2ra-687/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întîrziere și cheltuielile de judecată

2ra-687/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întîrziere și cheltuielile de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-687/22

(2-17146045-01-2ra-18052022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

ÎNCHEIERE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de recurentul Nicolae Gherboveț,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Creditare Nebancară „MAIB-Leasing” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Aldeco-Prim”, Societății cu Răspundere Limitată „AKM-

Divinus” și Nicolae Gherboveț cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Organizația de Creditare Nebancară „MAIB-

Leasing” Societate pe Acțiuni, a fost casată parțial hotărârea din 6 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii acțiunii privind încasarea

dobânzii de întârziere și taxei de stat și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre

privind încasarea, în mod solidar, din contul Societății cu Răspundere Limitată

,,Aldeco-Prim", Societății cu Răspundere Limitată „AKM-Divinus” și lui Nicolae

Gherboveț în beneficiul Organizației de Creditare Nebancară „MAIB-Leasing”

Societate pe Acțiuni suma în mărime de 161 090 lei și 80 de bani, cu titlu de dobândă

de întârziere, suma în mărime de 12 225 lei și 03 bani, cu titlu de cheltuieli de judecată

și suma în mărime de 3624 lei și 54 de bani, cu titlu de taxă de stat. În rest, a fost

menținută hotărârea primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2017, O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. a depus cerere de

chemare în judecată împotriva S.R.L. „Aldeco-Prim”, S.R.L. „AKM-Divinus” și

Nicolae Gherboveț cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 21 iunie 2013, S.R.L.

„Aldeco-Prim”, în calitate de locatar, și O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A., în calitate de

locator, au încheiat contractul de leasing financiar FL1-2617.

În conformitate cu prevederile contractului sus-menționat, locatorul O.C.N.

„MAIB-Leasing” S.A. a transmis în posesie și folosință locatarului S.R.L. „Aldeco-

Prim”, camionul de model XXXXX, nr. de înmatriculare XXXXX, code XXXXX,

1

prețul total al căruia constituia suma în mărime de 302 708 lei, iar locatarul, la rîndul

său, se obliga să achite ratele de leasing și alte plăți, conform graficului de plăți anexat

la contract. Contractul a fost încheiat pe un termen de 36 luni. Plata finală urma a fi

efectuată la data de 30 mai 2016.

Reclamantul a specificat că la data de 30 iunie 2016, între O.C.N. „MAIB-

Leasing” S.A. și S.R.L. „Aldeco-Prim” a fost încheiat acordul privind eșalonarea

datoriilor acumulate conform contractului de leasing financiar nr. FL1-2617 din 21

iunie 2013 prin intermediul căruia, suma datoriei în mărime de 238 549 lei și 13 bani,

(la care a fost aplicată dobînda în mărime de 15,5% anual) și suma cheltuielilor

recuperabile în mărime de 19 712 lei și 84 de bani, au fost eșalonate pe un termen de

4 luni, a câte 66 530 lei și 81 de bani, lunar. Ultima plată conform acordului respectiv

urma a fi efectuată pe 30 octombrie 2016.

La aceiași dată de 30 iunie 2016, au fost încheiate contractele de fidejusiune

nr. FL1-2617 și nr. FL1-2617, prin intermediul cărora, fidejusorii S.R.L. „AKM-

Divinus” și Nicolae Gherboveț și-au asumat obligația de a răspunde solidar cu

locatarul S.R.L. „Aldeco-Prim” în fața locatorului O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A.,

pentru executarea de către locatar a tuturor obligațiilor stabilite în acordul din 30 iunie

2016 privind eșalonarea datoriilor acumulate conform contractului de leasing

financiar nr. FL1- 2617 din 21 iunie 2013, încheiat între locator și locatar, inclusiv în

cazul în care locatarul nu va executa sau va executa necorespunzător obligațiile

contractuale.

Reclamantul a menționat că a executat în totalitate și integral obligațiile sale

rezultate din contractul de leasing financiar nr. FL1-2617 din 21 iunie 2013, per a

contrario, pârâtul și copârâții și-au neglijat obligațiile asumate privind achitarea în

termen a plăților de leasing. În rezultat, pe contractul respectiv, potrivit actului de

verificare din 24 iunie 2017, s-a acumulat o datorie în sumă de 427 214 lei și 04 bani.

La data de 16 noiembrie 2016, în adresa pârâtului și copârâților a fost expediată

reclamația nr. 23213, prin intermediul căreia acestora li s-a solicitat achitarea

integrală a datoriei în termen de 2 zile din momentul recepționării reclamației.

Reclamația respectivă a fost recepționată de către copârâtul S.R.L. „AKM-Divinus”

la 22 noiembrie 2016. Pârâtul S.R.L. „Aldeco-Prim” și copârâtul Nicolae Gherboveț

nu au ridicat reclamația, fiind restituită cu mențiunea ,,nereclamat”.

Reclamantul își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 10 alin. (2) lit. a), art.12

alin.(1) lit. c), art.13 alin.(3) lit. e), f), art.13 alin.(4) ale Legii nr. 59 din 28 aprilie

2005 cu privire la leasing; art. 14 alin. (1) și (2), art. 514, art. 572 alin. (2), art. 602

alin.(1) și (2), art. 610 alin.(1),(2) și (3), art. 619 alin.(1) și (2) Codul civil; art. 5, art.

166, art. 167 Cod de procedură civilă și solicită încasarea din contul pârâtului și a

copârâților în folosul reclamantului a sumei datoriei în mărime de 427 214 lei și 04

bani, precum și a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă parțial. A fost încasat, în mod solidar, din contul , S.R.L. „Aldeco-

Prim”, S.R.L. „AKM-Divinus” și Nicolae Gherboveț în beneficiul O.C.N. „MAIB-

Leasing” S.A., suma în mărime de 246 410 lei și 40 de bani, cu titlu de datorie, precum

și suma în mărime de 7392 lei și 31 de bani, cu titlu de taxă de stat. În rest, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 9 iulie 2021, O.C.N.

„MAIB-Leasing” S.A. a declarat apel, solicitând casarea parțială a hotărârii din 6 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea integrală a acțiunii depuse.

Prin decizia din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A., a fost casată parțial

hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii

acțiunii privind încasarea dobânzii de întârziere și taxei de stat și în această parte a

fost emisă o nouă hotărâre privind încasarea, în mod solidar, din contul S.R.L.

,,Aldeco-Prim", S.R.L. „AKM-Divinus” și lui Nicolae Gherboveț în beneficiul

O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. suma în mărime de 161 090 lei și 80 de bani, cu titlu

de dobândă de întârziere, suma în mărime de 12 225 lei și 03 bani, cu titlu de cheltuieli

de judecată și suma în mărime de 3624 lei și 54 de bani, cu titlu de taxă de stat. În

rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 512 alin. (1), 513 alin. (1), art. 514, art.

923 alin. (1), (3), (4), art. 929 Cod civil, art. 12 alin. (1), lit. c), alin. (3), lit. f), art. 10

alin. (2), lit. a) din Legea cu privire la leasing, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul

a considerat neîntemeiată hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii.

Prin urmare, referitor la solicitarea reclamantului/apelant O.C.N. „MAIB-

Leasing” S.A. privind încasarea sumei în mărime de 19 712 lei și 84 de bani, cu titlu

de cheltuieli de recuperare, Colegiul a considerat-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă

de a fi respinsă, prima instanță corect stabilind faptul că reclamantul nu a putut să

justifice temeinicia și natura sumei în mărime de 19 712 lei și 84 de bani și ce

presupun aceste cheltuieli de recuperare.

Mai mult, instanța de apel a stabilit că potrivit certificatului de creanță, prin

alte cheltuieli recuperabile este inclusă suma de 19 712 lei și 84 de bani, cu titlu de

servicii juridice, sumă pe care instanța o consideră neîntemeiată, or, nu a fost făcută

dovada formării datoriei în cauză.

Totodată, conform actului de verificare a datoriile între părți cu titlu de servicii

juridice este inclusă suma în mărime de 19 712 lei și 84 de bani.

Astfel, Colegiul a remarcat că simpla indicare a unor sume nu denotă faptul că

O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. a suportat asemenea cheltuieli juridice și nu justifică

cerința privind încasarea acestora de către parte, or, chiar dacă aceste cheltuieli au

fost incluse în acord, la inițierea unei acțiuni judiciare, aceste cheltuieli urmează a fi

justificate.

Mai mult, O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. este o persoană juridică ce prestează

servicii de finanțare - leasingul, urmând să aibă în statele de personal juriști, care să

asiste compania în activitatea sa, iar nefiind intentată o cauză civilă pe rolul instanței,

pînă la semnarea acordului, este lipsită de suport juridic solicitarea privind încasarea

unor cheltuieli pentru servicii juridice, așa cum este indicat în certificatul de creanță

eliberat de O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. și actul de verificare a datoriilor.

Prin urmare, în această parte hotărârea primei instanțe este întemeiată.

Referitor la solicitarea reclamantului/apelant O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A.

privind încasarea sumei în mărime de 161 090 lei și 80 de bani, cu titlu de dobândă

de întârziere, Colegiul a considerat-o întemeiată și pasibilă admiterii, din următoarele

considerente.

3

Potrivit art. 602 alin. (1)-(3) din Codul civil, în cazul în care nu execută

obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat

astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea

include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau

tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare

necorespunzătoare a obligației nu-l eliberează pe debitor de executarea obligației în

natură, cu excepția cazurilor cînd, datorită unor circumstanțe obiective, creditorul

pierde interesul pentru executare.

Prima instanță a reținut că în ceea ce privește dobânzile de întârziere, estimate

de către reclamant la suma de 161 090 lei și 80 de bani, reclamantul nu a elucidat care

este mecanismul de calcul și perioada exactă pentru care a fost calculată suma

respectivă, momentul punerii în întârziere a debitorilor și aplicarea coeficientului de

calcul al dobânzii.

Colegiul a apreciat drept pripită concluzia primei instanțe, or, s-a stabilit că în

corespundere cu pct. 3 al acordului privind eșalonarea datoriilor acumulate conform

contractului de leasing financiar nr. FL-2617 din 21 iunie 2013, valabilitatea și

aplicabilitatea prezentului acord este condiționată de respectarea de către debitor a

graficului stabilit în pct. 2, iar în cazul încălcării de către debitor a prezentului grafic

creditorul este în drept: - să încaseze în mod solidar suma integrală a datoriilor, în

conformitate cu actele legislative și normative în vigoare, precum și prevederile

contractului de leasing; - să calculeze penalitatea în mărime de 0,5 % pentru fiecare

zi de întârziere (f.d.18).

În conformitate cu pct. 6 debitorul s-a obligat să achite suma integrală a

datoriilor pînă la data de 30 octombrie 2016, inclusiv.

Totodată, conform graficului de plăți, stabilit prin acordul privind eșalonarea

datoriilor acumulate conform contractului de leasing financiar nr. FL1-2617 din 21

iunie 2013: la 30 iulie 2016 – urma a fi achitată suma în mărime de 61 602 lei și 60

de bani; la 30 august 2016-suma în mărime de 61 602 lei și 60 de bani, la 30

septembrie 2016 – suma în mărime de 61 602 lei și 60 de bani, iar la 30 octombrie

2016 -suma în mărime de 61 602 lei și 60 de bani.

Nefiind efectuate nici o plată în contul stingerii sumei datoriei, scadente erau

sumele: la 30 iulie 2016 – 61 602 lei și 60 de bani; la 30 august 2016-123 205 lei și

20 de bani; la 30 septembrie 2016 – 184 807 lei și 80 de bani; la 30 octombrie 2016-

246 410 lei și 40 de bani.

Astfel, potrivit actului de verificare, intimații atestă o restanță la plata dobânzii

de întârziere în mărime de 161 090 lei și 80 de bani (f.d. 183).

Tot aici, instanța de apel va reține explicațiile apelantului, potrivit căruia la data

de 30 august 2016, s-a calculat spre plată penalitatea în sumă de 9548 lei și 40 de

bani, calculată pe luna precedentă și, anume, suma scadentă la 30 iulie 2016 în mărime

de 61 602 lei și 60 de bani x 0,5% (penalitate) x 31 zile restanță = 9548 lei și 40 de

bani. La data de 30 septembrie 2016, s-a calculat spre plată penalitatea în sumă de 19

096 lei și 61 de bani, calculată pe luna precedentă și, anume, suma scadentă la 30

august 2016 în mărime de 123 205 lei și 20 de bani x 0,5% (penalitate) x 31 zile

restanță = 19 096 lei și 61 de bani. La data de 30 octombrie 2016, s-a calculat spre

plată penalitatea în sumă de 27 721 lei și 17 bani, calculată pe luna precedentă și,

anume, suma scadentă la 30 septembrie 2016 în mărime de 184 807 lei și 80 de bani

4

x 0,5% (penalitate) x 30 zile restanță = 27 721 lei și 17 bani. La data de 30 noiembrie

2016, s-a calculat spre plată penalitatea în sumă de 38 193 lei și 61 de bani, calculată

pe luna precedentă și, anume, suma scadentă la 30 octombrie 2016, în mărime de 246

410 lei și 40 de bani x 0,5% (penalitate) x 31 zile restanță = 38 193 lei și 61 de bani.

La data de 11 decembrie 2016, s-a calculat spre plată penalitatea în sumă de 13 552

lei și 57 de bani, calculată pentru o parte din luna decembrie 2016 (11 zile) și, anume,

suma scadentă la 30 noiembrie 2016, în mărime de 246 410 lei și 40 de bani x 0,5%

(penalitate) x 11 zile restanță = 13 552 lei și 57 de bani. La data de 24 ianuarie 2017,

s-a calculat spre plată penalitatea în sumă de 52 978 lei și 24 de bani, calculată pentru

o parte din luna decembrie 2016 și o parte din luna ianuarie 2017 (43 zile) și anume

suma scadentă la 11 decembrie 2016 în mărime de 246 410 lei și 40 de bani x 0,5%

(penalitate) x 43 zile restanță = 52 978 lei și 24 de bani.

Prin urmare, nu pot fi reținute alegațiile intimaților pe marginea lipsei unui

calcul și a unor explicații pe marginea sumei dobânzii întârzierilor solicitate, or, se

atestă că la materialele cauzei este anexat actul de verificare și calculul dobânzii de

întârziere solicitate.

Colegiul a constatat că intimații S.R.L. ,,Aldeco-Prim”, S.R.L. „AKM-

Divinus” și Nicolae Gherboveț au admis restanțe la plățile asumate, contractul de

leasing fiind semnat încă la data de 21 iulie 2013, iar acordul privind eșalonarea

datoriilor la data de 30 iulie 2016, astfel, mai bine de șase ani nu au fost făcute careva

achitări.

Totodată, Colegiul nu a stabilit un caracter disproporționat al dobânzilor de

întîrziere, fiind calculate pe o perioadă rezonabilă, astfel, încât O.C.N. „MAIB-

Leasing” S.A. este îndreptățită să solicite și prejudiciul cauzat ca urmare a

neexecutării obligațiilor de plată în termenul stabilit de părți.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat

a ajuns la concluzia de a admite cererea de apel depusă de O.C.N. „MAIB-Leasing”

S.A., de a casa parțial hotărârea din 6 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea respingerii acțiunii privind încasarea dobânzii de întârziere și taxei

de stat și în această parte de a emite o nouă hotărâre privind încasarea, în mod solidar,

din contul S.R.L. ,,Aldeco-Prim", S.R.L. „AKM-Divinus” și lui Nicolae Gherboveț

în beneficiul O.C.N. „MAIB-Leasing” S.A. suma în mărime de 161 090 lei și 80 de

bani, cu titlu de dobândă de întârziere, suma în mărime de 12 225 lei și 03 bani, cu

titlu de cheltuieli de judecată și suma în mărime de 3624 lei și 54 de bani, cu titlu de

taxă de stat. În rest, de a menține hotărârea primei instanțe.

La 22 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, recurentul Nicolae

Gherboveț a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea hotărârii primei instanțe din 6 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului depus, recurentul, a exprimat dezacordul cu decizia

recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurentul Nicolae Gherboveț a opinat că instanța de apel, a aplicat

eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

5

participanții la proces, iar concluziile instanței vizate sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 18 mai 2022,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul depus, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 60, Vol. II).

Prin referința depusă la 16 iunie 2022, reprezentantul intimatului O.C.N.

„MAIB-Leasing” S.A., avocatul Svetlana Iordachi a solicitat de a considera recursul

declarat de recurentul Nicolae Gherboveț, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 februarie 2022 și

a expediat-o participanților la proces la 24 februarie 2022, prin intermediul oficiului

poștal, conform scrisorii de însoțire (f.d. 42, Vol. II), astfel, recursul declarat la data

de 22 aprilie 2022, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de recurentul Nicolae Gherboveț,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de recurentul Nicolae Gherboveț,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de recurentul Nicolae Gherboveț.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de recurentul Nicolae Gherboveț,

împotriva deciziei din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7