2ra-385/22 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale

2ra-385/22 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-385/22

2-19097068-01-2ra-05042022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: S. Daguța )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Anton, I. Secrieru, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială

„Eximbank - Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul

Cobzac Daniela,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Iurie împotriva

Băncii Comerciale „Eximbank - Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni cu

privire la anularea contractului individual de muncă, anularea ordinului cu privire la

încetarea contractului individual de muncă, încasarea compensație în locul restabilirii

la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru și

repararea prejudiciul moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021, prin care s-a

respins apelul declarat de Banca Comercială „Eximbank - Gruppo Veneto Banca”

Societate pe Acțiuni și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

11 octombrie 2019,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2019, Spînu Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, concretizată ulterior prin care a solicitat

anularea pct.2.1 al contractului individual de muncă nr.1148 din 12 martie 2019

privind durata contractului pe termen determinat, anularea ordinului nr.104-P din 04

martie 2019 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, încasarea în

beneficiul său a sumei de 30000 de lei cu titlu de compensație în mărime de 3 salarii

medii lunare în locul pretenției de restabilire în funcție de consilier financiar-bancar,

încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru în mărime de 10000 de lei

pe lună și încasarea sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că în luna martie 2018 a fost angajat în funcția de

ofițer credite al sucursalei nr.20 a Băncii Comerciale „Eximbank - Gruppo Veneto

Banca” Societate pe Acțiuni, semnând contractul individual de muncă pe un termen

nedeterminat, urmând să înceapă activitatea de la 12 martie 2018.

Conform pct 1.4 din contract i-a fost stabilit termenul de probă de 3 luni, iar potrivit

1

pct. 4.1 i-a fost stabilit salariul lunar brut de 7000 lei, ce urma să fie achitat până la

finalizarea termenului de probă.

Reclamantul a susținut că după începerea activității a fost invitat în secția

resurse umane și la solicitarea angajaților a semnat un alt contract individual de muncă

pe un termen determinat, pe perioada absenței angajatei Zveaghințev Elena, însă nu a

primit un exemplar, iar după mai multe solicitări insistente, i-a fost înmânata ultima

variantă a contractului, motivând prin decizia conducerii cu care nu a interacționat și

nu a semnat vre-un acord de modificare a contractului individual de muncă referitor la

durata acestuia.

După finalizarea termenului de probă, prin acordul adițional nr.1317 din 12

iunie 2018 salariul său de funcție a fost modificat la suma de 10000 lei, iar prin

acordul adițional nr.1563 din 27 septembrie 2018, începând cu 01 octombrie 2018 a

fost transferat în funcția de consilier financiar-bancar, prin acordul adițional nr.1629

din 30 octombrie 2018 a fost transferat la sucursala nr.23 în aceeași funcție.

Reclamantul a invocat că fiind masterand la anul II la Academia de Studii

Economice din Moldova, învățământ cu frecvența la zi, și având necesitate de timp

pentru pregătirea tezei de master, a solicitat pârâtului un concediu suplimentar pentru

14 zile, anexând certificatul nr.01/170 din 08 februarie 2019, însă nemotivat i s-a

refuzat, fiind îndemnat să folosească zilele din contul concediului anual și, astfel, la 15

februarie 2019 a înaintat o cerere prin care a solicitat 14 zile libere din contul

concediului anual pentru perioada 18 februarie 2019 – 03 martie 2019, care, fiind

vizată de directorul sucursalei nr.23, a fost transmisă la oficiul central al pârâtei, însă

nu a fost acceptată, cerându-i-se să modifice cererea prin solicitarea acordării a 7 zile

din contul concediului anual și 7 zile din cont propriu.

La 22 februarie 2019, a depus a doua cerere, prin care a solicitat concediu

suplimentar pentru pregătirea și susținerea tezei de master pentru perioada 03 martie

2019 – 01 iunie 2019, însă angajații secției resurse umane, invocând motive

neîntemeiate, i-au comunicat verbal că asemenea concediu nu-i va fi acordat,

îndemnându-l să-și ia concediu din cont propriu, iar solicitând răspuns scris, nu l-a

primit și, după finalizarea concediului din cont propriu la 04 martie 2019 a ieșit la

serviciu.

La 04 martie 2019 reclamantul a fost invitat la oficiul central băncii, unde i-au

fost aduse la cunoștință ordinele nr.104-P, 105-P din 04 martie 2019 privind încetarea

contractului individual de muncă și acordarea concediului suplimentar pentru 15 zile.

Reclamantul considera că pârâta de la începutul relațiilor de muncă a încălcat

principiile generale ale dreptului, prevederile Codului muncii și principiul bunei-

credențe, deoarece acțiunile întreprinse și actele adoptate au fost ilegale, iar în

rezultatul acestora reclamantul a fost lipsit de dreptul la muncă și un trai decent,

fiindu-i generate suferințe psihice și fizice, incomodități și prejudicii considerabile.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 octombrie 2019

acțiunea înaintată de Spînu Iurie a fost admisă.

S-a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr.1148 din 12 martie

2018 încheiat între BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA în calitate de

angajator și Iurie Spînu în calitate de angajat, nulitatea producând efectele pentru

viitor.

S-a anulat ordinul Băncii Comerciale „Eximbank - Gruppo Veneto Banca”

Societate pe Acțiuni nr.104-P din 04 martie 2019 cu privire la încetarea contractului

2

individual de muncă nr. 1148 din 12 martie 2018 încheiat între BC ”Eximbank -

Gruppo Veneto Banca” SA în calitate de angajator și Spînu Iurie în calitate de angajat,

în funcție de consilier financiar-bancar al sucursalei nr.23 de la 18 martie 2018.

S-a anulat ordinul nr.104-P din 04 martie 2019 emis de către BC ”Eximbank -

Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la încetarea contractului individual de muncă

nr.1148 din 12 martie 2018.

În locul restabilirii lui Spînu Iurie la locul de muncă s-a încasat de la BC

”Eximbank - Gruppo Ven eto Banca” SA în beneficiul lui Spînu Iurie compensație în

mărime de 3 (trei) salarii medii lunare, în sumă totală de 30000 (treizeci mii) lei.

S-a încasat de la BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul lui

Spînu Iurie suma de 68571 (șaizeci opt mii cinci sute șaptezeci și unu) lei 42 bani cu

titlu de plata salariului pentru lipsa forțată de la serviciul în perioada 19 martie 2019 –

11 octombrie 2019.

S-a încasat de la BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul lui

Spînu Iurie suma de 20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat.

S-a încasat de la BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul

statului taxa de stat în sumă 3057 (trei mii cincizeci și șapte) lei 14 bani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că contractul individual de

muncă nr.1148 din 12 martie 2018 încheiat între BC ”Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA în calitate de angajator și Spînu Iurie în calitate de angajat, este lovit de

nulitate, deoarece la încheierea acestuia pârâta BC ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca

”SA a admis încălcarea art.65 alin.(1) Codul muncii, fiind emis mai întâi ordinul de

angajare la 07 martie 2018, iar ulterior, la 12 martie 2018 a avut loc încheierea

contractului individual de muncă.

Instanța a stabilit că prin pct.1.4 a contractului, BC ”Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA în calitate de angajator a prevăzut și a stabilit pentru Spînu Iurie un termen

de probă de 3 luni, fapt care contravine prevederilor art. 61 din Codul muncii,

deoarece Spînu Iurie a fost angajat în funcția de ofițer credite al sucursalei nr.20 pe o

perioadă determinată, iar art. 61 stabilește că salariații angajați în baza contractului

individual de muncă pe durată determinată pot fi supuși unei perioade de probă care nu

va depăși: a) 15 zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă

cuprinsă între 3 și 6 luni; b) 30 de zile calendaristice pentru o durată a contractului

individual de muncă mai mare de 6 luni.

BC ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a încălcat condițiile stabilite de

Codul muncii pentru încheierea contractului individual de muncă, iar acestea încălcări,

atrag nulitatea contractului în temeiul art.84 alin.(1) Codul muncii.

Instanța a reținut că în cazul în care termenul de probă pentru reclamant ar fi

fost instituit în limita prevederilor art.61 Codul Muncii, acesta urma să beneficieze de

majorarea salariului cu cel puțin 2 luni înainte decât data de 12 iunie 2018, iar acestea

circumstanță înseamnă că BC ”Eximbank - Gruppo Venetto Banca” SA la încheierea

contractului individual de muncă cu Spînu Iurie și pe parcurs de 3 luni de la data de 12

martie 2018 a acționat în detrimentul intereselor legale a angajatului său.

Instanța de fond a constatat că BC ”Eximbank - Gruppo Venetto Banca” SA

contrar prevederilor legale a dispus eliberarea reclamantului din funcție.

Spînu Iurie a fost angajat în funcție de ofițer credite al sucursalei nr.20, pe perioada de

absența titularului de funcție Zveaghințev Elena, care la acel moment se afla în

concediu pentru îngrijirea copilului de până la vârsta de 3 ani.

3

Începând de la 01 octombrie 2018 BC ”Eximbank-Gruppo Venetto Banca” SA a

dispus transferarea lui Spînu Iurie în funcția de consilier financiar-bancar al Sucursalei

nr.20, adică într-o altă funcție decât a fost angajată Zveaghințev Elena.

Consemnarea Acordului adițional nr.1563 la contractul individual de muncă

nr.1148 încheiat cu Spînu Iurie și în ordinul nr.478-P din 27 septembrie 2018 cu

privire la transferul acestuia în funcția de consilier financiar-bancar al Sucursalei nr.20

pe perioada de absența a dna Zveaghințev Elena este ilegală în partea timpului

determinat de aflare în această funcție, ”pe perioada de absența a dna Zveaghințev

Elena”, deoarece ultima la această dată se afla în funcția de ofițer credite al sucursalei

nr.20, cu contractul individual de muncă suspendat, aflându-se în concediu de

îngrijirea copilului până la împlinirea copilului vârstei de 3 ani, iar contractul

individual de muncă încheiat între banca și Zveaghințev Elena la acel moment nu a

fost modificat.

Zveaghințev Elena după finalizarea concediului de îngrijirea copilului în vârsta

de până la 4 ani, la 04 martie 2019 prin ordinul nr.103- P a pârâtei a fost reintegrată la

serviciu în funcție de ofițer credite al sucursalei nr.20, la 18 martie 2019 și nu în

funcție de consilier financiar-bancar al sucursalei nr.20 în care la 18 martie 2019 a fost

angajat și a muncit Spînu Iurie timp de 4 luni și 4 zile.

BC ”Eximbank-Gruppo Venetto Banca” SA a acționat discriminatoriu fața de

Spînu Iurie pe criteriul perioadei determinate de angajare în funcție, prin ce pârâta a

încălcat prevederile art.55 alin.(1), (2) lit. c) Codul Muncii, modificând contractul

individual de muncă a reclamantului și transferându-l pe acesta într-o funcție vacantă,

însă din intenții discriminatorii, a menționat în acord suplimentar și în ordin de transfer

timpul determinat de aflare a reclamantului în această funcție pe perioada de absență a

dna Zveaghințev Elena, pe când la acel moment contractul individual de muncă a

ultimei nici nu a fost modificat și aceasta se afla în funcția sa veche din care a plecat în

concediu de îngrijirea copilului și mai apoi a revenit la serviciul în aceiași funcție

ofițer credite numai în cadrul unei alte sucursale, în loc de sucursala nr.20 în sucursala

nr.23.

Instanța de fond a constatat că pârâta a încălcat drepturile și interesele legitime

ale reclamantului, eliberarea lui din funcție fiind cu încălcări menționate mai sus a

Codului muncii, iar această circumstanța determină necesitatea apărării de către

instanța de judecată a drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului cu

dispunerea anulării ordinului pârâtei cu privire la încetarea raporturilor de muncă cu

reclamantul și dispunerea repunerii reclamantului în funcție cu repararea ultimului

prejudiciilor materiale și morale cauzate de pârâta.

Astfel, instanța a reținut că în locul restabilirii reclamantului la locul de muncă

urmează a încasa de la pârâta în beneficiul reclamantului 3 salarii medii lunare a

reclamantului.

După cum s-a stabilit în ședința de judecată, salariul mediu lunar a

reclamantului a constituit suma de 10000 lei și prin urmare, în temeiul prevederilor

art.90 alin.(4) din Codul muncii, instanța a încasat în beneficiul reclamantului suma

de 30000 lei, în locul restabilirii în funcție.

Totodată, instanța a dispus încasarea de la pârâta în beneficiul reclamantului a

sumei de 68571,42 lei cu titlu de plata salariului pentru perioada lipsei forțate de la

serviciu 19 martie 2019 – 11 octombrie 2019.

Totodată prin acțiunile ilegale a cauzat reclamantului prejudiciul moral și are

4

obligația legală de a repara reclamantului acest prejudiciu, în temeiul cu art.90 alin.(3)

din Codul muncii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 noiembrie 2019, BC

”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a declarat apel solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 octombrie 2019, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depusă de Spînu Iurie.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de BC ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 octombrie 2019.

La 13 martie 2021, BC ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, reprezentată de

avocatul Cobzac Daniela a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 18 noiembrie 2021 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

lui Spînu Iurie, ca fiind neîntemeiată.

În motivare a invocat că instanțele inferioare nu au dat o apreciere justă

argumentelor invocate, au interpretat eronat legea și au încălcat dreptul recurentului la

un proces echitabil.

Constatările instanței de apel sunt eronate și contrare dispozițiilor legale,

examinând cauza doar a citat concluziile instanței de fond.

Atât instanța de apel cât și instanța de fond au concluzionat că Banca

Comercială „Eximbank - Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni a admis

încălcări la încheierea contractului individual de muncă, indicând că mai întâi a fost

emis ordinul de angajare după care a fost încheiat contractul individual de muncă și

astfel au fost încălcate prevederile art.65 alin.(1) Codul muncii.

Recurentul a invocat că instanțele inferioare nu au avut dreptul să constatate din

oficiu nulitatea întregului contract, Spînu Iurie a solicitat doar anularea pct.2.1 al

contractului individual de muncă nr.1148 din 12 martie 2018, însă instanța a constatat

nulitatea întregului contract, ceea ce contravine art.240 alin.(3) din Codul de procedură

civilă.

Instanța de apel nu a explicat în ce mod constatarea nulității absolute a

contractului individual de muncă a condiționat pretinsa apărare a drepturilor lui Spînu

Iurie în calitate de salariat din moment ce această constatare nu-i profită acestuia în

vreun fel.

Astfel, prin nerespectarea limitelor solicitărilor reclamantului, instanțele

investite cu judecarea fondului au realizat o interpretare eronată a art.84 alin.(1) Codul

muncii, eludând dispozițiile art.240 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

Motivele invocate de către instanța de fond și de instanța de apel nu pot sta la

baza constatării nulității contractului individual de muncă.

La încheierea contractului individual de muncă Banca Comercială „Eximbank -

Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni a acționat în conformitate cu dispozițiile

legale și a adus la cunoștința salariatului ordinul de angajare sub semnătură în termen

de 3 zile lucrătoare.

Semnarea acordului privind păstrarea confidențialității informațiilor clasificate

înaintea contractului individual de muncă nu poate constitui motiv de nulitate absolută

a contractului, deoarece este logic ca mai întâi să fie semnat acordul, după care să fie

încheiat contractul.

Totodată, stabilirea termenului de probă de 3 luni pentru salariat la fel nu poate

5

constitui motiv de nulitate absolută a contractului, deoarece acest efect nu a prejudiciat

nici angajatorul și nici salariatul.

Circumstanțele stabilite de instanța de fond și de instanța de apel nu au legătură

nicidecum cu circumstanțele în care a avut loc încetarea contractului individual de

muncă.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au constatat și elucidat

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile expuse fiind în

contradicție cu circumstanțele de fapt, instanțele aplicând o lege care nu trebuia să fie

aplicată, interpretând eronat normele de drept aplicabile litigiului, stabilind incorect

obiectul dedus judecății.

Un alt aspect al acțiunii înaintată de Spînu Iurie este tardivitatea acesteia, fiind

depusă cu încălcarea termenului de 3 luni prevăzut de art.355 alin.(1) Codul muncii.

Spînu Iurie semnând contractul individual de muncă la 07 martie 2018, a cunoscut

despre clauza înserată la pct.2.1 a contractului din momentul semnării și astfel,

termenul de adresare în instanță a început a curge de la data încheierii contractului și a

expirat peste 3 luni, respectiv acțiunea reclamantului este tardivă.

Recurentul a indicat că intimatul în mod legal a fost eliberat din funcție, iar

ordinul de încetare a raporturilor de muncă este emis legal în conformitate cu

prevederile art. 55 din Codul muncii.

Încetarea raporturilor de muncă cu Spînu Iurie a survenit drept consecință a

reintegrării în muncă a salariatei pe care o înlocuia pe perioada aflării ei în concediul

pentru îngrijirea copilului și respectiv au încetat în temeiul art. 82 lit. f) Codul muncii.

Poziția instanței de apel și fond de a încasat salariul pentru lipsa forțată de la

muncă și a prejudiciului moral este ilegală, și emisă cu aplicarea eronată a normelor de

drept prevăzute.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 noiembrie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit dovezii de la fila dosarului 72 Vol. II instanța de apel a expediat

participanților la proces decizia motivată la 19 februarie 2022, respectiv, cererea de

recurs a fost declarată la 13 martie 2022, este depusă în termenul prevăzut de art.434

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 19 aprilie 2022, potrivit avizului de recepție de la

fila dosarului 117, Vol. II.

La 27 aprilie 2022, Spînu Iurie a depus referință menționând că recursul BC

”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA este pur declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

6

Motivele invocate au fost au fost obiectul examinării și aprecierii în instanțele

inferioare, iar criticile repetate a circumstanțelor examinate nu corespund realității și

nu pot servi temei pentru desființarea hotărârilor instanțelor inferioare.

Recursul nu cuprinde argumente referitoare la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept.

Intimatul a pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Examinând temeiurile

recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere

a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

7

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Banca Comercială

„Eximbank - Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul

Cobzac Daniela, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Banca Comercială „Eximbank -

Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Cobzac Daniela.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

8