2ra-97/22 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-97/22 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-97/22

2-21073281-01-2ra-25012022

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. E. Pșenița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz)

ÎNCHEIERE

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Larisa Morarița, reprezentată

de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Morarița

împotriva Liliei Mastacan cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin contravenție și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2021, Larisa Morarița, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Mastacan, solicitând

încasarea sumei de 40000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 5000 lei și alte cheltuieli aferente examinării

litigiului.

Ulterior, prin cererea de majorare a pretențiilor, înregistrată la 07 iunie 2021,

Larisa Morarița, reprezentată de avocatul Cristina Lungu, a solicitat încasarea sumei

de 1087, 22 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin acțiunile ilegale ale

pârâtei, a sumei de 40000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilegale

ale pârâtei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 de lei, precum și

alte cheltuieli aferente examinării litigiului.

În motivarea acțiunii, inclusiv a cererii de majorare a pretențiilor, reclamanta a

invocat că, la data de 17 noiembrie 2020, aproximativ ora 13:00, se afla în curtea

gospodăriei fostului concubin, Gheorghe Mastacan, cu care a locuit împreună mai

mult de 7 ani, unde venise să-și ia lucrurile personale. În acel moment a intrat fiica

acestuia, Lilia Mastacan și a început să o lovească puternic, cauzându-i XXXXX.

Totodată, a menționat că, pentru cele comise Lilia Mastacan, la 24 noiembrie

2020, a fost trasă la răspundere contravențională în baza art. 78 alin. (1) Cod

contravențional și sancționată cu amendă în mărime de 15 unități convenționale, 750

de lei. Faptele săvârșite de Lilia Mastacan și-au găsit confirmare pe deplin prin

materialele Inspectoratului de Poliție Edineț, anexate la cauză.

Reclamanta a afirmat că, prin raportul de constatare a Centrului de Medicină

Legală din 19 noiembrie 2020, în urma investigațiilor, vizualizarea actelor medicale,

1

precum și circumstanțele cunoscute, s-a constatat: pe XXXXX, fiind calificate ca

vătămări corporale ușoare.

Dacă prin contravenție a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este

în drept să-și valorifice pretențiile civile în procedură civilă.

Reclamanta a susținut că, în rezultatul leziunilor primite, a urmat un tratament

medical care a presupus cheltuieli suplimentare, având în vedere problemele de

sănătatea ca urmare a loviturii primite. Alt venit în afară de pensia mică lunară nu

are pentru reabilitarea sănătății. În acest sens, a pretins suma de 1087, 22 de lei cu

titlu de prejudiciu material, ca fiind confirmată prin bonurile anexate la cerere.

De asemenea, a indicat că, prin suferințele psihice suportate pe parcursul

deplasărilor către organele de urmărire penale, instituțiile medicale pentru

restabilirea sănătății, i-a fost cauzat un prejudiciu moral estimat la suma de 40000

de lei. Lilia Mastacan, prin acțiunile sale, i-a provocat stări de frică/teamă pentru

viața și sănătatea sa. La fel, a fost nevoită să apeleze la instituțiile medicale pentru

reabilitarea sănătății, precum și la organele de resort, pentru apărarea drepturilor

încălcate, situație ce i-a creat un disconfort emoțional, precum și stări de stres din

cauza amintirilor neplăcute. Prin acțiunile ilegale ale pârâtei i-a fost cauzat un

dezechilibru emoțional, social și alte atribute ce definesc statutul de moral.

Referitor la cheltuielile de judecată suportate pentru acordarea asistenței

juridice, reclamanta a solicitat încasarea sumei de 5000 lei, achitată avocatului

conform bonului de plată anexat. Cheltuielile efectuate au fost reale, necesare și

raționale.

Prin hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Morarița împotriva Liliei Mastacan cu privire la încasarea prejudiciului moral și

material cauzat prin contravenție și a cheltuielilor de judecată; s-a încasat de la

Larisa Morarița în beneficiul statului taxa de stat estimată la suma de 250 de lei.

Prin decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de

apel depusă de Larisa Morarița, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și s-a

casat hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în latura

respingerii pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului moral și s-a emis o nouă

hotărâre de admitere parțială a cerințelor înaintate; s-a încasat de la Lilia Mastacan

în beneficiul Larisei Morarița suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral; în

rest, hotărârea a fost menținută.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a respins

pretenția înaintată de către Morarița Larisa în partea încasării prejudiciului material,

aceasta solicitând să fie încasată suma de 1087,22 de lei.

Instanța de apel a indicat că, instanța de fond a dat aprecierea necesară

argumentelor aduse în susținerea pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului

material solicitat spre încasare, or, în acest sens nu s-a stabilit că suma solicitată cu

titlu de prejudiciu material a fost achitată pentru procurarea medicamentelor și

serviciilor medicale legate de aplicarea loviturii la mână.

La fel, a constatat că, în baza probelor prezentate, drept dovadă a prejudiciului

material solicitat de către Morarița Larisa, instanța de fond corect a stabilit că, ultima

în luna ianuarie 2021 a efectuat unele investigați medicale și a urmat un tratament

neurologic.

Totodată, instanța a reținut că, urmare a conflictului între Morarița Larisa și

2

Mastacan Lilia din 17 sau 18 noiembrie 2020, potrivit Raportului de constatare nr.

202019P0787 din 19 noiembrie 2020, la Morarița Larisa, 73 ani, au fost depistate

vătămări corporale sub forma de echimoze la mâna dreaptă, fără a fi depistate leziuni

neurologice (f.d. 22).

În asemenea circumstanțe, instanța de fond corect a dat o apreciere relevantă

cauzei, negăsind legătura cauzală între conflictul dintre Morarița Larisa și pârâta

Mastacan Lilia, care a avut loc la data de 17 noiembrie 2020, cu tratamentul urmat

de Morarița Larisa în luna ianuarie 2021 la medicul neurolog, or, în acest sens din

raportul de constatare din 19 noiembrie 2020 s-a constatat că la Morarița Larisa au

fost depistate echimoze la mâna dreaptă care au fost produse prin acțiunea traumatică

a unui corp contondent dur.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, pe parcursul examinării cauzei în

instanța de fond și cea de apel, s-a constatat parțial temeinicia pretențiilor înaintate

de reclamanta/apelanta Morarița Larisa privind încasarea prejudiciului moral în

urma tragerii la răspundere contravențională a Liliei Mastacan, or, din procesul-

verbal cu privire la contravenție întocmit în privința acesteia, s-a stabilit că Mastacan

Lilia a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenției prevăzute de art.78 alin.

(1) Cod contravențional, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal cu privire la

contravenție, prin care contravenientei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională.

Mastacan Lilia nu a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție și a achitat

amenda indicată.

Astfel, a considerat necesar de a casa parțial hotărârea instanței de fond în

partea respingerii pretenției privind încasarea prejudiciului moral, or, ca urmare a

celor stabilite în instanța de fond și cea de apel, a reținut ca fiind dovedită fapta

ilegală săvârșită de către Mastacan Lilia în coraport cu reclamanta Morarița Larisa.

Instanța de fond a considerat, că din probatoriul cauzei nu a fost stabilit concret ziua

comiterii faptei prejudiciabile, 17 sau 18 noiembrie 2020.

Instanța de apel a menționat că, nu poate constitui temei de respingere a

pretenției privind recuperarea prejudiciului moral, faptul indicării zilei diferite în

actele de constatare a comiterii contravenției. Or, însăși comiterea acțiunilor ilicite

de către Mastacan Lilia față de Morarița Larisa a fost dovedită și aceasta și-a

recunoscut fapta și ea a fost trasă la răspundere contravențională în baza art.78

alin.(1) Cod contravențional.

Deci, prin prisma prevederilor legale, care reglementează răspunderea civilă

delictuală (care la rândul său prevede răspunderea delicventului, atât pentru

prejudiciul material cauzat, cât și cel moral) persoana păgubită, care invocă

suportarea unui prejudiciu moral urmare a acțiunilor ilegale ale unei alte persoane,

urmează a invoca care valori nepatrimoniale i-au fost afectate și care este legătură

dintre suferințele psihice sau fizice și fapta ilegală a delicventului, cu prezentarea

probelor corespunzătoare în acest sens.

Potrivit practicii Curții Europene, recunoașterea încălcării se consideră a

constitui o satisfacție echitabilă în situația în care aceasta este suficientă pentru a

aplana suferințele morale ale victimei. Doar în cazul în care se constată că, încălcarea

este atât de gravă încât printr-o simplă recunoaștere situația morală a victimei nu se

va revendica, acesteia i se oferă o reparație echitabilă în formă bănească.

Instanța de apel a ținut cont de principiul precum că, despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică să fie stabilite în

3

așa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

prejudiciului moral cauzat, fiind menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite

de persoana vinovată și suma acordată.

Ca urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite apelul înaintat de

Morarița Larisa, de a casa parțial hotărârea instanței de fond în partea ce ține de

respingerea de către instanța de fond a prejudiciului moral, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cerințele în această parte se admit parțial, urmând a fi încasată

suma prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, considerând că, această sumă este

echitabilă în raport cu suferințele suportate și acțiunile pârâtei.

Ceea ce ține de încasarea de la Morarița Larisa în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată, compuse din taxa de stat în sumă de 250,00 lei, instanța de

apel a considerat că, aceste cheltuieli corect au fost încasate de la acesta, or, Morarița

Larisa a fost scutită de la plata taxei de stat la înaintarea acțiunii în judecată conform

prevederilor art. 85 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă.

La 15 noiembrie 2021, prin intermediul poștei (f.d.135), Larisa Morarița,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel, judecarea recursului,

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, circumstanțele cauzei civile nu au fost

constatate just de către instanța de apel, precum și s-a dat o apreciere incorectă a

situației de fapt.

Totodată, a menționat că, în esență, motivul instanței care a stat la baza

respingerii cererii de chemare în judecată ar fi faptul că, nu ar fi fost anexate niciun

fel de probe care ar dovedi anumite suferințe psihice, frică, ca urmare a

evenimentelor care au avut loc la data de 17 sau 18 noiembrie 2020. Or, instanța a

trecut cu vederea toate probele anexate la cerere.

Recurenta a opinat că, în pofida circumstanțelor descoperite la etapa

dezbaterilor judiciare până la finalizarea examinării cauzei în fond, în temeiul art.

119 alin. (3) Cod de procedură civilă, fiind audiat martorul Maxim Scripnic care a

fost la fața locului și a văzut tratamentul umilitor și degradant la care a fost supusă,

cerința a fost respinsă de prima instanță neîntemeiat, cu încălcarea drepturilor

procedurale garantate de lege.

Declarațiile intimatei precum că tratamentul urmat ar fi în rezultatul unui

accident rutier produs câțiva ani anterior, nu corespunde realității. Din lipsa

mijloacelor bănești s-a adresat la medic doar după sărbătorile de iarnă, dar nu din

motivul indicat de intimată.

Recurenta a afirmat că, la aprecierea cuantumului compensației pentru

prejudiciului moral trebuie să se ia, de asemenea, în considerare jurisprudența

CtEDO. În ansamblu, valoarea compensației urmează a fi atribuită de către instanță

astfel, încât aceasta să constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat.

Acest aspect rezultă din practica CtEDO la aplicarea Convenției Europene privind

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Aprecierea

prejudiciului moral se face în raport cu miza pentru reclamant, comportamentul

părților, bună/reaua-credință, durata neexecutării, etc. Se ia obligatoriu în

considerare principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit

disproporționată cu sumele acordate de CtEDO în spețe similare. Sarcina probării

4

prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantei și se apreciază individual

pentru fiecare caz, luându-se în considerare argumentele ambelor părți în proces,

excluzându-se pretenții excesive și vădit exagerate

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatei conform scrisorii

de însoțire datate cu 25 ianuarie 2022 (f.d.138) și a fost recepționată la 31 ianuarie

2022, conform avizului de recepție (f.d.140).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 octombrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 15 noiembrie 2021, prin intermediul poștei (f.d.135), ceea ce

denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Larisa Morarița, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Larisa Morarița, reprezentată

de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Larisa Morarița, reprezentată de avocatul

Ghenadie Odobescu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Larisa Morarița, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de

Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

6