2r-240/22 — încasarea datoriei

2r-240/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2r-240/22

2-16214478-01-2r-06052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I. Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

DECIZIE

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Poloboc Vladimir, reprezentat de avocatul

Scripnic Roman,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pacu Vera și Pacu

Ilie împotriva lui Poloboc Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile

comunale și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a restituit cererea de apel înaintată de Poloboc Vladimir, ca fiind depusă peste

termen,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2016, Pacu Vera și Pacu Ilie au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Poloboc Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile

comunale și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 07 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Pacu Vera și Pacu Ilie

împotriva lui Poloboc Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale

și a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată. A fost încasat din contul lui

Poloboc Vladimir în beneficiul Verei Pacu și a lui Pacu Ilie suma de 5983,52 de lei

cu titlu de datorie pentru serviciile comunale în perioada august 2014-octombrie

2016, pentru energia termică, suma de 1703,62 de lei pentru apa potabilă, suma de

1271 de lei pentru deservirea blocului și 268,74 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, în total suma de 9 226,88 de lei (f.d. 24).

La 11 martie 2022, Poloboc Vladimir a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 07 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărârii instanței de fond (f.d. 31).

Prin încheierea din 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel declarată de Poloboc Vladimir împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 07 februarie 2017, pronunțată în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Pacu Vera și Pacu Ilie împotriva lui Poloboc

1

Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale și a cheltuielilor de

judecată, ca depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în

termen.

La 21 aprilie 2022, Poloboc Vladimir, reprezentat de avocatul Scripnic Roman,

a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 05 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu trimiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că, despre existența hotărârii din 07

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a aflat doar la 11 martie 2022

când a depus cerere de apel, și astfel consideră că s-a încadrat în termenul legal de

30 de zile de depunere a apelului.

Astfel, apreciază încheierea contestată ca fiind neîntemeiată și emisă prin

derogare de la prevederile legislației naționale.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților la 06 mai 2022,

prin scrisoare de însoțire nr. 2r-240/22 (f.d.53). Corespondența din adresa lui Pacu

Ilie și Pacu Vera a fost restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 56).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 05 aprilie 2022, iar

cererea de recurs a fost depusă la 21 aprilie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii în adresa recurentului la

05 aprilie 2022, conform scrisorii de expediere (f.d.44).

Recurentul, în cererea de recurs a menționat că a recepționat la 07 aprilie 2022,

copia încheierii contestate. Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Poloboc Vladimir, reprezentat de avocatul Scripnic Roman și va

menține încheierea contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, iinstanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Pacu Vera și Pacu Ilie împotriva lui

Poloboc Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale și a

cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat la 07 februarie 2017 (f.d.24).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

2

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel depuse de către Poloboc Vladimir împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 07 februarie 2017, ca fiind depusă peste termen, din motivele ce

succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 07

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost depusă de către

Poloboc Vladimir, la data de 11 martie 2022.

Prin încheierea din 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de

Poloboc Vladimir împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 07

februarie 2017, ca fiind depusă peste termen, iar apelantul nu a solicitat repunerea

în termen ( f.d. 41-43).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 07 februarie 2017 (f.d. 24), însă cererea de apel a fost depusă de către

Poloboc Vladimir, la data de 11 martie 2022 (f.d. 31).

Colegiul reiterează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, postulat inserat

în art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Astfel, în situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la

07 februarie 2017, în temeiul art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul de

contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare

a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 08 februarie 2017.

În context, instanța de apel justificat a reținut că apelantul Poloboc Vladimir a

declarat apelul peste termen. Or, recurentul are obligația de a se folosi cu bună-

3

credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu prevederile art. 56 alin.

(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

De asemenea, Colegiul iterează că, părțile antrenate într-un proces, trebuie să

se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de

legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă

sugerată și de jurisprudența CEDO.

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În concluzie, Colegiul precizează că, alegațiile aduse de către recurent nu

justifică omiterea termenului de declarare a apelului, în situația în care

apelantul/recurent a fost citat pentru ședința primei instanțe (f.d. 19, 21). Mai mult

potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 28), apelantul Poloboc

Vladimir a recepționat copia dispozitivului hotărârii la 15 decembrie 2017. Or, în

aceste circumstanțe, este evident că recurentul a avut posibilitatea de a depune

cerere de apel în interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești.

De altfel, legiuitorul acordă posibilitatea apelanților de a înregistra inițial o

cerere de apel, iar după data întocmirii hotărârii integrale, în virtutea art. 365 alin.

(11) Cod de procedură civilă, cererea de apel poate fi suplimentată.

La caz, recurentul abia la data de 11 martie 2022, a înregistrat unica cerere de

apel, doar că a fost depusă în afara termenului de 30 de zile stabilit de legiuitor. O

altă cerere anterior, în interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești, apelantul/recurentul nu a înaintat.

Alegația recurentului precum că, nu a cunoscut despre pronunțarea hotărârii de

către Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, la data de 07 februarie 2017, nu justifică

omisiunea sa de a se conforma prevederilor legale, or, lucrările dosarului denotă că

recurentul a fost legal citat pentru ședința din data de 07 februarie 2017, însă din

motive necunoscute instanței nu s-a prezentat la ședință.

Subsecvent, Colegiul conchide că, nu au fost determinate anumite circumstanțe

ce ar justifica calcularea termenului de depunere a cererii de apel de la primirea

hotărârii și nu de la pronunțarea dispozitivului acesteia, în condițiile în care

recurentul, nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărârii. Mai mult, la 15

decembrie 2017, acesta deja cunoștea despre existența hotărârii contestate deoarece,

potrivit avizului de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 28), Poloboc Vladimir

a recepționat copia dispozitivului hotărârii la 15 decembrie 2017.

În altă ordine de idei, art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că,

repunerea în termenul de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea

prevăzute de art.116.

Colegiul reiterează că, apelantul/recurent la depunerea cererii de apel împotriva

hotărârii din 07 februarie 2017, nu a solicitat repunerea în termenul pentru declararea

apelului.

În continuare, Colegiul relevă că, repunerea în termen pentru declararea

apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care

apelanta ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor

4

pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or,

solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelantei și nu poate fi soluționată

din oficiu de către instanța de apel.

Drept urmare, instanța de apel corect a reținut că apelantul nu a solicitat

repunerea în termenul pentru declararea apelului în temeiul art. 116 Cod de

procedură civilă, precum și nu a invocat niciun motiv plauzibil ce ar justifica

omiterea termenului.

Astfel, în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, care, la caz, a fost pronunțat la 07 februarie 2017, ceea ce denotă că instanța

de apel întemeiat a conchis că apelul a fost declarat peste termen.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limită în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de

valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor legale, în situația în care apelantul/recurent a ignorat

atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale.

Mai mult, apelantul/recurent nu a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de

pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care

însuși apelantul/recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea

apelului, iar alegațiile aduse în recurs nu pot fi reținute în justificarea omiterii

termenului, precum nici nu pot determina repunerea în termenul de declarare a

apelului în sensul pretins.

Criticile aduse actului contestat cu referire la prevederile art. 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

precum și art. 26 alin.(4) Cod de procedură civilă, sunt neîntemeiate, în situația în

care instanța de judecată a creat condiții egale pentru toți participanții, inclusiv prin

prisma normelor invocate de recurent, oferindu-le participanților la proces

posibilitatea de a participa efectiv la proceduri și de a cunoaște de întinderea

drepturilor sale, având în vedere că și legea este accesibilă și clară la acest capitol.

5

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Poloboc Vladimir, reprezentat de avocatul

Scripnic Roman.

Se menține încheierea din 05 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pacu Vera și Pacu Ilie împotriva

lui Poloboc Vladimir privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței , judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6