2ra-1840/21 — cu privire la încasarea prejudiciului material

2ra-1840/21 — cu privire la încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1840/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător: M. Alexei)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir

Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Ciudin

împotriva lui Mihail Diacon cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Vladimir Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu și a fost menținută hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 23 decembrie 2019, Vladimir Ciudin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mihail Diacon cu privire la repararea prejudiciului material

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin sentința din 01 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Mihail Diacon a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art.XXX alin.(X) din Codul penal fiind

condamnat în baza acestei legi, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 8 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea

dreptului de a exercita activitatea comercială pe un termen de 3 ani. Termenul

începerii executării pedepsei urmează a fi calculat după rămânerea definitivă a

sentinței din momentul reținerii lui Mihail Diacon. A fost încasat din contul lui

Mihail Diacon în folosul lui Vladimir Ciudin suma de 14 000 de Euro, exprimați în

moneda națională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data executării

obligației cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune precum și suma de

5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. A fost admisă în principiu acțiunea civilă

înaintată de către Vladimir Ciudin în partea reparării prejudiciului material produs

prin infracțiune sub forma venitului ratat urmând ca asupra cuantumului

despăgubirii cuvenite să hotărască instanța civilă.

1

A relatat reclamantul că, din conținutul sentinței se atestă că, prima instanță a

constatat că, Diacon Mihail la data de 30 aprilie 2010 acționând din interes

material, în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința naturii și calităților substanțiale ale obiectului actului juridic, prin

comportament dolosiv, sub pretextul înstrăinării imobilului amplasat str.

XXXXXXXXX, mun. Chișinău, a însușit de la Vladimir Ciudin bani în sumă 14

000 de euro, care potrivit cursului valutar al BNM constituie echivalentul a 233

507,40 de lei, asigurându-l pe acesta că, va perfecta toate actele ce ține de

tranzacția de vânzare- cumpărare, precum și va autentifica contractul în cauză la

notar, promisiune care nu a fost realizată. Ulterior dreptul patrimonial al lui Mihail

Diacon asupra imobilului fiind grevat, asupra acestuia fiind aplicate 11 sechestre.

Mihail Diacon tăinuind informația ce vizează bunul indicat de la autoritățile

competente a cauzat părții-vătămate Vladimir Ciudin un prejudiciu material

considerabil în proporții deosebit de mari.

Nefiind de acord cu sentința din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței în

partea în care a fost respinsă parțial cerința prejudiciului moral în sumă de 95 000

de lei și a fost admisă în principiu în partea reparării prejudiciului material sub

formă de venit ratat (pentru privarea de posibilitatea de a folosi banii pentru

perioada 01 mai 2010 – 10 mai 2017) în sumă de 16 929,24 de Euro, cu încasarea

de la Mihail Diacon în beneficiul lui Vladimir Ciudin cu titlu de prejudiciu

material sub formă de venit ratat (pentru privarea posibilității de a folosi banii

pentru perioada 01 mai 2010 - 10 mai 2017) în sumă de 16 929,24 de Euro, a

cheltuielilor de asistență juridice suma de 10 000 de lei și a prejudiciului moral

suma de 100 000 de lei.

Prin decizia din 05 noiembrie 2019 a Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău, a fost admis apelul declarat de partea vătămată Vladimir Ciudin,

reprezentat de avocatul Mocanu Serghei împotriva sentinței din 01 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost casată sentința contestată parțial, în

partea încasării prejudiciului moral, iar în această parte fiind pronunțată o nouă

hotărâre, prin care: a fost încasat de la Mihail Diacon în beneficiul lui Vladimir

Ciudin a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei. În rest sentința contestată

a fost menținută fără modificări.

A susținut reclamantul că, Mihail Diacon, prin acțiunile sale criminale la

privat pe Vladimir Ciudin de posibilitatea de a se folosi de bani și respectiv

urmează să achite pe perioada 01 mai 2010 – 23 decembrie 2019 un prejudiciu

material egal cu dobândă de întârziere prevăzută art. 619 alin.(2) din Codul civil al

RM, redacția de până la 01 martie 2019, pentru perioada nominalizată reieșind din

suma de 14 000 de Euro, constituie suma de 22 730,03 de Euro.

A indicat reclamantul că, pretențiile privind încasarea prejudiciului material în

sumă de 22 730,03 de Euro cauzat prin privarea de posibilitatea de a se folosi de

bani ce constituie un venit ratat de reclamant se încadrează în prevederile ar. 219

alin. 2), pct.3) din Codul de procedură penală.

A punctat reclamantul că, în condițiile legii dobânda de întârziere este plata

pentru folosirea surselor financiare străine, iar creditorul poate pretinde prejudiciul

2

efectiv, venitul ratat, clauza penală, inclusiv penalități de întârziere, cât și dobânda

de întârziere, calculată conform art.619 din Cod civil, în redacția de pînă la 01

martie 2019, dacă legea sau contractul nu prevede altă mărime a dobânzii.

A considerat reclamantul că, creditorul obligației pecuniare nu trebuie să

dovedească dauna cauzată prin întârzierea executării, deoarece stabilirea acestor

daune se face anticipat, dacă o lege specială sau contractul părților nu prevăd altă

mărime a dobânzii. Iar din sensul art. 619 din Codul civil, în redacția de până la 01

martie 2019, rezultă că, dobânda de întârziere pentru întârzierea executării

obligațiilor pecuniare curge de drept, chiar dacă nu a fost stabilită prin contractul

scris între părți.

Astfel, a considerat reclamantul că, pentru curgerea de drept a dobânzilor de

întârziere se cer a fi îndeplinite: obligația debitorului ce constă în plata unei sume

de bani, obligația să fie lichidă și exigibilă.

A solicitat reclamantul încasarea de la Mihail Diacon în beneficiul lui

Vladimir Ciudin cu titlu de prejudiciu material pentru privarea de posibilitatea de a

se folosi de banii lui pentru perioada 01 mai 2010 – 23 decembrie 2019, suma de

22 730,03 de Euro, precum și cheltuielile legale de acordarea asistenței juridice în

sumă de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Vladimir Ciudin, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 februarie 2021, Vladimir

Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 04 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea depusă de Vladimir Ciudin, să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Vladimir Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu și a

fost menținută hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 219 alin. (2)

pct. 3) din Codul de procedură penală, precum și prevederile art. 610, art. 619 din

Codul civil (în redacția până la 01.03.2019), și a conchis că, prima instanță corect a

constatat la caz că, reclamantul-apelant Vladimir Ciudin nu a probat cuantumul

prejudiciului material sub forma venitului ratat, motiv din care acțiunea a fost

respinsă, ca fiind neprobată.

Totodată instanța de apel a punctat că, prevederile art. 619 Cod civil, nu sunt

aplicabile speței, or, dobânda de întârziere nu poate fi echivalată cu venitul ratat, în

condițiile în care legiuitorul face distincție între prejudiciul efectiv, venitul ratat și

dobânda de întârziere.

Urmare celor relatate, instanța de apel a conchis că, soluția oferită de prima

instanță este justă și argumentată, având la bază cumulul probelor administrate,

cărora le-a fost oferită apreciere juridică cuvenită, iar apelantul nu a prezentat

argumente verosimile și admisibile în combaterea soluției adoptate de prima

instanță. Astfel, în lipsa unor argumente coerente și convingătoare, instanța de apel

a conchis că, prima instanță a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

3

soluționarea cauzei și a aplicat corect normele de drept material și procedural, iar

hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul de procedură civilă.

La 26 octombrie 2021, Vladimir Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului casarea deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea

unei noi hotărârii prin care acțiunea depusă de Vladimir Ciudin să fie admisă

integral.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele de judecată inferioare au

aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar,

incomplet, evaziv probele prezentate de către participanții la proces, iar aceste

încălcări ale instanțelor de judecată inferioare au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 20

octombrie 2021 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 08

noiembrie 2021 (f.d.185). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 26 octombrie

2021, se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 11 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat

intimatului copia recursului și la înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Până la data examinării admisibilități recursului, Mihail Diacon nu a depus

referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir

Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de justiție consideră că, recursul declarat de Vladimir Ciudin, reprezentat

de avocatul Serghei Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că, instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

5

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că, recursul

declarat de Vladimir Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Vladimir Ciudin, reprezentat de avocatul Serghei

Mocanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6