2ra-1809/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1809/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – E. Galușceac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bunu Tamara, prin intermediul

avocatului Marginean Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bunu Tamara către

Șuganii Eugeniu și Șugani Cristian cu privire la constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Bunu Tamara și menținută hotărârea din 05 februarie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2020, Bunu Tamara a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Șuganii Eugeniu, Șugani Cristian, Haivazu Tamara și Stînă Dumitru

cu privire la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamanta Bunu Tamara a indicat că, la 17 ianuarie 2005, a

procurat apartamentul nr. 3, situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 11, cu

suprafața totală de 49,4 m.p., în aceeași zi înregistrând dreptul de proprietate asupra

bunului imobil la OCT, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile

din 31 iulie 2006.

La 09 octombrie 2005, Bunu Tamara a semnat o recipisă, prin care a declarat că

a împrumutat de la Șuganii Eugeniu 16 000 euro, pe un termen de 2 luni, cu dobândă

lunară de 2,5 %, în această recipisă fiind indicat că banii au fost împrumutați în

prezența martorilor Istrati Constantin și Bunu Constantin, care de fapt au fost

beneficiarii sumei de bani împrumutate de Bunu Tamara, cu scadență la data de 10

decembrie 2005.

1

La 10 decembrie 2005, a fost eliberată o altă recipisă în care se indică că Bunu

Tamara a împrumutat 16 000 euro de la Șuganii Eugeniu pentru perioada de la 10

decembrie 2005 până la 10 februarie 2006, cu adaos lunar de 3%, unde ca martori

iarăși participă aceleași persoane: Bunu Constantin și Istrati Constantin.

Totodată, potrivit reclamantei, mai există un alt contract de împrumut, care le

precedează pe cele două anterioare, semnat de Bunu Constantin, prin care Bunu

Constantin a împrumutat 18 000 dolari SUA pe un termen de 5 luni sub procent de

1,5 % pe lună de la Șugani Eugen Mihai în prezența lui Haivazu Tamara, Rață Ion,

Șuganii Eugeniu și Bunu Constantin.

O altă recipisă din 20 octombrie 2005 atestă că Bunu Constantin a luat cu

împrumut 1200 dolari SUA până pe data de 27 octombrie 2005, urmând să întoarcă

suma de 1320 dolari SUA.

După survenirea scadenței, Bunu Tamara a fost impusă să elibereze o procură pe

numele lui Șuganii Eugeniu cu drept de înstrăinare (vânzare, donație, schimb), a

apartamentului nr. 3, situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, nr. 11, procura fiind

autentificată de notarul Raisa Mereuță cu nr. 1539 la 04 mai 2006, și eliberată cu

valabilitatea de patru luni.

La 11 august 2006, Șuganii Eugeniu, ce a acționat din numele reclamantei Bunu

Tamara, în temeiul procurii nr. 1539, din 04 mai 2006, autentificată la biroul

notarului Raisa Mereuță, din numele vânzătorului, a înstrăinat apartamentul nr. 3 cu

suprafața totală de 49,4 m.p. situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 11, lui

Șugani Cristian - feciorul său.

Conform pct. 3 al contractului de vânzare-cumpărare, suma de vânzare declarată

de părți a fost de 25 757 lei.

Potrivit opiniei reclamantei, suma ce a constituit costul de vânzare a

apartamentului nu corespunde unui cost real pe piață, și această sumă nu a fost

transmisă de către Șuganii Eugeniu reclamantei Bunu Tamara. Acest contract de

vânzare-cumpărare are un caracter fictiv, fiind încheiat cu scopul de a ascunde de

fapt alte raporturi între părți, și anume raporturile de împrumut bănesc, exteriorizate

prin recipisele nominalizate. Respectiv, scoaterea bunului imobil din proprietatea

Tamarei Bunu, fără ca proprietarul să-și primească contravaloarea bunului înstrăinat,

este o acțiune dolosivă, executată de cămătarii Șuganii Eugeniu și Haivazu Tamara.

Ulterior, la 18 septembrie 2015, Șugani Cristian, în calitate de vânzător, din

numele și în interesele căruia a acționat Șuganii Eugeniu în temeiul procurii

autentificate notarial sub nr. 1463 din 03 aprilie 2014, și Stînă Dumitru, în calitate

de cumpărător, au semnat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil -

apartamentul nr. 3, situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 11, cu suprafața de

49,4 m.p.. Prețul de vânzare a bunului imobil declarat în contract a constituit suma

de 250 509 lei.

Reieșind din cele expuse, reclamanta Bunu Tamara a solicitat: - constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3, cu suprafața

totală de 49,4 m.p., inclusiv suprafața locativă de 28,5 m.p., situat în mun. Chișinău,

str. XXXXXXXX, 11, încheiat între Șuganii Eugeniu și Șugani Cristian, autentificat

notarial cu nr. 1857, la 11 august 2006, de către notarul public Rudco Valeriu; -

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3, cu

suprafața totală de 49.4 m.p., inclusiv suprafața locativă de 28,5 m.p., situat în mun.

Chișinău, str. XXXXXXXX, 11, încheiat între Șugani Cristian și Stînă Dumitru,

autentificat notarial cu nr. 9790, la 18 septembrie 2015, de către notarul public

2

Rudco Valerii.

La 06 februarie 2020, reclamanta Bunu Tamara a depus o cerere de modificare a

pretențiilor, prin care a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr. 3, cu suprafața totală de 49,4 m.p., inclusiv suprafața

locativă de 28,5 m.p., situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXX, 11, încheiat între

Șuganii Eugeniu și Șugani Cristian, autentificat notarial cu nr. 1857, la 11 august

2006, de către notarul public Rudco Valeriu.

Prin hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Bunu Tamara și menținută hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Chișinău a conchis că, cauza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1857 din 11 august 2006 este valabilă și licită, or, bunul

imobil ce a constituit obiect al contractului de vânzare-cumpărare contestat, a fost

transmis în proprietate cumpărătorului, care și-a înregistrat dreptul de proprietate în

modul stabilit de legislația în vigoare în Registrul bunurilor imobile. De asemenea,

acest contract a fost încheiat în corespundere cu voința părților. La acest capitol,

instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond precum că,

argumentele invocate de Bunu Tamara nu cad sub incidența prevederilor art. 207 din

Codul civil în coroborare cu art. 221 din Codul civil, or, după cum s-a stabilit,

Șuganii Eugeniu, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1857 din 11

august 2006, a acționat din numele Tamarei Bunu în temeiul procurii nr. 1539 din

04 mai 2006, care nu a fost contestată sau anulată de către Bunu Tamara.

La 30 septembrie 2021, a fost înregistrat recursul declarat de Bunu Tamara, prin

intermediul avocatului Marginean Alexandru, prin care a fost solicitată casarea

deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat argumente similare celor din acțiune și cererea de

apel.

La 25 noiembrie 2021, Șuganii Eugeniu a depus referință asupra cererii de recurs,

solicitând respingerea acesteia cu menținerea deciziei contestate.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie

2021, a fost expediată participanților la proces la 29 iulie 2021 (f.d. 144).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul declarat de Bunu Tamara, prin intermediul

avocatului Marginean Alexandru, înregistrat la 30 septembrie 2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Bunu Tamara, prin intermediul avocatului Marginean Alexandru, urmează a fi

declarată inadmisibilă, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Bunu Tamara, prin intermediul avocatului

Marginean Alexandru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Bunu Tamara, prin intermediul

avocatului Marginean Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5