2ra-407/22 — Determinarea cotelor-părti

2ra-407/22 — Determinarea cotelor-părti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-407/22 (2-19103957-01-2ra-06042022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – M. Frunze

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Romanov Valentina, prin

intermediul avocatului Lupan Vadim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Romanov Valentina

către Romanov Eduard și Romanov Vitalie, intervenient accesoriu, notarul public,

Aliona Cutian cu privire la determinarea cotelor părți, recunoașterea dreptului de

moștenitor legal asupra patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Romanov

Valeri și recunoașterea dreptului de proprietate în ordine succesorală legală asupra

patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Romanov Valeri,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Romanov Valentina, prin intermediul avocatului

Lupan Vadim, și menținută hotărârea din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2019, Romanov Valentina a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Romanov Eduard, intervenient accesoriu, notarul public, Aliona

Cutian privind determinarea cotelor-părți ideale, recunoașterea dreptului de

moștenitor legal asupra patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Romanov

Valeri și recunoașterea dreptului de proprietate în ordine succesorală legală asupra

patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Romanov Valeri.

În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

nr. 7008 din 23 august 2001, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 23 august

2001, a devenit proprietară împreună cu soțul său, Romanov Valerii, a

apartamentului 38 din str. XXXXXXXX nr. 12/4, mun. Chișinău, cu nr. cadastral

XXXXXXXX, cota-parte 1.0.

La 07 iunie 2010, a decedat soțul reclamantei, Romanov Valerii, decesul fiind

1

trecut în Registrul actelor de stare civilă la nr. 1505 din 08 aprilie 2010, iar la 06

octombrie 2010, reclamanta a depus declarație de acceptare a succesiunii la notarul

public Aliona Cutian, în termenul de 6 luni de la deschiderea procedurii succesorale,

fiind înregistrat Dosarul succesoral nr.359054/50/2010 din 06 octombrie 2010, fapt

probat prin Certificatul de calitate de moștenitor eliberat pe numele reclamantei și

copia Dosarului succesoral.

În timpul vieții, la 07 iunie 2008, soțul reclamantei, Romanov Valerii, a testat

averea sa feciorului comun, Romanov Eduard, care este stabilit cu traiul în Canada.

Astfel, deși feciorul Romanov Eduard a fost la înmormântarea tatălui său, Romanov

Valeri, și a participat la evenimentele comemorative, el nu a manifestat niciun interes

față de patrimoniul succesoral testat, comunicându-i reclamantei că averea rămasă

nu-l interesează, având în vedere că are întemeiată o familie peste hotarele țării,

astfel încât până în prezent n-a întreprins nicio acțiune în vederea acceptării

sucesiunii.

Reclamanta consideră că a acceptat succesiunea prin depunerea declarației de

acceptare a succesiunii la notarul de la locul deschiderii succesiunii (conform art.

1440 coroborat cu art. 1517 din Codul civil), însă din cauză că în Registrul dosarelor

succesorale și testamentelor este înregistrat testamentul pe numele feciorului

Romanov Eduard, care n-a acceptat succesiunea în termen și n-a intrat în posesiunea

patrimoniului succesoral, notarul nu-i eliberează certificat de moștenitor.

Mai mult de atât, până la finalizarea procedurii succesorale, este necesară

respectarea unei etape obligatorii la notar, de determinare a cotelor-părți cu

eliberarea certificatului de proprietate asupra cotei-părți din apartament, ce

constituie masa succesorală (conform art. 66 din Legea cu privire la notariat).

În acest sens art. 66 alin. (2) din Legea cu privire la notariat prevede că în cazul

decesului unuia din coproprietari, certificatul cu privire la dreptul de proprietate

asupra cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie se eliberează la locul

deschiderii succesiunii în baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor și a

moștenitorilor care au dreptul la succesiune.

Sub acest aspect, ținând cont de faptul că Romanov Valentina și Romanov Valerii

(decedat) se aflau în căsătorie la momentul procurării apartamentului, imobilului

urmează a-i fi aplicat regimul de proprietate comună în devălmășie (art. 19 alin. (1)

din Codul familiei), iar proprietatea în devălmășie se prezumă a fi egală până la

proba contrară, conform art. 26 alin. (1) din Codul familiei și art. 370, 373 alin. (1)

din Codul civil, respectiv cotele din apartament urmează a fi determinate în mod

egal, după Romanov Valentina – ½ cotă-parte și după Romanov Valerii – ½ cotă-

parte, în acest mod fiind determinată cota-parte din apartament ce reprezintă masa

succesorală.

Referindu-se la prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare din 01

martie 2019), reclamanta a menționat că raportul succesoral este guvernat de Codul

civil în redacția din 06 iunie 2002, în vigoare la data deschiderii moștenirii (07 aprilie

2010 - data decesului lui Romanov Valerii), până la modificările operate, în vigoare

din 01 martie 2019.

Reclamanta a invocat că, deși Romanov Eduard are vocație succesorală

testamentară, el nu și-a realizat opțiunea succesorală de acceptare a succesiunii prin

depunerea declarației la notar sau prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral

și, prin urmare, se consideră că a renunțat la ea. Însă reclamanta a depus la notar

2

declarație de acceptare a succesiunii și până în prezent locuiește în acest apartament,

achitând taxele aferente întreținerii lui, motiv pentru care urmează a fi recunoscut

după reclamantă dreptul de moștenitor legal asupra ½ cotă-parte din apartamentul

38 din str. XXXXXXXX 12/4, mun. Chișinău, nr. cadastral XXXXXXXX, și dreptul

de proprietate la patrimoniul succesoral, or transmisiunea succesorală nu este

obligatorie pentru moștenitor și, prin urmare, nu are caracter definitiv, fiind de

opțiunea moștenitorului acceptarea sau renunțarea la ea.

Astfel, legea oferă moștenitorului același termen, de 6 luni, atât pentru acceptare,

cât și pentru renunțare la moștenire (potrivit art. 1526 din Codul civil în redacția

veche), iar în caz de nevalorificare a unei opțiuni legale în termen de 6 luni, inclusiv

prin neintrare în posesia averii succesorale, patrimoniul succesoral poate trece în

proprietatea statului conform art. 1515 alin. (1) din Codul civil în redacția veche,

care prevede că patrimoniul succesoral trece în proprietatea statului în baza dreptului

de moștenire asupra unui patrimoniu vacant... dacă nici unul din succesorii legali sau

testamentari nu a acceptat succesiunea.

Reclamanta a indicat că este evident că ea a întreprins, în strictă conformitate cu

legea, toate acțiunile necesare în vederea acceptării averii succesorale rămase după

decesul soțului, iar atât timp cât moștenitorul testamentar nu a întreprins nicio

acțiune timp de aproape 10 ani referitor la patrimoniul succesoral testat, fiind depășit

cu mult termenul de opțiune de 6 luni, care e și un termen de decădere, Romanov

Valentina urmează a fi recunoscută drept moștenitor legal al patrimoniului

succesoral.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat: determinarea cotelor-părți ideale

din apartamentul 38, din str. XXXXXXXX, 12/4, mun. Chișinău, nr. cadastral

XXXXXXXX , atribuind a câte ½ cotă-parte ideală după Romanov Valentina și ½

cotă-parte ideală după Romanov Valerii (decedat); recunoașterea după Romanov

Valentina a dreptului de moștenitor legal asupra patrimoniul succesoral rămas după

decesul lui Romanov Valerii, constituit din ½ cotă-parte din apartamentul 38, din

str. XXXXXXXX, 12/4, mun. Chișinău, nr. cadastral XXXXXXXX; recunoașterea

după Romanov Valentina a dreptului de proprietate în ordine succesorală legală

asupra patrimoniul succesoral rămas după decesul lui Romanov Valerii, constituit

din ½ cotă-parte din apartamentul 38, din str. XXXXXXXX, 12/4, mun. Chișinău,

nr. cadastral XXXXXXXX.

Prin hotărârea din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Romanov Valentina,

s-a determinat după Romanov Valentina și după Romanov Valeri, decedat la 07

aprilie 2010, a câte ½ cotă-parte ideală fiecăruia din proprietatea comună în

devălmășie - imobilul identificat cu numărul cadastral XXXXXXXX, situat în mun.

Chișinău, str. XXXXXXXX, 12/4, ap. 38; în rest, cererea de chemare în judecată s-

a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Romanov Valentina, prin intermediul avocatului Lupan Vadim, și

menținută hotărârea din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că bunul imobil cu nr.

cadastral XXXXXXXX, situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 12/4, ap. 38,

este deținut cu drept de proprietate comună în devălmășie, titulari fiind Romanov

Valentina și Romanov Valeri (decedat la 07 aprilie 2010), cu 1.0 cotă-parte. Temei

3

al înregistrării dreptului de proprietate al reclamantei Romanov Valentina și al

defunctului Romanov Valeri, a servit contractul de vânzare-cumpărare nr. 7008 din

23 august 2001. Astfel, instanța de apel a conchis asupra necesității recunoașterii

după Romanov Valentina și după Romanov Valeri, decedat la 07 aprilie 2010, a câte

½ cotă-parte ideală fiecăruia din imobilul cu numărul cadastral XXXXXXXX, situat

în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 12/4, ap. 38.

Cu referire la pretenția de a recunoaște dreptul reclamantei de moștenitor legal în

urma decesului soțului, Colegiul a reținut că în dosarul succesoral se regăsește doar

declarația depusă de Romanov Valentina, privitor la eliberarea certificatului de

moștenitor al averii defunctului, Romanov Valeri. Totodată averea defunctului,

Romanov Valeri a fost transmisă prin testament fiului său, Romanov Eduard, la 07

iunie 2008. Instanța de apel a considerat drept justă argumentarea instanței de fond,

prin care a indicat că, nu au fost administrate probe care ar face dovada faptului că

moștenitorul testamentar, Romanov Eduard, cunoaște despre decesul tatălui

acestuia, Romanov Valeri, și, respectiv, despre deschiderea succesiunii. Faptul

imposibilității informării succesorului testamentar, Romanov Eduard, despre

deschiderea succesiunii ca urmare a decesului lui Romanov Valeri a fost stabilită și

de notarul, Cutian Aliona.

Astfel, instanța de apel a conchis că pretențiile formulate de Romanov Valentina

privind recunoașterea dreptului de moștenitor legal asupra patrimoniului succesoral

rămas după decesul lui Romanov Valeri și recunoașterea dreptului de proprietate în

ordine succesorală legală asupra patrimoniului succesoral rămas după decesul lui

Romanov Valeri, contravin art. 1499 alin. (1) din Codul civil.

La 22 februarie 2022, la Curtea Supremă de Justiție a fost înregistrat recursul

declarat de Romanov Valentina, prin intermediul avocatului Lupan Vadim, prin care

a fost solicitată casarea deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

casarea pațială a hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, a fost expediată participanților la proces la 24 ianuarie 2022 (f.d. 176),

însă la materialele cauzei nu sunt anexate înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului constată că recursul declarat de Romanov

Valentina, prin intermediul avocatului Lupan Vadim, înregistrat la 22 februarie 2022

(f.d. 177-179), este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

4

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Romanov Valentina, prin intermediul avocatului Lupan Vadim, urmează a fi

declarată inadmisibilă, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Romanov Valentina, prin intermediul avocatului

Lupan Vadim.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

5

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Romanov Valentina, prin

intermediul avocatului Lupan Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Maria Ghervas,

Victor Burduh

6