2ra-1489/21 — încasarea datoriei pentru energia termică

Dosarul nr. 2ra-1489/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Strechii

Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul Cechir Viorelia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Cet-Nord” împotriva lui Strechii Vadim și Strechii Daria cu privire la încasarea

datoriei pentru energia termică și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins

apelul declarat de Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul Cechir

Viorelia și a fost menținută hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central,

constată:

La data de 24 septembrie 2020, SA „Cet-Nord” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Strechii Vadim și Strechii Daria cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că potrivit informației din Registrul

bunurilor imobile, bunul situat în XXXXX, este înregistrat cu drept de proprietate după

pârâți. Astfel, fiind consumatori ai energiei termice furnizate, pârâții au acceptat tacit

serviciile acordate de SA „Cet-Nord”.

Conform informației cu privire la calculul pentru energia termică, pentru

perioada 01 octombrie 2017 – 31 mai 2020 pe apartamentul nominalizat s-a format o

datorie la energia termică în sumă de 22 994,81 de lei.

A susținut că anterior, pârâții au achitat suma de 38 634,82 de lei, care a fost

atribuită la stingerea datoriei la situația din 01 octombrie 2017 (la această dată datoria

constituind 69 728,60 de lei), deoarece la efectuarea achitărilor Strechii Vadim și

Strechii Daria nu au precizat perioada pentru care se efectuează achitarea.

1

Reclamanta a precizat că în privința imobilului dat, au fost pronunțate anterior

hotărâri judecătorești privind încasarea datoriei.

A notat că la 22 iulie 2020, în adresa pârâților a fost expediată o somație, prin

care s-a solicitat atingerea datoriei în termen de 7 zile, însă, în termenul acordat, datoria

nu a fost achitată.

SA „Cet-Nord” a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul pârâților Strechii

Vadim și Strechii Daria a datoriei pentru energia termică în sumă de 22 994,81 lei și

cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat în sumă de 689,84 de lei.

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

admisă acțiunea depusă de SA „Cet-Nord” și s-a încasat, în mod solidar, de la Strechii

Vadim și Strechii Daria în beneficiul SA „Cet-Nord” datoria pentru energie termică

pentru perioada 01 octombrie 2017 – 31 mai 2020 în sumă de 22 994,81 de lei și taxa

de stat în sumă de 689,84 de lei.

La data de 09 februarie 2021 Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de

avocatul Cechir Viorelia, au declarat apel împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat

de Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul Cechir Viorelia și a fost

menținută hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind justificate pretențiile

SA „Cet-Nord” privind încasarea datoriei pentru agentul termic furnizat și în acest

context, a respins argumentele pârâților precum că de către furnizor nu au fost respectate

prevederile legale și nu au obligația de a achita sumele invocate în lipsa unui contract

coordonat și acceptat de consumator. Or, potrivit art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor

publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, agenții economici care

furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu utilizatorii, în

caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform prevederilor alin. (2)-(4)

printre care și dreptul de a acționa în judecată utilizatorii.

Instanța de apel a menționat că suma datoriei a fost corect apreciată de către

instanța de fond, bazându-se pe calculele ample, descifrate și transparente pentru fiecare

lună separat a perioadei de referință, respectiv, instanța în mod just a ajuns la concluzia

de a admite acțiunea, deoarece existența datoriei pentru perioada 01 octombrie 2017 -

31 mai 2020 a fost confirmată prin probe concludente și pertinente.

Cu referire la argumentele pârâților precum că suma solicitată nu le este

imputabilă, fiind datoria foștilor proprietari, instanța de apel a menționat că potrivit art.

11 alin. (1) din Legea condominiului fondului locativ, în cazul înstrăinării locuințelor

(încăperilor), noul proprietar devine succesor în drepturi și preia toate drepturile și

obligațiile fostului proprietar în condominiu, astfel, toate achitările efectuate de către

pârâți au fost atribuite la stingerea datoriilor formate pentru perioada anilor 2012 - 2016,

întrucât la efectuarea acestora nu s-a indicat destinația plății.

2

La data de 23 august 2021 Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de

avocatul Cechir Viorelia, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că recurenții sunt proprietari ai bunul imobil

din XXXXX din data de 12 septembrie 2017. Respectiv, în perioada de până la 01

octombrie 2017 nu au fost proprietari sau utilizatori ai energiei termice și nu pot să aibă

obligații față de furnizor până la data respectivă. Din anul 2017, de când au procurat

apartamentul, au achitat regulat pentru energia termică consumată, iar, sumele solicitate

spre plată coincid cu sumele achitate de către recurenți, fapt confirmat prin chitanțele

anexate la materialele dosarului.

Reprezentantul recurenților a indicat că toate datoriile existente pe contul

apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, aparțin foștilor proprietari și sunt

încasate prin intermediul instanței de judecată prin hotărâri judecătorești definitive

pronunțate în perioada anilor 2002 - 2017. Astfel, consideră că recurenții nu urmează

să achite datoria dată, deoarece nu este datoria lor, dar a foștilor proprietari ai

apartamentului.

A menționat că, prin hotărârea din 10 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul

Central s-a dispus încasarea din contul lui Leonidov Alexandru, Strechii Daria și

Strechii Vadim, în mod solidar, a plății pentru energia termică pentru perioada

01 octombrie 2016 – 01 aprilie 2017 și, deși Strechii Daria și Strechii Vadim la acel

moment nu erau proprietari ai apartamentului XXXXX, totuși au achitat sumele pentru

această perioadă din banii care erau datori lui Leonidov Alexandru pentru procurarea

bunului imobil, fapt confirmat prin adeverința nr. 2236 din 15 octombrie 2020, conform

căreia Strechii Daria și Strechii Vadim nu au datorii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 25 mai 2021.

Materialele cauzei atestă că, decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la data de 16 iulie 2021 și a fost recepționată de către avocatul Cechir

Viorelia la data de 22 iulie 2021 (f.d. 129, 131).

Astfel, recursul declarat la 23 august 2021, este în termen.

La 08 septembrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei SA

„Cet-Nord”, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 147, 149).

Prin referința depusă la 24 septembrie 2021, SA „Cet-Nord” a solicitat de a

considera recursul ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Strechii Vadim și Strechii Daria,

reprezentați de avocatul Cechir Viorelia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

4

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Strechii

Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul Cechir Viorelia, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul

Cechir Viorelia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Strechii Vadim și Strechii Daria, reprezentați de avocatul

Cechir Viorelia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5