3ra-371/22 — cu privire la anularea actelor administrative

3ra-371/22 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-371/22

2-20085880-01-3ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

8 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Mașrut”

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Societății pe Acțiuni „Mașrut” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea actelor administrative

împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, casată integral hotărârea din

15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă deciziei,

prin care acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă

constată:

La 22 iulie 2020, SA „Mașrut” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că la 12 martie 2020, unitatea de transport

antrenată de compania SA „Mașrut” la deservirea rutelor regulate a fost supusa

controlului fiscal.

Ca rezultat, a fost întocmit actul de control nr. 1-847656 din 12 martie 2020,

prin care se afirma ca au fost transportați 6 calatori fără înmânarea biletelor de

călătorie.

Astfel, la 29 mai 2020, de către Direcția generală administrare fiscală Centru

a fost adoptata decizia nr. 327/648, prin care SA „Mașrut” a fost amendată cu 5 000

de lei pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, pct. 14 lit. m) și 15 lit. b) din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854/2006.

A comunicat că la 15 iunie 2020, SA „Mașrut” a depus contestație împotriva

deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către Direcția generală administrare

fiscală Centru în baza actului de control nr. 1-847656 din 12 martie 2020.

1

Drept rezultat, Serviciul Fiscal de Stat, prin decizia nr. 151 din 2 iunie 2020,

pe marginea deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către Direcția generală

administrare fiscală Centru, a respins contestația depusă și a menținut decizia

nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către Direcția generală administrare fiscală

Centru.

A considerat decizia organului fiscal ca ilegală și neîntemeiată, deoarece la

emiterea deciziei menționate, Direcția generală administrare fiscală Centru a

încălcat normele de drept material, normele de procedură în privința inițierii,

efectuării și încheierii controlului fiscal.

Astfel, a afirmat că prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, fac referință la

încălcarea de către contribuabil a reglementarilor stabilite de Guvern. Iar, prin

reglementari stabilite de Guvern, inspectorii fiscali au făcut referință la pct. 14 și 15

din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje.

A precizat că, în redacția normelor juridice la care a făcut referință în actul de

control se menționează că echipajul este obligat să verifice prezența și conformitatea

biletelor de călătorie și de transportare a bagajelor, la autogări (stațiile auto), să

efectueze îmbarcarea pasagerilor cu bilete, să elibereze bilet fiecărui pasager

îmbarcat pe parcurs și să facă înscrierile respective în borderoul de evidență a

biletelor. Echipajului i se interzice să transporte pasageri fără bilete.

A evidențiat că din conținutul normelor juridice citate rezultă că subiect al

raporturilor juridice reglementate este echipajul unității de transport și nu agentul

economic.

Deci, SA „Mașrut” nu este subiect al raporturilor juridice reglementate de

normele juridice la care inspectorii fiscali au făcut referință în actul de control.

La fel, a remarcat că organul fiscal nu a aplicat corect o normă care trebuia să

fie aplicată în acest caz și anume pct. 16 din Regulamentul menționat.

Reieșind din prevederile art. 129 Cod fiscal, a menționat că SA „Mașrut” a

avut obligația de a pune la dispoziția șoferului toate actele necesare pentru

desfășurarea transportului, inclusiv pentru eliberarea biletelor.

A afirmat că în decizia nr. 151 din 2 iunie 2020, Serviciul Fiscal de Stat pe

marginea deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către Direcția generală

administrare fiscală Centru, la argumentele invocate de către SA „Mașrut” precum

că la momentul contestării nu a anexat documentele ce ar confirma existența că la

bordul unității, inclusiv a blanchetelor de bilete și cu borderoul de evidență a

biletelor, a subliniat că din actul de control nr. 1-847656 din 12 martie 2020,

inspectorii care au efectuat controlul Ion Colța și Dumitru Mocanu au constatat

prezența foii de parcurs DAA2552691. Totodată, la capitolul „Concluzii” a fost

menționat că s-a efectuat transportarea a 6 pasageri, fără eliberarea biletelor de

călătorie a 6 pasageri fără efectuarea înscrierilor respective în borderoul de evidență

a biletelor la 6 pasageri, aceasta confirmă faptul prezenței borderoului la bordul

transportului auto, doar că nu a fost indicat în act, nefiind clară mențiunea în decizia

nr. 151 din 2 iunie 2020 pe marginea deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de

către Direcția generală administrare fiscală Centru privind necesitatea anexării, dacă

dispune de acestea presupunând că acestea fac probe a dosarului administrativ.

2

Totodată, a precizat că SA „Mașrut” a asigurat borderoul de evidență a

biletelor, foaia de parcurs și bilete de strictă evidență echipajul, aceasta fiind

confirmată prin semnătura conducătorului auto în registrele respective fiecărui act

eliberat.

Prezența borderoului de evidență a biletelor nr. 6860581 din 12 martie 2020

se atestă și prin semnătura inspectorului Dumitru Macaru cu mențiunea verificat

borderoul, inspector Dumitru Macaru, semnătura data 12 martie 2020, ora 17:00.

De asemenea, în borderoul de evidență a biletelor sunt indicate numărul de

ordine al biletelor la începutul orelor de muncă SR 5040578.

Așadar, la dispoziția inspectorilor li s-au pus toate documentele obligatorii

care trebuiau să fie la bordul unității, care și demonstrează faptul că SA „Mașrut” nu

a încălcat prevederile legale imputate ei. Iar, la examinarea cazului de încălcare

fiscală, aceste împrejurări nu au fost elucidate. SA „Mașrut” a respectat normele

pct. 16 din Regulamentul transporturilor auto de calatori și bagaje.

Ca urmare a efectuării studiilor a practicii Serviciului Fiscal de Stat pe cazuri

similare acțiunii înaintate, a comunicat că actul întocmit de către Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția generală administrare fiscală Centru fiind identic cu cel supus judecării

a fost contestat în temeiul legislației fiscale, ca consecință Serviciul Fiscal de Stat să

adopte decizie de clasare a cazului. Aceiași situație urmărește și la adoptarea de către

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Centru, a deciziei

privind casarea cazului prin decizia nr. 327/26 din 26 iunie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de către SA „Mașrut”.

Respectiv, a menționat că se deduce o aplicarea neuniformă a legislației de

către aceiași instituție cu aceleași împuternicire și cu aceiași competență decizională

în spețe identice având rezultate diferite, ceea ce duce la mai multe semne de

întrebare care sunt principiile și metodele de adoptarea a deciziilor pe cazuri similare

și care este motivul aplicării legislației diferit.

A evidențiat că pârâtul a încălcat normele de procedură în privința inițierii,

efectuării și încheierii controlului fiscal, deoarece actul de control nu a fost adus la

cunoștința SA „Mașrut” în modul prevăzut de lege.

Astfel, orice act al organului fiscal urma să fie comunicat contribuabilului, în

cazul dat SA „Mașrut”, prin metode indicate în art. 1291 Cod fiscal, or comunicarea

se consideră executată când este adusă la cunoștință reprezentanților contribuabilului

având în vedere prevederile art. 129 lit. 5), 181, 244 Cod fiscal.

A remarcat că, deoarece SA „Mașrut” nu a cunoscut despre existența actului

de control, nu a avut posibilitatea să înainteze dezacord la actul de control.

Din conținutul art. 239 și 247 Cod fiscal, reiese expres că în cadrul procedurii

de examinare a încălcării fiscale, funcționarii fiscali abilitați cu funcții de adoptare

a deciziilor sunt obligați să examineze sub toate aspectele pentru a clarifica dacă

încălcarea a fost săvârșită și dacă persoana citată este vinovată de comiterea

încălcării.

Însă, din interpretarea pct. 14 și 15 și neaplicarea pct. 16 din Regulamentul

transporturilor auto de calatori și bagaje, a accentuat că la examinarea cazului dat,

nu a fost urmărit scopul de a clarifica cine este subiectul stabilit prin norma legală

responsabil de eliberarea tichetelor, nu au fost stabilite care erau obligațiunile

3

companiei în acest caz și în ce măsură au fost executate, nu a fost stabilit setul de

documente care era prezent la bordul unității de transport, nefiind dată apreciere prin

ce acțiuni sau inacțiuni ale SA „Mașrut” a fost comisă pretinsa încălcare fiscală.

Contrar prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012, procedura de control nu

a fost inițiată în conformitate cu prevederile legale, Serviciul Fiscal de Stat nu și-a

motivat nici într-un fel necesitatea inițierii controlului la SA „Mașrut”.

La fel, a obiectat că controlul efectuat la SA „Mașrut” nu a fost înregistrat.

În acest context, a precizat că art. 8 alin. (3) din Legea nr. 131 din 8 iunie

2012, stabilește că la încheierea controlului, organele de control sunt obligate să

includă în Registrul de stat al controalelor informația de la alin. (1) lit. g), nota de

motivare a controlului inopinat și procesul-verbal de control. În cazul întocmirii pe

suport de hârtie a procesului-verbal de control a notei de motivare a controlului

inopinat, copiile electronice ale acestora se includ în Registrul de stat al controalelor

în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii acestora, acțiune care însă

nu a fost realizată nici până în prezent.

A mai notat că actul nr. 1-847656 din 12 martie 2020, ora 17:00, a fost

întocmit de către Dumitru Macaru și Ion Colța, inspectori ai Direcției control fiscal

operativ al DGAF Centru, în temeiul deciziei privind inițierea controlului fiscal

nr. 76466/09 din 9 martie 2020, care nu a fost prezentată SA „Mașrut” la momentul

controlului.

Subsecvent, expunerea Serviciului Fiscal de Stat prin decizia nr. 151 din

2 iulie 2020 că SA „Mașrut” urma să anexeze probe la acest capitol ridică multe

semne de întrebare, având în vedere că sarcina de înregistrare în Registrul de stat al

controalelor este obligațiunea Serviciului Fiscal de Stat stabilită prin lege.

Așadar, reieșind din prevederile art. 21 din legea menționată, a accentuat că

controlul nu putea fi început, deoarece nu a fost înregistrat în modul stabilit de lege.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 206 alin. (1) pct. a), 224

alin. (1) pct. a) Cod administrativ, art. 8 alin. (2) lit. c), 129, 1291, 181, 239, 244, 247

Cod fiscal, art. 1, 8, 9, 19, 21, 31, 51 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012, pct. 14, 15,

16 din Regulamentul transporturilor auto de calatori și bagaje nr. 854 din 28 iulie

2006.

A solicitat, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea integrală a

deciziei nr. 151 din 2 iunie 2020 pe marginea deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020

emisă de către Direcția generală administrare fiscală Centru, anularea integrală a

deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2019 emisă de către Direcția generală administrare

fiscală Centru, anularea integrală a actul de control nr. 1-847656 din 12 martie 2020

cu clasarea cazului.

Prin hotărârea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ depusă de SA „Mașrut” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

anularea deciziei nr. 151 din 2 iulie 2020 pe marginea contestației împotriva deciziei

nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către Direcția generală administrare fiscală

Centru, precum și anularea deciziei Direcției generale administrare fiscală Centru

nr. 327/648 din 29 mai 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către

SA „Mașrut”.

4

A fost anulată decizia Direcției generale administrare fiscală Centru

nr. 327/648 din 29 mai 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către

SA „Mașrut”.

A fost anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 151 din 2 iulie 2020 pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către

Direcția generală administrare fiscală Centru.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță, având în vedere prevederile

art. 8 alin. (2), 2541 alin. (2) Cod fiscal, art. 64 alin. (1) și (2) Codul transporturilor

rutiere nr. 150 din 17 iulie 2014, pct. 9, 14 lit. a), g) și m), 15 lit. a) și b) din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, a conchis că obligațiunile de înmânare a

biletelor călătorilor și de efectuare a mențiunilor în borderoul de evidență a biletelor,

revine echipajului unității de transport.

Reieșind din prevederile pct. 83 din Regulamentul transporturilor auto de

călători și bagaje și art. 204 alin. (6) și (7) Cod contravențional, prima instanță a

reținut că legislația prevede în mod expres un subiect special - echipajul unității de

transport, ce poartă obligațiuni proprii și răspundere distinctă de companie.

Dat fiind faptul că înmânarea biletelor de călătorie ține de obligațiunea

echipajului unității de transport, instanța de judecată a stabilit că încălcări a

obligațiunilor agentului transportator (contribuabilului) nu au fost stabilite.

Totodată, prima instanță a constatat că din conținutul înscrisurilor anexate la

dosar reiese că reclamanta a pus la dispoziția echipajului atât borderourile de

evidență a biletelor, cât și chitanțierul de bilete. Astfel, obligațiunile legale de către

companie au fost îndeplinite.

La fel, prima instanță a reținut și faptul că potrivit Deciziei nr. 108 din

7 octombrie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 164g/2019 privind excepția de

neconstituționalitate a articolelor 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) Cod fiscal, Curtea

a observat că articolele 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) Cod fiscal stabilesc, pe de o

parte, obligația contribuabilului de a ține contabilitatea conform formelor și modului

stabilit, iar pe de altă parte, sancțiunea pentru comiterea faptei de efectuare a

transporturilor fără emiterea și/sau raportarea biletelor. Curtea a constatat că, în timp

ce dispozițiile articolului 8 alin. (2) lit. c) stabilesc o obligație valabilă pentru toți

contribuabilii, indiferent de tipul de activitate realizat, dispozițiile articolului 2541

alin. (2) se referă la activitatea de transport auto de persoane fără emiterea și/sau cu

încălcarea regulilor de raportare a biletelor de transport. Potrivit acestei norme din

urmă, subiect al încălcării fiscale este agentul transportator care, în sensul punctului

9 din Regulamentul privind transporturile auto de călători și bagaje, este persoana

care prestează servicii de transport public contra plată.

De asemenea, Curtea a observat că, în sensul articolului 204 alin. (7) Cod

contravențional, reprezintă contravenție fapta de omitere a eliberării biletului de

călătorie în transportul rutier de persoane prin servicii regulate.

Efectuând o interpretare rezonabilă, a normelor enunțate mai sus, Curtea a

constatat că, spre deosebire de dispozițiile contestate ale Codului fiscal, dispozițiile

invocate din Codul contravențional stabilesc răspunderea conducătorului mijlocului

de transport sau a persoanei responsabile de taxarea călătoriei, căreia îi revine în

5

mod nemijlocit obligația verificării deținerii de către pasageri a biletelor de călătorie,

precum și obligația respectării interdicției transportării pasagerilor în lipsa biletului

de călătorie. Pe de altă parte, articolul 2541 alin. (2) Cod fiscal sancționează agentul

transportator pentru încălcarea obligației sale de a efectua încasările bănești în

numerar prin intermediul echipamentelor de casă și de control, așa cum i-o impune

articolul 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal. Așadar, Curtea a reținut că aceste categorii de

subiecte poartă răspundere juridică în mod separat, în baza normelor diferite ale

Codului contravențional sau ale Codului fiscal. Prin urmare, Curtea a constatat că

interpretarea rezonabilă a legilor exclude orice dubiu care ar putea apărea în procesul

aplicării normelor contestate.

La 18 februarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 25 martie 2021, cu respectarea termenului prevăzut

la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin intermediul oficiului poștal, a fost

prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, casată integral hotărârea din 15 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă deciziei, prin care a fost

respinsă acțiunea în contencios administrativ înaintată de SA „Mașrut” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind anularea deciziei nr. 151 din 2 iulie 2020 pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 327/648 din 29 mai 2020 emisă de către

Direcția generală administrare fiscală Centru, precum și anularea deciziei emisă de

Direcția generală administrare fiscală Centru nr. 327/648 din 29 mai 2020 asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de către SA „Mașrut”, ca neîntemeiată.

În consolidarea soluției emise, instanța de apel a stabilit că în urma întocmirii

actului de control nr. 1-847656 din 12 martie 2020 și emiterea deciziei nr. 327/648

din 29 mai 2020 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comisă de către

SA „Mașrut”, a fost stabilită încălcarea normelor prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. c)

Cod fiscal, pct. 14 și pct. 15 din Regulamentul transporturilor auto de călători și

bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, prin

neeliberarea biletelor de călătorie și fără efectuarea înscrierilor respective în

borderoul de evidență a biletelor, în unitatea de transport auto marca „Mercedes,

model 316”, n/î XXXXX, ce aparține SA „Mașrut”, la volanul căruia se afla șoferul

angajat al companiei, care în mod legal a participat la controlul operativ și a semnat

actul de control fiscal.

Astfel, prin neeliberarea biletelor de călătorie persoana împuternicită

înregistrată la agentul transportator – conducătorul auto, a admis încălcare fiscală,

pentru care contribuabilul SA „Mașrut”, a fost trasă la răspundere prin aplicarea

sancțiunii fiscale.

Or, conform art. 232 lit. a) Cod fiscal, este tras la răspundere pentru încălcare

fiscală contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcție de răspundere a

săvârșit o încălcare fiscală.

Cu toate că instanța de fond și-a întemeiat poziția de admitere a acțiunii

inclusiv prin constatările Curții Constituționale expuse în decizia nr. 108 din

7 octombrie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 164g/2019 privind excepția de

6

neconstituționalitate ale articolelor 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) Cod fiscal, a

reținut o interpretare eronată a acestora, deoarece din conținutul deciziei menționate

se desprinde contrariul celor interpretate de către prima instanță, or Curtea a

menționat că articolele 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) Cod fiscal stabilesc, pe de o

parte, obligația contribuabilului de a ține contabilitatea conform formelor și modului

stabilit, iar pe de altă parte, sancțiunea pentru comiterea faptei de efectuare a

transporturilor fără emiterea și/sau raportarea biletelor. Curtea a mai constatat că, în

timp ce dispozițiile articolului 8 alin. (2) lit. c) stabilesc o obligație valabilă pentru

toți contribuabilii, indiferent de tipul de activitate realizat, dispozițiile articolului

2541 alin. (2) Cod fiscal se referă la activitatea de transport auto de persoane fără

emiterea și/sau cu încălcarea regulilor de raportare a biletelor de transport. Potrivit

acestei norme din urmă, subiect al încălcării fiscale este agentul transportator care,

în sensul punctului 9 din Regulamentul privind transporturile auto de călători și

bagaje, este persoana care prestează servicii de transport public contra plată. Curtea

a indicat asupra faptului că aceste categorii de subiecte poartă răspundere juridică în

mod separat, în baza normelor diferite ale Codului contravențional sau ale Codului

fiscal, iar interpretarea rezonabilă a legilor exclude orice dubiu care ar putea apărea

în procesul aplicării normelor contestate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că este cert că în situația concretă

sancțiunea se aplică față de contribuabil și nu față de echipaj - șofer angajat în cadrul

companiei, care nu poartă răspundere fiscală.

La fel, instanța de apel a considerat că urmează a fi apreciate ca fiind

neîntemeiate afirmațiile SA „Mașrut” precum că actele de control nu au fost aduse

la cunoștința acesteia, dat fiind că materialele cauzei atestă cu certitudine că acestea

au fost înmânate sub semnătură șoferului rutei, angajat al companiei, care a semnat

actul de control și a oferit explicații în raport cu încălcarea constatată.

Cu privire la afirmațiile SA „Mașrut” în sensul că examinarea cazului de

încălcare fiscală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 239 și 247 Cod fiscal,

instanța de apel a menționat că încălcarea legislației fiscale a fost cert constatată prin

actul de control fiscal nr. 1-847656 din 12 martie 2020, prin expunerea detaliată a

faptei în raport cu norma legală încălcată și obligația ignorată de către persoana

juridică supusă controlului.

Instanța de apel a evidențiat că nu poate fi reținut nici argumentul intimatului

precum că, contrar art. 19 și 51 din Legea privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător nr. 131 din 8 iunie 2012, Serviciul Fiscal de Stat nu și-a motivat

nici într-un fel necesitatea inițierii controlului la companie, deoarece a fost dovedit

că controlul a fost inițiat la toți operatorii de transport rutier în temeiul deciziei

privind inițierea controlului nr. DICF-76466/09 din 9 martie 2020, astfel că

argumentele SA „Mașrut” în privința încălcărilor comise de către organul fiscal, nu

pot fi reținute ca întemeiate și nu constituie temei de anulare a actelor administrative

contestate.

Corespunzător, instanța de apel a conchis că procedura administrativă care a

fost inițiată în privința SA „Mașrut” a fost realizată în conformitate cu prevederile

legale, asigurându-se transparența decizională, dar și legalitatea sancțiunilor care au

fost aplicate față de contribuabil cu respectarea deplină a drepturilor acestuia.

7

La 13 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, SA „Mașrut” a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel,

cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

La 12 aprilie 2022, SA „Mașrut” a prezentat motivarea recursului împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea acesteia, anularea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o pasibilă de casare integrală, deoarece nu au fost constatate și elucidate

pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei.

Astfel, a menționat că instanța de apel a omis să examineze un aspect esențial

al acestui litigiu și anume faptul că potrivit prevederilor Hotărârii Curții

Constituționale nr. 20/2018 învinuirea de comiterea unei încălcări fiscale similare

cu cea din speța cauzei reprezintă o acuzație de natură penală în sensul prevederilor

CEDO.

La fel, instanța de apel a evitat să răspundă dacă învinuirea adusă SA „Mașrut”

este de natură penală și urmează a fi examinată prin prisma exigențelor CEDO.

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 131/2012, a indicat

că Serviciul Fiscal de Stat urma, nu mai târziu de 5 zile după data controlului, să

efectueze acțiunile de raportare a controlului care trebuiau să includă publicarea

notei de motivare a controlului și a procesului-verbal de control.

Iar nerespectarea obligațiilor de raportare a controalelor duce la nulitatea

controlului în baza art. 31 din Legea nr. 131/2012, inclusiv a actului de control și a

deciziilor de sancționare.

Instanța de apel a evitat să se expună asupra neexecutării de către organul

fiscal a obligației de raportare a controlului și nu a aplicat normele imperative ale

art. 31 din Legea nr. 131/2012 care stabilesc nulitatea actelor de control în cazul

nerespectării procedurii de raportare.

Totodată, a accentuat că instanța de apel nu s-a expus asupra respectării de

către Serviciul Fiscal de Stat a obligațiilor referitoare la conținutul deciziei de inițiere

a controlului și la informația ce urmează a fi publicată în Registrul de Stat al

controalelor.

A obiectat că instanța de apel nu s-a expus asupra nemotivării controlului.

La fel, instanța de apel nu s-a expus nici asupra altei cerințe a SA „Mașrut” de

a fi protejată împotriva unei activități administrative arbitrare și discriminatorii, or

Serviciul Fiscal de Stat utilizează dreptul discreționar în mod arbitrar, fără a asigura

o practică uniformă a aplicării legislației fiscale și garantarea dreptului fundamental

de egalitate în tratament.

Instanța de apel a evitat să dea apreciere faptelor de activitate administrativă

arbitrară efectuată de către Serviciul Fiscal de Stat și a refuzat să sancționeze această

practică discriminatorie.

A menționat că art. 1291 Cod fiscal stabilește cert o obligație a Serviciului

Fiscal de Stat, obligație care a fost intenționat încălcată, iar instanța de apel a preluat

afirmațiile organului fiscal prin care a menționat că în cazul controalelor inopinate

8

un exemplar al actului se înmânează unui angajat al întreprinderii, fără să indice care

este norma legală.

Instanța de apel a protejat comiterea încălcărilor de către Serviciul Fiscal de

Stat și abuzul comis de către aceștia prin transmiterea obligațiilor sale expres

prevăzute de legislația fiscală pe umerii echipajului unității de transport, necătând la

faptul că această obligație nu se regăsește nici într-un act normativ și nici în

contractul individual de muncă sau în fișa postului.

Reieșind din prevederile art. 129 alin. (5), 181, 216 alin. (8) și 244 alin. (3)

Cod fiscal, a accentuat că controlul fiscal se efectuează în prezența contribuabilului,

care este reprezentant de conducătorul întreprinderii și/sau a unui reprezentant care

trebuie să aibă împuterniciri în acest sens, adică persoana în conformitate cu

prevederile art. 129 pct. 5.

A reținut că șoferul - angajat al SA „Mașrut” nu poate fi reprezentant al

contribuabilului în raport cu organele fiscale, or, în lipsa unor acte ce împuternicesc

persoanele cu funcție de reprezentare (procură, mandat ș. a.) șoferul unei companii

de transport nu poate reprezenta compania în raporturile sale fiscale.

Aderent, în speța dată de către Serviciul fiscal nu au fost prezentate careva

documente ce ar demonstra împuternicirile echipajului de a reprezenta compania în

raporturile sale fiscale. Circumstanțe care au fost lăsate deoparte de către instanța de

apel.

Astfel, instanța de apel nu a examinat aspectul privind efectuarea controlului

în lipsa reprezentantului contribuabilului prin prisma prevederilor legale, limitându-

se la indicarea faptului că șoferul angajat al companiei - Valeriu Vornicesu, care în

mod legal a participat la controlul operativ și a semnat actul de control fiscal, însă

fără a face o claritate asupra calității șoferului în momentul efectuării controlului

fiscal și semnării actul de control.

La fel, instanța de apel nu s-a expus și asupra sancțiunii aplicate ca urmare a

încălcării de către conducătorul auto a acestor obligații impuse ilegal de către

inspectorii fiscali.

Instanța de apel a denaturat conținutul Deciziei Curții Constituționale

nr. 108/2019, astfel încât să legalizeze aplicarea amenzii pentru încălcările comise

de către alt subiect juridic, selectând unele frânturi din conținutul acesteia, evitând

să aplice întregul șir de considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 108/2019

în coroborare cu prevederile Deciziei Curții Constitușionale nr. 6/2017, așa cum se

menționează în pct. 23 din Decizia Curții Constituționale nr. 108/2019.

Aplicând prevederile Deciziilor Curții Constituționale nr. 109/2019 și

nr. 6/2017, în coroborare cu prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 20/2018,

a stabilit că transportarea călătorilor fără bilet reprezintă o consecință a nerespectării

normelor juridice, dar nu o încălcare în sine.

Decizia recurată emisă de instanța de apel vine în contradicție cu Deciziile

menționate ale Curții Constituționale și cu prevederile CEDO.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a evitat să menționeze care sunt

acțiunile/inacțiunile săvârșite de companie cu vinovăție, care dau naștere la

răspunderea fiscală de natură penală în sensul CEDO.

9

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 noiembrie 2021,

în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 13 noiembrie 2021, prin intermediul

poștei electronice, SA „Mașrut” a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 202-204).

Este cert și faptul că decizia motivată din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată recurentei, prin intermediul oficiului poștal, la 14 martie

2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului

(f. d. 212).

Se mai constată că la 12 aprilie 2022, SA „Mașrut” a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f. d. 217-228).

Astfel, recursul depus de SA „Mașrut” împotriva deciziei din 9 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

La 20 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Serviciul Fiscal de Stat

a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului depus de SA „Mașrut”,

cu menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SA „Mașrut”, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

10

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SA „Mașrut”.

11

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Mașrut” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

12