2ra-72/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, a penalitătilor si dobinzilor de întârziere

2ra-72/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, a penalitătilor si dobinzilor de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-72/22

2-13123512-01-2ra-17012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – N. Arabadji

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

DECIZIE

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

Maria Ghervas

examinând recursurile declarate de întreprinderea mixtă compania de

asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acțiuni și de Ivan Gangan și

Aurica Gangan, reprezentați de avocatul Cristina Ermurachi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan

Gangan și Aurica Gangan împotriva întreprinderii mixte compania de asigurări

„Grawe Carat Asigurări” societate pe acțiuni, intervenienți accesorii Mihail Tofan

și societatea cu răspundere limitată „Construm”, cu privire la constatarea

existenței cazului asigurat, încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de

întârziere și penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan, s-a casat hotărârea din

03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat o hotărâre

nouă, prin care s-a admis parțial acțiunea,

constată:

La 31 mai 2013, Ivan Gangan și Aurica Gangan au depus cerere de chemare

în judecată, care pe parcursul examinării cauzei a fost modificată, împotriva

întreprinderii mixte compania de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe

acțiuni (în continuare ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA), intervenienți

accesorii Mihail Tofan și societatea cu răspundere limitată „Construm” (în

continuare SRL „Construm”), cu privire la constatarea existenței cazului asigurat,

încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere și penalității, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au invocat că, la 28 august 2008, în jurul orei 18.40,

șoferul Mihail Tofan, în exercițiul funcției sale de șofer angajat la

SRL „Construm”, conducând camionul de serviciu de model „MAN-19314”, cu

1

n/î XXX, deplasându-se pe traseul R-3 Cimișlia-Comrat, la km 54-800, la ieșirea

din or. Cimișlia, efectuând manevra de întoarcere, încălcând prevederile

punctului 39 (1) din Regulamentul Circulației Rutiere (RCR), conform cărora

prealabil schimbării direcției de mers conducătorul de vehicul trebuie să se

asigure că această manevră va fi în siguranță și nu va crea obstacole pentru

ceilalți participanți la trafic, punctului 40 din RCR, conform căruia în cazul în

care manevra de întoarcere se efectuează în afara intersecției, date fiind gabaritul

mare al vehiculului sau lățimea insuficientă a carosabilului, conducătorul trebuie

să cedeze trecerea vehiculelor, care se deplasează în același sens, precum și

celora care vin din sens opus, punctului 41 din RCR, conform căruia întoarcerea

vehiculelor este interzisă în locurile în care vizibilitatea este mai mică de 100

metri, cel puțin într-o direcție, nu a cedat trecerea automobilului de model

„Nissan Almera”, cu n/î XXX, care se afla la distanța de 41 metri de camion, la

volanul căruia se afla proprietarul Ivan Gangan, având-o ca pasageră pe Aurica

Gangan.

Conform concluziei nr. 554 din 01 octombrie 2008 întocmite de Centrul

Expertize Independente, automobilul de model „Nissan Almera”, cu n/î XXX a

fost deteriorat considerabil. Respectiv, proprietarului Ivan Gangan i-au fost

provocate prejudicii materiale considerabile, paguba adusă automobilului

constituind suma de 4 550 de euro.

De asemenea, lui Ivan Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă

de plăgi și excoriații, care se califică ca leziuni corporale ușoare, iar pasagerei

Aurica Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractură închisă a

humerusului drept în treime medie cu dislocare a fragmentelor, comoție

cerebrală, care se califică ca leziuni corporale medii, cu dereglarea sănătății de

lungă durată, ceea ce se demonstrează prin raportul de expertiză medico-legală

nr. 112D.

Reclamanții au menționat că, la momentul producerii accidentului, Mihail

Tofan era angajat în calitate de șofer la SRL „Construm”, care avea încheiat cu

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă, care era valabil și trebuia să-și producă efectele.

La 13 decembrie 2010, cu compania de asigurări au fost încheiate două

acorduri la dosarul de daună nr. R/08/624, în baza cărora ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA urma să transfere pe contul reclamanților suma de 93 946 de lei

pentru prejudiciul cauzat, însă această sumă nu a fost achitată.

Având în vedere că ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA nu și-a onorat

obligația de a le achita despăgubirea de asigurare, urmează să plătească și

dobândă de întârziere conform art. 619 din Codul civil.

Totodată, reclamanții au notat că, prin sentința din 22 aprilie 2010 a

Judecătoriei Cimișlia, Mihail Tofan a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul penal, iar prin decizia din 13

martie 2012 a Curții de Apel Chișinău sentința a fost casată, fiind dispusă

încetarea procesului penal de învinuire a lui Mihail Tofan, din motiv că există o

hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală.

Reclamanții au remarcat că eroarea admisă de către procurori a fost

recunoscută însuși de Procuratura Generală. Astfel, decizia instanței de apel de

casare a sentinței și încetarea procesului penal de învinuire a lui Mihail Tofan a

2

fost rezultatul direct al erorilor procedurale comise de organul de urmărire penală

și procuratură pe parcursul urmăririi penale, dar nu de recunoaștere a nevinovăției

lui Mihail Tofan.

Din aceste motive, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea de

asigurare. Cu toate acestea, compania de asigurări refuză să achite despăgubirea

de asigurare din motivul nevinovăției lui Mihail Tofan.

Reclamanții au menționat că rapoartele de expertiză, întocmite pe parcursul

derulării dosarului penal, atestă vinovăția directă a lui Mihail Tofan, or, la

întrebarea nr. 6 experții au răspuns cert că din punct de vedere tehnic,

necorespunderea acțiunilor șoferului autocamionului de model „MAN-19314”

punctelor 39 (1), 40 și 41 din RCR, stabilite pentru începutul deplasării,

schimbării direcției sau virării la stânga, întoarcerii, se află în legătură cauzală cu

accidentul rutier dat.

Conform actului de verificare și concluziei nr. 554 din 01 octombrie 2008,

întocmite de Centrul Expertize Independente, automobilul de model „Nissan

Almera” a fost deteriorat, iar mărimea sumei necesare pentru reparația acestuia cu

înlocuirea tuturor pieselor deteriorate ar prevala cu mult valoarea lui pe piață,

care la momentul producerii accidentului rutier era de 4 550 de euro, ceea ce

constituie valoarea automobilului deteriorat.

Deopotrivă, a fost demonstrat și faptul că lui Ivan Gangan i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de plăgi și excoriații, care se califică ca leziuni

corporale ușoare, iar Auricăi Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă de fractură închisă a humerusului drept în treime medie cu dislocare a

fragmentelor, comoție cerebrală, care se califică ca leziuni corporale medii, cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Reclamanții au indicat că suma de bani achitată în vederea recuperării

sănătății lor după accidentul rutier, conform tuturor actelor (rețete, chitanțe,

bonuri, expertize medicale, cheltuieli de deplasare etc.), constituie 21 648 de lei

și 523,63 de euro.

La fel, Aurica Gangan a invocat că în urma accidentului i-a fost cauzat

prejudiciu prin neobținerea remunerației care i se cuvenea (venit ratat), deoarece,

cu toate că avea un contract de muncă încheiat cu angajatorul, din cauza

accidentului rutier a fost în imposibilitate de a-și executa obligațiile asumate prin

contract și respectiv a fost privată și de venitul care urma să-l primească în baza

contractului de muncă. Venitul ratat legat de imposibilitatea reclamantei de a

lucra în perioada 03 septembrie 2008 – 01 iulie 2009 constituie 5 448,70 de euro.

De asemenea, din considerentul că locuiau și munceau în Portugalia, la

momentul accidentului aflându-se într-o scurtă vizită în Republica Moldova, au

fost nevoiți să suportate cheltuieli suplimentare de transport pentru a se prezenta

la organul de urmărire penală întru efectuarea actelor procedurale necesare, în

sumă totală de 1 041 de euro și 7 337 de lei.

Reclamanții au considerat că asigurătorul urmează să le achite și penalități

pentru sumele neachitate la timp și să le repare prejudiciul moral cauzat prin

neexecutarea obligației de achitare a despăgubirii în termenii impuși de legislație.

Reclamanții Ivan Gangan și Aurica Gangan au solicitat prin cererea de

chemare în judecată concretizată constatarea existenței cazului asigurat produs la

28 august 2008, încasarea de la ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a

următoarelor sume: 4 550 de euro cu titlu de prejudiciu cauzat în urma distrugerii

3

automobilului; 21 648 de lei și 523,63 de euro cu titlu de cheltuieli suportate

pentru recuperarea sănătății și cheltuieli de transport către instituțiile medicale;

1 041 de euro și 7 337 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin neutilizarea

biletelor de avion și cheltuieli suportate suplimentar pentru procurarea biletelor

de transport; 5 448,7 de euro cu titlu de venit ratat; 4 724,52 de euro cu titlu de

dobândă de întârziere pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la

suma de 4 550 euro pentru distrugerea automobilului; 22 478,33 de lei și 543,06

euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai

2018, calculată la suma de 2 1648 de lei și 523,63 de euro pentru recuperarea

sănătății și transportul către instituțiile medicale; 1 080,93 de euro și 7 618,42 de

lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018,

calculată la suma de 1 041 de euro și 7 337 de lei prejudiciu cauzat prin

neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli suportate suplimentar pentru

procurarea biletelor de transport; 1 894,01 euro și 3 896,69 de lei cu titlu de

penalitate legală; 50 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat

prin neachitarea despăgubirii în termen legal și 20 000 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată (vol. III, f.d. 108-109, 112-119 recto-

verso).

În consolidarea soluției, prima instanță a reținut că nu există un act

judecătoresc de constatare a vinovăției lui Mihail Tofan în producerea

accidentului, deoarece procesul penal de învinuire a acestuia a fost încetat prin

decizia din 13 martie 2012 a Curții de Apel Chișinău. În aceste circumstanțe, nu

poate fi constatată existența cazului asigurat și, drept consecință, asigurătorul nu

poate fi obligat la plata despăgubirii de asigurare.

Totodată, prima instanță a menționat că vinovăția în cauzarea prejudiciului

poate fi constatată și în procedură civilă, în acest sens persoana prejudiciată

urmând să sesizeze instanța civilă cu o astfel de acțiune, însă, la caz, reclamanții

nu au solicitat constatarea vinovăției și nici nu au prezentat o hotărâre

judecătorească a instanței civile de constatare a vinovăției lui Mihail Tofan în

producerea accidentului.

Astfel, prima instanță a conchis că pretențiile reclamanților nu pot fi admise

în modul în care au fost formulate, deoarece inițial urmează a fi constatată

vinovăția și ulterior existența cazului asigurat.

La 23 august 2018, Ivan Gangan și Aurica Gangan, reprezentați de avocatul

Cristina Ermurachi (Cojocaru) au depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (vol. III,

f.d. 121).

Prin încheierea din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel, din motivul necorespunderii acesteia prevederilor art. 368 alin. (1)

din Codul de procedură civilă și s-a acordat apelanților termen de 20 de zile de la

recepționarea încheierii pentru prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii

achitării taxei de stat în sumă de 12 514,34 de lei (vol. III, f.d. 126-128).

Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS2035314099AS încheierea

din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată avocatului

Cristina Ermurachi (Cojocaru) la 03 aprilie 2019 (vol. III, f.d. 130).

4

La 22 aprilie 2019, Ivan Gangan și Aurica Gangan, reprezentați de avocatul

Cristina Ermurachi (Cojocaru) au depus cerere de apel motivată împotriva

hotărârii din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

scutirea de la plata taxei de stat la declararea apelului (vol. III, f.d. 121-149).

Prin încheierea din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău cererea de apel a

fost acceptată pentru examinare și s-a intentat procedarea în apel (vol. III,

f.d. 150).

În atare circumstanțe, completul consideră că, la demararea căii de atac în

ordine de apel, Ivan Gangan și Aurica Gangan au respectat modul și termenul

prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan și s-a menținut hotărârea din 03

august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (vol. III, f.d. 184, 185-194).

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan, s-a casat decizia din 03 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. IV, f.d. 10-19).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 17 iunie 2021 a

admis apelul declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan, a casat hotărârea din 03

august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a pronunțat o hotărâre

nouă, prin care:

S-a admis parțial acțiunea depusă de Ivan Gangan și Aurica Gangan.

S-a încasat din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în folosul lui

Ivan Gangan despăgubirea de asigurare în sumă de 93 946 de lei.

În rest pretențiile și cerințele din acțiune s-au respins, ca fiind nefondate.

S-au compensat cheltuielile de judecată la bugetul de stat, proporțional

pretențiilor admise, fiind încasat din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

la bugetul de stat taxa de stat de la plata căreia a fost scutit reclamantul la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 2 818,38 de lei, la depunerea

cererii de apel în sumă de 2 113,78 de lei și la depunerea cererii de recurs în sumă

de 1 409,19 lei (vol. IV, f.d. 57-58, 59-64 recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că, deși prin decizia din 13

martie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a încetat procesul penal de învinuire a lui

Mihail Tofan, instanța a constatat în partea motivată a hotărârii sale că în cazul

dat partea vătămată are dreptul de a înainta acțiunea civilă în ordinea procedurii

civile, față de proprietarul izvorului de pericol sporit care a cauzat prejudiciul.

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, la caz, nu există un act procedural,

ordonanță adoptată de procuror sau sentință pronunțată de instanța de judecată,

prin care s-ar fi constatat nevinovăția lui Mihail Tofan pentru comiterea

accidentului rutier, în rezultatul căruia reclamanților li s-au cauzat prejudicii.

Astfel, în condițiile speței, survine răspunderea companiei de asigurare în

baza contractului de asigurare semnat cu proprietarul/posesorul mijlocului de

transport condus de persoana care a comis accidentul rutier.

Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că ține și de competența instanței

de judecată civile de a stabili existența vinovăției civile a persoanei, în situația în

care lipsește o hotărâre în ordinea procedurilor penale și/sau contravenționale de

constatare a vinovăției pentru faptele produse. Or, erorile admise de organele

5

competente de a cerceta, investiga și examina cauzele respective nu pot fi puse în

sarcina persoanei păgubite.

Curtea de Apel Chișinău a constatat, din probatoriul administrat de părțile

procesului, că în speță vinovat de producerea accidentului rutier în rezultatul

căruia au fost cauzate prejudicii materiale reclamanților este anume Mihail Tofan.

În cadrul cercetării judecătorești nici intervenientul accesoriu Mihail Tofan, nici

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA nu au demonstrat o altă stare de fapt, și

anume că vinovat de producerea accidentului rutier s-ar face o altă persoană decât

Mihail Tofan.

Astfel, se atestă existența situației și obligației companiei de asigurări de a

achita despăgubirea de asigurare persoanelor păgubite, survenită urmare a

producerii accidentului rutier, vinovat de care se face Mihail Tofan. În acest sens,

s-a reținut că, la momentul producerii accidentului rutier, Mihail Tofan era

angajat în funcția de șofer la SRL „Construm”, care avea încheiat contract de

asigurare obligatorie de răspundere civilă cu ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

(nr. 1834276) și care la momentul producerii accidentului rutier era valabil. Drept

consecință, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA este obligată să plătească

despăgubirea de asigurare persoanelor păgubite Ivan Gangan și Aurica Gangan

produsă în urma accidentului comis de Mihail Tofan.

Instanța de apel a învederat că art. 17 alin. (2) din Legea cu privire la

asigurări prevede expres că asigurătorul nu este în drept să nu plătească

despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă. Totodată, prin

prisma art. 1315 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Codul civil, asigurătorul este obligat

să efectueze plata, la apariția dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării

de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în

condițiile de asigurare și să compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitării

producerii cazului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de

despăgubire.

Cu privire la mărimea despăgubirii de asigurare, instanța de apel a menționat

că potrivit Acordului dosarului de daună nr. R/08/624 din 13 decembrie 2010,

despăgubirea de asigurare pentru vătămarea corporală provocată Auricăi Gangan

constituie suma de 46 219 de lei, iar despăgubirea de asigurare pentru

deteriorarea mijlocului de transport de model „Nissan Almera”, cu n/î XXX

constituie suma de 47 727 de lei.

În această consecvență, instanța de apel a considerat necesar de a încasa din

contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul păgubiților despăgubirea

de asigurare în sumă totală de 93 946 de lei.

Cu referire la pretențiile reclamanților privind încasarea dobânzii de

întârziere, Curtea de Apel Chișinău a învederat că numai obligațiilor pecuniare

certe li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii, care la caz nu sunt aplicabile.

Din acest considerent, Curtea de Apel Chișinău a concis că pretenția cu

privire la încasarea de la ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a dobânzii de

întârziere este neîntemeiat și urmează a fi respinsă.

Referitor la pretenția privind încasarea sumei de 50 000 de lei, cu titlu de

reparare a prejudiciului moral, instanța de apel a decelat că, în speță, pretinsul

prejudiciul moral este absolut neargumentat și lipsit de probe, fiind bazat doar pe

acuzații declarative în adresa asigurătorului. Cu atât mai mult că, potrivit art. 16

6

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 414/2006, asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru

sumele de recuperare a pagubei morale rezultate din accident.

În privința capătului de cerere de compensare a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 20 000 de lei, instanța de apel a remarcat că, avocatul Cristina

Ermurachi (Cojocaru), contrar obligațiilor sale, nu a prezentat borderoul sau

calcul desfășurat al sumei solicitate drept onorariu, precum și timpul pentru

efectuarea acestor acțiuni. Prin urmare, cerința cu privire la compensarea

cheltuielilor de asistență juridică este neprobată și urmează a fi respinsă.

Cu titlu subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a considerat necesar de a

încasa din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA la bugetul de stat taxa de

stat de la plata căreia au fost scutiți reclamanții la depunerea cererii de chemare în

judecată, la depunerea cererii de apel și la depunerea cererii de recurs, or,

compensarea cheltuielilor de judecată la bugetul de stat se efectuează obligatoriu,

proporțional părții admise din pretenții.

La 21 decembrie 2021, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, reprezentată de

Rodica Cherdivară și Violina Șumscaia, a declarat recurs împotriva deciziei din

17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și

menținerea hotărârii din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(vol. IV, f.d. 74-83).

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume art. 2, art. 15 alin. (1), art. 22 alin. (7) și (10),

art. 23 alin. (1) și art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 414/2006.

În opinia ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, instanța de apel nu a ținut

cont de faptul că normele speciale reglementează că răspunderea asigurătorului

este condiționată de existența culpei asiguratului și impune reguli certe pentru

spețele în care autoritățile publice competente nu au putut stabili culpa

persoanelor implicate în accidentul rutier.

La fel, Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont de faptul că aceste norme

impun asigurătorilor formule prestabilite de calculare a despăgubirii de asigurare

în situațiile în care se constată dauna totală a autovehiculului și stabilesc condiții

asigurătorilor pentru a putea include în suma despăgubirii de asigurare

cheltuielile suportate – prescripții medicale și documente justificative.

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a menționat că instanța de apel nu a

aplicat prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 414/2006, or, prin prisma acestei

norme asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa

asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul. Astfel, în speță, nu au fost

prezentate documente care ar demonstra existența certă a culpei lui Mihail Tofan,

deținătorul poliței de asigurare eliberată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

în producerea accidentului în care au fost păgubiți Ivan Gangan și Aurica

Gangan.

Mai mult ca atât, instanța de apel trebuia să aplice principiul puterii lucrului

judecat, care are ca efecte exclusivitatea, incontestabilitatea, executorialitatea și

obligativitatea, ținând cont în acest sens de decizia din 13 martie 2012 a Curții de

Apel Chișinău (dosarul nr. 1a-359/2012), prin care s-a încetat procesul penal de

învinuire a lui Mihail Tofan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, din motivul că există o hotărâre

a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală,

precum și de ordonanța din 06 decembrie 2008 emisă de Procuratura raionului

7

Cimișlia, prin care Mihail Tofan a fost scos de sub urmărire penală din motivul

lipsei probelor suficiente ca procurorul să poată adopta o ordonanță de punere sub

învinuire.

Astfel, la caz, există o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat lipsa

probatoriului pentru stabilirea vinovăției lui Mihail Tofan de producerea

accidentului în care au fost păgubiți Ivan Gangan și Aurica Gangan.

De asemenea, recurenta ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a considerat că

instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că asigurătorul trebuie să răspundă

civil față de păgubiți, or, pentru aplicarea unei potențiale răspunderi delictuale

urmează a fi identificate și stabilite cu certitudine:

1) persoana responsabilă de săvârșirea faptei ilicite – vinovăția;

2) legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

3) cuantumul prejudiciului;

4) persoana care urmează să repare prejudiciul.

În speță, însă, partea motivată a deciziei instanței de apel nu răspunde la

întrebarea în baza căror probe instanța a constatat vinovăția lui Mihail Tofan în

producerea accidentului rutier.

În opinia recurentei, această soluție contravine jurisprudenței naționale

formate pe cauze similare, și anume decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău (dosarul nr. 2ac-31/20; încheierea din 15 septembrie 2021a Curții

Supreme de Justiție (dosarul nr. 2rac-215/21) în baza căreia a devenit definitivă și

irevocabilă decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Succesiv, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a indicat că aserțiunile

instanței de apel în privința sumei despăgubirii în mărime de 93 946 de lei

încasate din contul asigurătorului au fost trase în baza unor probe inexistente, și

anume pretinsele 2 acorduri la dosarul de daune. Însă, acestea nu există, iar dacă

ar fi existat sunt caduce, din motiv că vinovăția lui Mihail Tofan în producerea

accidentului rutier nu a fost dovedită prin nici un mijloc legal de probă.

Recurenta ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a menționat că, de fapt,

reclamanții au solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în temeiul Raportului

nr. 554 din 01 octombrie 2008, prin care s-a constatat distrugerea totală a

autovehiculului ce aparținea lui Ivan Gangan și s-a stabilit cuantumul

prejudiciului produs acestuia în sumă de 4 550 de euro, echivalentul a 67 089,29

de lei la data evaluării. Însă, instanța de apel nu a făcut legătură între

circumstanțele speței și prevederile legale care reglementează expres procedura și

modul de stabilire și calcul a despăgubirii de asigurare, încasând despăgubirea de

asigurare pentru deteriorarea mijlocului de transport în mărime de 47 727 de lei,

în baza Acordului dosarului de daună nr. R/08/624 din 13 decembrie 2010.

Deopotrivă, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare

pentru vătămări corporale în baza unor probe inadmisibile, care nu puteau fi puse

la baza unei hotărâri judecătorești din motiv că reprezintă bonuri și cecuri de o

calitate inacceptabilă, ilizibile, cu corectări și rectificări mecanice, fără prescripție

medicală și fără o descifrare clară în ce constă necesitatea produsului sau

serviciului.

În acest sens, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a observat că în cecurile

prezentate de reclamanți au fost identificate medicamente, care nu pot fi puse la

baza unui tratament ca urmare a vătămărilor corporale rezultate din accident

rutier, cum ar fi de exemplu: 1) comprimate „Valette” – contraceptive orale;

8

2) „Nasex” – spray nazal; 3) „Maxilase” – sirop contra anginei pentru copii;

4) „Zentel” – preparat antihelmintic, etc.

La 24 ianuarie 2022, Ivan Gangan și Aurica Gangan, reprezentați de

avocatul Cristina Ermurachi, au declarat recurs împotriva deciziei din 17 iunie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei recurate, în

partea respingerii pretențiilor din acțiune, cu pronunțarea în această parte a unei

decizii noi, prin care să fie admise integral pretențiile formulate în cererea de

chemare în judecată.

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale cauzei,

transpunând argumente similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată,

cererile de concretizare a acțiunii, cererii de apel și pledoariilor depuse în prima

instanță.

Suplimentar, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au invocat că decizia

instanței de apel în partea pretențiilor respinse este neîntemeiată și adoptată cu

încălcarea esențială a legislației, prin aplicarea eronată a normelor de drept

material și a normelor de drept procedural.

În acest sens, Ivan Gangan și Aurica Gangan au notat că instanța de apel

greșit a încasat despăgubirea de asigurare pentru vătămarea corporală în mărime

de doar 46 219 de lei și despăgubirea de asigurare pentru reparația mijlocului de

transport doar în mărime de 47 727 de lei, or, pe parcursul judecării cauzei și-au

concretizat pretențiile în sensul majorării mărimii despăgubirilor de asigurare

reclamate, demonstrând sumele revendicate prin probe pertinente.

Recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au considerat că instanța de apel

nu a ținut cont de faptul că potrivit actului de verificare și Concluziei nr. 554 din

01 octombrie 2008, întocmite de către Centrul Expertize Independente,

automobilul, care aparținea lui Ivan Gangan și a fost implicat în accidentul rutier,

a fost deteriorat, iar mărimea sumei necesare pentru reparația acestuia cu

înlocuirea tuturor pieselor deteriorate ar prevala cu mult valoarea lui pe piață,

care la momentul producerii accidentului rutier constituia suma de 4 550 de euro.

Astfel, prin prisma art. 2, art. 3, art. 15 alin. (4), art. 22 alin. (10) și art. 21

alin. (2) din Legea nr. 414/2006, precum și a art. 16 alin. (1) și art. 43 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 407/2006, în cazul distrugerii autovehiculului, pătimitul va

beneficia de o despăgubire de asigurare echivalentă valorii bunului până la data

producerii cazului asigurat, iar în situația avarierii bunului, despăgubirea va fi

egală costului cheltuielilor necesare pentru restabilirea automobilului în situația

în care acesta se afla până la momentul producerii cazului asigurat.

În opinia recurenților Ivan Gangan și Aurica Gangan, instanța de apel

trebuia să încaseze de la asigurător în beneficiul lui Ivan Gangan despăgubirea de

asigurare pentru reparația mijlocului de transport în mărime de 4 550 de euro, ce

constituia valoarea automobilului deteriorat.

La fel, instanța de apel nu a ținut cont că despăgubirea de asigurare pentru

vătămarea corporală a Auricăi Gangan în urma accidentului rutier a fost probată

prin înscrisuri pertinente, și anume rețete, chitanțe, bonuri, expertize medicale,

cheltuieli de deplasare, constituind suma de 21 648 de lei și 523,63 de euro.

Succesiv, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au considerat că, la

respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, instanța de

apel a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, or, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 414/2006, în cazul

9

vătămării corporale despăgubirea de asigurare va include și diferența dintre

veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile

bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului

medical – pentru persoanele salariate.

În acest sens, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au notat că au

demonstrat prin acte confirmative, și anume contractul individual de muncă,

declarațiile și confirmările eliberate de angajatorul Auricăi Gangan că acesteia i

s-a cauzat prejudiciu prin neobținerea remunerației care i se cuvenea. Deși, avea

un contract de muncă, din cauza accidentului rutier, Aurica Gangan s-a aflat în

imposibilitate de a-și executa obligațiile asumate prin contract și respectiv a fost

privată și de venitul care urma să-1 primească în baza acestuia.

Mai mult ca atât, potrivit declarației angajatorului Auricăi Gangan din

Portugalia, aceasta nu a beneficiat de careva sume de bani, inclusiv în calitate de

venit și/sau alocație, îndemnizație pentru perioada lipsei de la muncă. De

asemenea, din răspunsurile CNAS și CNAM rezultă că în Republica Moldova

Ivan Gangan și Aurica Gangan nu au beneficiat de careva sume de bani sub nici o

formă ca rezultat al accidentului rutier.

Recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au considerat că instanța de apel

neîntemeiat a respins pretenția privind compensarea din contul companiei de

asigurări a cheltuielilor suplimentare de transport, or, aceste cheltuieli au fost

probate prin înscrisuri pertinente și concludente, și anume biletele de avion care

au fost anulate, precum și biletele de avion și de autocar procurate ulterior pentru

deplasarea în Portugalia.

De asemenea, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au opinat că soluția

instanței de apel de a respinge de principiu încasarea dobânzii de întârziere

contravine prevederilor art.6 alin. (6), art. 17 alin. (6), art. 43 alin. (1) lit. e),

art. 54 alin. (1) și alin. (5)din Legea nr. 407/2006, art. 19 alin. (1) lit. b), c), d) și

e), alin. (2), art. 28 alin. (1) și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 414/2006, precum și

art. 619 și art. 1328 alin. (1) din Codul civil.

Deopotrivă, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au apreciat că soluția

instanței de apel de a respinge pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral

contravine prevederilor art. 1422 alin. (1)-(2) și art. 1423 alin. (1)-(2) din Codul

civil. Cu atât mai mult că materialele dosarului conțin probe, care confirmă cu

certitudine gradul suferințelor fizice și psihice (emoțiile și retrăirile), ce le-au fost

cauzate prin refuzul neîntemeiat de a le achita despăgubirea de asigurare pe o

perioadă mai mare de 10 ani.

Finalmente, recurenții Ivan Gangan și Aurica Gangan au menționat că unicul

argument reținut de instanța de apel în susținerea necesității respingerii pretenției

de compensare a cheltuielilor de asistență juridică este faptul că avocatul nu a

prezentat borderoul de calcul sau calculul desfășurat al acțiunilor întreprinse și

timpul utilizat pentru fiecare acțiune în parte.

În opinia recurenților acest argument este superficial, or, lipsa unui astfel de

borderou și calculul timpului utilizat nu ar fi trebuit să aibă ca rezultat

respingerea compensării cheltuielilor de asistență juridică, care le-au suportat real

și în condițiile în care mărimea onorariului avocatului în coraport cu lucrul

executat de către aceasta pe acțiunea dată este unul infim.

Volumul de lucru executat de avocat pe parcursul celor 9 ani de zile, de când

a fost inițiată acțiunea, a constat în: consultarea clienților după examinarea

10

actelor și a legislației aferente; plata pentru traducerea actelor din portugheză în

română; colectarea actelor de la organul de urmărire penală, instanța de judecată;

efectuarea copiilor și extraselor de pe înscrisuri; întocmirea cererii prealabile;

întocmirea plângerii către CNPF; întocmirea cererii de chemare în judecată și a

cererii de concretizare; întocmirea a 3 plângeri privind acțiunile/inacțiunile

organului de urmărire penală; întocmirea interpelărilor; deplasări la ședințele de

judecată; participarea în cadrul a minim 20 de ședințe de judecată în prima

instanță; întocmirea actelor procedurale pe parcursul derulării procesului în prima

instanță și în instanța de apel (demersuri, susțineri verbale, cerere de apel, etc.);

studierea actelor judecătorești de dispoziție pronunțate de instanțele de judecată

în prezenta cauză; întocmirea recursurilor; cheltuieli poștale și convorbiri

telefonice atât cu participanții, cât și cu clienții care sunt peste hotarele Republicii

Moldova etc.

La 17 și 24 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimaților

și intervenienților accesorii copia recursurilor declarate împotriva deciziei din 17

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și

de Ivan Gangan și Aurica Gangan, explicându-le dreptul de a depune referințe

asupra acestora.

Prin referința din 17 februarie 2022, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a

solicitat declararea ca inadmisibil a recursului depus de Ivan Gangan și Aurica

Gangan împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin referința din 18 februarie 2022, Ivan Gangan și Aurica Gangan,

reprezentați de avocatul Cristina Ermurachi, au solicitat declararea ca inadmisibil

a recursului depus de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA împotriva deciziei din

17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin referința din 14 martie 2022, Mihail Tofan a solicitat respingerea

recursului declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan, admiterea recursului depus

de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și menținerea hotărârii din 03 august

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa de e-mail

„adelina.oaieneagra@justice.md”, decizia integrală a instanței de apel a fost

notificată electronic recurenților și reprezentanților acestora în data de 25

noiembrie 2021 (vol. IV, f.d. 67).

Astfel, Colegiul consideră că, în speță, căile de atac în ordine de recurs au

fost demarate în interiorul termenului legal, deoarece cererile de recurs au fost

depuse la 21 decembrie 2021 și respectiv 24 ianuarie 2022, adică în interiorul

termenului de două luni de la data comunicării deciziei integrale.

Prin încheierea din 23 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-au

considerat admisibile recursurile declarate de Ivan Gangan, Aurica Gangan și

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău și s-au transmis Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

Conform art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

11

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea participanților sau a

reprezentanților acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs și în

referințe au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

efectuarea controlului judiciar al deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, iar data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Totodată, instanța de recurs a opinat că toate punctele de vedere, care

puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. Cu atât mai mult că, în esență, recurenții,

intimații și intevenienții accesoriu au avut posibilitatea să își prezinte poziția în

scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un

participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis

mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, §§ 72-75;

Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, §§ 66, 72; Pönkä vs Estonia, 08 noiembrie

2016, §§ 33-34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale,

§§ 26-27).

Verificând argumentele invocate în recursuri, prin prisma materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursurile urmează a fi admise și

casată decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții Europene a Drepturilor

Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea din 05 aprilie 2018) potrivit

cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un principiu fundamental

al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio așteptare, în baza Convenției

sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă

în vedere nereguli procedurale evidente.

Cercetând starea de fapt, în baza materialelor din dosar, Colegiul atestă că,

la 28 august 2008, pe traseul R-3 Cimișlia-Comrat, a avut loc un accident de

circulație, cu implicarea camionului de model MAN-19314, cu n/î XXX, condus

de Mihail Tofan, angajat al SRL „Construm” și automobilului de model Nissan

Almera, cu n/î XXX, condus de Ivan Gangan, având-o ca pasageră pe Aurica

Gangan.

Conform certificatului nr. 78 eliberat la 28 august 2008 de Poliția Rutieră

C.P.R. Cimișlia, în rezultatul accidentului rutier din 28 august 2008 la automobilul

12

Nissan Almera, cu n/î XXX, au fost deteriorate: caroseria deteriorată total; capota,

parbrizul, farurile, bara de protecție, mecanismele de direcție și ambele portiere

(vol. I, f.d. 6).

Potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 83D din 01 septembrie

2008, Auricăi Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractură

închisă a humerusului drept în treime medie cu dislocare a fragmentelor, comoție

cerebrală, care au fost cauzate prin acțiunea de lovire cu corp dur, contondent,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care se califică ca leziuni corporale

medii, deoarece duc la dereglarea sănătății pe timp lung – mai mult de 21 de zile

(vol. I, f.d. 218 recto-verso, vol. II, f.d. 175. 219 recto-verso).

Totodată, din raportul de examinare medico-legală nr. 268 din 01 septembrie

2008 rezultă că lui Ivan Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

plăgi, excoriații care au fost cauzate prin acțiunea de lovire cu corp dur,

contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care se califică ca leziuni

corporale ușoare, deoarece duc la dereglarea sănătății pe timp scurt –de la 6 până

la 21 de zile (vol. I, f.d. 219 recto-verso).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 112D din 16 septembrie

2008, Auricăi Gangan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractură

închisă a humerusului drept în treime medie cu dislocare a fragmentelor, comoție

cerebrală, care au fost cauzate prin acțiunea de lovire cu corp dur, contondent,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care se califică ca leziuni corporale

medii, deoarece duc la dereglarea sănătății pe timp lung – mai mult de 21 de zile

(vol. I, f.d. 16-17, vol. II, f.d. 174, 218 recto-verso).

Prin Actul de verificare și concluziile nr. 554 din 01 octombrie 2008,

întocmite de Centrul Expertize Independente, costul detaliilor ce urmează a fi

înlocuite în rezultatul accidentului rutier din 28 august 2008, fără costul manoperei

și a materialelor necesare pentru reparația automobilului de model Nissan Almera,

cu n/î XXX, depășește cu mult valoarea medie de piață a automobilului în

Republica Moldova, care constituia suma de 4 550 de euro (vol. I, f.d. 7-15).

Conform Raportului de expertiză autotehnică nr. 3501 din 11 decembrie

2009, din punct de vedere tehnic, necorespunderea acțiunilor șoferului

autocamionului de model MAN-19314, cu n/î XXX, Mihail Tofan, punctelor 39

(1), 40 și (4) din Regulamentul circulației rutiere stabilite pentru începutul

deplasării, schimbării direcției sau virării la stânga, întoarcerii, se află în legătură

cauzală cu accidentul rutier produs la 28 august 2008 pe traseul R-3 Cimișlia-

Comrat cu automobilul de model Nissan Almera, cu n/î XXX (vol. I, f.d. 172-176).

La momentul producerii accidentului rutier, conducătorul autocamionului de

model MAN-19314, cu n/î XXX, Mihail Tofan, deținea polița de asigurare

obligatorie pentru pagube produse de autovehicule seria AL nr. 1834276, eliberată

de CA „Carat” SA la 26 martie 2008. Respectiv, asigurătorul a deschis dosarul de

daună nr. R/08/624 (vol. I, f.d. 184, 55).

La 05 februarie 2009, în Registrul de Stat al persoanelor juridice au fost

înregistrate modificările de preluare de către întreprinderea cu capital străin

compania de asigurări „Grawe Asigurare De Viață” societate pe acțiuni a

companiei de asigurări „Carat” societate pe acțiuni, redenumindu-se în

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA.

La 13 decembrie 2010, asigurătorul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a

semnat cu reprezentantul păgubiților, Mihail Gangan, două acorduri pe dosarul de

13

daună nr. R/08/624, prin care prima a recunoscut despăgubirea de asigurare în

sumă de 46 219 lei pentru vătămările corporale suferite de Aurica Gangan și

suma de 47 727 de lei pentru reparația mijlocului de transport al lui Ivan Gangan

de model Nissan Almera, cu n/î XXX, asumându-și obligația să transfere aceste

sume de bani la conturile bancare ale păgubiților (vol. I, f.d. 4 și 5).

Prin sentința din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Cimișlia, Mihail Tofan a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din

Codul penal (vol. I, f.d. 245-247).

La 15 august 2011, Mihail Tofan s-a adresat asigurătorului ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA cu cerere prin care a informat că a contestat cu apel sentința

din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Cimișlia și a solicitat stoparea achitării

despăgubirilor de asigurare pe dosarul de daună nr. R/08/624, până va deveni

definitivă hotărârea (vol. I, f.d. 183).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2012

s-a casat sentința din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Cimișlia și s-a pronunțat o

hotărâre nouă, prin care s-a încetat procesul penal cu privire la învinuirea lui

Mihail Tofan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul

penal, din motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală (vol. I, f.d. 261-264).

Invocând că asigurătorul nu și-a executat obligațiile conform acordurilor din

13 decembrie 2010 pe dosarul de daună nr. R/08/624, la 18 aprilie 2013, Ivan

Gangan și Aurica Gangan, reprezentați de avocatul Cristina Cojocaru, s-au

adresat ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cu cerere prealabilă, prin care au

solicitat achitarea până în data de 25 aprilie 2013 a despăgubirii în sumă totală de

93 946 de lei (vol. I, f.d. 23-24, 25).

Prin răspunsul nr. 650/13 din 17 mai 2013, ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a refuzat să achite lui Ivan Gangan și Auricăi Gangan despăgubirile

de asigurare conform dosarului de daună nr. R/08/624, în temeiul art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 141/2006, din motiv că dispune de acte ce atestă nevinovăția lui

Mihail Tofan de producerea accidentului din 28 august 2008 (vol. I, f.d. 216).

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 184 din 12 decembrie 2017

întocmit de Centrul de Medicină Legală, din fișa medicală a bolnavului de

staționar, precum și din raportul de examinare medico-legală nr. 83D din 01

septembrie 2008 și raportul de expertiză medico-legală nr. 112D din 16 septembrie

2008, la Aurica Gangan s-au constatat: traumatism cranio-cerebral închis

manifestat prin comoție cerebrală; fractură închisă a humerusului pe dreapta, cu

deplasarea fragmentelor. Experții judiciari au conchis că leziunile date au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu sau de

obiect(e) contondent(e) dur(e), posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată (peste trei săptămâni) și se

califică ca vătămare medie.

Subsecvent, experții judiciari au notat că tratamentul și investigațiile

medicale prescrise la IMSP SR Cimișlia (28 august – 01 septembrie 2008),

tratamentul chirurgical, medicamentos și investigațiile efectuate la IMSP Spitalul

Clinic de Traumatologie și ortopedie (01 septembrie – 08 septembrie 2008) sunt

în legătură cu traumatismul suferit de Aurica Gangan în accidentul din 28 august

2008.

14

La fel, experții judiciari au remarcat că investigațiile radiologice și consult

medical a Auricăi Gangan în perioada 06 octombrie – 22 noiembrie 2008 și 01

ianuarie – 27 octombrie 2009, conform înscrisurilor de la vol. I, f.d.95-108,

precum și rețetele cu denumiri de preparate farmaceutice, sunt din grupa

analgezice, antiinflamatoare și sedative, indicate atât pentru tratarea

traumatismelor, cu fractura unui/unor os/oase, în perioada acută, cât și pentru

perioada de reabilitare a persoanei (vol. III, f.d. 45-49 recto-verso).

La fel, experții judiciari au remarcat că înscrisurile de la f.d.95-108, vol. I,

conțin informații despre investigațiile radiologice și consult medical a Auricăi

Gangan în perioada 06 octombrie – 22 noiembrie 2008 și 01 ianuarie – 27

octombrie 2009, precum sunt rețete cu renumiri de preparate farmaceutice

Manifestându-și dezacordul cu refuzul asigurătorului de a le achita

despăgubirea de asigurare, Ivan Gangan și Aurica Gangan au înaintat în instanța

de judecată prezenta acțiune, prin care au solicitat constatarea existenței cazului

asigurat produs la 28 august 2008 și încasarea de la ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a următoarelor sume:

1) 4 550 de euro cu titlu de despăgubire de asigurare pentru prejudiciul

cauzat în urma distrugerii automobilului;

2) 21 648 de lei și 523,63 de euro cu titlu de despăgubire de asigurare pentru

recuperarea sănătății și cheltuieli de transport către instituțiile medicale;

3) 1 041 de euro și 7 337 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului cauzat

prin neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli suportate suplimentar pentru

procurarea biletelor de transport;

4) 5 448,7 de euro cu titlu de venit ratat;

5) 4 724,52 de euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 14 mai

2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 4 550 euro pentru distrugerea

automobilului;

6) 22 478,33 de lei și 543,06 euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 2 1648 de lei și 523,63

de euro pentru recuperarea sănătății și transportul către instituțiile medicale;

7) 1 080,93 de euro și 7 618,42 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 1 041 de euro și 7 337

de lei prejudiciu cauzat prin neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli suportate

suplimentar pentru procurarea biletelor de transport;

8) 1 894,01 euro și 3 896,69 de lei cu titlu de penalitate legală; 50 000 de lei

cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin neachitarea despăgubirii în

termen legal și 20 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență

juridică.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 03 august 2018 a respins cererea de chemare în

judecată, ca fiind neîntemeiată (vol. III, f.d. 108-109, 112-119 recto-verso).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

17 iunie 2021, a admis apelul declarat de Ivan Gangan și Aurica Gangan, a casat

hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis parțial acțiunea depusă de Ivan Gangan și Aurica Gangan.

S-a încasat din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în folosul lui

Ivan Gangan despăgubirea de asigurare în sumă de 93 946 de lei.

15

În rest pretențiile și cerințele din acțiune s-au respins, ca fiind nefondate.

S-au compensat cheltuielile de judecată la bugetul de stat, proporțional

pretențiilor admise, fiind încasat din contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

la bugetul de stat taxa de stat de la plata căreia a fost scutit reclamantul la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 2 818,38 de lei, la depunerea

cererii de apel în sumă de 2 113,78 de lei și la depunerea cererii de recurs în sumă

de 1 409,19 lei (vol. IV, f.d. 57-58, 59-64 recto-verso).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele

importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar drept consecință a interpretat și

aplicat greșit normele de drept material aplicabile speței, pronunțând în consecință

o soluție nemotivată, în care nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de

părțile litigante și asupra tuturor pretențiilor din acțiune.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale garantează dreptul justițiabilului la o

hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată de a-și

argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a

circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub

aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv,

constituie o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita

un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că legea procedural civilă consacră

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată

și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este

edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie

să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea

de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o. În acest sens, legiuitorul a învestit

apelul cu efect devolutiv, care presupune două limite raționale: instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea

primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond, în fapt și în

drept.

Astfel, reieșind din efectul devolutiv cu care este învestită, instanței de apel

îi revine o deosebită atenție de a determina raportul material-litigios dintre părți

întru constatarea corectă a specificului obiectului acțiunii civile și temeiului

acesteia, obiectul probațiunii pe pricina dedusă judecății, circumstanță care

presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și

obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

Din conținutul pretențiilor formulate de către reclamanții Ivan Gangan și

Aurica Gangan în cererea de chemare în judecată se desprinde că aceștia solicită

constatarea existenței cazului asigurat produs la 28 august 2008, încasarea de la

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a următoarelor sume: 4 550 de euro cu titlu

de prejudiciu cauzat în urma distrugerii automobilului; 21 648 de lei și 523,63 de

euro cu titlu de cheltuieli suportate pentru recuperarea sănătății și cheltuieli de

16

transport către instituțiile medicale; 1 041 de euro și 7 337 de lei cu titlu de

prejudiciu cauzat prin neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli suportate

suplimentar pentru procurarea biletelor de transport; 5 448,7 de euro cu titlu de

venit ratat; 4 724,52 de euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 14

mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 4 550 euro pentru distrugerea

automobilului; 22 478,33 de lei și 543,06 euro cu titlu de dobândă de întârziere

pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 2 1648 de lei și

523,63 de euro pentru recuperarea sănătății și transportul către instituțiile

medicale; 1 080,93 de euro și 7 618,42 de lei cu titlu de dobândă de întârziere

pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 1 041 de euro și

7 337 de lei prejudiciu cauzat prin neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli

suportate suplimentar pentru procurarea biletelor de transport; 1 894,01 euro și

3 896,69 de lei cu titlu de penalitate legală; 50 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral cauzat prin neachitarea despăgubirii în termen legal și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Însă, analizând minuțios memoriul deciziei instanței de apel, Colegiul atestă

că, deși, instanța inferioară întemeiat a constatat existența cazului asigurat în

condițiile speței și obligația asigurătorului celui vinovat de producerea

accidentului rutier, a examinat superficial pretențiile cu privire la despăgubirile

de asigurare și nu a supus unei analize din ce motiv respinge pretențiile din

acțiune cu privire la încasarea despăgubirilor de asigurare în sumele ce le exced

pe cele consemnate în acordurile semnate de păgubiți și asigurător, cu privire la

compensarea cheltuielilor suportate pentru recuperarea sănătății, cheltuielilor de

transport, compensarea venitului ratat, încasarea dobânzilor de întârziere și a

penalității legale.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a reținut că prin decizia

din 13 martie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a încetat procesul penal de

învinuire a lui Mihail Tofan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

din Codul penal, din motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală (vol. I, f.d. 261-264).

Însă, la aspectul dat sunt imperioase constatările și concluziile Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, care au stat la baza emiterii deciziei din 13 martie

hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală – ordonanța din 06 decembrie 2008 a procurorului în Procuratura raionului

Cimișlia, Iurie Oborocean, de scoatere de sub urmărire penală a bănuitului Mihail

Tofan din motivul că „nu s-au acumulat suficiente probe pentru ca procurorul să

poată adopta o ordonanță de punere sub învinuire a lui Mihail Tofan” și în aceeași

zi s-a dispus suspendarea urmăririi penale de acel procuror din motivul că un

martor a părăsit țara și fără el nu poate fi efectuat experimentul la fața locului,

precum și de numit o expertiză tehnico-auto, reluându-se urmărirea penală la 06

noiembrie 2009 și la 15 decembrie 2009 Mihail Tofan din nou a fost recunoscut ca

bănuit pentru aceeași faptă, apoi pus sub învinuire în baza art. 264 alin. (l) din

Codul penal, la 28 decembrie 2009, fără ca ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală a lui Mihail Tofan să fie anulată.”

Totodată, în partea motivată a deciziei din 13 martie 2012, Curtea de Apel

Chișinău a notat că, în condițiile speței, partea vătămată Aurica Gangan are dreptul

17

de a înainta acțiunea civilă în ordinea procedurii civile, față de proprietarul

izvorului de pericol sporit care a cauzat prejudiciul.

La capitolul dat instanța de recurs învederează că, în conformitate cu art. 123

alin. (3) din Codul de procedură civilă, sentința pronunțată de instanța

judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru

instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale actelor

persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au avut

loc și numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză.

Colegiul reține ca pertinent răspunsul nr. 35-76/13-44 din 24 ianuarie 2014,

prin care Procuratura Generală a notat că procurorul adjunct al procurorului

raionului Cimișlia a expediat în instanța de judecată cauza penală și rechizitoriul de

învinuire a lui Mihail Tofan în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (l)

din Codul penal, fără a anula ordonanța din 06 decembrie 2008 de scoatere de sub

urmărire penală a bănuitului Mihail Tofan. Însă, ținând cont că încălcarea

disciplinară a fost admisă în anul 2009, iar procurorul în anul 2010 a fost concediat

din organele Procuraturii, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată. Totodată, s-a

adus la cunoștință că procurorul raionului Cimișlia a fost atenționat în privința

controlului superficial asupra subalternilor în cadrul conducerii urmării penale

(vol. II, f.d. 6).

Astfel, se constată că, prin răspunsul nr. 35-76/13-44 din 24 ianuarie 2014,

Procuratura Generală a recunoscut eroarea procedurală admisă de procurorii

Procuraturii raionului Cimișlia, care au avut la control cauza penală de învinuire a

lui Mihail Tofan în baza art. 264 alin. (l) din Codul penal, aceasta calificând

acțiunile procurorilor ca un control superficial asupra cauzei, care atrage

răspunderea disciplinară.

Respectiv, soluția instanței de apel de încetare a procesului penal în privința

inculpatului Mihail Tofan a fost rezultatul direct al erorilor procedurale comise de

organul de urmărire penală și procuratură pe parcursul urmăririi penale, dar

nicidecum nu din motivul inexistenței faptei infracționale sau că fapta nu este

prevăzută de legea penală ca infracțiune ori că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prin urmare, decizia din 13 martie 2012 a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău de încetare a procesului penal de învinuire a lui Mihail Tofan în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (l) din Codul penal nu este un act

de dispoziție prin care s-a constatat nevinovăția lui Mihail Tofan în comiterea

accidentului rutier produs la 28 august 2008.

Instanța de recurs decelează că persoanele păgubite în urma unui accident

rutier nu pot fi puse în situația să suporte de sine stătător prejudiciile cauzate prin

acesta, din motivul erorilor admise de organul de urmărire penală și organele

procuraturii la cercetarea și investigarea acestui caz, iar persoana vinovată de

producerea accidentului rutier sau după caz asigurătorul automobilului acestuia nu

sunt absolviți de obligația de a achita despăgubirea de asigurare persoanelor

păgubite.

Așadar, în situația în care lipsește o hotărâre în ordinea procedurilor penale

sau contravenționale, de constatare a vinovăției pentru producerea accidentului

rutier produs la 28 august 2008, cu implicarea mijloacelor de transport de model

MAN-19314, cu n/î XXX și de model Nissan Almera, cu n/î XXX, ține de

18

competența instanței de judecată civile de a stabili existența sau lipsa vinovăției

persoanei și cui revine obligația de despăgubire a peroanelor păgubite.

În acest sens, Colegiul atestă că în cadrul dosarului penal de învinuire a lui

Mihail Tofan în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (l) din Codul

penal au fost efectuate un șir de expertize auto-tehnice. Așa, în fața expertului au

fost formulate inter alia întrebările:

experimentul din 11 noiembrie 2009, lățimea carosabilului de 8 metri și lungimea

autocamionului de 12 metri, avea oare șoferul Mihail Tofan, aflându-se la volanul

autocamionului de model MAN-19314, cu n/î XXX, posibilitatea tehnică de a evita

comiterea accidentului dat. Dacă da, atunci care acțiuni trebuia să întreprindă

șoferul Mihail Tofan pentru a evita accidentul și a întreprins el acțiunile respective

sau nu?

experimentul din 11 noiembrie 2009, lățimea carosabilului de 8 metri și lungimea

autocamionului de 12 metri, avea oare șoferul Mihail Tofan, aflându-se la volanul

autocamionului de model MAN-19314, cu n/î XXX, posibilitatea tehnică de

întoarcere a autocamionului la locul accidentului dat sau nu? Dacă da, atunci cum

trebuia să acționeze șoferul Mihail Tofan conform Regulamentului Circulației

Rutiere? A respectat șoferul Mihail Tofan cerințele secțiunii 1, art. 39, 40 și 41 din

Regulamentul Circulației Rutiere stabilite pentru începutul deplasării, schimbării

direcției sau virării la stânga, întoarcerii sau nu?

n/î XXX, condus de Ivan Gangan, până la producerea accidentului dat?

automobilului de model Nissan Almera, cu n/î XXX (conform datelor din

întrebarea dată: viteza 90 km/h, Sfr=33,2 metri, tga=0,039, 6-7%, un pasager,

lățimea carosabilului de 8 metri, vârsta de 46 de ani, 100 metri după semnul rutier

5.66 „ieșire din localitate”) de a evita tamponarea cu autocamionul de model

MAN-19314, cu n/î XXX?

Mihail Tofan, reieșind din Regulamentul Circulației Rutiere?

Conform Raportului de expertiză nr. 3501 din 11 decembrie 2009 întocmit de

direcția tehnico-criminalistică a Ministerului Afacerilor Interne „șoferul

automobilului de modelul Nissan Almera, cu n/î XXX, în condițiile accidentului

rutier nu avea posibilitatea tehnică de a evita comiterea tamponării cu automobilul

de modelul MAN 19314, cu n/î XXX, în momentul când ultimul traversa axa de

mijloc a carosabilului;

- șoferul Ivan Gangan trebuia la momentul apariției obstacolului pentru

mișcare să frâneze, conform prevederilor pct. 45 (2) din Regulamentul circulației

rutiere, iar urmele de frânare de pe carosabil sunt mărturii obiective de folosire a

frânei;

- șoferul Mihail Tofan, pentru a evita comiterea tamponării, trebuia să

acționeze conform cerințelor pct. 39 (1), 40, 41 din Regulamentul circulației rutiere

stabilite pentru începutul deplasării, schimbării direcției sau virării la stânga,

întoarcerii, adică în cazul dat, când se deplasa cu viteza de 5-6 km/h, iar

automobilul de model Nissan Almera, cu n/î XXX se afla pe banda de deplasare pe

contra sens, să se oprească până la axa de mijloc a carosabilului și să cedeze

19

trecerea automobilului de model Nissan Almera, care se afla la distanța de 41 de

metri de la locul tamponării în acest moment. Faptul tamponării, poziția

automobilului de model MAN-19314, cu n/î XXX după tamponare, schița

accidentului rutier, fotografia anexată la cererea lui Ivan Gangan cu amplasarea

urmelor de frânare la locul accidentului rutier sunt mărturii obiective despre

necorespunderea acțiunilor șoferului Mihail Tofan punctelor 39 (1), 40, 41 din

Regulamentul circulației rutiere stabilite pentru începutul deplasării, schimbării

direcției sau virării la stânga, întoarcerii;

- din punct de vedere tehnic, necorespunderea acțiunilor șoferului Mihail

Tofan punctelor 39 (1), 40, 41 din Regulamentul circulației rutiere se află în

legătură cauzală cu accidentul rutier dat” (vol. I, f.d. 172-176).

Astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că suportul probator

administrat la materialele dosarului demonstrează cert vinovăția lui Mihail Tofan

de producerea accidentului rutier la 28 august 2008 pe traseul R-3, Cimișlia-

Comrat, în care au fost implicate mijloacele de transport de model MAN-19314, cu

n/î XXX și Nissan Almera, cu n/î XXX și în rezultatul căruia au fost cauzate

prejudicii materiale lui Ivan Gangan și Auricăi Gangan.

La aspectul dat Colegiul observă că nici Mihail Tofan, nici asigurătorul

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA nu au demonstrat prin probe pertinente și

concludente o altă stare de fapt decât cea stabilită în Raportul de expertiză nr. 3501

din 11 decembrie 2009 întocmit de Direcția tehnico-criminalistică a Ministerului

Afacerilor Interne, și anume că o altă persoană decât Mihail Tofan se face vinovată

de producerea accidentului rutier în data de 28 august 2008 pe traseul R-3,

Cimișlia-Comrat, în care au fost implicate mijloacele de transport de model MAN-

19314, cu n/î XXX și Nissan Almera, cu n/î XXX.

Reieșind din aceasta, în speță, survine răspunderea asigurătorului

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în baza contractului de asigurare semnat cu

proprietarul/posesorul mijlocului de transport model MAN-19314, cu n/î XXX,

condus de persoana vinovată de comiterea accidentului rutier, Mihail Tofan, față

de persoanele păgubite Ivan Gangan și Aurica Gangan. Lipsa unei hotărâri de

sancționare penală sau contravențională a persoanei vinovate de comiterea

accidentului rutier, în condițiile când procesul penal a fost încetat pe motivul

admiterii erorilor procedurale de către organul urmării penale și/sau procurori, nu

exclude răspunderea civilă pentru pagubele produse în urma accidentului.

Colegiul consideră că instanța de apel corect a respins criticile ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA, precum că aceasta nu ar purta răspundere civilă față de

persoanele păgubite Ivan Gangan și Aurica Gangan, considerând că, la caz, nu a

fost demonstrată vinovăția lui Mihail Tofan în producerea accidentului rutier în

data de 28 august 2008 pe traseul R-3, Cimișlia-Comrat.

În acest sens instanța de recurs menționară că asigurătorul nu este absolvit de

obligația plății despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier comis de

asigurat/utilizator, în cazul în care procedura penală/contravențională a fost

încetată, clasată sau dispusă scoaterea persoanei de sub urmărire penală în cazurile

de nereabilitare a persoanei și în cazul când nu este declarat nevinovat.

Corespunzător, asigurătorul nu este absolvit de obligația de a plăti lui Ivan Gangan

și Auricăi Gangan despăgubirile de asigurare în rezultatul accidentului rutier comis

de asigurat/utilizator, doar din motiv că procesul penal a fost încetat pe erori de

procedură.

20

Conform art. 17 alin. (2) din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21

decembrie 2006 (în redacția în vigoare la momentul producerii accidentului rutier),

asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în cadrul

asigurării de răspundere civilă. În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul are

dreptul, în cazurile prevăzute la alin. (1), la acțiune de regres față de persoana

asigurată.

La fel, art. 1315 din Codul civil (în redacția în vigoare la momentul producerii

accidentului rutier) stipula la alin. (1) lit. b) și c) că asigurătorul este obligat să

efectueze plata, la apariția dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de

a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în

condițiile de asigurare și să compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitării

producerii cazului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de

despăgubire.

Articolul 19 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 (în

redacția în vigoare la momentul producerii accidentului rutier) prevedea că (1)

după ce a luat cunoștință de producerea accidentului, asigurătorul este obligat:

a) să deschidă dosar de daune;

b) să solicite organelor și instituțiilor competente (politia, unitățile de

pompieri, procuratura sau instituțiile medicale) informații despre accident și

consecințele lui, stipulate la art. 21 alin.(3) lit.a);

c) să examineze bunurile avariate și să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare

din data primirii informației despre producerea accidentului de autovehicul, un

proces-verbal de constatare a pagubelor;

d) să închidă dosarul de daune privind pagubele materiale în cel mult 15 zile

calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului document necesar

finalizării dosarului;

e) să închidă dosarul de daune privind vătămările corporale sau decesul în

cel mult 10 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului

document de confirmare a pagubelor;

f) să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite prin prezenta

lege.

(2) Asigurătorul este obligat să soluționeze cererea și să achite despăgubirea

de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

În acest sens Colegiul reiterează că, la 13 decembrie 2010, asigurătorul

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a semnat cu reprezentantul păgubiților, Mihail

Gangan, două acorduri pe dosarul de daună nr. R/08/624, prin care prima a

recunoscut despăgubirea de asigurare în sumă de 46 219 lei pentru vătămările

corporale suferite de Aurica Gangan și suma de 47 727 de lei pentru reparația

mijlocului de transport al lui Ivan Gangan de model Nissan Almera, cu n/î XXX,

asumându-și obligația să transfere aceste sume de bani la conturile bancare ale

păgubiților (vol. I, f.d. 4 și 5).

Însă, la cererea lui Mihail Tofan din 15 august 2011, asigurătorul a stopat

plata despăgubirilor de asigurare pe dosarul de daună nr. R/08/624, iar ulterior,

prin răspunsul nr. 650/13 din 17 mai 2013, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a

refuzat achitarea acestor despăgubiri (vol. I, f.d. 183, 216).

Instanța de recurs observă că, prin cererea de chemare în judecată depusă la

31 mai 2013, Ivan Gangan și Aurica Gangan au solicitat constatarea existenței

21

cazului asigurat produs la 28 august 2008 și obligarea ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA să execute acordurile la dosarul de daună nr. R/08/624 din 13

decembrie 2010, cu achitarea în beneficiul lor a despăgubirii pentru prejudiciul

suportat ca rezultat al daunei cauzate prin accidentul rutier din 28 august 2008 în

sumă de 93 946 de lei, a prejudiciului pentru neachitarea la timp a prejudiciului

sub formă de dobândă de întârziere pentru perioada 13 martie 2011 – 20 mai

2013 în sumă de 31 510,54 de lei, repararea prejudiciului moral estimat la suma

de 50 000 de lei, compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

20 000 de lei, precum și compensarea taxei de stat.

Însă, pe parcursul examinării cauzei, Ivan Gangan și Aurica Gangan și-au

concretizat pretențiile, solicitând prin ultima cerere de concretizare: constatarea

existenței cazului asigurat produs la 28 august 2008 și încasarea de la

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a următoarelor sume:

1) 4 550 de euro cu titlu de despăgubire de asigurare pentru prejudiciul

cauzat în urma distrugerii automobilului;

2) 21 648 de lei și 523,63 de euro cu titlu de despăgubire de asigurare

pentru recuperarea sănătății și cheltuieli de transport către instituțiile

medicale;

3) 1 041 de euro și 7 337 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului

cauzat prin neutilizarea biletelor de avion și cheltuieli suportate

suplimentar pentru procurarea altor bilete de transport;

4) 5 448,70 de euro cu titlu de venit ratat;

5) 4 724,52 de euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 14 mai

2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 4 550 euro pentru distrugerea

automobilului;

6) 22 478,33 de lei și 543,06 euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru

perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 2 1648 de lei

și 523,63 de euro pentru recuperarea sănătății și transportul către

instituțiile medicale;

7) 1 080,93 de euro și 7 618,42 de lei cu titlu de dobândă de întârziere

pentru perioada 14 mai 2012 – 22 mai 2018, calculată la suma de 1 041

de euro și 7 337 de lei prejudiciu cauzat prin neutilizarea biletelor de

avion și cheltuieli suportate suplimentar pentru procurarea biletelor de

transport;

8) 1 894,01 euro și 3 896,69 de lei cu titlu de penalitate legală;

9) 50 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin

neachitarea despăgubirii în termen legal;

10) 20 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică;

11) compensarea cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul constată că instanța inferioară a

judecat fondul cauzei în limita pretențiilor formulate de reclamanți în cererea de

chemare în judecată din 31 mai 2013 și nu a dat apreciere pretențiilor formulate de

Ivan Gangan și Aurica Gangan și înaintate prin ultima cerere de concretizare a

acțiunii.

Din acest considerent, Colegiul apreciază ca fiind prematură și neîntemeiată

poziția instanței de apel, precum că, în condițiile speței, asigurătorul are obligația

de a achita despăgubirile de asigurare doar în limitele sumelor recunoscute de către

persoanele păgubite prin acordurile semnate la 13 decembrie 2010. Or, prin cererea

22

de chemare în judecată concretizată, reclamanții înaintează față de asigurător

pretenții ce decurg din pagubele care erau și nu puteau fi cunoscute la data

semnării acordurilor, iar aceste pretenții nici nu au fost reflectate în decizia

instanței de apel.

Astfel, se deduce că instanța de apel a examinat superficial pretențiile lui

Ivan Gangan și Aurica Gangan cu privire la cuantumul prejudiciilor pretinse,

precum și nu a dat apreciere argumentelor invocate de reclamanți în acest sens și

nici criticilor formulate de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cu privire la

întinderea despăgubirilor care pot fi compensate.

Conjunctura dată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a

abținut de a da un răspuns convingător la criticile de bază invocate atât de

reclamanți, cât și de către pârât, deși, prin prisma articolului 6 § 1 din Convenție,

aceștia se așteptau la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru

judecarea procedurii respective (a se vedea Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania,

hotărârile din 09 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B).

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, Ivan Gangan și Aurica Gangan în fața instanței în scopul apărării

drepturilor sale nu au fost clarificate de instanța de apel, deși ultima avea obligația

de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca acestea să fie răsturnate de

instanță, pentru a da posibilitate instanței de recurs să exercite controlul judiciar a

soluției pronunțate. Cu atât mai mult că, acest aspect cerea o motivare specifică și

explicită.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că recurenții nu au fost auziți de

instanța inferioară într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la

articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat obligația instituită

prin efectul devolutiv al apelului.

La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro

Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă în

condițiile din speță decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău nu

corespunde acestor calități.

Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat

cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat

necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată

23

în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările

instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator

existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursurilor declarate de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, Ivan Gangan și

Aurica Gangan împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

deoarece soluția instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor

speței.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate

de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și de Ivan Gangan și Aurica Gangan,

reprezentați de avocatul Cristina Ermurachi și casării deciziei din 17 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Cu titlu subsecvent, instanța de recurs decelează că netrimiterea cauzei spre

rejudecare a doua oară, a fost concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în

favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor,

însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea recurenților, aplicarea

ei producându-i daune mult mai mari decât trimiterea spre rejudecare. Se poate

deroga de la un al doilea grad de jurisdicție și judeca pe fond cauza direct în calea

de atac în considerarea respectării unor alte principii, însă aceasta numai în

condițiile în care instanța de fond a respectat dispozițiile instanței de control

judiciar și a pronunțat o soluție rezonabilă, motivată, cu respectarea drepturilor

procesuale fundamentale. La caz, însă, o altă soluție decât acea de trimitere a

cauzei spre rejudecare ar echivala cu o validare și protejare a unor încălcări grave

ale legii săvârșite de instanțele de fond.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de întreprinderea mixtă compania de asigurări

„Grawe Carat Asigurări” societate pe acțiuni și de Ivan Gangan și Aurica

Gangan, reprezentați de avocatul Cristina Ermurachi.

Se casează integral decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ivan Gangan și Aurica Gangan împotriva întreprinderii mixte compania de

asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acțiuni, intervenienți accesorii

Mihail Tofan și societatea cu răspundere limitată „Construm”, cu privire la

constatarea existenței cazului asigurat, încasarea despăgubirii de asigurare,

24

dobânzii de întârziere și penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Aliona Miron

Maria Ghervas

25