3ra-851/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, anularea marcilor

3ra-851/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, anularea marcilor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-851/2021

2-19094989-01-3ra-13082021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea Comercială „Heineken

România” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Ariadna Suveica (Dodi),

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea Comercială „Heineken România” Societate pe Acțiuni împotriva Agenției

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, Întreprinderea Mixtă „Efes Vitanta Moldova

Brewery” Societate pe Acțiuni privind contestarea actului administrativ individual

defavorabil și anularea mărcilor,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă

decizie nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 23 aprilie 2019, SC „Heineken România” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, ÎM „Vitanta

Moldova Brewery” SA, solicitând anularea hotărârilor Comisiei de Contestații a

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 18 aprilie 2018 (privind marca

RADLER) și din 17 iulie 2018 (privind mărcile RADLER GRAPEFRUIT, RADLER

ZERO și RADLER NATURAL) ca fiind ilegale în fond, anularea mărcilor

nr. xxxx RADLER, înregistrată la 28 iunie 2018 pentru produse și servicii din clasele

32 și 35 din Clasificarea Internațională a Produselor și Serviciilor CIPS,

nr. xxxx RADLER GRAPEFRUIT, nr. xxxx RADLER ZERO și nr. xxxx RADLER

NATURAL, înregistrate la 14 ianuarie 2019 pentru produse din clasa 32 CIPS.

1

În motivarea acțiunii SC „Heineken România” SA a menționat că, este unul dintre

liderii pieței berii și cidrului din România, deținând patru fabrici situate în Miercurea

Ciuc, Craiova, Constanța și Târgu Mureș și având un larg portofoliu de mărci naționale

și regionale, precum SILVA, BUCEGI, CIUC, GOLDEN BRÂU, HARGHITA,

GAMBRINUS etc. La fel, SC „Heineken Romania” SA face parte din grupul de

companii olandez „Heineken International”, numărându-se printre cei mai importanți

producători de bere din lume, având o gamă largă de mărci cu notorietate mondială,

printre care HEINEKEN, AMSTEL, SOL, DESPERADOS, SCHLOSSGOLD.

Menționează că mai multe detalii despre reclamant pot fi văzute pe pagina web

http://www.heinekenromania.ro.

Reclamantul a indicat că, SC „Heineken România” SA are sediul în România și în

alte țări titulară a unui număr considerabil de mărci înregistrate pentru produse din

clasa 32 („Bere”), dintre care menționează doar mărci ce conțin elementul verbal

„RADLER” : nr. xxxx CIUC NATUR RADLER, nr. xxxx CIUC PREMIUM NATUR

RADLER și nr. xxxx CIUC PREMIUM NATUR RADLER.

La 18 martie 2014, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus la Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cererea de înregistrare a mărcii nr. depozit xxxx

RADLER, iar la 06 aprilie 2015, cererile de înregistrare a mărcilor nr. depozit xxxx

RADLER GRAPEFRUIT, xxxx RADLER ZERO și xxxx RADLER NATURAL,

reclamantul de la bun început fiind împotriva înregistrării acestor mărci.

În acest sens reclamantul a specificat că, atât SC „Heineken România” SA, cât și

compania „Heineken International”, produc nu numai bere obișnuită, dar și RADLER,

adică amestec de bere și limonadă sau bere și suc de fructe.

Reclamantul a invocat, că în calitatea sa de producător dorește să se asigure că

termenii generici, uzuali, folosiți în industria berii din Republica Moldova și de pe plan

internațional, cum este cazul cuvântului „RADLER”, sunt liberi pentru a putea fi

utilizați de către orice terț interesat să își desfășoare activitatea pe această piață,

conform bunelor practici stabilite între agenții economici.

Astfel, reclamantul ale cărui produse sunt prezente și pe piața berii din Republica

Moldova, își justifică interesul în formularea prezentei acțiuni, pentru a se asigura că

nu există mărci înregistrate care ar veni în contradicție cu legislația în vigoare și ar

putea constitui un impediment în activitatea sa desfășurată în Republica Moldova, dar

și în activitatea altor competitori.

Reclamantul a indicat că, la 24 august 2015, în conformitate cu Legea nr. 38 din

29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, a depus la Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, prin intermediul mandatarilor autorizați din cadrul Agenției

FS Patent SRL, observații împotriva cererilor de înregistrare a mărcilor nr. depozit xxxx

RADLER GRAPEFRUIT, xxxx RADLER ZERO și xxxx RADLER NATURAL, astfel

respectând întocmai prevederile art. 7 din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, iar la 12 noiembrie 2014 și la 16 februarie 2016, Direcția

(Departamentul) Mărci și Design Industrial a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a emis avize provizorii de respingere a înregistrării mărcii RADLER și,

respectiv, a înregistrării mărcilor RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO și

RADLER NATURAL, iar la 24 februarie 2015 și la 05 iunie 2017 au fost emise decizii

definitive de respingere, care au lăsat în vigoare motivele expuse în avizele provizorii.

2

De asemenea a indicat că, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus la

Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală contestații

împotriva celor patru decizii definitive, iar la 05 iulie 2016, SC „Heineken România”

SA a depus la Comisia de Contestații punctul său de vedere în legătură cu decizia

privind cererea de înregistrare a mărcii RADLER, menționând că decizia este corectă

și corespunde legii.

La 18 aprilie 2018 și la 28 iunie 2018, Comisia de Contestații a Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală a emis hotărâri de acceptare a înregistrării în calitate de

marcă a denumirilor RADLER, respectiv RADLER GRAPEFURIT, RADLER ZERO

și RADLER NATURAL, astfel, cererile de înregistrare au devenit mărci, înregistrate

sub nr. xxxx RADLER, nr. xxxx RADLER GRAPEFRUIT, nr. xxxx RADLER ZERO

și nr. xxxx RADLER NATURAL.

SC „Heineken România” SA a solicitat anularea acestor mărci, la fel ca și anularea

hotărârilor Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală,

prin care s-a dispus înregistrarea acestor mărci ca fiind înregistrate cu încălcarea

flagrantă a legii.

Reclamantul a invocat prevederile art. 7, art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, menționând că atât avizele

provizorii, cât și deciziile definitive de respingere, emise de către Direcția

(Departamentul) Mărci și Design Industrial al Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală au fost adoptate în strictă conformitate cu prevederile legale precitate, fiind

întemeiate pe motivele absolute de refuz, reglementate de art. 7 din Lege.

Prin urmare, reclamantul consideră că, poziția Direcției (Departamentului) Mărci

și Design Industrial a fost pe deplin întemeiată, întrucât corespunde sută la sută literei

și spiritului Legii, precum și practicii dintotdeauna a Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, deci cuvintele „RADLER ZERO” (adică „fără alcool”),

„natural” și „GRAPEFRUIT” sunt elemente verbale descriptive ce nu pot fi înregistrate

în calitate de marcă, conform motivelor absolute expuse în art. 7 din Legea nr. 38 din

29 februarie 2008 privind protecția mărcilor.

Reclamantul susține că, referitor la „RADLER” într-adevăr, după cum afirmă și

examinatorii Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, acest cuvânt indică în

mod direct un tip de bătură, și anume o combinație de bere și limonadă sau bere și

sucuri de fructe.

Reclamantul a comunicat că, „RADLER” este o băutură originară din Bavaria,

Germania, de la începutul sec. XX, a cărei rețetă a constat la început dintr-o combinație

de 50% bere și 50% limonadă, dar cu timpul raportul dintre bere și limonadă sau dintre

bere și sucuri de fructe s-a schimbat, variind de la producător la producător. Băutura

RADLER este astăzi foarte populară în multe țări, printre care Germania, Austria,

Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Croația, Ucraina, Polonia, Olanda, România,

Rusia, Franța etc., dar și în Republica Moldova. Cuvântul RADLER este folosit în mod

uzual în industria berii și a băuturilor nealcoolice.

De regulă, producătorii utilizează în cadrul mărcilor lor, pe lângă elementele de

bază, cu caracter distinctiv, și elemente verbale adiționale, cu rol descriptiv, printre

acestea enumerându-se și cuvântul „RADLER”. În anexa 19 doar câteva exemple de

produse „RADLER”, comercializate prin intermediul mărcilor din portofoliul unor

3

diferite entități de pe piața internațională a berii (STIEGL RADLER, CALANDA

RADLER, CARIB RADLER, AMSTEL RADLER, GROLSCH RADLER,

DIEKJRCH RADLER, WATERLOO RADLER etc).

Reclamantul a mai menționat că, „Stiegl”, „Calanda”, „Carib”, „Amstel”,

„Grolsch”, „Waterloo”, „Diekirch” etc. sunt mărci comerciale, prin care produsele unor

întreprinderi se deosebesc de produsele altor întreprinderi, iar „RADLER” este

denumirea băuturii ce se conține în sticlele respective. La fel, SC „Heineken România”

SA produce „RADLER”, comercializat în România sub marca CIUC, iar ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA produce și comercializează băuturi de tip „RADLER”,

dar sub marca CHIȘINĂU („Chișinău RADLER”).

Reclamantul a relatat că, proveniența denumirii „RADLER” ca tip de băutură este

descrisă pe sute de site-uri din internet, în toate textele fiind redată în diferite limbi una

și aceeași istorie întâmplată în anul 1922, iar ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA

însăși a relatat pe site-ul său http://radler.md/categorv/fun/ istoricul denumirii, și anume

„Creatorul RADLER-ului la nivel mondial este un hangiu german pe nume Franz Xaver

Kugler, acesta inventând băutura într-o zi călduroasa din iunie 1922, când hanul i s-a

umplut de foarte mulți cicliști însetați, iar el nu avea suficientă bere pentru a le potoli

setea. Pentru a face față situației, a amestecat în proporție de 50/50 berea rămasă cu

limonadă pe care o avea în stoc. Apoi, în timp ce o oferea clienților însetați, Franz Xaver

Kugler declara cu mândrie că această băutură a fost creată special pentru ei, o bere cu

aromă de lămâie și conținut scăzut de alcool, iar clienților le-a plăcut gustul noii băuturi.

În onoarea cicliștilor care l-au inspirat, Herr Kugler a numit noul amestec RADLER

(ciclist, în germană).

Reclamantul a indicat că proba nr. 20 a fost anexată împreună cu comentariile

depuse de reclamant la 05 iulie 2016 în dosarul Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală. Astfel, toate materialele depuse de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery”

SA în dosarul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, dar și materialele

disponibile pe internet arată că pârâtul a lansat pe piața Republicii Moldova băuturile

„RADLER” la mijlocul lunii iunie 2014, fapt menționat și de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, în hotărârea Comisiei de Contestații.

Reclamantul a relevat că, în anul 2015, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA

chiar pe pagina sa de Facebook percepea „RADLER” ca pe un tip de băutură și îl descria

ca atare. ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA chiar de la momentul lansării noii

sale băuturi, era pe deplin conștientă de o realitate de netăgăduit că „RADLER”

constituie tip de băutură, adică un cuvânt descriptiv, care indică o categorie de băutură.

După cum reiese și din materiale dosarului, denumirea respectivă este imediat

înțeleasă de către consumatori ca fiind un tip de băutură (,,un RADLER”, după cum se

exprimă ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA), iar caracterul descriptiv este

exprimat clar și fără echivoc vis-a-vis de o parte din produsele solicitate prin cererile

de înregistrare ca marcă a denumirii „RADLER” și celorlalte denumiri ce conțin acest

cuvânt. Este vorba, deci, de un generic folosit de diverși producători, inclusiv de

reclamant și de pârâtul ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, adică un cuvânt prin

care producătorii, printre care și pârâtul, informează publicul despre caracteristicile

produsului: amestec de bere și limonadă sau de bere și suc de fructe. Acest cuvânt indică

conținutul produsului, și nu originea comercială, care poate fi diferită de la producător

4

la producător. Faptul că „RADLER” este un tip de băutură este confirmat de către

Serviciul Vamal, scrisoarea nr. 28/06-18627 din 06 noiembrie 2018, în care Serviciul

Vamal informează că, clasificarea băuturii de tip „RADLER” se efectuează la Capitolul

22 al Nomenclaturii Combinate.

Reclamantul consideră că, inițial Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală,

și anume, examinatorii Direcției (Departamentului) Mărci și Design Industrial din

cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală au apreciat corect că elementul

verbal „RADLER” este descriptiv și lipsit de caracter distinctiv, întrucât indică direct

o „specie”, un „tip” de băutură, utilizarea căruia în comerț este comună. În același timp,

examinatorii au apreciat corect și faptul că, denumirea depusă spre înregistrare va

induce în eroare consumatorii privind celelalte produse solicitate din clasa 32 or,

într-adevăr, dacă acest cuvânt s-ar folosi pentru alte produse din clasa 32 decât

„RADLER” (de exemplu apă minerală, kvas, băuturi pe bază de zer, esențe pentru

fabricarea băuturilor etc.), ar exista riscul ca publicul să fie indus în eroare în ce privește

natura produsului pus în vânzare, să creadă că este vorba de o băutură din bere și

limonadă, ceea ce nu ar corespunde realității.

Totodată, reclamantul a descris un exemplu din experiența Oficiului Uniunii

Europene pentru Proprietate Intelectuală, exemplu care confirmă justețea deciziei

Direcției (Departamentului) Mărci și Design Industrial privind cererea de înregistrare a

mărcii RADLER, potrivit căreia la 17 decembrie 2013, firma Carlsberg Breweries A/S,

DK a depus cererea de înregistrare a Mărcii Europene nr. 012273041 RADLER pentru

următoarele produse din clasa 32 bere; bere aromatizată sau combinată cu băuturi

nealcoolice, care a fost respinsă în temeiul art. 7 alin. (1) lit. (b), (c) și (g) din

Regulamentul Mărcilor Uniunii Europene: a) marca este descriptivă, b) lipsită de

caracter distinctiv, c) induce în eroare în ce privește celelalte produse.

Reclamantul a menționat că, articolele invocate de autoritatea europeană

corespund art. 7 alin. (1) lit. b), c) și g) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, iar în acel caz, întreprinderea Carlsberg Breweries nu a contestat

acest refuz bazat pe motive absolute.

Reclamantul a mai invocat, că în ciuda tuturor normelor legislative în vigoare,

contrar întregii practici naționale și internaționale și în pofida evidențelor, Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală (Comisia de Contestații) a acceptat revendicarea

contestatarului ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, a abrogat decizia

Departamentului Mărci, Modele și Desene Industriale și a acceptat înregistrarea mărcii

„RADLER” pentru totalitatea produselor și serviciilor cuprinse în clasele 32 și 35.

Remarcă că, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală este o autoritate care

prestează servicii în conformitate cu „Sistemul de Management al Calității ISO

9001:2015, ceea ce garantează calitate în concordanță cu standardele internaționale.

În acest context, la 01 octombrie 2018, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a lansat Ghidul de examinare a cererilor de înregistrare a mărcilor, care

poate fi accesat pe site-ul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și care

prezintă publicului practica Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind

aplicarea Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor.

Conform Ghidului, în sensul art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29 februarie

2008 privind protecția mărcilor, la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii se va ține

5

cont de următoarele momente, distinctivitatea trebuie să fie apreciată în raport cu

produsul sau serviciul, de care urmează să-l identifice; existența caracterului distinctiv

trebuie apreciată la momentul constituirii depozitului; distinctivitatea nu trebuie

confundată cu noutatea produsului sau serviciului; /.../; caracteristicile mărcii trebuie să

permită consumatorilor să aprecieze produsul sau serviciul ca provenind de la un

anumit producător/prestator de servicii; se va considera că un semn sau un element al

unui semn nu este distinctiv, dacă descrie produsele și serviciile propriu-zise sau

caracteristicile acestora (calitatea, valoarea, scopul, proveniența etc.).

Reclamantul a relatat că, fiind de acord cu unul dintre argumentele ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

afirmat că, într-adevăr, nu există niciun cuvânt în limba română de acest sens sau

similar acestuia, cuvântul fiind de origine străină, care în traducere din limba germană

ar înseamnă „ciclist, cicliști” /.../. Conform sursei Wikipedia, în afara semnificației

menționate mai sus, această denumire reprezintă și „bere amestecată” /.../ este cunoscut

și în calitate de nume de familie.

Reclamantul consideră irelevant argumentul precum că denumirea „RADLER” nu

există în dicționarul limbii române, deoarece dicționarul nu atestă, de exemplu, nici

cuvintele „Sangria” (băutură spaniolă), „araka” (băutură osetină), „zubrowka” (băutură

poloneză), „limoncello” (băutură italiană) sau „ouzo” (băutură grecească), însă aceasta

nu înseamnă că astfel de băuturi nu ar exista în general sau pe piața moldovenească în

particular.

Astfel, concluziile Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, precum că,

dat fiind faptul că noțiunea „RADLER” are mai multe semnificații, Comisia

considerând că nu se poate afirma cu certitudine că semnul solicitat este descriptiv în

raport cu unele produse revendicate, adică reprezintă un semn exclusiv ce poate servi

în comerț pentru a desemna specia unor produse, conform cerințelor prevăzute în

art. 7 alin. (1) lit. c) /.../, nu se poate afirma că semnul este lipsit de caracter distinctiv

în raport cu produsele, serviciile revendicate (art.7 alin. (1) lit. b) /.../”, consemnează că

afirmația de mai sus vine în contradicție cu practica Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală.

Reclamantul a menționat că, faptul că denumirea „RADLER” mai are și alte

sensuri decât cel de „bere amestecată” nu are nicio relevanță în contextul de față,

deoarece, după cum scrie în ghid, distinctivitatea semnului „trebuie să fie apreciată în

raport cu produsul, iar produsul la care se raportează cuvântul „RADLER” înregistrat

ca marcă se referă în mod nemijlocit la băutura ce se conține în sticlă, adică la

„RADLER”.

Atrage atenția și la alte situații decât cea analizată, astfel încât, ghidul indică direct,

faptul că dicționarul nu atestă cuvântul sau, dacă îl atestă, acesta are mai multe

semnificații, nu exclude ca semnul să fie considerat lipsit de caracter distinctiv pentru

produsele sau serviciile desemnate, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

afirmă în continuare că, Comisia a reținut argumentele contestatarului ce țin de

percepția acestui semn sub aspect vizual și semantic din partea consumatorului în

momentul procurării produselor (produse de consum curent), de aceea, într-adevăr,

posibilitatea asocierii semnului „RADLER” doar cu semnificația reținută de examinare

6

este redusă, deși este cunoscută originea acestui cuvânt străin (povestea berii - berea

cicliștilor).

Reclamantul a comunicat că afirmația potrivit căreia, Comisia a constatat că

conform rezultatelor căutării în /.../ Google nu s-a depistat că acest semn se utilizează

în circuitul comercial din Republica Moldova de careva producători ca un semn ce

desemnează categoria unor băuturi, este de neînțeles, odată ce Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală cunoaște din materialele dosarului despre comercializarea

berii de tip „RADLER” în Republica Moldova, iar fraza, „Comisia reține materialele

prezentate de contestatar, care confirmă că organismele de certificare competente nu au

emis certificate de conformitate pentru produsele „RADLER” provenite din străinătate,

până la data de depozit a cererii examinate (2014.03.18) /.../ este contrar situației de

fapt or, contestatarul a demonstrat faptul utilizării acestui semn, începând din iunie

2014/.../, iar prezența pe piață a produselor marcate cu semnul „RADLER” asigură

capacitatea de a lega aceste produse de solicitantul acestei mărci”.

Reclamantul a făcut referire și la concluzia că, ținând cont de utilizarea intensivă

a acestui semn pe parcursul mai multor ani /.../Comisia constată că, de fapt,

consumatorul mediu autohton asociază acest semn cu compania /.../ ÎM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA, /.../ care este solicitantul semnului examinat”. Reclamantul

consideră că, este vorba de o distorsionare a lucrurilor or, faptul că un anumit organism

de certificare (din mai multe existențe) nu a putut confirma că a eliberat certificate de

conformitate pentru acest produs până la data de depozit nu are vreo legătură logică cu

chestiunea descriptivității unui termen.

Reclamantul a relatat că, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a luat în

calcul prezența produselor ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA începând cu iunie

2014, dar nu a ținut cont de faptul că existența caracterului distinctiv, după cum se arată

și în ghid, trebuie apreciată la momentul constituirii depozitului. Or, în momentul

constituirii depozitului, 18 martie 2014, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA încă

nici nu începuse vânzările.

Mai mult, conform scrisorii Serviciului Vamal nr. 28/11-10372 din 01 iulie 2016,

oferite chiar de pârât, produse „RADLER” importate de alți producători au existat în

circuitul comercial al Republicii Moldova încă din 2006, deci, cu mult înainte de data

depozitului: „conform bazei de date a Serviciului Vamal, produse cu denumirea

„RADLER” au fost importate în perioada 01 ianuarie 2006 – 18 martie 2014”.

După cum rezultă din materialele dosarului, odată ce pe piața Republicii Moldova

mai există și alți producători de „RADLER”, de exemplu „Beermaster”, „Baltica”,

„Paulaner” ș.a., fapt confirmat chiar de participanții la sondajul comandat de ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA, afirmațiile Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală precum că, prezența pe piață a produselor marcate cu semnul „RADLER”

asigură capacitatea de a lega aceste produse, anume de solicitantul acestei mărci și că

publicul asociază semnul doar cu ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, pur și

simplu nu corespund adevărului.

În acest sens, reclamantul a afirmat că, sondajul a fost efectuat de către Centrul

AXA, la comanda ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, având drept scop principal

să arate dacă consumatorul autohton face diferență dintre produsul „RADLER” și

marca de produs „RADLER”, scopul cercetării fiind de la bun început unul fals, ca și

7

cum s-ar comanda un studiu pentru a vedea dacă publicul face diferență între produsul

BERE și marca de produs BERE. Astfel, a subliniat că, publicul nu cunoaște subtilitățile

juridice legate de astfel de noțiuni ca „termen descriptiv” sau „marcă” (în sensul juridic

atribuit de lege), prin urmare, introducerea în întrebări a cuvântului „marcă”

concomitent cu cuvintele „denumire”, „tip de băutură”, „produs” a avut intenția să

suprapună, să substituie înțelesul cuvintelor, să deruteze respondenții și, astfel, să fie

obținut rezultatul dorit de beneficiar, adică de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA.

Reclamantul a criticat faptul că, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

nu numai că a acceptat sondajul ca probă în procedura de contestație, dar și l-a citat în

sprijinul hotărârii sale, chiar dacă înțelege că, indiferent de rezultatele unui sondaj,

legea nu permite înregistrarea în calitate de marcă a unui cuvânt descriptiv (de exemplu

WHISKY la categoria Băuturi alcoolice, ROCHIE la categoria îmbrăcăminte,

PORTOCALĂ la categoria Fructe etc.).

Reclamantul a relatat că, potrivit sondajului, o parte considerabilă de consumatori

nicidecum nu percep cuvântul „RADLER” ca pe ceva legat nemijlocit de Republica

Moldova și/sau nemijlocit de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA.

Or, Comisia de contestații a acceptat înregistrarea celorlalte trei mărci disputate,

la clasa 32, cu specificarea ca „dreptul exclusiv nu se va extinde asupra elementelor

verbale GRAPEFRUIT, ZERO și NATURAL. Respectiv, și în aceste cazuri a fost

încălcată legea, deoarece toate cuvintele luate aparte sau împreună au caracter

descriptiv or, nu se poate înregistra ca marcă RADLER NATURAL, la fel cum nu se

poate înregistra, de exemplu, VIN SEC, VOTCĂ CU ZMEURĂ, BERE BLONDĂ.

Reclamantul a mai indicat că „RADLER” este un tip de băutură, nu o marcă în

sensul consfințit de lege, și anume, marca este orice semn /.../ care servește la

individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau

juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Prin înregistrarea cuvântului „RADLER” ca marcă la categoria Bere, a fost comisă

o gravă încălcare a legii or, acest semn nu îndeplinește funcția esențială prevăzută de

lege, aceea de a permite consumatorilor să distingă fără confuzie un produs al unui

producător de cel al altui producător. Or, după cum a arătat mai sus, este vorba de o

băutură produsă de numeroase întreprinderi, prin urmare, denumirea tipului de băutură

nu se poate în principiu asocia doar cu o singură entitate juridică.

În această ordine de idei, Plenul Curții Supreme de Justiție în hotărârea explicativă

„Cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislației în domeniul protecției mărcilor”,

atrage atenția instanțelor de judecată, că semne lipsite de caracter distinctiv se va

considera că un semn sau un element al unui semn nu este distinctiv, dacă descrie

exclusiv produsele și serviciile propriu-zise sau caracteristicile acelor produse și

servicii (cum ar fi calitatea, valoarea, scopul, proveniența etc.) și/sau dacă utilizarea lui

în comerț este comună pentru acele produse și servicii. /.../ Instanțele de judecată vor

avea în vedere că /.../ termenii ce fac parte din terminologia specializată, care

desemnează caracteristicile relevante ale produselor și serviciilor, trebuie considerați

descriptivi. În aceste cazuri, nu trebuie să se demonstreze că sensul termenului poate fi

identificat imediat de consumatorii relevanți, cărora li se adresează produsele și

serviciile. Este suficient ca termenul să poată fi utilizat sau înțeles de o parte a

8

publicului relevant, drept o descriere sau o caracteristică a produselor sau serviciilor

revendicate.

Așadar, contrar legii și practicii de zi cu zi, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a acceptat înregistrarea mărcii „RADLER” și la alte produse cuprinse în

clasa 32, în afară de Bere și „RADLER”, și anume, ape minerale și gazoase și alte

băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate

pentru fabricarea băuturilor.

Inițial, examinatorul din cadrul Direcției (Departamentului) Mărci și Design

Industrial a apreciat corect faptul că denumirea „RADLER” va induce în eroare

consumatorii privind celelalte produse solicitate din clasa 32 or, într-adevăr, după cum

s-a relatat mai sus, dacă acest cuvânt s-ar folosi pentru alte produse din clasa 32 decât

„RADLER”, ar exista riscul ca publicul să fie înșelat în ce privește natura produsului.

Reclamantul consideră că, marca „RADLER” urmează a fi anulată nu numai

pentru toate produsele cuprinse în clasa 32, dar și pentru serviciile din clasa 35, acestea

fiind revendicate de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA cu intenția vădită de a

interzice terților comercializarea produselor marcate cu denumirea respectivă.

SC „Heineken România” SA a fost informat recent că ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA deja a trimis o scrisoare de avertizare firmei „Beermaster” SA din Bălți,

care de asemenea produce RADLER. Astfel, avându-se în vedere faptul că desemnarea

„RADLER ”este în prezent înregistrată ca marcă pe numele ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA , SC „Heineken România” SA se află în imposibilitatea de a beneficia de

dreptul legitim de a comercializa propriile produse în Republica Moldova, iar aceasta

justifică o dată în plus interesul legitim al SC „Heineken România” SA în promovarea

prezentei acțiuni.

Reclamantul susține că, acțiunile ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA

constituie și o încălcare a Legii concurenței, care în art. 5 lit. (1) stipulează că, sunt

interzise, fără a fi necesară o decizie prealabilă în acest sens, /.../ orice practici

concertate (denumite în continuare acorduri) care au ca obiect sau efect împiedicarea,

restrângerea sau denaturarea concurentei pe piața Republicii Moldova sau pe o parte a

acesteia.

Prin urmare, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis o decizie care

deja are ca efect practici anticoncurențiale de limitare sau împiedicare a accesului pe

piață și a libertății exercitării concurenței de către alte întreprinderi, ceea ce este interzis

de Legea concurenței, însă această lege interzice, prin art. 12, orice acțiuni sau inacțiuni

ale autorităților și instituțiilor administrației publice centrale sau locale care restrâng,

împiedică sau denaturează concurența, precum /.../ b) stabilirea de condiții

discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în

care acestea nu sânt prevăzute de lege; c) stabilirea de interdicții sau restricții,

neprevăzute de lege, pentru activitatea întreprinderilor, iar conform art. 5 alin. (5) dacă

s-a stabilit că un acord are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea

concurenței, existența unor efecte anticoncurențiale nu trebuie demonstrată de către

Consiliul Concurenței pentru a constata că există o restrângere a concurenței în sensul

prezentei legi.

În opinia reclamantului, circumstanțele elucidate supra, demonstrează că

hotărârile emise de Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea

9

Intelectuală, contestate sunt ilegale în fond, fiind emise contrar prevederilor imperative

ale legii, art. 7 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, motiv pentru care acestea urmează a fi anulate în temeiul

art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceleași motive, înregistrarea „contrar prevederilor art. 7”, urmează a fi

anulate, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor și mărcile contestate.

Reclamantul susține că circumstanțele cauzei atestă și rea-credința ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA, manifestată în momentul depunerii cererilor de

înregistrare a mărcilor contestate, probată prin faptul că anterior ÎM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA a înregistrat cu rea-credință marca nr. 26238 SILVA, preluată

din portofoliul reclamantului, marcă anulată însă prin hotărârea Judecătoria Chișinău,

sediul Râșcani, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău (dosarul

nr. 2a-2626/17); ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus spre înregistrare alte

mărci ce aparțin reclamantei: cererea nr. depozit xxxx GOLDEN BRÂU și cererea nr.

depozit nr. xxxx CIUC, ambele cereri fiind respinse.

Reclamantul consideră că circumstanțele de fapt, relatate învederează rea-credința

a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, care a înregistrat în calitate de marcă

cuvântul „RADLER”, ce indică un gen de băutură, cu scopul de a bloca concurenții și

a monopoliza producerea și comercializare băuturii „RADLER” pe piața Republicii

Moldova, iar situația conflictuală dintre SC „Heineken România” SA și ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA trebuie luată în considerație de către instanță, întrucât

SC „Heineken România” SA este îndreptățită să considere că înregistrarea mărcilor din

seria „RADLER” este un act îndreptat în particular și împotriva intereselor sale, nu

numai împotriva intereselor tuturor altor jucători de pe piața berii, în general.

Prin hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă integral (f.d.194,197-220, vol. III).

S-au anulat actele administrative individuale defavorabile – hotărârea Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 18 aprilie 2018 și

hotărârea Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din

17 iulie 2018.

În temeiul prevederilor art. 224 alin. (2) din Codul administrativ, a fost dispusă

întoarcerea executării hotărârii Comisiei de Contestații a AGEPI din 18 aprilie 2018 și

hotărârii Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din

17 iulie 2018, prin anularea mărcii nr. xxxx RADLER, înregistrată la 28 iunie 2018

pentru produse și servicii din clasele 32 și 35 din Clasificarea Internațională a

Produselor și Serviciilor CIPS, a mărcilor nr. xxxx RADLER GRAPEFRUIT;

nr. xxxx RADLER ZERO și nr. xxxx RADLER NATURAL, înregistrate

la 14 ianuarie 2019 pentru produse din clasa 32 CIPS.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că anterior emiterii actelor

administrative contestate, la 12 noiembrie 2014 și la 16 februarie 2016 Direcția

(Departamentul) Mărci și Desing Industrial al Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a emis avize provizorii de respingere a înregistrării mărcii RADLER și,

respectiv, a mărcilor RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO și RADLER

NATURAL.

10

La 24 februarie 2015 și la 05 iunie 2017, au fost emise decizii definitive de

respingere a cererilor de înregistrare a mărcii RADLER, RADLER GRAPEFRUIT,

RADLER ZERO și RADLER NATURAL pe motiv că este constituită exclusiv

dintr-un cuvânt/îmbinare de cuvinte – RADLER (băutură slab alcoolică(1,8%)), un

cocktail de bere și limonadă în raport de 50/50 sau 60/40), lipsit de caracter distinctiv,

care poate servi în comerț pentru a indica specia unor produse și servicii solicitate

(art.7 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 38/2008) și totodată ar putea induce în eroare

consumatorul în privința celorlalte produse și servicii (art.7 alin. (1) din Legea

nr. 38/2008) (f.d.42-49).

La 24 februarie 2015 și 05 iunie 2017, au fost emise decizii definitive de

respingere, care au lăsat în vigoare motivele expuse în avizele provizorii. ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA a depus la Comisia de Contestații punctul său de vedere

în legătură cu decizia privind cererea de înregistrare a mărcii RADLER, menționând că

decizia este corectă și corespunde legii.

La 18 aprilie 2018 și la 28 iunie 2018, Comisia de Contestații a AGEPI a emis

hotărâri de acceptare a înregistrării în calitate de marcă a denumirilor RADLER și,

respectiv, RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO, RADLER NATURAL. Astfel,

cererile de înregistrare au devenit mărci, înregistrate sub nr. xxxx RADLER,

nr. xxxx RADLER GRAPEFRUIT, nr. xxxx RADLER ZERO și nr. xxxx RADLER

NATURAL.

Instanța de judecată a reținut că art. 7 și art. 8 din Legea privind protecția mărcilor

nr. 38 din 29 februarie 2008, prevăd motive absolute și relative de refuz.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) lit. b), c) din Legea privind protecția mărcilor

nr. 38 din 29 februarie 2008, constituie motiv absolut de refuz și se refuză înregistrarea

mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv (art.7 alin. (1) lit. b)) și mărcilor

constituite exclusiv din semne ori din indicații ce pot servi în comerț pentru a desemna

specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică, timpul fabricării

produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora (art. 7 alin. (1) lit. c)).

În această ordie de idei, instanța de judecată a concluzionat că cuvintele radler,

zero(fără alcool), natural și grapefruit sunt elemente verbale descriptive ce nu pot fi

înregistrate în calitate de marcă, așa cum prevede art. 7 din Legea privind protecția

mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 și constituie motiv absolut de refuz.

Cuvântul radler desemnează categoria unor băuturi, un tip de băutură, și anume,

combinație de bere și limonadă, sau de bere și sucuri de fructe, originară din Bavaria,

Germania, de la începutul sec. XX, a cărei rețetă a constat la început dintr-o combinație

de 50% bere și 50% limonadă, raportul dintre bere și limonadă sau dintre bere și sucuri

de fructe, variind, ulterior, de la producător la producător.

Cuvântul radler este folosit în mod uzual în industria berii și a băuturilor

nealcoolice. De regulă, producătorii utilizează în cadrul mărcilor lor, pe lângă

elementele de bază, cu caracter distinctiv, și elemente verbale adiționale, cu rol

descriptiv, de exemplu: STIEGL Radler, CALANDA Radler, CARIB Radler,

AMSTEL Radler, CROLSCHI Radler, DIEKIRCH Radler, WATERLOO Radler și

CIUC Radler, ultima aparținând reclamantului.

La fel, s-a stabilit că, pe piața Republicii Moldova se vând băuturi radler ale altor

producători, de exemplu: PAULANER Radler și БОЧКОВОЕ Natur Radler și altele.

11

Astfel, instanța de judecată a concluzionat că reclamantul a demonstrat prin

probatoriul anexat că, este vorba de un generic folosit de diverși producători, inclusiv

de SC „Heineken România” SA și de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery”SA), adică

un cuvânt prin care producătorii, printre care și ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery”

SA, informează publicul despre caracteristicile produsului: amestec de bere și limonadă

sau de bere și suc de fructe.

Cuvântul radler indică conținutul produsului. Faptul că radler este un tip de

băutură se confirmă și prin scrisoarea de informare nr. 28/06-18627 din 06.11.2018 a

Serviciului Vamal al Republicii Moldova, care, informează că încadrarea tarifară a

băuturii de tip „Radler” se efectuează la capitolul 22 a Nomenclaturii Combinate, în

baza informației cu privire la compoziție, tărie alcoolică, volum, proces tehnologic de

fabricare, mod de preparare (f.d.115, vol. I).

Instanța de fond a conchis că, hotărârile contestate contravin și propriului Ghid al

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de examinare a cererilor de înregistrare

a mărcilor, în sensul art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din

29 februarie 2008, care explică că la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii se va

ține cont de următoarele: - distinctivitatea trebuie să fie apreciază în raport cu produsul

sau serviciul, pe care urmează să-l identifice; - existența caracterului distinctiv trebuie

apreciată la momentul constituirii depozitului; - distinctivitatea nu trebuie confundată

cu noutatea produsului sau serviciului; - caracteristicile mărcii trebuie să permită

consumatorului să aprecieze produsul sau serviciul ca provenind de la un anumit

producător/prestator de servicii; - se va considera că un semn sau un element al unui

semn nu este distinctiv, dacă descrie produsele și serviciile propriu-zise sau

caracteristicile acestora(calitatea, valoarea, scopul, proveniența etc.).

Prima instanță a apreciat ca fiind irelevante argumentele autorității publice pârâte

expuse în textul actului administrativ contestat, precum că denumirea radler nu există

în dicționarul limbii române și precum că noțiunea radler are și alte sensuri decât cel de

bere amestecată, nu sunt relevante or, faptul că dicționarul nu atestă cuvântul sau dacă

acesta are mai multe semnificații, nu exclude ca semnul să fie considerat lipsit de

caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile desemnate.

La fel, instanța de judecată a relevat caracterul denaturat al afirmațiilor autorității

publice pârâte referitor la faptul că prezența pe piață a produselor marcate cu semnul

radler asigură capacitatea de a lega aceste produse anume de solicitantul acestei mărci

(pârâtul ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA) și că publicul asociază acest semn

doar cu ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, deoarece din probatoriul administrat

rezultă că nu au existat premise obiective pentru o astfel de concluzie.

Prin urmare, instanța judecătorească a conchis că, radler este un tip de băutură și

nu putea fi înregistrat ca marcă, deoarece nu servește la individualizarea și deosebirea

produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane

fizice sau juridice și legea interzice înregistrarea ei ca marcă, instituind motive absolute

de refuz.

Având în vedere că deciziile contestate și-au produs efecte juridice, și anume: au

fost înregistrate mărcile RADLER nr. depozit xxxx din 18.03.2014 (devenită marca

nr.xxxx), RADLER GRAPEFRUIT nr. depozit xxxx din 06.04.2015 (devenită marca

nr.xxxx), RADLER ZERO nr. depozit xxxx din 06.04.2015 (devenită marca nr.xxxx),

12

RADLER NATURAL nr. depozit xxxx din 06.04.2015 (devenită marca nr.xxxx), în

temeiul art. 224 alin. (2) din Codul administrativ, instanța de fond a dispus întoarcerea

executării.

Conform recipisei anexate, se constată că reprezentanții părților în proces,

SC „Heineken România” SA, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și ÎM

„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA au recepționat dispozitivul hotărârii la

19 octombrie 2020 (f.d.195, vol. III). Hotărârea motivată a fost recepționată de Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la 18 noiembrie 2020 (f.d.228, vol. III), de

avocatul SC „Heineken România” SA, Ariadna Suveica (Dodi) la 26 noiembrie 2020

(f.d.230), iar ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA la 30 noiembrie 2020

(f.d.231, vol. III).

La 09 noiembrie 2020, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, a declarat

cerere de apel nemotivată (f.d. 221, vol. III), iar la 16 decembrie 2020, a depus

motivarea apelului împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii contestate, emiterea unei decizii noi de

respingere integrală a acțiunii (f.d.5-11, vol. IV).

La 09 noiembrie 2020, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, a depus cerere

de apel nemotivată (f.d.222-223, vol. III), iar la 30 decembrie 2020, a depus cerere de

apel motivată, împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani solicitând casarea hotărârii contestate, emiterea unei decizii noi de respingere

integrală a acțiunii (f.d.19-30, vol. IV).

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de

apel declarată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și cererea de apel

declarată de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA împotriva hotărârii din

19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

A fost casată hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și emisă o hotărâre nouă, prin care a fost respinsă integral cererea de chemare

în judecată depusă de SC „Heineken România” SA împotriva Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA privind contestarea

actului administrativ individual defavorabil și anularea mărcilor. Totodată a fost

întocmită și opinie separată pe caz (f.d.105-106, 107-158, vol. IV).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a adoptat o

hotărâre lipsită de fundament temeinic și contrară materialului probator administrat.

Instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor cauzei, prin cererea de

înregistrare a mărcii verbale RADLER nr. depozit xxxx din 18 martie 2014, ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA a solicitat înregistrarea mărcii pentru produsele și

serviciile din clasele 32 - bere; ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice;

băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea

băuturilor și 35 - publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administrare comercială;

lucrări de birou; organizarea expozițiilor în scopuri comerciale; organizarea și

desfășurarea prezentărilor comerciale; vânzări angro și cu amănuntul; comercializarea

berii; operații de export-import; servicii de comercializare pentru terți prestate de

magazine specializate, supermarketuri, hipermarketuri, conform Clasificării

internaționale a produselor și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor .

13

În urma verificării condițiilor de depunere a cererii în conformitate cu art. 37

alin. (6) lit. a) din Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor,

cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială nr.5/2014.

Respectiv, în urma examinării dosarului cererii de înregistrare a mărcii, la

12 noiembrie 2014 a fost emis Avizul provizoriu de respingere a înregistrării mărcii,

conform căruia s-a constatat că desemnarea RADLER nu poate fi înregistrată în calitate

de marcă pentru produsele și serviciile din clasele 33, 35, deoarece este constituită

exclusiv dintr-un cuvânt RADLER (băutură slab alcoolică (1,8%), un cocktail de bere

și limonadă, în raport de 50/50 sau 60/40) lipsit de caracter distinctiv, care poate servi

în comerț pentru a indica specia unor produse și servicii solicitate (art.7 alin. (1)

lit. b), c) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor) și totodată

ar putea induce în eroare consumatorul în privința celorlalte produse și servicii

(art.7 alin. (1) lit. g) Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor).

Nefiind de acord cu decizia Direcției Mărci și Design Industrial din 24 februarie

2015 privind respingerea totală a cererii de înregistrare a mărcii RADLER nr. depozit

xxxx din 18 martie 2014, prin care au fost menținute motivele de respingere din avizul

provizoriu de respingere, la 27 aprilie 2015, solicitantul ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA a depus contestație.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, la 19 decembrie 2017, Comisia a constatat că,

atât în Avizul provizoriu de respingere a cererii, cât și în decizia contestată, examinarea

s-a expus pe marginea înregistrării cererii solicitate în privința produselor din

clasa 33 și serviciilor din clasa 35, cererea însă fiind depusă spre înregistrare pentru

produsele din clasa 32 și serviciile din clasa 35, astfel la 22 februarie 2018 a fost emisă

rectificarea din oficiu a erorii, în temeiul pct. 210 din Regulamentul privind procedura

de depunere, examinare și înregistrare a mărcilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 488 din 13 august 2009.

La 18 aprilie 2018, Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a emis hotărârea privind acceptarea revendicărilor contestatarului,

abrogarea deciziei Departamentului Mărci, Modele și Desene Industrial din

24 februarie 2015 și acceptarea înregistrării mărcii solicitate pentru totalitatea

produselor și serviciilor revendicate în cerere din clasele 32, 35, transmiterea dosarului

în Direcția mărci și design industrial pentru continuarea procedurilor.

Instanța de apel a mai reținut că, cererea de înregistrare a mărcii verbale RADLER

GRAPEFRUIT nr. depozit xxxx din 06 aprilie 2015 a fost depusă spre înregistrare de

către ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA pentru produsele din clasa 32 - bere; ape

minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe;

siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, conform CIPS, iar în urma

verificării condițiilor de depunere a cererii în conformitate cu art. 37 alin. (6) lit. a) din

Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, cererea de înregistrare a

mărcii a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 5/2015.

După publicarea cererii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 5/2014,

la 24 august 2015 de către SC „Heineken România” SA a fost depusă observație prin

care se solicita respingerea cererii de înregistrare a mărcii RADLER GRAPEFRUIT nr.

depozit xxxx din 06 aprilie 2015, pentru toate produsele solicitate, iar în urma

14

examinării dosarului cererii de înregistrare a mărcii, la data de 11 februarie 2016, a fost

emis Avizul provizoriu de respingere a înregistrării mărcii, conform căruia s-a constatat

că desemnarea RADLER GRAPEFRUIT nu poate fi înregistrată în calitate de marcă

pentru produsele din clasa 32, deoarece este constituită exclusiv dintr-o îmbinare de

cuvinte RADLER (băutură slab alcoolică (1,8%), un cocktail de bere și limonadă, în

raport de 50/50 sau 60/40) și Grapefruit (grepfrut) lipsită de caracter distinctiv, care

poate servi în comerț pentru a indica specia unor produse solicitate (art.7 alin. (1)

lit. b), c) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor) și totodată

ar putea induce în eroare consumatorul în privința celorlalte produse (art.7 alin. (1)

lit. g) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor).

Instanța de apel a constatat că, nefiind de acord cu decizia Direcției Mărci și

Design Industrial din 05 iunie 2017 privind respingerea totală a cererii de înregistrare

a mărcii RADLER GRAPEFRUIT nr. depozit xxxx din 06 aprilie 2015, la 03 august

2017 solicitantul ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus contestație, iar la

17 iulie 2018 Comisia de Contestații Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

emis hotărârea privind acceptarea parțială a revendicărilor contestatarului, abrogarea

deciziei Direcției Mărci și Design Industrial din 05 iunie 2017 și acceptarea înregistrării

mărcii solicitate pentru produsele din clasa 32 „bere; ape minerale și gazoase și alte

băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate

pentru fabricarea băuturilor; toate produsele pe bază sau cu conținut de grapefruit”, fără

ca dreptul exclusiv să se extindă asupra elementului verbal „GRAPEFRUIT”,

transmiterea dosarului în Direcția Mărci și Design Industrial pentru continuarea

procedurilor.

La 12 februarie 2019, a fost eliberat certificatul de înregistrare a mărcii nr.xxxx.

Cererea de înregistrare a mărcii verbale RADLER ZERO nr. depozit xxxx din 06

aprilie 2015 a fost depusă spre înregistrare de către ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA, pentru produsele din clasa 32 - bere; ape minerale și gazoase și alte

băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate

pentru fabricarea băuturilor conform Clasificării internaționale a produselor și

serviciilor în scopul înregistrării mărcilor .

Ca rezultat al examinării condițiilor de depunere a cererii în conformitate cu

art. 37 alin. (6) lit. a) din Legea nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor,

cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială nr. 5/2015, iar în urma publicării cererii în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială nr. 5/2015, la 24 august 2015 de către SC „Heineken România” SA, a fost

depusă observație, prin care se solicita respingerea cererii de înregistrare a mărcii

RADLER ZERO nr. depozit xxxx din 06 aprilie 2015, pentru toate produsele solicitate.

Instanța de apel a relevat că, în urma verificării dosarului cererii de înregistrarea

mărcii la data de 11 februarie 2016 a fost emis Avizul provizoriu de respingere a

înregistrării mărcii, conform căruia s-a constatat că desemnarea RADLER ZERO nu

poate fi înregistrată în calitate de marcă pentru produsele din clasa 32, deoarece este

constituită exclusiv dintr-o îmbinare de cuvinte RADLER (băutură slab alcoolică

(1,8%), un cocktail de bere și limonadă, în raport de 50/50 sau 60/40) și ZERO, lipsită

de caracter distinctiv, care poate servi în comerț pentru a indica specia unor produse

solicitate (art. 7 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

15

protecția mărcilor) și totodată ar putea induce în eroare consumatorul în privința

celorlalte produse (art. 7 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor), iar la data de 05 iunie 2017 a fost emisă decizia de respingere a

cererii de înregistrare a mărcii fiind menținute motivele de respingere din avizul

provizoriu de respingere.

Instanța de apel a constatat că, nefiind de acord cu decizia respectivă, la 03 august

2017 solicitantul ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus contestație

împotriva deciziei Direcției Mărci și Design Industrial din 05 iunie 2017 privind

respingerea totală a cererii de înregistrare a mărcii RADLER ZERO nr. depozit xxxx

din 06 aprilie 2015.

Examinând contestația respectivă, la 17 iulie 2018 Comisia de Contestații Agenției

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis hotărârea privind acceptarea parțială a

revendicărilor contestatarului, abrogarea deciziei Direcției Mărci și Design Industrial

din 05 iunie 2017 și acceptarea înregistrării mărcii solicitate pentru totalitatea

produselor revendicate în cerere din clasa 32, fără ca dreptul exclusiv să se extindă

asupra elementului verbal „ZERO”, transmiterea dosarului în Direcția Mărci și Design

Industrial pentru continuarea procedurilor, iar la 12 februarie 2019 a fost eliberat

certificatul de înregistrare a mărcii nr. xxxx.

În același timp, cererea de înregistrare a mărcii verbale RADLER NATURAL

nr. depozit xxxx din 06 aprilie 2015 a fost depusă spre înregistrare de către ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA pentru produsele din clasa 32 - bere; ape minerale și

gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte

preparate pentru fabricarea băuturilor” conform Clasificării internaționale a produselor

și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor.

Instanța de apel a reținut că, în urma verificării condițiilor de depunere a cererii în

conformitate cu art. 37 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul Oficial

de Proprietate Industrială nr. 5/2015, iar după publicarea cererii în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială, la 24 august 2015 de către SC „Heineken România” SA a fost

depusă observație, prin care se solicita respingerea cererii de înregistrare a mărcii

RADLER NATURAL nr. depozit xxxx din 06 aprilie 2015, pentru toate produsele

solicitate.

În urma revizuirii dosarului cererii de înregistrare a mărcii, la 11 februarie 2016,

a fost emis Avizul provizoriu de respingere a înregistrării mărcii, conform căruia s-a

constatat că desemnarea RADLER NATURAL nu poate fi înregistrată în calitate de

marcă pentru produsele din clasa 32, deoarece este constituită exclusiv dintr-o îmbinare

de cuvinte RADLER (băutură slab alcoolică (1,8%), un cocktail de bere și limonadă, în

raport de 50/50 sau 60/40) și NATURAL, lipsită de caracter distinctiv, care poate servi

în comerț pentru a indica specia unor produse solicitate (art. 7 alin. (1) lit. b), c) din

Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor) și totodată ar putea

induce în eroare consumatorul în privința celorlalte produse (art. 7 alin. (1) lit. g) din

Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor), iar la data de 05 iunie

2017 a fost emisă decizia de respingere a cererii de înregistrare a mărcii fiind menținute

motivele de respingere din avizul provizoriu de respingere.

16

Urmare a dezacordului cu decizia respectivă, la 03 august 2017, solicitantul

ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a depus contestație împotriva deciziei

Direcției Mărci și Design Industrial din 05 iunie 2017 privind respingerea totală a

cererii de înregistrare a mărcii RADLER NATURAL nr. depozit xxxx din 06 aprilie

2015, iar la 17 iulie 2018, Comisia de Contestații Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a emis hotărârea privind acceptarea parțială a revendicărilor

contestatarului, abrogarea Deciziei Direcției Mărci și Design Industrial din 05 iunie

2017 și acceptarea înregistrării mărcii solicitate pentru totalitatea produselor

revendicate în cerere din clasa 32, fără ca dreptul exclusiv să se extindă asupra

elementului verbal „NATURAL”, transmiterea dosarului în Direcția Mărci și Design

Industrial pentru continuarea procedurilor.

La 12 februarie 2019 a fost eliberat certificatul de înregistrare a mărcii nr. xxxx.

Așadar, în circumstanțele relevate în cumul cu normele legale, instanța de apel a

apreciat ca fiind legale și întemeiate hotărârile Comisiei de Contestații a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 18 aprilie 2018 (privind marca RADLER) și

din 17 iulie 2018 (privind mărcile RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO și

RADLER NATURAL).

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate și suficient de motivate

argumentele invocate de Comisia de Contestații Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală în hotărârile contestate, și anume faptul că, semnele RADLER, conform

cererii de înregistrare a mărcii nr. depozit xxxx și RADLER GRAPEFRUIT, RADLER

ZERO si RADLER NATURAL conform cererilor de înregistrare a mărcii nr. depozit

xxxx, xxxx, xxxx, pot fi acceptate spre înregistrare pentru produsele și serviciile

revendicate din clasele 32, 35 conform Clasificării internaționale a produselor și

serviciilor în scopul înregistrării mărcilor or, Comisia corect a constatat că desemnările

solicitate reprezintă un semn verbal, constituit din elementul „RADLER”.

Instanța de apel a subliniat că, concluziile invocate în hotărârile contestate, astfel

încât, într-adevăr, nu există nici un cuvânt în limba română de acest gen sau similar

acestuia, care fiind de origine străină în traducere din limba germană ar însemna „ciclist,

cicliști”, iar conform sursei Wikipedia, în afara semnificației menționate mai sus,

această denumire reprezintă și „bere amestecată”.

Colegiul a relevat că, conform aceleiași surse, s-a constatat că acest cuvânt este

cunoscut și în calitate de nume de familie or, noțiunea de „RADLER” are mai multe

semnificații, iar Comisia a considerat că nu se poate afirma cu certitudine că semnul

solicitat este descriptiv în raport cu unele produse revendicate, adică reprezintă un semn

exclusiv ce poate servi în comerț pentru a desemna specia unor produse solicitate,

conform cerințelor prevăzute în art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 38 din 29 februarie

2008 privind protecția mărcilor.

În acest sens, instanța de apel a precizat că, nu se poate afirma că semnele

RADLER, RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO si RADLER NATURAL sunt

lipsite de caracter distinctiv în raport cu produsele și serviciile revendicate.

Colegiul a mai notat că, Comisia a reținut argumentele contestatarului ce țin de

percepția acestui semn sub aspect vizual și semantic din partea consumatorului în

momentul procurării produselor (produse de consum curent), de aceea, într-adevăr,

posibilitatea asocierii semnelor RADLER, RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO

17

si RADLER NATURAL doar cu semnificația reținută de examinare este redusă, deși,

este cunoscută originea acestui cuvânt străin (povestea berii RADLER - berea

cicliștilor), totodată menționând că, potrivit rezultatelor căutării în motorul de căutare

Google nu s-a depistat că acest semn se utilizează în circuitul comercial din Republica

Moldova de careva producători ca un semn ce desemnează categoria unor băuturi.

Mai mult, Comisia a reținut materialele prezentate de contestatar, care confirmă

faptul utilizării semnelor „RADLER” și „RADLER GRAPEFRUIT”, „RADLER

ZERO” și „RADLER NATURAL”, începând cu iunie 2014, iar prezența pe piață a

produselor marcate cu semnele respective asigură capacitatea de a lega aceste produse

de solicitantul acestei mărci.

Instanța de apel a învederat că, ținând cont de utilizarea intensivă a acestor semne

pe parcursul mai multor ani, atât pentru băuturi non-alcoolice, cât și slab alcoolice, cu

siguranță s-a constatat că, de fapt, consumatorul mediu autohton asociază acest semn

cu compania contestatară ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, care este

solicitantul semnului examinat, iar rezultatele sondajului, efectuat conform cerințelor

stabilite, potrivit căruia 80% din respondenți afirmă că produsele marcate cu semnul

RADLER își au originea în Republica Moldova și că RADLER este o marcă de produs

care aparține companiei ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA vin în confirmarea

acestor alegații.

Colegiul a notat că, potrivit sondajului efectuat, aproximativ 70% dintre

respondenți cunosc marca RADLER din anul 2014, în raport cu o băutură, iar sub 90%

- că aceasta este o marcă de băutură alcoolică slabă și peste 80% cunosc că în

componența acesteia intră bere și suc de fructe, iar în acest context, Comisia a stabilit

că semnul revendicat în calitate de marcă deține caracter distinctiv în raport cu

produsele, serviciile solicitate, de aceea Comisia a admis argumentele contestatarului

în privința faptului că, într-adevăr, semnul solicitat nu poate fi recunoscut ca un semn

lipsit de caracter distinctiv și nu cade sub incidența prevederilor art.7 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, fiind capabil să

deosebească aceleași produse, servicii sau produse, servicii similare de altele care

aparțin diferitor producători de produse/prestatori de servicii.

Instanța de apel a subliniat că, potrivit hotărârilor contestate desemnarea

RADLER, RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO și RADLER NATURAL este

foarte cunoscută consumatorului mediu, fiind perceput în asociere cu compania

ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, de aceea nu este în măsură de a influența

consumatorul, de a-1 induce în eroare în privința naturii celorlalte produse sau a

serviciilor revendicate, conform cerințelor art. 7 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 38 din

29 februarie 2008 privind protecția mărcilor.

Colegiul a apreciat ca fiind întemeiate concluziile Comisiei la acest capitol,

precum că semnele revendicate RADLER, RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO

și RADLER NATURAL sunt capabile să deosebească produsele unei persoane fizice

sau juridice de cele ale altei persoane fizice sau juridice, nu desemnează specia unor

produse și nu poate induce în eroare consumatorul în privința celorlalte produse,

respectiv, poate fi acceptat spre înregistrare în calitate de marcă pentru produsele și

serviciile revendicate în cerere din clasele 32, 35 conform Clasificării internaționale a

produselor și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor.

18

Instanța de apel a precizat cu referire la argumentelor contestatarului privind

înregistrarea mărcii solicitate în Georgia și solicitarea de a aplica art. 6quinquies p. A (1)

al Convenției de la Paris că, în primul rând, ținând cont de cerințele prevăzute în

articolul citat, materialele anexate la dosar nu sunt suficiente pentru aplicarea

prevederilor articolului dat. În al doilea rând, consideră că Comisia corect a atras atenția

că în același articol se prevăd situațiile când mărcile nu se pot înregistra în temeiul

acestui articol, și anume, conform art. 6quinquies p. B(2), mărcile de fabrică sau de comerț

la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate

decât în următoarele cazuri: când ele sânt lipsite de orice caracter distinctiv sau când

sânt compuse exclusiv din semne sau indicații putând să servească, în comerț, pentru a

indica felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, locul de origine a produselor sau

data producției, sau când ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau în practica

comercială, cinstită și constantă, din țara în care se cere protecția.

Colegiul a remarcat că, elementele „GRAPEFRUIT”, „ZERO”, „NATURAL”,

din mărcile solicitate nu pot fi protejate independent cu drept exclusiv în calitate de

marcă pe numele unei singure persoane, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 38 din

29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, conform căruia dreptul exclusiv nu se

extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi

înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi, inclusiv cei

cu caracter elogios, precum și asupra elementelor grafice, prezentate prin linii întrerupte

sau punctate, cu ajutorul cărora solicitantul indică părțile produsului sau ambalajului

care nu sunt revendicate ca părți ale mărcii, cu condiția folosirii loiale a elementelor

menționate și a respectării intereselor legitime ale titularului mărcii și ale terților, adică

acest element poate fi prezent în mărcile diferitor producători și niciunul din titularii

acestora nu-și poate invoca careva drepturi exclusive, or drepturile exclusive sunt axate

pe combinația acestor cuvinte cu alte părți verbale sau figurative contestatarului.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată admiterea revendicării

contestatarului, abrogării deciziilor Departamentului Mărci, Modele și Desene

Industriale din 24 februarie 2015 și respectiv din 05 iunie 2017 și acceptarea

înregistrării mărcilor RADLER conform cererii nr. depozit xxxx din 18 martie 2014 și

mărcilor RADLER GRAPEFRUIT, RADLER ZERO și RADLER NATURAL

conform cererii nr. depozit xxxx, xxxx,xxxx din 06 aprilie 2015.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificate alegațiile intimatei,

privind acționarea cu rea-credință a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA la

momentul depunerii cererilor de înregistrare a mărcilor or, reieșind din prevederile art.

21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor,

asemenea circumstanțe, invocate de reclamantă, nu au fost depistate.

Având în vedere faptul că, circumstanțele cauzei au fost incorect apreciate de către

instanța de fond, normele de drept material fiind aplicate eronat, instanța de apel a

concluzionat în favoarea admiterii apelurilor declarate de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală și de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, de a casa

hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu adoptarea

unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Heineken

România” SA împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, ÎM „Efes

19

Vitanta Moldova Brewery” SA privind contestarea actului administrativ individual

defavorabil și anularea mărcilor să fie respinsă integral, ca fiind neîntemeiată.

La 31 mai 2021, SC „Heineken România” SA, reprezentantă de avocatul Ariadna

Suveica, a depus recurs nemotivat (f.d.159), iar la 04 august 2021, a depus la Curtea

Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d.169-181, vol. IV).

În motivarea recursului, SC „Heineken România” SA, reprezentantă de avocatul

Ariadna Suveica, și-a manifestat dezacordul cu soluția instanței de apel, reiterând în

acest sens circumstanțele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, a invocat că hotărârea contestată este ilegală și nefondată, deoarece Curtea

de Apel Chișinău a aplicat greșit normele de drept material cuprinse în art. 7, art. 21,

din Legea nr. 38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008 și a interpretat în mod

absolut distorsionat și eronat legea materială, prevederile „Ghidului de examinare a

cererilor de înregistrare a mărcilor” elaborat de Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală și Hotărârea Explicativă a Plenului Curți Supreme de Justiție din nr. 1 din

06 februarie 2017 „Cu privire la aplicarea unor prevederi ale legislației în domeniul

protecției mărcilor”.

Recurentul a menționat că, probele administrate au fost apreciate arbitrar. Or,

Curtea de Apel Chișinău nu a dat nicio apreciere circumstanțelor esențiale și a ignorat

în totalitate probele cheie invocate de recurent.

Recurentul consideră că, motivarea deciziei Curți de Apel Chișinău este incoerentă

și demonstrează că instanța de apel nu a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce

i-au fost prezentate. Astfel, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care garantează dreptul

recurentei/reclamantei la un proces de judecată echitabil, sub aspectul instituirii

obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva

unei analize ample a circumstanțelor cauzei.

Recurentul a invocat că, mărcile litigioase nr. xxxx RADLER; nr. xxxx RADLER

GRAPEFURIT; nr. xxxx RADLER ZERO și nr. xxxx RADLER NATURAL cad sub

incidența motivelor absolute de refuz la înregistrare reglementate de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008, deoarece, așa cum a

constatat Direcția (Departamentului) Mărci și Design Industrial a Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală, cuvântul RADLER are semnificația de băutură slab

alcoolică (1,8%), un cocktail de bere și limonadă, în raport de 50/50 sau 60/40, este

lipsit de caracter distinctiv și servește în comerț pentru a indica specia unui produs -

cocktail de bere și limonadă sau bere și suc. La rândul lor, cuvintele GRAPEFURIT,

NATURAL și ZERO indică asupra unei caracteristici a băuturii RADLER.

Recurentul a relevat că, sunt lipsite de suport juridic argumentele Comisiei de

Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală asumate de instanța de

apel fără vreo analiză că, odată ce termenul „radier” nu este atestat de Dicționarul

Limbii Române, iar în limba germană acest cuvânt are mai multe semnificații, este

redusă posibilitatea asocierii cuvântului „radier” doar cu semnificația de „bere

amestecată”, deși este cunoscută originea acestui cuvânt străin ca fiind asociată în mod

uzual cu produsele având la bază bere și suc de fructe.

20

Recurentul consideră că, concluzia instanței de apel, întemeiată pe rezultatele

Raportului de cercetare întocmit de Centrul de Investigații Sociologice și Marketing

„CBS-AXA” în decembrie 2016, că utilizarea intensivă a produselor marcate

„RADLER” pe parcursul mai multor ani asigură capacitatea de a lega aceste produse

anume cu ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA încalcă prevederile art. 7 alin. (2)

din Legea nr.38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008 și demonstrează că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar proba administrată de intimata ÎM „Efes

Vitanta Moldova Brewery” SA.

În drept, de la art. 7 alin. (1) din Legea nr.38 privind protecția mărcilor din

29 februarie 2008, legiuitorul a reglementat o singură excepție în art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008, potrivit căreia dispozițiile

alin. (1) lit. b)-d) nu se aplică dacă solicitantul prezintă suficiente dovezi că, până la

data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii și ca urmare a folosirii acesteia, marca

a dobândit un caracter distinctiv în raport cu produsele și/sau serviciile revendicate.

În fapt, data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii RADLER nr. depozit xxxx

depusă de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery SA pentru produse și servicii din clasele

32 și 35 CIPS este 18 martie 2014. Intimata ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA a

început să producă și să plaseze pe piața Republicii Moldova produsele RADLER, după

data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii RADLER nr. depozit xxxx, și anume

în iunie 2014. Prin urmare, la caz, nu este întrunită una din condițiile excepției

reglementate de art. 7 alin. (2) din Legea nr.38 privind protecția mărcilor din 29

februarie 2008, folosirea intensivă a mărcii până la data de depozit a cererii de

înregistrare a mărcii.

Recurentul susține că nu este întrunită nici a doua condiție reglementată de

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 38/2008, potrivit căreia solicitantul trebuie să prezinte

suficiente dovezi că marca constituită dintr-un semn uzual sau descriptiv a dobândit un

caracter distinctiv în raport cu produsele și/sau serviciile revendicate până la data de

depozit a cererii de înregistrare a mărcii. Or, intimata ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA nu a prezentat nicio probă care să demonstreze că până la data de depozit

a cererii de înregistrare a mărcii RADLER denumirea RADLER a dobândit caracter

distinctiv în raport cu produsele și/ sau serviciile revendicate.

Recurentul a enunțat că, raportul de cercetare întocmit de Centrul de Investigații

Sociologice și Marketing „CBS-AXA” în decembrie 2016, nu constituie o probă

pertinentă și urmează a fi respinsă, deoarece, așa cum se indică în raportul respectiv -

acesta a fost întocmit în baza datelor colectate în perioada 11 - 14 decembrie 2016,

adică peste mai bine de doi ani după data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii

RADLER, care a fost constituit la 18 martie 2014.

Prin urmare, concluzia instanței de apel că utilizarea intensivă a produselor

marcate „RADLER” pe parcursul mai multor ani asigură capacitatea de a lega aceste

produse anume cu ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA încalcă prevederile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008,

deoarece, solicitantul nu a prezentat nicio probă care să demonstreze că pînă la data de

depozit a cererii de înregistrare a mărcii și ca urmare a folosirii acesteia, marca a

dobândit un caracter distinctiv în raport cu produsele și/sau serviciile revendicate.

Dimpotrivă, proba administrată de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA se referă

21

la o perioadă ulterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii. Or, în

momentul constituirii depozitului, 18 martie 2014, ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” SA încă nici nu începuse vânzările produselor RADLER, acestea fiind

plasate pe piață ulterior, începând cu iunie 2014. Astfel, instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar, contrar exigențelor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 38 privind protecția

mărcilor din 29 februarie 2008, Raportul de cercetare întocmit de Centrul de Investigații

Sociologice și Marketing „CBS-AXA” în decembrie 2016.

Mai mult, toate materialele depuse de ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA în

dosarul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, dar și materialele disponibile

pe internet arată că aceasta a lansat pe piața Republicii Moldova băuturile de tip

RADLER la mijlocul lunii iunie 2014, fapt menționat și de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală în hotărârea Comisiei de Contestații.

Recurentul a mai specificat că, instanța de apel nu a explicat cum marca RADLER,

înregistrată pe numele ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA poate să deosebească

băutura „RADLER” a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA de băuturile

„RADLER” ale altor companii.

Afirmația Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, reținută de instanța de

apel, că termenul „radier” nu s-a utilizat în circuitul comercial din Republica Moldova

ca denumire de băutură până la 18 martie 2014, este infirmată de scrisoarea Serviciului

Vamal al Republicii Moldova nr. 28/11-10372 din 01 iulie 2016, potrivit căreia produse

RADLER importate de alți producători au existat în circuitul comercial al Republicii

Moldova încă din 2006, deci cu mult până la data de depozit a cererii de înregistrare a

mărcii RADLER.

Argumentul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, reținut de instanța

de apel că, la data de depozit a cererii 18 martie 2014, organismele de certificare

competente nu au emis certificate de conformitate pentru produse „RADLER”

provenite din străinătate, urmează a fi respins ca irelevant, deoarece organismele de

certificare supun analizei băutura (compoziția ei) și nu denumirea. În mod logic, aceasta

înseamnă că Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare a certificat un „amestec de

bere cu suc de lămâie”, sau o „băutură răcoritoare obținută din amestec de limonadă cu

suc de lămâie ”, sau o „bere blondă pasteurizată, cu gust de lămâie ” etc., adică de fapt

a certificat băuturi ce poartă denumirea generică „RADLER”.

Referitor la argumentul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală că semnul

„RADLER” a fost înregistrat în Japonia, Mongolia și într-un șir de alte state recurentul

îl consideră irelevant, deoarece în Republica Moldova mărcile se înregistrează conform

prevederilor Legii nr.38 privind protecția mărcilor din 29 februarie 2008, care interzic

înregistrarea semnelor ce indică o specie de produs, fără a se ține cont de legislația și

practica existentă în Mongolia sau Japonia. Nici Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală și nici instanța de apel nu cunosc circumstanțele exacte care au atras

înregistrarea acestor mărci în aceste teritorii. Înregistrarea semnul „RADLER” ca

marcă în teritoriile respective, poate fi rezultatul unei simple erori.

Astfel, înregistrarea în alte state a unui termen uzual sau descriptiv, care indică o

specie sau un tip de produs, nu justifică înregistrarea acestuia în Republica Moldova,

întrucât art. 7 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 38 privind protecția mărcilor din

29 februarie 2008, prevede că se refuză înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de

22

caracter distinctiv și mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicații ce pot servi

în comerț pentru a desemna specia, calitatea /.../, produsului sau prestării serviciului,

alte caracteristici ale acestora.

Cu referire la obiecția intimatei ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA expusă

în cererea de apel că, recurenta deține în România mărcile CIUC, PREMIUM, NATUR

RADLER și CIUC NATUR RADLER, recurentul a menționat că elementul

„RADLER” a fost inclus în cadrul acestora doar cu rolul de a indica tipul băuturii,

titularul neînaintând pretenții de monopolizare a acestui element și neavând intenția de

a revendica drepturi exclusive asupra cuvântului „RADLER” din componența acestor

mărci.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 19 mai 2021.

Instanța de recurs constată că la materialele cauzei lipsește notificarea de către

Curtea de Apel Chișinău a dispozitivului deciziei contestate, însă potrivit avizului de

recepție DS8001941122AS (f.d.166, vol.IV), se constată că la 08 iulie 2021, avocatul

Ariadna Suveica, reprezentat al SC „Heineken România” SA, a recepționat decizia

motivată și opinia separată.

La 31 mai 2021, SC „Heineken România” SA, reprezentată de avocatul Ariadna

Suveica, a depus recurs nemotivat (f.d.159, vol. IV), iar la 04 august 2021, a depus la

Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 12 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii primei instanțe (f.d.169-181, vol. IV). Astfel, instanța de recurs consideră că

recursul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 13 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimaților prin

intermediul poștei electronice, copia cererii de recurs depusă de SC „Heineken

România” SA, reprezentată de avocatul Ariadna Suveica, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d.183-185, vol. IV).

La 17 septembrie 2021, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului, cu menținerea în vigoare a deciziei

instanței de apel (f.d.186-190, vol. IV).

La 12 octombrie 2021, ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA, reprezentantă de

avocatul Ion Popa, a depus referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a

recursului depus de SC „Heineken România” SA, în conformitate cu art. 246 alin. (1)

din Codul administrativ, art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă

(f.d.196-198, vol. IV).

23

Tot la 12 octombrie 2021, SC „Heineken România” SA, reprezentată de avocatul

Ariadna Suveica a depus obiecții asupra referinței depuse de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală (f.d.202-204, vol. IV).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

24

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Societatea Comercială „Heineken România”

Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Ariadna Suveica (Dodi), este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea Comercială „Heineken România” Societate pe

Acțiuni, reprezentată de avocatul Ariadna Suveica (Dodi), se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

25