pe teritoriul Republicii Moldova sau atunci când le expediază din

încăperea de accize spre export, iar dubiile urmează a fi interpretate în favoarea

contribuabilului, Curtea de Apel Bălți a precizat că articolul menționat a fost supus

controlului de constituționalitate sub aspectul neclarității și imprevizibilității

textului. Astfel, potrivit Deciziilor Curții Constituționale nr. 26 din

25 februarie 2019 și nr. 87 din 12 septembrie 2019 excepțiile de

neconstituționalitate ridicate s-au declarat inadmisibile, deoarece prevederile

contestate nu sunt de natură de a încălca exigențele clarității și preciziei (a se vedea

pct. 18).

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul intimatului

precum că modificarea art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru

punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, prin Legea nr. 138 din

17 iunie 2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative (în

vigoare din 01 iulie 2016) a fost efectuată de legislator anume pentru a înlătura

lacunele și neclaritățile legii vechi, și aceast fapt atrage apărarea drepturilor

reclamantului prin neimpunerea la plata accizelor pentru materia primă folosită la

fabricarea produselor finite exportate în spațiul Comunității Statelor Independente

pentru care este scutit de plata accizelor.

La acest capitol, Curtea de Apel Bălți a relevat că un act normativ se aplică și

se interpretează, inclusiv, și în contextul Notei informative care însoțește proiectul

de lege menționat. Astfel, din Nota informativă la legea menționată rezultă că

modificarea la prevederile art. 4 vine în scopul excluderii discordanței în aplicarea

accizului pentru materia primă de fabricație proprie, utilizată în procesul de

producere a mărfurilor nesupuse accizului, potrivit căreia materia primă de

fabricație proprie folosită la fabricarea mărfurilor neaccizate, cum ar fi soluția

lichidă pentru spălarea parbrizelor, este supusă accizelor în cazul exportului, pe

când în cazul exportului de materie finită alcoolică supusă accizelor produsă din

materie primă alcoolică proprie, exportatorul este scutit de calcularea și achitarea

accizelor pentru materia primă proprie (f.d. 47-48 vol.IV).

Prin urmare, însuși legislatorul a indicat în nota informativă menționată, că

potrivit art. 4 alin.(6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în

aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în vigoare până la 01 iulie 2016)

exportatorul, care a folosit materie primă proprie de alcool etilic la fabricarea

produsului alcoolic destinat exportului, este obligat la calcularea accizului pentru

materia primă. Faptul că pentru materia finită destinată exportului produsă după

01 iulie 2016 s-a decis scutirea exportatorului de calcularea și achitarea accizelor

pentru materia primă, nu scutește exportatorul de executarea și aplicarea

prevederilor legale în vigoare până la intrarea în vigoare a modificărilor legale,

deoarece aceasta nu se aplică raporturilor juridice care au avut loc până la această

dată. Or, doar de diligența și dreptul legislatorului ține aplicarea retroactivă a legii

civile/fiscale.

Invocând dispozițiile art. 46 din Legea cu privire la actele legislative nr. 780

din 27 decembrie 2001 (în vigoare la momentul respectiv), instanța de apel a

subliniat că, modificarea condițiilor de calculare și achitare a accizelor începând cu

01 iulie 2016 nu poate avea efect retroactiv, asupra materiei prime folosite la

fabricarea produselor alcoolice exportate, scutite de plata accizelor, în consecință,

intimatul în mod întemeiat a fost obligat la plata acesteia de organul fiscal.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondată alegația apelantului cu

privire la faptul că prima instanță a examinat cauza cu participarea avocatului

intimatului, Harea Dumitru în lipsa împuternicirilor.

La acest capitol, instanța ierarhic inferioară a enunțat că, prin scrisoarea din

11 noiembrie 2020, administratorul insolvabilității SRL „Cristal Nord”, Adrian

Panciuc a confirmat că menține împuternicirile avocatului Harea Dumitru pentru

reprezentarea debitorului în instanța de judecată pe cauza menționată (f.d.6 vol.5).

În final, Curtea de Apel Bălți având în vedere cele constatate, a concluzionat

că instanța de fond nu a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății,

în consecință a admis erori în aprecierea probatoriului administrat și în

interpretarea eronată a normelor de drept material care reglementează obiectul

acțiunii în contencios administrativ, motiv pentru care a admis cererea de apel, a

casat integral hotărârea instanței de fond și a emis o nouă decizie de respingere a

acțiunii SRL „Cristal Nord” împotriva Serviciul Fiscal de Stat.

La 03 mai 2022 SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate, reprezentată

de administratorul autorizat Adrian Panciuc a depus recurs, iar la 08 iulie 2022 a

prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de

Apel Bălți solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii

de admitere a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate,

reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc a indicat motivele de fapt

și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de

apel, suplimentar menționând că nu este de acord cu decizia din 20 aprilie 2022 a

Curții de Apel Bălți, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi

casată.

De asemenea, invocând dispozițiile art. 21 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 25,

36 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 245 alin. (2) Cod administrativ, recurenta a

menționat că instanța de apel la adoptarea deciziei contestate nu a acționat în

conformitate cu legea și alte acte normative, exercitându-și atribuțiile legale

contrar scopului pentru care acestea au fost reglementate.

În context, recurenta a indicat că instanța de apel nu a respectat și aplicat

principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a jurisprudenței CtEDO și

nu și-a exercitat atribuțiile legale în mod imparțial, după cum dictează cadrul legal

în vigoare și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Or, lipsa de imparțialitate a instanței de apel la adoptarea soluției criticate se

observă din conținutul deciziei acesteia, care nu poate fi menținută sub nici-o

formă.

Tot aici, recurenta a notat că instanța de apel a acționat într-o manieră abuzivă

atunci când direct în decizie a recurs la denaturarea circumstanțelor reale ale

cauzei, a speculat cu anumite circumstanțe de fapt și norme de drept, precum și a

admis o ingerință nejustificată în dreptul său de proprietate.

De altfel, SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate, reprezentată de

administratorul autorizat Adrian Panciuc a enunțat că prima instanță a ținut cont de

reglementările legale invocate mai sus, adoptând o soluție legală și întemeiată, care

urma a fi menținută de către instanța de apel.

Complemetar, recurenta a precizat că actul administrativ contestat, a fost

adoptat în baza art.4 alin.(6), (66) al Legii nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru

punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în vigoare până la 30 iunie 2016).

În speță, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea

în aplicare a titlului IV din Codul fiscal, în vigoare în perioada 01 septembrie 2013

– 31 decembrie 2015, nu era formulat cu suficientă precizie, astfel încât să permită

intimatului să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în

funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite.

În esență, această normă de drept era îndoielnică, lipsită de calitate și prezenta

în sine o discordanță în aplicarea accizului pentru materia primă de fabricație

proprie, utilizată în procesul de producere a mărfurilor nesupuse accizului.

Totodată, această normă de drept ducea la aplicarea inechitabilă a accizelor pentru

materia primă accizabilă de fabricație proprie, utilizată pentru fabricarea mărfurilor

destinate exportului. De asemenea, norma respectivă nu prezenta o garanție

împotriva atingerilor arbitrare ale autorității publice, în speță, Serviciul Fiscal de

Stat, iar în consecință autoritatea fiscală, în temeiul acestei norme de drept, a emis

actul administrativ în privința sa, pe care la contestat și a fost anulat de către

instanța de fond.

Astfel, recurenta a susținut că anume din considerentele expuse mai sus, art. 4

alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului

IV din Codul fiscal a fost modificat și completat prin Legea nr. 138 din

17 iunie 2016, în vigoare de la 01 iulie 2016, fiind expus clar că, subiecții

impunerii care, la fabricarea în încăperea sa de accize a mărfurilor nesupuse

accizelor, utilizează în calitate de materie primă mărfuri proprii supuse accizelor

pentru care nu există documente justificative privind achitarea accizelor, la

expedierea din încăperea de accize a mărfurilor nesupuse accizelor pe teritoriul

Republicii Moldova, calculează și achită accizele pentru mărfurile supuse

accizelor, utilizate în procesul de fabricare a acestora. La expedierea la export a

mărfurilor nesupuse accizelor, pentru materia primă utilizată la producerea

acestora nu se efectuează calcularea și achitarea accizelor.

Prin urmare, în așa fel, au fost înlăturate discordanțele și inechitatea pe care le

prezenta art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1054 din 16 iunie 2000 pentru punerea în

aplicare a titlului IV din Codul fiscal, în vigoare în perioada 01 septembrie 2013 –

31 decembrie 2015.

Respectiv, în opinia recurentei, instanța de judecată nu trebuie să aplice

această normă de drept, iar toate îndoielile apărute în legătură cu aceasta, în

temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, urmează a fi interpretate în favoarea sa.

În final, SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate, reprezentată de

administratorul autorizat Adrian Panciuc a concluzionat că instanța de fond corect

și temeinic a constatat că organul fiscal a aplicat eronat legea, iar la emiterea

actului administrativ, în partea ce privește încasarea la buget pentru presupusele

diminuări ale plății accizelor care rezultă din expedierea mărfurilor la export, a

majorării de întârziere și amenzii la aceasta, Serviciul Fiscal de Stat era obligat să

aplice anume prevederile art.2 și art. 3 ale Acordului privind principiile perceperii

impozitelor indirecte la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor)

dintre statele participante la Comunitatea Statelor Independente din

25 noiembrie 1998, fapt care exclude sine qua non aplicarea sancțiunilor fiscale în

privința sa, pentru marfa exportată în Ucraina.

La 12 iulie 2022 la adresa de e-mail a Serviciului Fiscal de Stat a fost

expediată copia recursului depus de SRL „Cristal Nord” în proces de

insolvabilitate, reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 25 iulie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat

respingerea recursului depus de SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate,

reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Potrivit art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia în prezenta cauză de contencios

administrativ la 20 aprilie 2022.

Din materialele cauzei rezultă că, administratorului autorizat al SRL „Cristal

Nord” în proces de insolvabilitate, Adrian Panciuc, i-a fost expediată copia

dispozitivului deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți la data de

21 aprilie 2022, iar copia deciziei motivate la 15 iunie 2022, prin intermediul

poștei electronice, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică, anexate la

dosar (f.d.212, 216, Vol.I).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că SRL „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate,

reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc s-a conformat

dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la

03 mai 2022 și motivarea recursului la data de 08 iulie 2022.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL „Cristal Nord” în proces de

insolvabilitate, reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de SRL „Cristal Nord” în

proces de insolvabilitate, reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc,

este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Cristal Nord” în

proces de insolvabilitate, reprezentată de administratorul autorizat Adrian Panciuc

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Dosarul nr. 3ra-658/22

2-16055021-01-3ra-28062022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (N. Bobu)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, D. Corolevschi, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând cererea privind amânarea ședinței de judecată și acordarea unui

termen rezonabil pentru completarea recursului depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Cristal Nord” în proces de insolvabilitate, reprezentată de

avocatul Dumitru Harea,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Cristal Nord” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2016 SRL „Cristal Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ.

La 27 octombrie 2016 SRL „Cristal Nord”, reprezentată de avocatul Dumitru

Harea a depus completări la acțiune, iar în cadrul ședinței de judecată din

03 aprilie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, SRL „Cristal Nord”,

reprezentată de avocatul Corneliu Vlad a depus cerere de completare a acțiunii, în

care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora (f.d.2-9, Vol.II).