2rac-65/22 — încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2rac-65/22

2-20037423-01-2rac-06042022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mămăligă

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

”Moldtelecom”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ”Moldtelecom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Autotransconstruct”, intervenient accesoriu Tonu Andrian cu privire la repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 16 martie 2020, SA ”Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Autotransconstruct”, intervenient accesoriu Tonu Andrian cu

privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, SA ”Moldtelecom” a menționat că la 02 septembrie

2019, salariatul SRL ”Autotransconstruct”, Tonu Andrian, conducând

autovehicului de model ”Iveco Astra” pe str. Pușkin 50 din or. Căușeni, a

deteriorat cablul de comunicații electronice de tip FO-48.

Întru restabilirea funcționalității cablului respectiv, SA ”Moldtelecom” a fost

nevoită să suporte cheltuieli în sumă de 2 848,54 de lei.

În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, în adresa

SRL ”Autotransconstruct” și lui Tonu Andrian au fost expediate somații privind

achitarea benevolă a prejudiciului în mărime de 2 848,54 de lei, însă acestea au

fost lăsate fără executare.

Reclamantul a invocat că în temeiul art. 2013 din Codul civil, obligația de

reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în

1

baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care și-a asuat

paza izvorului de pericol sporit.

Astfel, reclamantul a invocat că raportând dispozițiile normei de drept

menționate la circumstanțele speței, vinovată de cauzarea prejudiciului este

SRL ”Autotransconstruct”, care este posesorul vehiculului de model ”Iveco Astra”.

SA ”Moldtelecom” a solicitat încasarea de la SRL ”Autotransconstruct” a

sumei de 2 848,54 de lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 270 de lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 februarie 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Moldtelecom”.

S-a încasat de la SRL ”Autotransconstruct” în beneficiul SA ”Moldtelecom”

suma de 864, 46 de lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 270 de lei cu titlu

de taxă de stat.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de SA ”Moldtelecom”, s-a admis apelul declarat de

SRL ”Autotransconstruct”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 15 februarie 2021 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Moldtelecom”.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că la 03 septembrie 2019, reprezentantul SA ”Moldtelecom” a

întocmit actul privind deteriorarea cablului de comunicații electronice, prin care s-a

constatat deteriorarea cablurilor de comunicații electronice 48 fibre în aproprierea

orașului Căușeni, str Pușkin, 50 la data de 03 septembrie 2019.

Prin răspunsul lui Tonu Andrian adresat SA ”Moldtelecom”, ultimul a

comunicat că la data de 02 septembrie 2019 a transportat beton în or. Căuseni și pe

o stradă a observat jos un cablu rupt.

Prin răspunsul Inspectoratului de Poliție Căușeni din 15 octombrie 2019, s-a

comunicat SA ”Moldtelecom” că urmare a examinării demersului referitor la cazul

de deteriorare a cablului din 02 septembrie 2019, s-a constatat că cablul a fost

deteriorat din neatenție de către automobilul de model ,,Iveco Astra” (betonieră), la

volanul căruia se afla cetățeanul Tonu Andrian. Totodată, s-a comunicat că nu sunt

semne de contravenție.

Conform calculului cheltuielilor cu privire la lichidarea deranjamentului și

devizului prezentat de SA ”Moldtelecom”, prejudicial cauzat în urma deteriorării

cablului a constituit suma de 2848,54 de lei.

La de 10 februarie 2020, SA ”Moldtelecom” a înaintat o reclamație către

SRL ”Autotransconstruct”, prin care a solicitat restituirea prejudiciului cauzat.

Instanța de apel a concluzionat că poziția instanței de fond de admitere

parțială a acțiunii este eronată, or s-a contatat că la materialele cauzei nu există un

act de constatare a vinovăției șoferului Tonu Andrian, aflat în raporturi de muncă

cu SRL ”Autotransconstruct” pe faptul deteriorării componentelor rețelei de

comunicații electronice.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că cererea de chemare în judecată este

bazată pe presupuneri, avînd în vedere că în dosar nu există nici o probă care să

2

demonstreze vinovăția SRL ”Autotransconstruct” în deteriorarea cablului și

cauzarea pretinsului prejudiciu SA ”Moldtelecom”.

Respectiv, SA ”Moldtelecom” nu a anexat nici o probă pertinentă și

concludentă în demonstrarea vinovăției intimatului în săvârșirea pretinsului delict,

nu a indicat nici un temei legal și nici unul faptic, care ar justifica obligarea

SRL ”Autotransconstruct” de a repara prejudiciul suportat de către reclamant.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că deoarece soluția primei instanțe este

una eronată, hotărârea primei instanțe urmează a fi casată cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

La 11 martie 2022, SA ”Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Recurentul SA ”Moldtelecom”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, precum și faptul că a fost interpretată în mod eronat legea.

În motivarea recursului, SA ”Moldtelecom” a menționat că în cazul unui

prejudiciu cauzat de un izvor de pericol sporit, prezența obligatorie a celor patru

elemente a angajăriui răspunderii delictuale – fapta ilicită, prejudiciul cauzat,

vinovăția și legătura cauzală între fapta ilicită și prejudiciul cauzat nu este

necesară, fiind necesară doar existența a două elemente care exclud răspunderea

delictuală – forța majoră și intenția persoanei vătămate în prejudicierea sa.

Astfel, a reiterat că pentru restabilirea funcționalității cablului deteriorat de

fibră optică, SA ”Moldtelecom” a fost nevoită să efectueze investiții noi prin

demontarea cablului deteriorat și componentele acestuia și instalarea altui cablu

nou, cît și a altor echipamente adiționale.

Prin urmare, prejudiciul material urmează a fi reparat în mărime deplină, or,

la acesta nu se atribuie doar cheltuielile nemijlocit efectuate pentru procurarea

materialelor, ci și toate cheltuielile suportate suplimentar, inclusiv și salarizarea

personalului și alte cheltuieli suportate de SA ”Moldtelecom”.

La 06 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către Tonu Andrian la data de 11 aprilie 2022,

conform avizului de recepție (f.d. 179).

Referitor la recursul expediat în adresa SRL ”Autotransconstruct”, la

materialele cauzei lipsesc date referitor la recepționarea acestuia.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

30 noiembrie 2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la data

de 07 februarie 2022 (f.d. 165), însă date referitor la recepționarea de către părți a

deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Recursul a fost declarat la 11 martie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

4

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SA ”Moldtelecom”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni

”Moldtelecom”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5