2ra-694/22 — Încasarea prejudiciului cauzat

2ra-694/22 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-69xxxxx2

2-20029530-01-2ra-18052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – N. Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Chirova Natalia, prin intermediul

avocaților Lungu Victor și Caldâba Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chirova Natalia către SRL

”VASIGUR GRUP” cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea

termenului de prestare a serviciilor, reducerea prețului inițial al bunului imobil contractat,

încasarea penalității, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 02 martie 2021,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2020, Chirova Natalia a depus cerere de chemare în judecată către SRL

”VASIGUR GRUP” cu privire la: - repararea prejudiciului cauzat în urma nerespectării

termenului de prestare a serviciilor, stabilit în contractul nr. 48 din 22 iulie 2016 privind

investirea capitalului în construcția spațiului locativ, prin reducerea cu 20% a prețului

inițial al bunului imobil contractat și obligarea pârâtei de a restitui diferența de preț în

mărime de 7 102, 20 euro; - încasarea de la SRL ”VASIGUR GRUP” a penalității de 2%

din prețul serviciului contractat (35 511 euro), pentru fiecare zi de întârziere (30 iunie

2017 – 18 noiembrie 2019), în mărime de 617 891, 40 euro; - încasarea de la SRL

”VASIGUR GRUP” a dobânzii de 5%, peste rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei,

pentru toată perioada de întârziere după expirarea termenului determinat în contractul nr.

48 din 22 iulie 2016 cu privire la investirea capitalului în construcția spațiului locativ, în

mărime 9 963, 02 euro; - încasarea de la SRL “VASIGUR GRUP” a prejudiciului moral

în mărime de 100 000 lei; - compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 22 iulie 2016, în rezultatul afișării și difuzării de

către agentul economic SRL ”VASIGUR GRUP” a informațiilor publicitare cu privire la

construcția și darea în exploatare în termen restrâns (până în iulie 2017), a complexului

locativ de pe bd. Xxxxx, xxxxx, din mun. Chișinău, reclamanta a tranzacționat și încheiat

contractul nr. 48 cu privire la investirea capitalului în construcția spațiului locativ.

Conform contractului respectiv, SRL ”VASIGUR GRUP” s-a obligat, din contul

investițiilor beneficiarului Chirova Natalia, să construiască și să predea în proprietatea

1

ultimei, xxxxx cu 2 odăi, cu suprafața de 50,73 m2, amplasat la etajul 8 al complexului

locativ de pe bd. Xxxxx, xxxxx, din mun. Chișinău, situat pe un teren cu suprafața de

0,1326 ha, nr. cadastral xxxxx și 1, 40% din condominium, iar Chirova Natalia, la rândul

său, s-a obligat să achite executorului prețul imobilului în sumă de 35 511 euro.

În context s-a remarcat că informațiile publicitare afișate și difuzate anterior, dar și

clauzele contractului nr. 48 din 22 iulie 2016, se află într-o strânsă legătură cu prestarea

serviciilor și vânzarea produsului contractat, ceea ce denotă existența unor raporturi

juridice civile reglementate de Legea privind protecția consumatorului.

Astfel, prevederile Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorului,

sub sancțiunea răspunderii pentru prejudiciul cauzat, impune agentului economic-

prestator atât obligația de a respecta cerințele prescrise sau declarate, cât și obligația de a

respecta clauzele contractuale asumate față de consumator, or, aceste obligațiuni au fost

încălcate de către SRL ”VASIGUR GRUP”, ceea ce denotă comercializarea produsului

contractat prin acțiuni și promisiuni înșelătoare, care duc la sancționarea prestatorului

SRL ”VASIGUR GRUP” în baza Legii privind protecția consumatorului.

De asemenea, reclamanta a notat că Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorului, impune prestatorului și obligația de a asigura prestarea serviciului, la caz

executarea lucrării, în termenele și condițiile stipulate în contract, obligație care, prin

prisma art. 602 alin. (5) din Codul civil, a fost încălcată, ceea ce îndreptățește reclamanta

să solicite nu doar fixarea unui nou termen pentru finalizarea lucrărilor și predarea bunului

contractat în proprietate, dar și reducerea prețului inițial.

Mai mult ca atât, în cazul încălcării termenului de executare a lucrărilor și de predare

a apartamentului, normele Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorului, prevăd sancționarea prestatorului cu o penalitate de 2% din prețul

lucrărilor contractate pentru fiecare zi de întârziere, fără a exonera prestatorul de

îndeplinirea obligațiilor contractuale după plata acestei penalități.

În altă ordine de idei, reclamanta a menționat că după achitarea integrală a prețului

produsului și după survenirea termenului determinat în contract (30 iunie 2017),

obligațiile SRL ”VASIGUR GRUP” au devenit scadente, ceea ce constituie intrarea

ultimului în întârziere și naște atât obligația achitării dobânzii de întârziere, egală cu 5%

peste rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, cât și a reparării tuturor prejudiciilor,

prevăzute de lege și/sau contract, inclusiv de a achita și o penalitate instituită prin Legea

privind protecția consumatorului.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, reclamanta a solicitat SRL

”VASIGUR GRUP” înlăturarea încălcărilor enunțate prin executarea integrală și în

termen a tuturor obligațiilor care rezidă din contractul nr. 48 din 22 iulie 2016, pretenții

care nu s-au soldat cu succes, fapt care a determinat-o să înainteze prezenta acțiune.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 02 martie 2021, cererea de

chemare în judecată depusă de Chirova Natalia, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 31 martie 2021 și la 01 aprilie 2021, a fost înregistrată cererea de apel depusă de

Chirova Natalia, prin intermediul avocatului Lungu Victor, împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 02 martie 2021, solicitând casarea acesteia și

emiterea unei noi hotărâri prin care, cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, a fost respins apelul

declarat de Chirova Natalia, prin intermediul avocatului Lungu Victor, și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 02 martie 2021.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, Chirova Natalia nu a

demonstrat prin probe că în urma întârzierii executării obligațiunilor contractuale, SRL

2

”VASIGUR GRUP” i-ar fi stabilit un nou termen, în care prestatorul de servicii ar urma

să înceapă/finalizeze lucrările de construcție, de altfel, doar în aceste circumstanțe

apelanta era în drept de a solicita reducerea prețului pentru serviciul contractat.

Cu referire la pretenția încasării de la SRL ”VASIGUR GRUP” a penalității legale de

2% din prețul serviciului pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 617 891, 40 euro,

instanța de apel a menționat că, deși Contractul nr. 48 din 22 iulie 2016 a fost denumit

”privind investirea capitalului în construcția spațiului locativ”, prevederile art. 21 și 32

din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, nu sunt aplicabile

la caz, deoarece legea în cauză reglementează relațiile ce au ca obiect bunuri sau servicii,

care pot apărea din contractele privind vânzarea-cumpărarea cu amănuntul, locațiunea,

antrepriza și prestările de servicii, transportarea cetățenilor și a bagajelor, comisionul,

expediția, depozitul, magazinajul, serviciile turistice, consignația, asigurarea, prestarea

serviciilor financiare (bancare) pentru satisfacerea necesităților personale ale

consumatorului, inclusiv acordarea de credite, deschiderea conturilor clienților,

efectuarea decontărilor la cererea lor, primirea și păstrarea hârtiilor de valoare și a altor

valori, precum și din alte contracte referitoare la satisfacerea necesităților personale ale

cetățenilor, nelegate de obținerea venitului (profitului).

De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a notat că din interpretarea corectă a

prevederilor Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului de începere și/sau finalizare a prestării

serviciului (executării lucrării) poate fi revendicată de către consumator doar odată cu

solicitarea rezilierii contractului de prestare a serviciului, or Chirova Natalia nu a solicitat

rezilierea contractului din speță.

În concluzie, cu privire la pretenția de încasare a penalității, instanța de apel a

menționat că actul bilateral semnat de părțile în proces nu prevede încasarea penalităților

pentru neexecutarea la timp a obligațiilor, iar nerespectarea formei scrise, în corespundere

cu prevederile art. 602, art. 624 și art. 626 din Codul civil, atrage nulitatea clauzei penale,

fapt care corect a fost reținut de prima instanță.

Cu referire la solicitarea de încasare a dobânzii de întârziere în mărime 9 963, 02 euro,

Curtea de Apel Chișinău a menționat că termenul de executare a lucrărilor de construcție

într-adevăr a fost încălcat, însă această reținere s-a produs fără culpa SRL ”VASIGUR

GRUP”, datorându-se organelor competente, care au sistat temporar autorizația de

construire, fapt confirmat prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 23

februarie 2017, despre care Chirova Natalia a cunoscut.

Mai mult ca atât, instanța de apel a remarcat că, prin actul de primire-predare nr. 48 din

18 noiembrie 2019, Chirova Natalia a primit în proprietate spațiul locativ contractat,

înregistrat de Agenția Servicii Publice în Registrul bunurilor imobile la 10 ianuarie 2020,

iar la semnarea actului menționat, nu a invocat pretenții privind calitatea construcției sau

alte deficiențe.

În context, instanța a făcut referire la prevederile art. 642 alin. (1) și (2) din Codul civil

(în vigoare la data producerii faptei juridice), potrivit cărora, prin stingerea obligațiilor,

încetează raporturile juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă. Dacă

obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda și penalitățile ori să

repare prejudiciul.

În final, Curtea de Apel Chișinău a considerat irelevante pretențiile apelantei privind

încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, înaintate în temeiul Legii nr. 105

din 13 martie 2003 privind protecția drepturilor consumatorilor, deoarece, potrivit alin.

(6) al normei citate, pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie

3

să facă dovada prejudiciului, în speță însă, prejudiciul moral nu a fost probat.

La 03 mai 2022, Chirova Natalia, prin intermediul avocaților Lungu Victor și Caldâba

Vitalie, a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 02 martie 2021 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În rezumat, motivarea recursului se axează pe faptul că prin soluțiile și concluziile sale,

instanțele de judecată inferioare i-au încălcat drepturile legale ale Nataliei Chirova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin încălcarea de către

prestatorul SRL ”VASIGUR GRUP” a termenului stabilit în contractul cu privire la

investirea capitalului în construcția spațiului locativ, la reducerea prețului inițial al

bunului imobil, la încasarea penalității legale de 2 % din prețul serviciului, pentru fiecare

zi de întârziere și la încasarea dobânzii de întârziere egală cu 5% peste rata de bază a

BNM.

De asemenea, recurenta a menționat că instanțele de judecată neîntemeiat au stabilit

inaplicabilitatea, la caz, a prevederilor Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția

drepturilor consumatorilor, iar în consecință, instanțele au stabilit greșit caracterul

raportului juridic dintre părți, au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia

să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, erori care au dus la soluționarea greșită

a cauzei.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, a

fost expediată participanților la proces la 21 februarie 2022 (f.d.97), însă date cu privire

la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului

civil, consideră că cererea de recurs depusă de Chirova Natalia, prin intermediul

avocaților Lungu Victor și Caldâba Vitalie, la 03 mai 2022, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Chirova Natalia, prin

intermediul avocaților Lungu Victor și Caldâba Vitalie, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor

4

secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict

delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f)

din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării

esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de

menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei

atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursul declarat

de Chirova Natalia, prin intermediul avocaților Lungu Victor și Caldâba Vitalie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Chirova Natalia, prin intermediul

avocaților Lungu Victor și Caldâba Vitalie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecătorii Galina Stratulat,

Victor Burduh

5